Auzim deseori in jurul nostru persoane care nu fac altceva decat sa se planga, oricui doreste sa-i asculte, despre cat este de grea viata, cat de rau le merge si cum sunt ei nedreptatiti de soarta sau de alti oameni (sefi, colegi, parinti, parteneri de viata, etc.). Si-au insusit atat de bine rolul de victima neputincioasa care cauta doar sa fie ascultata si aprobata in suferinta ei, incat orice sfat sau intentie de a-i face sa depaseasca situatia actuala o iau ca pe un afront, ca pe un atac la status-quo-ul lor atat de bine pus la punct. Sau, simtindu-se neintelesi si invalidati in suferinta lor, vor incepe sa aiba resentimente fata de tine.
Lumea este un loc plin de suferinta, oamenii sunt rai, nu exista speranta in mai bine si nici putinta de a schimba lucrurile, pentru ca, nu-i asa, “nu se poate schimba lumea”. Acele exemple de oameni care au reusit in viata, cei care au schimbat istoria sau cei care pot fi modele pentru viziunea lor asupra existentei sunt “descalificati”, fie prin a spune despre ei ca “au avut noroc”, fie au obtinut ceea ce au pe cai necinstite sau prin alte metode de discreditare. De fapt, chiar se straduiesc sa gaseasca defectele si minusurile oamenilor de succes si asta doar ca sa se simta mai bine cu ei insisi. Mentalitatea poporului roman nu este una in care este incurajata evolutia personala ci mai degraba, ne straduim sa-i punem bete-n roate celui care incearca sa iasa din rand. Atunci cand noua nu ne merge bine, suntem mai mult decat bucurosi sa aplicam proverbul “sa moara si capra vecinului”.
Aceste persoane aleg sa-si traiasca viata resemnati, iar lipsa unor expectante pozitive ii incarca de frustrare, furie, depresie si nu vor rata niciun moment in care pot sa carcoteasca, sa-i barfeasca pe altii sau sa se revolte.
Blocarea orizonturilor, renuntarea la dorinta de mai bine si la “lupta” de a merge mai departe cu viata inspre implinirea viselor este opusa fluxului normal al existentei. Orice organism viu de pe planeta urmareste sa se dezvolte permanent pana isi atinge propriul potential.
Insa un om care s-a resemnat si se autoconvinge ca el este o victima neputincioasa intr-o lume atat de “rea”, nu face decat sa manifeste o forma de lene sau de comoditate. Este mult mai simplu sa spui ca strugurii sunt acri decat sa te straduiesti sa ajungi la ei. Este mult mai facil sa-i vorbesti de rau pe cei care mananca acei struguri, decat sa te misti si tu de pe canapea si sa faci ceva cu viata ta.
Iti predai puterea, nu mai vrei nimic decat eventual sa tii cu dintii de putinul pe care il ai, nu mai visezi si nu mai lupti pentru visele tale si in schimb te umpli de ganduri si trairi negative – fata de tine insuti (insa nu intotdeauna vrei sa recunosti asta), fata de ceilalti (mai ales fata de cei care muncesc din greu ca sa-si atinga visele) si fata de viata in ansamblul sau (pentru ca, nu-i asa, “viata este un chin dupa care urmeaza moartea”).
Un invingator in fata vietii nu se va resemna niciodata, nu se va multumi cu putin, nu va renunta la visele sale, indiferent prin cate greutati a trecut, indiferent de varsta sa, de dotarea sa fizica sau intelectuala, de traumele si obsctacolele din trecut, s.a.m.d.
Tu esti singurul responsabil de calitatea vietii tale, iar daca toata viata ta se desfasoara intre un serviciu pe care-l detesti, un partener cu care in cel mai bun caz va tolerati reciproc insa nu exista respect si afectiune, timpul liber ti-l petreci in fata televizorului comentand sau criticand subiecte mondene, politice, sportive, etc., sa nu te miri ca te simti ca o victima captiva in propria sa viata. Ceea ce ar fi bine sa constientizezi este ca tu singur ai creat toate premisele ca sa ajungi in situatia asta, iar asta inseamna ca tot tu poti sa alegi oricand altceva.
Daca vrei sa faci ceva cu viata ta, primul pas este cel mai dificil pentru ca presupune sa renunti la confortul pe care-l ti-l ofera statutul de victima neajutorata. Al doilea pas este sa depasesti resemnarea in fata sortii, sa-ti dai voie sa visezi si sa-ti faci un plan prin care sa duci la indeplinire visele tale. Si urmeaza apoi pasul decisiv, trecerea la actiune – de la teorie la practica.
Poti sa-ti schimbi viata incepand chiar din acest moment, insa trebuie sa-ti doresti asta cu toata fiinta ta. De putut se poate cu siguranta, insa este necesar SA VREI!
Iti doresc vointa si succes,
Ursula
P.S. Lasa-mi un comentariu si spune-mi cum actionezi tu pentru a-ti schimba viata.
