Efectele limitarilor din viata ta

Fiecare om are un orizont (constient si/sau inconstient) de asteptari de la viata sa. Daca il intrebam pe un tanar cum doreste sa arate viata sa fie ne da un raspuns standard – sa-mi intemeiez o familie, sa-mi iau o casa, sa-mi gasesc un job bun, etc., sau spune „nu stiu, nu m-am gandit asa de departe”.

Atunci cand intrebi un om aflat la mijlocul varstei cum doreste sa arate viata sa, raspusurile vizeaza de obicei mentinerea status-quo-ului sau (indiferent cum este el, „mai rau sa nu fie”) si eventual isi mai doreste sanatate si sa-si vada copiii la casa lor.

Sunt atat de multi oameni a caror viata se desfasoara la un serviciu care nu le place, de la 9-18, apoi merg acasa la familie unde nu tot timpul exista caldura si afectiune, ci din contra tensiune si dizarmonie, isi petrec seara la TV si apoi, in weekend, se reunesc cu familia extinsa (parinti, nasi) si eventual cu un cerc restrans de prieteni.

De fiecare data cand intalnesc un astfel de scenariu ma intreb, retoric, cum de este posibil ca unii oameni sa ajunga pe luna de exemplu, iar altii isi traiesc viata intr-o limitare (auto)impusa... Fiinta umana are posibilitati nelimitate – si putem sa vedem asta prin tot ceea ce a creat omul pana in prezent - si cu toate acestea marea majoritate traieste o viata blazata, repetitiva si saraca in experiente stimulative.

Cum ajungem sa ne fie atat de inabusita creativitatea si dorinta de a ne cunoaste si a ne depasi limitele? Cum de ajungem la maturitate sa purtam „ochelari de cal” si sa ne dorim atat de putin?

Un factor foarte important este familia din care provenim. Daca tot ce am auzit de la parintii nostri a fost sa ne multumim cu putin, sa nu iesim in evidenta – nici negativ, nici pozitiv, pentru ca asta inseamna lipsa de modestie! – ne vom stradui sa indeplinim acest deziderat „orbeste”, chiar cu pretul calitatii vietii noastre. Parintii nostri sunt modele pentru noi si daca ei au fost „modesti” si ne-au invatat „modestia”, atat prin exemplu cat si prin educatie  – nefericit inteleasa din pacate – nu ne vom da voie sa mergem foarte departe in viata.

Am citit astazi un comentariu pe profilul meu de facebook care spune nu e bine sa visam cu ochii deschisi pentru ca vom avea parte numai de dezamagiri!” si m-a intristat pentru ca imi imaginez cum si-a construit o astfel de persoana scenariul vietii... Daca nu ne dam voie sa visam, cum putem sa ne imaginam ce ne dorim si apoi sa facem sa devina realitate visele noastre?

In interactiunea mea cu studentii mei ii intreb de multe ori ce isi doresc ei de la viata si de cele mai multe ori ridica din umeri. Eventual isi doresc sa se casatoreasca repede, sa termine facultatea si apoi fie ce-o fi. Sunt studente care spun la 20 de ani ca isi doresc sa se casatoreasca pentru ca parintii nu le dau voie sa fie impreuna cu prietenul lor decat daca sunt casatorite – de multe ori aici este vorba despre limitarile sociale impuse de afilierile religioase de diferite tipuri.  Putem sa ne imaginam cu totii cam ce fel de viata va avea o astfel de persoana (evident nu este o regula), care nu a invatat inca sa gandeasca singura ci doar cauta solutii la limitarile impuse de parinti, isi intemeiaza o familie, apar copiii, responsabilitatile, ratele la banca si apoi o viata in care indiferent de felul in care se va simti in ea, va continua sa o traiasca in acelasi mod. Pot aparea tensiunile, certurile, abuzurile fizice si psihice, alcoolismul, bolile psihice si psihomatice, etc. Un scenariu destul de nefericit, nu-i asa?

Unii dintre noi pornesc la drum in viata cu atat de multe interdictii si limitari incat propria existenta devine o forma de inchisoare cu ziduri invizibile. Cum poti sa fii fericit in inchisoare? Cum poti sa te bucuri de viata atunci cand de mic ti-au fost retezate aripile?

