În școală: profesorul narcisist
Profesorul narcisist este acel profesor care, în primă instanță, încearcă să-și cucerească elevii prezentându-se în fața lor exact așa cum știe că își doresc aceștia. Dacă școala este una extrem de rigidă, profesorul narcisist va încerca să pară cel înțelegător și „cool” pentru a le crea senzația elevilor că el/ea este diferit, că pot fi „prieteni”, că le urmărește necondiționat interesul acestora, deoarece aceasta este vocația lui/ei.
Vrea să pară nobil, dedicat, sufletist, cinstit, atent la nevoile altora, altruist. Vrea să pară cel mai bun, ca și cum ar fi fost atins de un har divin, ca și cum fără el și fără vocația lui, întregul sistem de învățământ s-ar prăbuși. Vrea să fie lăudat și admirat de elevi, de părinți, de ceilalți profesori și va încerca să pară cel mai implicat, într-o manieră dezinteresată, desigur, în tot ceea ce se întâmplă în școală, în clasă, în viața elevilor săi.
Poate crea, din punct de vedere emoțional, o legătură cu elevii care, într-o anumită măsură, mai mare sau mai mică, depășește granițele relației profesor-elev. De exemplu, la început adoptă o atitudine relaxată și aparent înțelegătoare, le repetă în mod insistent elevilor că poate să îi spună orice, pentru că ține deosebit de mult la ei, ca o mamă sau ca un tată, face glume și este distractiv, „îi iartă” mai des decât ar face-o un alt profesor și nu uită să menționeze asta (adică să le reamintească elevilor că el este mult mai bun decât alți profesori și că ar trebui să-l aprecieze) ș.a.m.d. Odată ce simte că elevii încep să-l privească în acest mod admirativ dorit de el, va începe să ridice pretenții.
Notele, rezultatele școlare și extrașcolare ale elevilor reprezintă pentru profesorul narcisist hrană pentru ego. Dacă elevii excelează, înseamnă că profesorul este excelent. Și este perfect normal ca un profesor să-și dorească ca elevii lui să obțină rezultate bune, însă contează și maniera prin care face acest lucru.
De exemplu, dacă un profesor narcisist insistă ca elevii lui să participe la nenumărate concursuri sau olimpiade doar pentru a primi el toate laudele, pentru a fi perceput de ceilalți ca un profesor extraordinar și competent, iar elevii respectivi chiar vor obține acele rezultate dorite, va începe să-i favorizeze, să se comporte cu ei ca și cum ar fi cei mai buni prieteni, chiar să le facă mărturisiri personale, să se plângă la ei, pe rând, de alți colegi din clasă sau chiar de alți profesori, bârfindu-i și discreditându-i, spunând lucruri de tipul: „ești atât de special pentru mine, pentru că tu chiar vezi și apreciezi cât de mult efort depun eu pentru voi, nu ca X elev și Y elev care plac pe X profesor sau Y profesor care este înțepat și arogant, nu ca mine, săracul de mine, care nu știu ce să mai fac să vă fiu alături” .
Dacă, însă, copilul respectiv cu care deja a creat o legătură emoțională și care abia așteaptă încurajările, aprecierea sau validările profesorului (mai ales dacă nu le primește acasă) nu reușește să se ridice la standardele de performanță dorite de profesor (fie pentru că este prea obosit, fie pentru că are anumite probleme emoționale la momentul respectiv, fie pentru că nu știe cum să gestioneze stresul și presiunea și cedează exact în momentul concursului la care participă), profesorul narcisist, în loc să încerce să-l ajute și să discute cu el (mai ales că a insistat atât de mult că lui i se poate spune orice pentru că tot ce face, face pentru binele elevilor), îl va face să se simtă vinovat pentru „eșecul” lui, îi va invalida sentimentele, în loc să încerce să descopere ce anume a dus la acea cădere pentru a-l putea ajuta, în limita competențelor postului pe care îl deține, se va victimiza și va învinovăți copilul „nu pot să cred că mi-ai făcut asta!”, deși nu i-a făcut lui/ei absolut nimic, ci el, copilul, a trecut printr-un episod înfricoșător pentru vârsta lui, poate chiar pentru prima dată, fără să știe ce i se întâmplă – de exemplu, un atac de panică în mijlocul unui examen sau concurs.
Dacă elevii refuză să se dedice trup și suflet materiei predate de profesorul respectiv, deoarece au alte interese sau priorități sau sunt interesați de o altă materie unde vor să exceleze, profesorul respectiv va primi acest refuz ca pe un afront personal, se va înfuria și supăra, va face reproșuri, îi va șantaja emoțional, îi va umili. Nu poate înțelege că nu este vorba despre el/ea, ci despre materia de studiu, despre dorințele și prioritățile elevilor pe care ar trebui să-i susțină și să-i încurajeze, nu să-i umilească și să se răzbune pe ei.
Profesorul narcisist crede că, în acest îndelungat și, de multe ori, dificil proces de învățare și formare prin care trece un copil, este vorba despre el, nu despre elevi, nu despre încercările, provocările, succesele și eșecurile prin care trec acei copii. Crede că performanțele și comportamentele elevilor îi reflectă lui capacitățile, lucru care este adevărat doar într-o anumită măsură - este datoria lui să ofere șanse egale tuturor. Însă profesorul narcisist va lua totul la modul personal. Dacă doi elevi ajung să se bată într-o sală de clasă, profesorul le va spune: „cum ați putut să mă faceți de rușine în asemenea hal?”. Dacă un elev va copia la o teză, profesorul va avea o ieșire nervoasă și îi va spune: „cum poți să-ți bați joc de mine în halul ăsta?”. Totul este despre el/ea și nu îi trece prin minte că elevii nu fac anumite lucruri doar pentru a-l face de rușine sau, la polul opus, pentru a-l ridica în slăvi.
Profesorul narcisist va încerca să obțină apreciere și validare și în alte moduri. De exemplu, va „pescui” laude, complimente și aprecieri de la elevii săi încercând să pară „de gașcă”. Dacă la clasa respectivă există anumiți profesori foarte exigenți, el va fi cel mai puțin exigent dintre toți și le va da note mari pe degeaba, fără să-i evalueze corect. Notele contează pentru imaginea lui, dar contează și să fie plăcut de elevi.
Profesorul narcisist va încerca, de asemenea, să bage zâzanie între anumiți elevi ori anumiți profesori dacă va avea ceva de obținut de pe urma asta. De asemenea, poate cere cadouri de la elevi, însă nu într-o manieră directă, ci bătând apropouri. Va primi, desigur, acele cadouri pe care „nu și le dorește” și chiar își va arăta dezamăgirea dacă nu va primi ce aștepta, dând impresia că este, totuși, prea puțin și încercând să le inducă elevilor sentimente de rușine, vinovăție și inadecvare.
Pentru un copil în formare este extrem de nociv să fie privit și tratat ca pe un obiect de care te poți folosi pentru a-ți satisface nevoile egotice; să învețe că nu este în regulă să-și exprime punctul de vedere, într-o manieră civilizată, desigur, pentru că va trebui să se confrunte cu furia profesorului; să i se anuleze individualitatea pentru că el este doar un elev, un număr din catalog, care trebuie să-i facă pe plac profesorului, altfel va fi umilit, tratat cu dispreț sau discriminat.
Desigur că astfel de comportamente manipulative nu îi afectează pe elevi în aceeași măsură. Unii dintre ei le găsesc doar enervante, însă nu se simt afectați. Cei care sunt cuceriți de către profesorul narcisist și cei care ajung să fie elevii model din punctele de vedere dorite de acesta, pentru ca mai apoi să fie oile negre când nu reușesc să mai îndeplinească pretențiile nerezonabile ale profesorului, sunt cei care, adesea, și acasă au un astfel de părinte narcisist și sunt atrași inconștient în acea direcție. Sunt obișnuiți să fie obedienți și își doresc extrem de mult să primească aprecierile, validările, admirația și afecțiunea pe care nu le primesc acasă, iar profesorul îi cucerește la început exact prin această figură părintească blândă și înțelegătoare în care pozează, pentru ca mai apoi să înceapă să-și arate adevărata față, care nu este deloc una frumoasă.
La locul de muncă: șeful și colegul narcisist
În context profesional, narcisiștii ascunși nu sunt atât de frecvent întâlniți în poziția de lider precum narcisiștii grandioși sau maligni care știu cum să-și croiască drumul spre vârf fără probleme - nu au aceeași carismă și nici aceleași abilități sociale. Atitudinea lor poate reprezenta un obstacol în calea avansării, însă atunci când într-o poziție de conducere se află un narcisist ascuns, mediul de lucru poate deveni unul tensionat și plin de ostilități, fapt ce poate afecta productivitatea și moralul echipei.
Un astfel de șef se va simți îndreptățit ca angajații din subordinea lui să se comporte într-o manieră specială cu el/ea, să-i satisfacă toate pretențiile și nevoile, chiar dacă nu au legătură cu fișa postului, însă el/ea nu va fi interesat să le asculte și să le înțeleagă nevoile, preocupările sau ideile. Nu va manifesta empatie și nu îi va păsa de sentimentele lor. Îi va critica pentru orice greșeală, oricât de minoră ar fi ea, va fi intolerant/ă și lipsit/ă de răbdare.