Photo .O. © funkeldink
Felicitări pentru acest articol! ;)
E totul adevarat,EU nu sunt o victima,incerc sa IAU totul de la vista,dar recunosc am si momento de cadere…E complicat
Nu stiu de unde sa incep …..
Apreciez articolul, am cunvingerea că umple un gol în care se poate „cuibări” resemnarea.
Numai gânduri bune!
Inca un articol care merita toata aprecierea!!!
O intrebare imi staruie in minte de cand l-am citit : cum si de unde vine momentul in care spui „VREAU”? Cum pot fi ajutati oamenii sa ajunga sa isi doreasca schimbarea din tot sufletul, sa isi asume absolut orice poate veni din schimbarea asta?
Cum poti determina un om care , desi a pornit pe acest drum al schimbarii, sa nu se sperie de ceea ce se intampla in noua lui viata si sa vrea sa mearga pana la capat?
Pentru ca stim ca , uneori, lumina „te orbeste” la iesirea din „pestera”….
Consider ca daca ai ajuns sa iti doresti asta cu toata fiinta, cel mai mare pas este deja facut.
Doar stim ca „primul pas sa scapi de o problema este sa recunosti ca o ai”…
Ceva foarte important trebuie ca s-a intamplat in viata/mintea unui om ca sa ajunga sa isi doreasca cu toata fiinta sa se schimbe in bine ….nu?
Multumim Ursula pentru postarile tale !
Simona Constantinescu
DRAGA URSULA
a trecut ceva timp de cind am postat pe acest site problema cu care ma confruntam ,de aceea azi am intrat din nou pentru a-ti multumi ca existi ,nu am luat decizia pe care te-ai fi asteptat ,dar pot sa iti declar sincer ca viata mea s-a schimbat mult in aceste luni ,si ma simt sufleteste vindecata ,DUMNEZEU a luctrat la sufletul meu si am simtit prin ceea ce am primit ca mesaj de la tine ca am VALOARE .
Aces lucru m-a ajutat sa nu ma mai simt o persoana slaba si tot timpul sa ma invinovatesc ca viata nu este asa cum cel de linga mine o dorea ,relatia este una mult mai egala in luarea deciziilor ,mult mai des imi fac mici placeri numai pentru mine fara sa dau socoteala ,pentru ca si eu sint un copil a lui DUMNEZEU ,si am o singura viata .
As putea sa marturisesc ca sotul meu a inteles ca singuratatea este cel mai rau lucru care i s-ar putea intimpla,asa ca a decis sa se schimbe si sa admita ca nu numai EL trebuie sa conduca dupa bunul plac si orgoliu .
MERGEM IMPREUNA LA BINE SI LA GREU !
ITI MULTUMESC PENTRU INCURAJARI SI UN AN FARA GRIJI ,CRISTINA
doamna asta o fi romanca? dupa nume nu pare. daca totusi e,am o intrebare:de unde vine credinta asta ca viata e ca un joc de monopoli,unde fiecare primeste la inceput aceiasi bani si castigul e un amestec intre noroc si indemanare?as vrea sa stiu,pentru ca pe mine m-a invatat viata ca lucrurile nu sunt atat de simple,si nu totul se rezolva cu ”gandirea pozitiva”.de ex,eu am 1,65 m inaltime.ce ar insemna sa vreau sa joc volei,baschet,sau alt sport in care este necesara o inaltime peste medie?nu as fi penibil?oamenii nu primesc talanti in mod egal si de aceeasi calitate.de ex,eu ma pricep la istorie,dar nu voi fi un iorga,orice as face.nu toti vom fi bogati,frumosi nici atat,inteligenti….depinde cum ne-a lasat natura/soarta/Divinitatea…..conditia omului e cea de mediocritate.sunt si varfuri,dar putine.asta e un fel de idealism care face mai mult rau decat bine,pentru ca il face pe om sa se minta pe sine,chiar daca,pe moment,ii da un surogat de incredere in sine.facuta din carton,care se va strica la prima plaie.
Florine, la tine e clar ca nu ti-ai gasit vocatia. Ca sa te contrazic, afla ca eu stăteam teoretic mai rau ca tine in privinta sanselor de a juca baschet. Am un metru șaizeci incaltata si mai sunt si FATA. Dar asta nu m-a împiedicat sa ajung cea mai valoroasa jucătoare din judet si mai ales nu m-a împiedicat sa joc la baieti in diverse competitii, pt care primeam dispensa speciala de la organizatori, dupa ce semnam ca particip pe propria răspundere. Ideea era ca echipele acelea de vlajgani de doi metri mă vroiau sa joc cu ei pt ca jucam al dracului de bine! La un metru șaizeci. Si FATA! Cum am ajuns acolo? Pai am rezistat eroic la primele cincizeci de trimiteri la cratita si m-am ambiționat sa joc mai bine decât ei. Si am rămas pe teren. Pt ca am iubit baschetul si am vrut sa fiu cea mai buna, am reusit. Cand omul isi gaseste in viata pasiunea si o urmează, nimic nu e imposibil. Dar tu poate nu ai o pasiune si atunci ai o problema de motivatie in a face altceva decât faci acum. Spui ca numaii unii ajung in vârf si restul sunt „destinati” mediocritatii. Eu zic asa: Ridică -te tu frumusel de pe canapeaua aia calduta si pune osul. Poate n-ajungi sa pui piciorul pe Luna, dar te-ai putea multumi si cu Vf. Negoiu. Depinde la ce aspiri. Deci traseaza-ti obiective realizabile si pe masura ce le realizezi, le poti face din ce in ce mai dificile. Asa se ajunge in vârf.
