Astăzi vreau să îți vorbesc despre felul în care pasivitatea sau fuga nu este neapărat cea mai bună soluție atunci când ne confruntăm cu nedreptăți sau abuzuri din partea celor care au impresia că pot profita de noi sau se poziționează superior față de noi, despre necesitatea de a lua atitudine și a-ți apăra drepturile, despre curajul de a-ți împlini potențialul și a nu te mulțumi cu mai puțin decât meriți.
Poate că viața ta profesională nu a fost lipsită de compromisuri, poate că la influența societății și a familiei tale ai ales o facultate sau o specializare pe care nu ți-ai dorit-o, te-ai angajat „temporar”, însă acea slujbă temporară s-a dovedit a deveni permanentă. Te-ai lăsat furat de ritmul accelerat al vieții, prins în datorii și responsabilități, în oboseala și rutina care au pus stăpânire pe viața ta și ai uitat de visurile, pasiunile și dorințele tale. Poate că ai vrea să-ți dai demisia de la job-ul pe care ai ajuns să-l urăști atât de mult, poate că ai vrea să o iei pe altă cale, să începi din nou să studiezi, însă frica zilei de mâine și teama de necunoscut nu te lasă.
În interiorul tău știi că poți mai mult de atât, că ești suficient de capabil și talentat să poți să îți transformi visurile în realitate și să îmbrățișezi acea activitate, meserie sau carieră pe care ți-o dorești, însă accepți ca șeful sau colegii să te trateze cu lipsă de respect, să profite de „bunătatea” și disponibilitatea ta, îți este teamă să spui ce te deranjează și să îți ceri drepturile. Poate că preiei din sarcinile altor persoane, rămâi peste program, te dedici slujbei tale, însă nu te simți apreciat la adevărata ta valoare. Ești dezamăgit pentru că nu ți se recunosc meritele și îți spui că nu mai are niciun rost să investești atât de mult timp și energie în munca ta, că nu vei mai permite nimănui să îți încalce limitele și granițele personale, să te trateze cu lipsă de respect sau să profite de tine. Însă de fiecare dată scenariul se repetă. Observi că și data viitoare îți este greu să spui „nu”, să renegociezi relația de muncă, să îți faci vocea auzită. Și iar cedezi. E ca și cum te-ai învârti într-un cerc vicios.
Cu cât pleci mai mult capul și accepți să fii tratat incorect, cu cât permiți mai mult abuzurile și nedreptățile, cu atât mai mult acestea se vor amplifica. Lipsa de asertivitate, teama de a-ți face cunoscut punctul de vedere, acceptarea umilințelor - toate acestea îi determină pe cei care manifestă mai multă putere decât tine să devină și mai agresivi, și mai abuzivi. Atitudinea de victimă stârnește agresivitatea în ceilalți. Sigur, unii dintre oameni pot manifesta compasiune sau, mai bine zis, milă în astfel de situații, poate că vor dori să te protejeze cumva, însă nu aceasta este reacția întâlnită cel mai frecvent, mai ales în medii atât de competitive cum sunt cele din zilele noastre.
Relațiile cu cei din grupul de muncă pot deveni foarte tensionate tocmai din cauza competiției. Într-o societate în continuă mișcare, fiecare dintre noi își dorește să țină pasul cu schimbarea și să evolueze. Apar adesea probleme cu cei din jurul nostru pentru că suntem prea focalizați pe diferențele dintre noi și mai puțin pe asemănări, pe ce avem în comun, pentru că eșuăm în a înțelege ce își doresc ceilalți și care sunt nevoile lor. Suntem mult prea focalizați pe a obține anumite avantaje personale și, în loc să colaborăm și să folosim în interes comun similitudinile dintre noi, putem ajunge să „călcăm” peste ceilalți, iar tensiunile, conflictele, frustrările - toate pot duce la diferite forme de abuz.
Atunci când vorbim despre abuz poate că ne imaginăm un copil care este devalorizat de către părinte sau un partener care își impune dominarea asupra celuilalt, însă acest tip de abuz poate exista și la locul de muncă, mai ales în condițiile în care există un dezechilibru al puterii între angajat și angajator, unde există competitivitate, invidie, gelozie.
Abuzul la locul de muncă poate include:
- folosirea de către un superior ierarhic sau un coleg a unui limbaj care are scopul de a te intimida sau umili;
- folosirea de remarci defăimătoare;
- șantaj, manipulare, control;
- favoritism sau tratament incorect - de exemplu, recompensarea altor persoane în detrimentul tău deși tu ai depus cea mai mare canitate de efort pentru îndeplinirea sarcinilor;
- discriminare;
- atacul la persoană, atacarea credibilității, integrității sau competenței tale;
- acțiuni de sabotare a muncii;
- subestimarea muncii depuse sau însușirea nemeritată a rezultatelor muncii tale de către un coleg sau un superior ierarhic;
-senzația că ești urmărit sau observat la fiecare pas, fiecare mișcare, căutarea de nod în papură;
- criticare constantă și nejustificată;
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
- discreditare, ridiculizare, bârfă, împrăștierea de zvonuri, hărțuire, atac de față cu ceilalți colegi, insulte, țipete;
- cereri și pretenții nerezonabile care dacă nu sunt îndeplinite sunt urmate de amenințări cu concedierea sau pierderea anumitor beneficii;
- impunerea de a face diferite favoruri personale sau acțiuni care nu au legătură cu contextul muncii;
- ignorarea pentru lungi perioade de timp sau refuzul de a comunica fără ca măcar să cunoști motivul;
- excludere socială;
- teama pentru propria siguranță;
- violență fizică.