Narcisiștii ascunși sunt experți în manipulare, așadar, un astfel de șef nu va ezita să-și manipuleze angajații pentru a-i determina pe aceștia să facă ce-și dorește, ba chiar pot ajunge să creadă că a fost ideea lor. Poate fi pasiv-agresiv, poate să dea diverse ponturi ori, dimpotrivă, să nu aducă la cunoștință informații importante pentru a-i determina pe angajați să facă anumite lucruri.
Vor deveni defensivi, ostili sau disprețuitori dacă li se aduce și cea mai mică critică ori dacă alții doresc să își aducă contribuția alături de ei. A veni cu o idee în plus, pe lângă ideile lor, poate fi perceput ca o subminare a capacităților și creativității lor. Pot fi rigizi și inflexibili în procesul de luare a deciziilor, opunând rezistență oricăror propuneri.
Atunci când apar probleme sau dificultăți, șeful narcisist va da vina pe subordonații săi și nu își va asuma responsabilitatea. Angajații se vor simți mai mereu stresați, ca și cum ar lucra sub o continuă presiune. Pe de cealaltă parte, nu va ezita să-și asume meritele pentru munca altora, refuzând să recunoască aportul acestora.
Angajații nu se simt valorizați, apreciați și se pot simți lipsiți de motivație, poate să apară o scădere a productivității, un flux mare de personal, stres și teama că nu vor reuși niciodată să îndeplinească așteptările șefului/managerului. De asemenea, evoluția și dezvoltarea vor fi îngreunate, deoarece șeful narcisist descurajează angajații să vină cu idei noi, să inoveze.
Narcisiștii ascunși pot să adopte o atitudine binevoitoare, dacă știu că este în interesul lor, să joace cartea altruismului și bunătății, să se sacrifice pentru alții, pentru a fi priviți cu admirație și a fi lăudați pentru aceste calități excepționale.
Au schimbări de dispoziție, astfel că într-o zi pot fi drăguți, amabili și generoși și a doua zi furioși, iritați, învinovățindu-i și criticându-i pe toți pentru cele mai neimportante motive.
Un narcisist ascuns, chiar dacă ocupă o poziție de conducere, cu greu poate fi privit ca lider, deoarece liderul inspiră, încurajează, motivează și conduce și prin puterea exemplului.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Un coleg care are trăsături narcisice de tip ascuns va fi, cel mai probabil, acel coleg pasiv-agresiv, ostil, îmbufnat ori supărat adesea, meschin, arogant și disprețuitor, însă va poza ori de câte ori va fi nevoie (în special în fața superiorilor ierarhici) în cea mai dulce, binevoitoare, muncitoare, corecte și profesioniste persoane.
Va fi absorbit de sine, vorbind frecvent despre el și realizările sale. Va fi dezinteresat de preocupările și felul în care colegii lui/ei se simt. Va manipula, va bârfi și va împrăștia zvonuri pentru a crea ostilități între colegi sau pentru a le strica imaginea.
Colegii narcisici percep adesea că ceilalți au ceva împotriva lor. Sunt capabili să facă plângeri din cele mai neimportante motive și să îi saboteze pe cei cu care lucrează.
Îi critică mereu pe ceilalți, însă ei înșiși nu își fac treaba așa cum ar trebui, în special dacă lucrează în echipe – sunt nemulțumiți de orice, ei știu mai bine decât toți, deși contribuie cel mai puțin, au o atitudine de parcă toată lumea ar trebui să se învârtă în jurul lor și să se adapteze programului lor, profită de munca altora, susțin că au contribuit mult mai mult decât au contribuit în realitate, iar dacă greșesc, dau vina pe alții.
Îi disprețuiesc pe ceilalți (mai ales dacă au rezultate bune vor încerca să-i tragă în jos) și tot ei se plâng că sunt cei discriminați. Vor mai mulți bani (deși nu fac nimic în plus), vor mai multe avantaje și beneficii și vor să fie tratați preferențial.
Să stabilești limite și granițe ferme și clare de interacțiune cu un astfel de coleg sau un astfel de superior ierarhic este unul dintre cei mai importanți pași pe care îi poți face. Nu te lăsa fermecat de victimizarea lor, de aparenta neajutorare și nu uita că multe dintre tehnicile lor de manipulare sunt subtile. Sunt numai lapte și miere când doresc să obțină ceva de la tine, dar când nu le mai ești de folos, nu ezită să revină la atitudinea disprețuitoare. „Uită” și „se încurcă” des? Uneori și acestea sunt doar niște scuze, pentru că dacă știu că ție ți-ar crea dificultăți ca ei să „uite” să-ți transmită anumite informații ori să facă anumite lucruri, vor „uita” să le facă.