Pentru Florin;
Chiar daca nationalismul a fost acel ceva peste care ar fi meritat sa treceti avand in vedere sectiunea la care postam, Doamna psihoterapeut nu ne indeamna sa ne mintim. Asa cum ati spus, natura, soarta, etc. ne-a inzestrat cu un potential. Putini oameni isi inving comoditatea pt. a si-l implini. Sa fie acesta unul dintre motivele nefericirii noastre? Eu am perceput mesajul ca pe o invitatie la a iesi din fatalism.
Multumesc mult, Ursula !
Imi schimb viata de mai bine de 20 de ani …. Si pot afirma despre mine ceea ce atat de frumos ai scris :
„Un invingator in fata vietii nu se va resemna niciodata, nu se va multumi cu putin, nu va renunta la visele sale, indiferent prin cate greutati a trecut, indiferent de varsta sa, de dotarea sa fizica sau intelectuala, de traumele si obsctacolele din trecut, s.a.m.d.”
Perfect adevarat ! Pe toate le-am bifat ! Insa nu am renuntat niciodata !
Acum am cumparat toate materialele tale, la fel cu mat lui Pera, Andreea si Marius.
Va citesc si va urmaresc, lucrez mult cu mine insami ….
Cat mai curand, imi doresc si voi face primii pasi pentru a-mi implini si eu menirea.
Imi sunteti modele si va multumesc !
Ne „vedem” si ne „auzim” in cursul tau Scoala Vietii !
Va urmaresc postarile si va admir foarte mult
Draga Ursul sunt norocoasa ca te-am întâlnit și savurez toate articolele tale – adevărate lecții de viață. Nu, nu fac parte din categoria persoanelor negativista. Sunt optimista, acord oamenilor șanse și multa iubire. Citesc despre dezvoltarea personala de vreo 3 ani la recomandarea fiului meu,Cristi, care activează într-un domeniu deosebit – contribuie la determinarea oamenilor sa citească. M-Am schimbat mult în acești ani, mă simt bine, sunt fericita. Sa ai zile frumoase și nopți liniștite draga mea!
FRUMOASA LADY URSULA SANDNER , M-AI FASCINAT CU PERSONALITATEA FEMEII MODERNE ,DEȘTEAPTĂ ȘI PLINĂ DE VIAȚĂ . ATÎT DE PLINĂ CĂ DAI ȘI LA ALȚII . INTUIȚIA TA ESTE UN FENOMEN PARANORMAL , PENTRU CĂ SIMT CĂ MI-AI URMĂRIT FILMUL VIEȚII DIN ULTIMII 2 – 3 ANI , IAR STILUL TĂU ESTE MOTIVAȚIA MEA .TOȚI AVEM NEVOIE DE O MOTIVAȚIE PENTRU A EVOLUA , ȘANSA EVOLUȚIEI NOASTRE EȘTI TU ȘI PENTRU ASTA ÎȚI SUNT RECUNOSCĂTOR ȘI ÎȚI MULȚUMESC . SĂ FII FERICITĂ , CAROL .
Da,mare adevar!viata noastra e suma alegerilor noastre!aveam o slujba umila dar care ma multumea!am decis sa renunt la ea cu toate ca am 58 ani!actuala este mult mai grea,dar mi a confirmat ca pot face multe!cu viata sentimentala,o sa schimb singuratatea chiar daca asta ma ingrozeste!
Eu am reușit în viață fugind de mediocri și negativiști. Nu am vrut să fiu ca ei. Am vrut să fiu altfel și mi-a ieșit.
Felicitări pentru articol și vă urmăresc în continuare!
Buna seara,
Un mare Bravo!,asa gindesc oamenii care vor ceva mai mult si ceea ce li se cuvine de la viata,traiam intre oameni si mai ales femei care si au acceptat soarta si mereu s au plins de ea,fara a incerca macar sa schimbe ceva,mereu am fost impotriva acestora,si m am luptat pt mine,an reusit sa ma smulg din cercul lor si azi nu mi pare rau traiesc pt mine avem o singura viata,parerea lumii nu ma incalzeste cu nimic,niciodata un om de succes nu te va intoarce din drumul tau,doar cei care sunt mai slabi o vor face,m am convins nu odata.