Toți oamenii își doresc iubire, dar cum știi că te iubește și dacă merită să investești în continuare timp, energie și sentimente în această relație? Investim în iubire poate mult mai mult decât într-o afacere, și oricât de mercantil ar suna, este normal să nu ne dorim să „ieșim pe pierdere”.
Iubirea este ceva ce se dezvoltă în timp, un sentiment profund care se cristalizează pe măsură ce îl cunoaștem pe celălalt din ce în ce mai bine, când ne place ceea ce descoperim și mai mult decât atât, când putem să îi acceptăm punctele slabe la fel de bine cum îi putem accepta calitățile. Iubirea se bazează mai mult pe rațiune decât pe niște trăiri emoționale fluctuante însă iubirea are la bază aceste trăiri emoționale.
Adică, atunci când suntem îndrăgostiți și avem impresia că îl iubim pe celălalt, ceea ce „dictează” dinamica relațională este un amestec de emoții intense și copleșitoare care se pot diminua și chiar dispărea complet atunci când hormonii responsabili de aceste trăiri încep să se disipeze și atunci când imaginea idealizată pe care am proiectat-o asupra celuilalt nu mai poate fi susținută. Din acest moment încolo, nemaiaflându-ne sub imperiul unei pasiuni care „ne umbrește” rațiunea, putem alege în mod conștient dacă dorim să investim pe mai departe în relația proaspăt creată, dacă ne place într-adevăr omul din fața noastră, acum că îl vedem așa cum este el în realitate, dacă îl putem accepta fără să dorim să-l schimbăm pentru a corespunde idealurilor noastre.
Iubirea apare atunci când ajungem să îl cunoaștem pe celălalt, deoarece nu putem iubi ceva ce nu cunoaștem și nu înțelegem, însa ne putem îndragosti de cineva pe care nu îl cunoaștem. De fapt, îndrăgostirea, pentru că nu depinde de rațiune ci de anumite elemente biochimice si aspecte ale inconștientului nostru, nu poate fi controlată și apare în lipsa cunoașterii celuilalt. Nu trebuie să îl cunoști pe celălalt cu adevărat pentru a nutri o pasiune incontrolabilă față de acesta. Însă, odată ce ajungi să îl cunoști, dragostea romantică se poate diminua, sau dimpotrivă, din acest punct încolo iubirea poate fi cultivată.
Atunci când cineva îți spune că te iubește, fii atentă dacă nu cumva ceea ce iubește la tine sunt propriile lui proiecții sau o imagine idealizată pe care ți-a atribuit-o ție. Își dorește să te cunoască cu adevărat? Este interesat de tine în mod sincer? Îi pasă cu adevărat de ce se întâmplă cu tine și cu viața ta sau mai degrabă se raportează la tine ca și cum ar trebui să îndeplinești un anumit rol, să te comporți într-un anumit fel așteptat și dorit de el?
Oamenii spun destul de des că iubesc...iubesc muzica, iubesc călătoriile, iubesc o anumită mâncare sau persoană. Astfel, a iubi poate la fel de bine să fie sinonim cu „a plăcea”, „a avea nevoie”, „a dori”. Atunci când cineva îți spune că te iubește acest lucru poate însemna la fel de bine orice altceva decât „a iubi” cu adevărat. Și, în acest caz, se poate dovedi destul de inutil și consumator de energie să te gândești „oare a fost sincer?”, „de ce mi-a spus asta?” și să începi să analizezi vorbele lui. Mai important decât asta este să FII ATENTĂ LA FAPTE. Dacă vorbele lui nu sunt susținute prin fapte....sunt doar vorbe.
Așadar, prin ce fapte îți demonstrează iubirea?
Iubirea înglobează blândețea, tandrețea, admirația și prietenia. Sunt comportamentele lui dovezi de blândețe, tandrețe, admirație și prietenie?