Nevrozele pe care le tratez in cabinetul meu (depresie, anxietate, tulburari de personalitate, etc.)  au la baza o diferenta, un conflict, dintre ceea ce sunt si ceea ce si-ar fi dorit sau isi doresc sa fie la un moment dat acele persoane. Atunci cand ne inabusim dorintele, aspiratiile, nevoile, libertatea, este inevitabil ca la un moment dat sa ne apese nefericirea intr-un fel sau altul.

„Daca tu si eu le vom insufla celor cu care intram în contact dorinta de a-si valorifica toate comorile adânc ascunse în inimile lor, putem împlini mult mai mult decât sa schimbam oameni. Putem sa-i transformam pur si simplu. ~ Dale Carnegie

Omul are in interiorul lui infinitul si are posibilitati practic nelimitate ca sa-si traiasca viata in bucurie si implinire.

Este necesar sa le oferim suport copiilor nostri ca sa invete cat mai repede sa traiasca la modul constient, sa se cunoasca si sa faca alegeri cat mai in acord cu personalitatea lor. Impunandu-le un mod de viata doar pentru ca „asa am trait si noi” sau „e mai bine cu raul pe care-l cunosti” le luam posibilitatea de a fi ei insisi si de a trai o viata frumoasa.

Niciodata nu este prea tarziu sa incepi sa-ti pui intrebari in ceea ce te priveste si in ceea ce priveste viata ta. Daca observi ca nu te simti bine, ca exista multe dorinte si aspiratii nesatisfacute in interiorul tau, opreste-te din ceea ce faci si exploreaza si alte posibilitati de a trai.

Inchisoarea invizibila este doar in mintea ta si de indata ce reusesti sa o percepi, vei putea sa-i inlaturi peretii unul cate unul. Iluzia oferita de siguranta de acum o platesti cu pretul sanatatii tale psihice si/sau fizice (somatice).

Da-ti voie sa visezi si apoi fa-ti visele sa devina realitate. Viata ta trece oricum, insa poate sa fie o viata pe care o traiesti in acord cu tine, cu valorile si principiile tale sau o viata in care doar incerci sa faci pe plac acelor interdictii si limitari din mintea ta, care ti-au fost induse atunci cand tu nu ai avut posibilitatea sa te opui.

Descopera, citeste, invata ca sa ai o viata fericita!

Cu drag,

Ursula

 

10 comentarii pentru “Efectele limitarilor din viata ta

  1. …articol din categoria…”usor de zis, greu de facut…insa nu imposibil”. Cu siguranta si acele limitari impuse isi au rolul lor in definirea noastra ca persoana…altfel cum am putea cunoaste binele/frumosul…decat prin antiteza.
    Este frumos sa visezi, vorbesc din perspectiva unei visatoare, insa realitatea „ne cam bate”. Si nu, nu-s deloc negativista cand spun asta , desi am momente cand imi spun ca „optimistul isi creeaza propria sa realitate”.
    Ce-i drept, este frumos si usor sa visezi…sa te lasi dus departe cu gandul…dar si cand soseste „doamna realitatea” cu palma ei…auch ce mai doare! Si te superi, te enervezi ca ai pierdut timpul visand …
    Oare prea multe vise nu ne aduc frustrari?

  2. Chiar tu te intrebi , Ursula, care esti psihoterapeut si ar trebui sa ne luminezi…:)

    „cum de este posibil ca unii oameni sa ajunga pe luna de exemplu, iar altii isi traiesc viata intr-o limitare autoimpusa…”

    Pai hai sa mergem toti pe luna sa nu mai lucreze nimeni nimik!!
    Societatea are nevoie de tot felu de oameni.