Primul lucru important de conștientizat este acela că fuga sau plecarea capului nu îți vor fi de niciun folos. Trebuie să înveți să iei atitudine și să nu le mai permiți oamenilor să abuzeze de tine, să te trateze cu lipsă de respect; trebuie să îți cunoști drepturile și să le aperi pentru a te putea proteja de orice formă de abuz.
Pe lângă acest lucru ține minte că un abuzator va continua să se comporte în același fel cu tine dacă tu îi permiți asta. Va gândi că te poate controla prin frică, că ești mult prea temător ca să-i răspunzi în vreun fel, va profita de faptul că poate nu ești dispus să îți pierzi locul de muncă astfel încât va profita de pasivitatea ta, de lipsa ta de acțiune, comportamentele sale abuzive crescând pe zi ce trece. Însă, în momentul în care își dă seama că nu ești genul de persoană care pur și simplu stă și acceptă orice „se aruncă” înspre ea, că ești suficient de puternic să faci față atacurilor sale, există mari șanse să se retragă și să înceteze acest gen de comportamente.
Nu te lăsa pradă fricii tale care îți creează iluzia că nu ai ce face, că ești lipsit de putere, că nu există soluții. Dacă vrei să te poți bucura de ceea ce faci, să poți trăi o viață cât mai puțin stresantă, să evoluezi, să avansezi ori să-ți atingi scopurile este necesar să adopți atitudinea și comportamentele unui om sigur pe el, încrezător în propriile capacități, conștient de abilitățile și valoarea sa. Să nu mai permiți nimănui să te trateze cu lipsă de respect chiar dacă acel cineva ar avea o poziție superioară ție din punct de vedere ierarhic, mai ales atunci. Să arăți că ești un om capabil, asumat, integru și pe care te poți baza, un om căruia nu îi este frică să ia atitudine, care se respectă pe sine, este conștient de abilitățile sale astfel încât nu permite nimănui să îl trateze altfel decât merită.
Dacă tu nu îți aperi drepturile, dacă tu nu te respecți, dacă tu nu „lupți” pentru tine și pentru îndeplinirea obiectivelor și visurilor tale, cine crezi că va face asta în locul tău? După cum spunea și Erich Fromm, „problema existenței nu poate fi rezolvată decât de fiecare pentru sine și nu prin delegație”. În orice situație te-ai afla, cu orice fel de probleme te-ai confrunta, asumă-ți responsabilitatea și caută activ soluțiile care să te ajute să depășești momentele mai puțin luminoase ale vieții tale. Eu am încredere că poți și că vei reuși!
Dr. Ursula Sandner
O singură observație, din experiență personală: de cele mai multe ori, în „Democrația”, de după ’89, rămâi un om drept, cu coloană vertebrală, dar, un caracter integru până la Capăt, riscă să îngroașe, la bătrânețe, rândurile muritorilor de foame. Când ești tânăr, e foarte indicat să ai încredere în tine și în posibilitățile și șansele tale, dar către pensionare, integritatea te duce rapid în postura de a-i „încurca” pe alții, cu cinstea, corectitudinea, comportamentul și profesionalismul tău, îmbunătățit în ani, și de a deveni INDEZIRABIL. Regret că am tras așa o concluzie, tristă pentru mulți. Să ne mai auzim și vedem, sănătoși! MEG
Un articol extrem de interesant. Ca toate celelalte, de-altfel!
Atâția oameni se confrunta cu aceste probleme. Mai ales din cauza concepțiilor în care au fost crescuți, de genul „capul plecat, sabia nu-l taie”
Filmul francez „Corporația” (2017) foarte bine realizat, este un semnal de alarmă al acestor probleme la locul de muncă.
Așteptăm o carte pe subiectul acesta, Ursula!
Sunt convinsă ca mii de oameni sunt interesați de acest aspect.
Sa ai o zi excelentă!
Mulțumesc! Îmi este foarte util acest rezumat.
Ursula, ne-ar fi de folos sa știm și cum trebuie sa reacționam în aceste momente. De exemplu, atunci când se lasă tăcere atunci când intram într-o încăpere, atunci când nu ni se răspunde la salut, când unii colegi susotesc și rad în urma noastră și știm ca despre noi se discuta. Cum trebuie să-i confruntam? Ce trebuie sa le spunem mai exact?
Mulțumesc anticipat!