Dacă nu sunt, însă tu te minți și te autoamăgești că ar fi, de dragul investiției tale emoționale și în speranța că într-o zi va fi mai bine, trebuie să fii conștientă de faptul că această energie pe care o investești pentru a-ți crea și susține iluziile, este o energie care consumată în acest mod, poate crea dezechilibre și tulburări fizice, psihice sau emoționale. Iar faptul că tu te consumi în acest mod nu va face ca realitatea să fie altfel decât este ori ca el să devină bărbatul pe care tu ți-l dorești.
Pe de altă parte, el poate să te iubească în mod sincer însă tu să nu reușești să percepi acest lucru deoarece limbajul tău de iubire este diferit de al lui. Despre limbajele iubirii, și despre alte subiecte precum „Dorința de a nu fi singuri”, „Nevoi în cuplu”, „Dorința de a fi iubit/ă”, „Dependența de cei care ne asigură plăcerile noastre”, „Fazele unei relații de cuplu”, „Crizele căsnicei”, „Libertatea în cuplu”, etc., am scris in cadrul modului Relații de cuplu din cursul online de life-coaching Școala Vieții pe care îl poți achiziționa de AICI , dacă dorești să îți reamintești sau dacă este pentru prima dată când intri în contact cu această informație.
Însă, indiferent de acest limbaj, sunt anumite comportamente și atitudini prin care îți poți da seama de cât de sincer este el în iubirea lui:
Dacă nu te tratează cu respect, asta însemnând respect față de gandurile, credințele și ideile tale, față de valorile, obiectivele și deciziile tale, față de timpul și spațiul tău personal...nu te iubește.
Dacă, în loc să te încurajeze ori măcar să adopte o atitudine neutră atunci când îi împărătășești visurile și obiectivele tale ori când începi să acționezi în vederea realizării acestora, încearcă, prin manipulare, șantaj emoțional sau altă formă de agresivitate, să te impiedice sa îți urmezi drumul, să te mențină în aceeași stare convenabilă lui, ori chiar să îți pună obstacole....nu te iubește.
Dacă încearcă să te schimbe, să îți impună un anumit fel de a fi sau un anumit stil de viață, dacă pune presiune asupra ta să renunți la anumite activități care ție îți fac plăcere însă care pentru el reprezintă o amenințare (din cauza nesiguranței sale)...nu te iubește.
Dacă te vezi nevoită se renunți la o serie de proiecte personale pentru că el ți-a indus într-un fel sau altul că, pentru relația voastră, ar fi mai bine așa ... nu te iubește.
Dacă este agresiv ori chiar violent cu tine (indiferent că este vorba despre violență fizică, psihică, emoțională, economică) învinovățindu-te și spunându-ți că tu l-ai provocat... nu te iubește ci vrea să îți slăbească voința și puterea inducându-ți ideea că ai acționat greșit și că ar fi mai bine ca de acum încolo să uiți de dorințele și nevoile tale și „să stai la locul tău”...
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Dacă te amenință cu despărțirea ori chiar cu sinuciderea atunci când refuzi să îi mai satisfaci nevoile (de cele mai multe ori egoiste), adică să fii la dispoziția lui când, cum și cât are el chef, nu te iubește ci te manipulează dând dovadă de instabilitate emoțională...
Dacă el nu depune niciun efort ci doar îți face promisiuni ori rareori pare cu adevărat interesat de a se implica în clădirea relației voastre.... nu te iubește.
Dacă te controlează ori îți îngrădește libertatea într-un fel sau altul pretinzând că altfel nu are cum să aibă încredere în tine.... nu te iubește.
Dacă te judecă, te jignește, te condamnă, te critică în permanență...nu te iubește.
Dacă tot timpul orice altceva este mai important pentru el decât tine, dacă se raportează la tine ca la o „rezervă”, sau ca la un „obiect” menit să îi satisfacă plăcerile, dacă îți promite angajamente de mult timp deja însă concret nu face nimic...nu te iubește.
Dacă te devalorizează, încearcă să te izoleze de anturajul tău, te învinovățește de dificultățile relației voastre, neasumându-și partea de resposabilitate, te amenință, este distant și rece față de tine, oferindu-ți afecțiune „cu porția” ca nu cumva să „ți-o iei în cap” .. nu te iubește.