  3. Ca sa reusesti in viata e foarte simplu ai nevioie de Cheia Succesului si anume : Rezistenta la frustrare si bineinteles sa nu ne plangem atat si nici sa lasam sa devenim victima propriei vieti , circumstantelor , parintilor etc si etc . E greu intradevar e foarte greu ,nimeni nu a spus cusor . Dar e extrem de frumos si palpitant . Asta daca iti place sa lupti si in fiecare zi sa ai de facut cate ceva si sa te bucuri de viata asa cum vine ea zi dupa zi pentru ca fiecare om isi are locul pe acest pamant minunat care ne-a fost dat sa ne bucuram de el nu sa ne plangem . Edison a incercat de 10000 de ori si noi dupa cateva incercari ne plangem si spunem ca e greu si nu mai putem . :-) Mult succes la toata lumea

  4. Societatea, de fapt, tot noi am creat-o… Ea nu are nevoie de nimic! NOI avem nevoie de NOI si nici macar nu constientizam acest lucru… Daca toti oamenii ar fi mers pe Luna, pe asta s-ar fi bazat Societatea…dar nu a fost asa. Eu sunt PRO pt abaterea de la aceste reguli nescrise pe care SISTEMUL le impune. Sunt PRO pentru trairea libera la nivel sufletesc si mental!

  5. Sunt foarte multe de invatat, mereu invatam de la propriile noastre vieti..si daca dorim cu adevarat eu cred ca nimic nu pare imposibil..chiar daca „luna” e atat de departe.E minunat sa ne gasim multumirea, implinirea, menirea pe pamant si in relatiile cu cei din jur.
    Multumesc mult Ursula!!!!

  6. Stimate autor,

    Articolul tau zugraveste perfect omul „modern”:
    – egoistul care se gandeste doar la propria persoana, la dorintele si nevoile sale fara a mai lua in considerare legatura si influenta pe care o are asupra celor din jur;
    – pradatorul (distrugatorul) suprem, ale carui nevoi sunt nenumarate si cresc nelimitat chiar daca resursele pe care-si bazeaza existenta sunt din ce in ce mai putine;
    – visatorul absurd, care halucineaza vazand si dorind lucruri care nu au nici o legatura cu realitatea.
    Unii oameni se multumesc cu „putin” pentru ca asa este viata reala; si cei care cred ca au totul, nu pot avea totul! Viata e simpla, e compusa din secvente simple; doar omul cauta inutil senzationalul. Daca omul nu stie sa se bucure de lucruri simple, atunci nu o sa stie sa se bucure nici de „maretii”. Eu cred ca in primul rand, omul trebuie sa-si foloseasca ratiunea si sa constientizeze realitatea iar apoi sa fie productiv (ca idei si fapte), iar visarea sa o lase pentru romantici.
    Lumea asta are nevoie de munca si de copii(din familii sanatoase…fizic si mai ales mental); pentru ca altfel, in 100 de ani n-o sa mai fie nimeni care sa citeasca articolele tale pentru ca cu totii am fi morti de foame, analfabeti, drogati sau absenti (cu desavarsire)!
    Spor la cugetat!

    1. Stimate M
      As fi avut mai mult respect pentru ceea ce ai scris, daca ai fi avut curajul sa te semnezi cu un nume. Ursula are curajul sa semneze ceea ce scrie, astfel incat te poti adresa direct cu numele , nu e necesara folosirea cuvantului „autor”.
      Eu cred ca daca toti ne-am naste din familii „sanatoase … fizic si mai ales mental” asa cum le intelegi tu, Ursula ar deveni cel mai bogat terapeut de pe pamant , caci toti am avea nevoie de ea.

  7. „Descopera, citeste, invata ca sa ai o viata fericita!”

    Frumos scris si spus. ESte formula care te mentine tanar si in forma. Cand suntem nefericiti incepem sa imbatranim.

  8. Foarte frumos si plin de sens articolul, ca de obicei… Da, asa este, de multe ori traim in scenarii scrise ai apoi regizate de altii, si noi putem fi, in cel mai bun caz, niste „actori de mana a doua”, care repeta mecanic replicile, care nu tin seamna de context, de suflet, de..Fiintare…
    Noi putem schimba oricand asta, daca ne uitam in sufletul nostru, si nu in..mintea celorlati, care..”stiu ei ce e mai bine pentru noi”… A fi Liber- Cea mai mare Bucurie si Responsabilitate, totodata… Si..cel mai mare Dar…:) Multumesc, Ursula…:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.