Dacă îți este teamă de gura lumii, te invit să te gândești puțin cine este această „lume” de care ți-e teamă. Suntem atât de obișnuiți cu acest concept, încât nu ne mai oferim răgazul de a ne analiza teama și a descoperi de ce ne este într-adevăr frică – în mintea noastră, „gura lumii” devine o entitate de sine stătătoare, ca o ființă care ar avea puterea să dețină controlul asupra noastră, să ne condiționeze deciziile și acțiunile, să ne dicteze cum să ne trăim viața.
Dar dacă e să numim exact cine este această „lume”, restrângând cercul de la general la particular, observăm că, poate, ne apar în minte colegii de serviciu, vecinii, prietenii, rudele, persoane mai apropiate sau mai îndepărtate, inclusiv persoane necunoscute.
Ne este teamă de ce ar putea gândi despre noi niște persoane necunoscute care nu au în mod real nicio tangență cu noi și cu viața noastră. Ne condiționăm acțiunile în funcție de ce presupunem noi că o să spună ei despre noi, ca și cum le-am fi datori cu ceva, ca și cum ar trebui să ne justificăm în fața lor pentru ceva.
„Gura lumii” reprezintă doar un ecran alb pe care ne proiectăm propriile temeri și nesiguranțe. Dacă ne este teamă să spunem sau să facem ceva pentru că ne gândim că ceilalți ne vor critica, judeca, dezaproba sau respinge, de fapt nu avem suficientă încredere în noi și ne valorizăm în funcție de felul în care ne percep cei din jurul nostru. Este ca și cum, prin ceea ce facem, încercăm să-i mulțumim pe ei, nu pe noi înșine.
Ajungem să ne trăim viața în funcție de niște scenarii negative de tipul „ce va fi dacă…” și nu în funcție de autenticitatea și dorințele noastre. „Ce va fi dacă… voi spune „nu” / voi acționa astfel / voi alege diferit /? Oare mă vor critica, mă vor bârfi, se vor uita ciudat la mine?”
Singura părere care ar trebui să conteze vis-à-vis de felul în care îți trăiești tu viața este numai a ta. În definitiv, ce reprezintă pentru tine toți acești oameni de a căror judecată de temi? Sunt ei oameni pe care să îi admiri, să îi respecți, să îi privești drept modele? Dacă nu, de ce le permiți să te influențeze?
Ascultă doar sfaturile sau părerile persoanelor de încredere, pe care le admiri și le prețuiești, dacă simți că ai nevoie de acele sfaturi, dar trece prin filtrul propriei rațiuni toate acele păreri și ia deciziile singur. Tu știi cel mai bine ce este mai bine pentru tine, indiferent de ce spun cei din jur.
În plus, dacă cineva te atacă, înseamnă că se simte amenințat de tine - de ceea ce spui sau faci. Dacă cineva te bârfește, înseamnă că se simte inferior în fața ta și vrea să te discrediteze.
Dacă cineva te invidiază, înseamnă că își dorește ceea ce ai tu. Toată negativitatea care vine înspre tine de la un om pornește din fragilitatea sa interioară, din frustrările sau neîmplinirile sale. De ce ai permite unui astfel de om să-ți influențeze felul în care îți trăiești tu viața?
Cei care îți sunt cu adevărat prieteni, îți vor binele sau te iubesc, te vor susține și te vor încuraja, nu vor încerca să te determine să renunți la visurile tale, nu le vor lua în râs, nu vor încerca să te facă să te simți prost, vinovat sau rușinat pentru acțiunile tale, fie că acestea se vor dovedi a fi corecte sau „greșite”. În final, greșelile nu sunt altceva decât oportunități de a învăța și a evolua.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Cu toții greșim și cu toții ne putem confrunta cu regrete în viața aceasta. De cele mai multe ori, oamenii regretă mai degrabă ce nu au făcut decât ce au făcut. Nu permite ca teama de gura lumii să te împiedice să-ți urmezi dorințele și visurile, nu permite ca această teamă să te transforme într-o persoană lipsită de autenticitate și plină de regrete.
Alege înțelept de vocea cui asculți... de vocea ta interioară sau de „gura lumii”?
Dr. Ursula Sandner
Nu ma obosesc sa convig pe nimeni, de nimic. Mintea mea este hranita cu iubire, cu adevar, cu credinta si mereu crede ce ii spun EU!
Rezonez cu ceea ce spui si ma bucur ca te cunosc! Cu bine, Cerasela