Și acestea sunt doar câteva dintre dovezi...Te regăsești oare în cele scrise mai sus? Dacă da...deschide ochii draga mea și preia controlul asupra vieții tale! Ești mult mai puternică decât crezi! Ai nevoie doar să privești realitatea direct în față, și în loc de a face legăminte cu un bărbat care nu te iubește și nu te respectă, fă acele legăminte de iubire cu tine....
Cu drag,
Dr. Ursula Sandner
Intr-un fel, imi alini sufletul cand citesc ceea ce scri. Imi dai putere si incredere in mine! Multumesc!!
Multumesc! pt safatul Dv!
…curiozitatea mea masculina ma indeamna sa intreab daca este valabila si viceversa, aplicabila de la femeie la barbat. Daca ea incearca sa-si manipuleze emotional partenerul?
Corect! Aceeași întrebare asemănătoare o am si eu! ….din ceea ce am inteles eu mai sus este ca femeia trebuie pusa pe un piedestal de către barbat…..am facut asta si rezultatele au fost negative! Dupa multe „tzepe” am schimbat foaia! Ce oferă aia primeste!
Barbati/femei, nu e diferenta, parerea mea.
Insa unii sunt doar intr-un anume fel obisnuiti sa iubeasca.
Cred ca nu e vorba doar de un model idealizat despre „cum” ar trebui sa fie uniformi oamenii. Cred ca ideea e ca ne putem gasi pe cineva care sa iubeasca asa cum simtim ca avem nevoie sa fim iubiti, intelesi, apreciati.
Aparent simplu e complicat pentru ca de fapt totusi sa fie simplu: cine iubeste se implica in ceea ce simte.
Daca nu se implica nu e suficient de matur emotional sau mental, nu se cunoaste suficient, nu stie ce vrea sau nu il intereseaza emotiile ci narcisist, doar propria persoana.
Mulțumesc.
f adevrat ce scrieti si este pur adevarul ,e adevrat f multi recurg la santaj ,mi sa inatmplat ,dar nu intleg dece uni oamneni nu infrunta realiatatea despratiri in cea ce scrieti e f adevrat ,va multumesc pt incredere
Aveti mare dreptate.
Cate vieti sunt marcate de lipsa cunoasterii acestor adevaruri fundamentale.
Va multumesc si va admir sincer !
Cu mare întârziere, constientizez că aproape toate situațiile descrise de tine în articol, sunt prezente in căsnicia mea, 34 de ani eu fiind cerșetoare sentimentală, rânită emoțional, manipulată, devalorizată, siiiii, în final… Trezită. Mulțumesc pentru articol.
imi place cum scrii,despre ce scrii,intotdeauna ma lasi pe ganduri….
Este perfect adevarat, Ursula! Culmea este ca, la inceput, suntem oarbe, nu vedem ceea ce este evident – eu am trecut prin multe transformari interioare, care au avut la baza un comportament prea autoritar al parintilor mei, si am ajuns, datorita unor oameni ca Pera si ca tine, ca Andreea si alti psihologi si lectura in domeniu, sa imi infrang „supunerea prosteasca” si sa-mi regasesc un echilibru – culmea e ca Cineva m-a ajutat sa deschid ochii … Din pacate, pentru mine, exact pe acea persoana am ranit-o iremediabil, prin prostia de a „fi prea bun si a-i pune pe ceilalti inaintea propriului interes …” As vrea sa o recastig, dar mi-e teama ca nu se mai poate … oricum, am actionat prosteste si intr-un mod extrem de las si egoist, care ma scarbeste si pe mine chiar … Regretele nu sunt productive, asa ca mi-am impus o distantare destul de rigida si dura, agresiva chiar, in cazul in care mi se mai incalca principiile … Mult succes – faci foarte bine ceea ce faci!
buna draga mea Ursula . ma bucur tare mult de postarile tale , pt care ITI MULTUMESC DIN SUFLET , avem multe de invatat , ce e drept . din pacate , pt mine , vin prea tarziu aceste invataturi , pt ca eu , am stat intr-o casnicie toxica , timp de 32 de ani . dar , imi fac foarte bine aceste materiale , postate de tine , si de alti oameni minunati la fel ca tine , macar , pt a constientiza , unde am actionat , in defavoarea mea . ITI MULTUMESC DIN SUFLET pt tot !!!!!!!!!! te imbratisez cu drag . Luiza
Atentie „barbate”!….articol dedicat oamenilor in general….
Acum, ca doamnele sunt in general mai sensibile si cu observatia, respectiv constientizarea, mai ridicate decat noi barbatii, trebuie sa le protejam mai mult….este evident, insa sunt situatii in care aceste articole ar trebui adresate exclusiv barbatilor sa le creasca constiinta si d-lor si sa isi observe propriul comportament…poate in felul acesta vor realiza mult mai bine care este tinta, cu adevarat valoroasa, de trebuie s-o atingem cu totii….(tontii…:)!…): iluminarea, smerenia, iubirea adevarata, asa cum ni se spune de 2000 de ani si dupa altii chiar si de mai multa vreme, desi inainte de Isus si evident si dupa El, eram cu totii niste tristi, cu egoismul nostru nemarginit legat de trup si de placerile lui, …ma rog stiti mai bine despre ce-i vorba!
Deci, pt. ca sunt barbat si pt. ca am trecut de 39 de ani, inteleg si raspund domnilor de mai sus: evident ca articolul se „adriseaza” si noua, pt ca nu putem sta langa scorpii/viespi egoiste, ca si femeilor….oricum nu mai sunt scorpiile/viespile de acum ce erau altadata…hihi!….apropos, la mine pe la tara, la Dambovita, am vazut viespi de 3-4 cm lungime…de-adevaratelea!
Conform articolului de mai sus nici nu am fost iubita dar nici nu am iubit vreodata… ceea ce nu prea cred. E cam exagerat ce scrie in articol, realitatea il contrazice, asa ceva nu exista, nu mai cautati ca n-o sa gasiti. Eventual va mintiti si asta se poate face foarte bine!
Eu credeam ca asa e el mai rece si nu scrie vorbe frumoase si dulci cum o facea primele luni,dar o face chiar daca mai rar. In schimb nimic din ce e descris nu e prezent si totusi isi da interesul pentru mine ca mereu sa fiu alaturi de el, sa fie prezent oricat de obosit ar fi, chiar daca nu mereu i se primeste , dar eu fac mereu haz de necaz, nu imi interzice nimic, in schimb imi da sfaturi utile cum sa imi fie mai bine daca vreau sa fac ceva. Eram la dubii daca tine la mine, ca are si el momente cand e obosit si poate nu are chef nici de mine, dar cred ca si eu as face la fel. Faptele totusi mult conteaza, nu mereu se tine de cuvant, ca apar schimbari imprevizibile, care ne strica planurile, dar asta nu e mereu, il inteleg si sper sa nu ma mint in subconstientul meu ca asa e si sper ca nu vorbele dulci conteaza ci intr-adevar faptele si cum se poarta cu mine. Uneori mai e nervos, sau tace, dar oricum ma ia de mana in tacere si mergem amandoi pe drum(“uneori am nevoie de liniste langa tine”). Oare ce ar fi si asta…sau eu nu sunt obisnuita :)) dar sper ca totul v-a fi bine si sunt doar niste gandaci in capul meu si ca la orice femeie :))
Scuze eu recent ,am trecut printr-o fază din asta am cunoscut o tipă în 2019, fusesem în concediu în România, avusesem 2 relații cu ea,m-am întors în Italia , și am conversat prin mesaje,am ajutato cu bani de divorț, și hotărâsem și ajut săptămânal,cu bani și so susțin, în toate la bine și la greu, deoarece nu se înțelegea cu fostul soț,asta a fost timp de un an ,am ajutato ptr că am fost prea credul,și am pus suflet datorită promisiunilor iei,de declarații de dragoste,am aduso recent în Italia a stat cu mine o lună jumate după care m-am trezit, că a plecat no mai găsisem acasă,asta înseamnă că a abuzat de încrederea mea și ma excrocat,ce este de făcut??