Nu împărtăși cu ei lucruri pe care le-ar putea folosi împotriva ta - narcisiștii se apără atacându-i într-o manieră subtilă pe alții. De asemenea, au tendința de a fi destul de curioși sau, mai bine zis, intruzivi, pentru a descoperi cât mai multe lucruri personale despre tine, pentru a-ți descoperi vulnerabilitățile și a profita de ele.
Fii asertiv , pune punctul pe „i” și evită să faci acuzații generale. Adu în discuție comportamentul, nu ataca persoana, deoarece nu vei ieși în câștig în lupta cu un narcisist. Este expert în victimizare și manipulare.
Pe cât posibil, alege comunicarea în scris și salvează o copie a oricărui e-mail. De multe ori, narcisiștii vor nega sau distorsiona realitatea, vor spune că nu ai făcut un anumit lucru, când tu de fapt l-ai făcut și ți-ai îndeplinit sarcinile aferente job-ului tău, așa că este bine să ai acele dovezi în cazul în care situația se complică și ajungeți într-un punct în care ai nevoie să-ți demonstrezi credibilitatea.
Încearcă să nu iei lucrurile personal, deoarece comportamentele lor nu vorbesc despre tine, ci despre ei. Nu te angaja niciodată în bârfele lor, ci alege să te retragi politicos.
Narcisistul ascuns, fie că este colegul sau șeful tău, îți va spune lucruri dureroase și nedrepte, va încerca, într-o formă sau alta, să te facă să te îndoiești de tine și de calitățile tale și, chiar dacă faci o treabă excelentă, nu te va lăuda sau aprecia. O astfel de persoană vulnerabilă și ușor de rănit are sentimente de inferioritate și rușine de care încearcă să fugă creându-și acest eu fals care se vrea a fi „perfect”. De fapt, de multe ori îi invidiază pe alții.
Fii atent dacă sunt prea drăguți cu tine, deoarece narcisiștii ascunși adoptă frecvent o atitudine prietenoasă, chiar dacă, pe la spate, te sabotează. Știu să se facă plăcuți, știu să fie distractivi și glumeți, dar sunt calculați și devin pasiv-agresivi de multe ori.
Mai ales la început, un șef narcisist care vrea să-și câștige de partea lui angajatul, îl va complimenta și lăuda excesiv pe acesta, va spune tuturor cât de norocos este că are un așa membru în echipă, îi va face promisiuni de viitor referitoare la oportunitățile minunate pe care le va avea, la măriri de salariu, îl va asigura că dacă își va face treaba bine, toate promisiunile vor deveni realitate, trebuie doar să aibă răbdare și să fie perseverent și loial. Iar a-și face treaba bine, poate implica, ulterior, să îndeplinească noi sarcini care nu sunt în fișa postului, să preia din sarcinile altora, să îi satisfacă managerului toate capriciile și pretențiile, să fie disponibil oricând, să răspundă așa cum se așteaptă de la el.
Șeful narcisist divide și cucerește, așa că încearcă să observi cine caută să-i facă pe plac și cine a mai sesizat, ca și tine, că ceva nu este în regulă. Fă front comun cu cei din urmă, pentru că, în acest fel, prin cooperare, un mediu de lucru mai sănătos poate fi creat. Încurajați-vă reciproc și refuzați să vă implicați în orice v-ar putea înverșuna unii împotriva celorlalți.
Fii responsabil și alege în funcție de nevoile tale. De exemplu, dacă simți că nu mai poți face față, cere ajutorul unui life coach sau terapeut, dacă este o problemă care poate fi rezolvată intern, vorbește cu departamentul HR sau cu oricare altă persoană responsabilă care te poate ajuta, discută cu un consultant în carieră, fă-ți un plan de rezervă (de exemplu, alege o limită de timp până când vei mai fi dispus să lucrezi acolo dacă nimic nu se schimbă și începe să-ți cauți o altă slujbă, încearcă să obții un transfer la un alt departament etc.).
Așadar, în funcție de problema cu care te confrunți, caută soluțiile necesare. Narcisiștii te fac să crezi că nu ești suficient de bun, tocmai pentru că știu că așa te pot ține lângă ei. Dacă tu nu ai încredere în tine, ești mai ușor de manipulat. Prin manipulare repetată și sistematizată îți induc tot felul de credințe false, așa că este bine să vorbești despre ceea ce trăiești, fie cu membrii familiei, cu prietenii sau cu un specialist în domeniu. Nu ești singur și nu te afli într-o situație fără ieșire, chiar dacă ție așa ți se poate părea.
Nu uita că sunt slabe șanse ca un narcisist să se schimbe, așa că reține că bunăstarea ta depinde numai de tine, de atitudinea ta și de ceea ce faci tu pentru tine și viața ta.
Dr. Ursula Sandner