Ce este mai bine să eviți în comunicarea cu cei din jur?

Prin comunicare ne arătăm lumii, ne exprimăm Sinele, dorințele, nevoile, interesele, ne exprimăm sentimentele, creăm legături cu alți oameni, ne cunoaștem, ne consolidăm relațiile, dezvoltăm încrederea și intimitatea.

Însă la fel de bine prin ceea ce spunem și prin felul în care o spunem, putem să-i îndepărtăm pe cei din jur, să creăm o atmosferă neplăcută, apăsătoare ori să ne consolidăm propriile neputințe și insecurități dacă:

- ne plângem sau ne victimizăm - a te plânge presupune, din start, a-ți îndrepta atenția și energia spre ceva negativ. Este firesc să împărtășim cu cei apropiați nouă dificultățile prin care trecem, la fel cum ne împărtășim și bucuriile, dar este important să nu facem din aceasta un obicei. Cu cât ne plângem mai mult (în loc de a încerca să ne soluționăm problemele), cu atât ne întărim neputința;

- bârfim, căutăm nod în papură celorlalți – o persoană împăcată cu sine, mulțumită de viața sa, nu are de ce să-i vorbească de rău pe alții ori să se intereseze de viața personală a celorlalți doar pentru a avea „subiecte de discuție”. Dacă avem ceva de spus cuiva, să-i spunem în față, dacă nu, să ne abținem de la comentarii. Un om bârfitor nu este un om care prezintă încredere;

- adoptăm o atitudine de atotștiutori și ne raportăm la ceilalți cu superioritate – atunci când avem senzația că doar punctul nostru de vedere este cel corect și nu suntem dispuși să îi ascultăm și pe ceilalți cu mintea deschisă, dăm dovadă, de fapt, de rigiditate și intoleranță. Nimeni nu le știe pe toate și cu siguranță nu ne dovedim superioritatea dacă discredităm opiniile celorlalți oameni și nu aratăm respect ;

- oferim sfaturi nesolicitate – deși ne dorim să facem un bine prin sfaturile noastre, este important de înțeles că binele pe care noi îl considerăm „bine”, pentru cealaltă persoană poate să nu însemne același lucru, să nu-i fie de ajutor. Pe lângă aceasta, este ușor de spus „eu dacă aș fi în locul tău, aș proceda așa...”, însă adevărul este că nu suntem în locul celuilalt și chiar dacă am fi, poate în acele momente am lua cu totul alte decizii. Fiecare persoană face ceea ce știe mai bine într-un anumit moment dat, în acord cu experiența sa de viață, nevoile, credințele și valorile sale. Uneori oamenii vor doar să fie ascultați, nu să li se ofere sfaturi, mai ales dacă sunt nesolicitate. Însă daca ne dorim neapărat să oferim acele sfaturi, să întrebăm întâi dacă persoana de lângă noi dorește să le asculte;

- devenim defensivi – este posibil ca ceva din ce spune celălalt să ne atingă un punct sensibil. Un cuvânt sau o propoziție se transformă într-un trigger emoțional și ne declanșează o reacție neplăcută. În aceste momente este important să conștientizăm ceea ce simțim și să preluăm controlul asupra emoțiilor noastre. A deveni defensivi și a da curs unor trăiri într-adevăr neplăcute, însă care ne aparțin în totalitate, nu este neapărat o idee bună, cu atât mai mult cu cât cealaltă persoană nu a avut intenții negative, ci noi am luat lucrurile personal tocmai din cauza anumitor vulnerabilități;

- îl întrerupem pe celălalt, nu avem răbdare să ascultăm, vorbim prea mult despre noi – cu toții știm cât de neplăcut este să fim în permanență întrerupți atunci când încercăm să spunem ceva. Un dialog presupune să avem răbdare să ascultăm ceea ce dorește să ne spună interlocutorul nostru și să păstrăm un anumit echilibru în conversație – adică, să nu acaparăm cu totul discuția, să nu vorbim numai despre noi, ci să permitem și celuilalt să spună ceea ce dorește. Să-l încurajăm să facă aceasta, să punem întrebări, să ne arătăm interesul;

- suntem „ursuzi” – nu ne costă nimic să zâmbim și să fim amabili cu cei din jurul nostru. Chiar dacă în acel moment nu suntem într-o stare foarte bună, un simplu zâmbet ne poate ajuta să începem să ne schimbăm dispoziția. Zâmbetul este „contagios” și are capacitatea de a-i molipsi și pe ceilalți parteneri de dialog :) . Pe de altă parte, dacă ne încăpățânăm să rămânem „fără chef” și nu depunem niciun efort să depășim această stare, cel mai probabil nici nu o vom depăși prea curând;

- nu acordăm atenție interlocutorului – stăm cu ochii în telefon, ne uităm în altă parte, nu ascultăm, întrerupem partenerul de conversație în mod repetat – toate acestea îi transmit un singur mesaj, că nu suntem interesați de el/ea sau de ce vorbește;

- „vorbim fără să gândim” – poate cunoști și tu persoane care lasă impresia că nu au niciun fel de filtru între ceea ce gândesc și ceea ce spun. Una este să fii sincer și să spui verde-n față ce gândești și alta este să spui absolut tot ce-ți trece prin cap, fără să te gândești puțin la ceea ce spui, la contextul și la felul în care o spui, nu-i așa?

În încheiere te invit să te gândești la următoarele întrebări și, dacă dorești, să împărtășești cu noi gândurile tale:

  • Pe tine ce te deranjează cel mai mult atunci când porți o conversație cu cineva? Ce ai vrea ca celălalt să nu mai facă / ce ai vrea să fie diferit?
  • Există vreun aspect pe care ai dori să-l îmbunătățești la tine privind comunicarea cu cei din jur? Dar privind felul în care te prezinți în fața celorlalți?

 

Dr. Ursula Sandner

 

 

 

 

Un comentariu pentru “Ce este mai bine să eviți în comunicarea cu cei din jur?

  1. Să ne adresăm celor din jur așa cum dorim să ni se adreseze ei – nouă….
    Să nu punem întrebări incomode dacă nouă nu ne place să fim întrebați
    Să nu judecăm deciziile celorlalți pentru că nu cunoaștem conjuncturile
    Să nu privim în curtea vecinului
    Să fim bine cu noi pentru a fi bine cu ceilalți

    Lista e lungă….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *