Auzim deseori în jurul nostru persoane care nu fac altceva decât să se plângă, oricui dorește să-i asculte, despre cât este de grea viața, cât de rău le merge și cum sunt ei nedreptățiți de soartă sau de alți oameni (șefi, colegi, părinți, parteneri de viață etc.). Și-au însușit atât de bine rolul de victimă neputincioasă care caută doar să fie ascultată și aprobată în suferința ei, încât orice sfat sau intenție de a-i face să depășească situația actuală o iau ca pe un afront, ca pe un atac la status-quo-ul lor atât de bine pus la punct. Sau, simțindu-se neînțeleși și invalidați în suferința lor, vor începe să aibă resentimente față de tine.
Lumea este un loc plin de suferință, oamenii sunt răi, nu există speranță în mai bine și nici putință de a schimba lucrurile, pentru că, nu-i așa, „nu se poate schimba lumea”. Acele exemple de oameni care au reușit în viață, cei care au schimbat istoria sau cei care pot fi modele pentru viziunea lor asupra existenței sunt „descalificați”, fie prin a spune despre ei că „au avut noroc”, fie au obținut ceea ce au pe căi ne cinstite sau prin alte metode de discreditare. De fapt, chiar se străduiesc să găsească defectele și minusurile oamenilor de succes și asta doar ca să se simtă mai bine cu ei înșiși. Mentalitatea poporului român nu este una în care este încurajată evoluția personală, ci, mai degrabă, ne străduim să-i punem bețe-n roate celui care încearcă să iasă din rând. Atunci, când nouă nu ne merge bine, suntem mai mult decât bucuroși să aplicăm proverbul: „Să moară și capra vecinului”.
Aceste persoane aleg să-și trăiască viața resemnați, iar lipsa unor expectanțe pozitive îi încarcă de frustrare, furie, depresie și nu vor rata niciun moment în care pot să cârcotească, să-i bârfească pe alții sau să se revolte.
Blocarea orizonturilor, renunțarea la dorința de mai bine și la „lupta” de a merge mai departe cu viața înspre împlinirea visurilor este opusă fluxului normal al existenței. Orice organism viu de pe planetă urmărește să se dezvolte permanent până își atinge propriul potențial.
Însă un om care s-a resemnat și se autoconvinge că el este o victimă neputincioasă într-o lume atât de „rea”, nu face decât să manifeste o formă de lene sau de comoditate. Este mult mai simplu să spui că strugurii sunt acri decât să te străduiești să ajungi la ei. Este mult mai facil să-i vorbești de rău pe cei care mănâncă acei struguri, decât să te miști și tu de pe canapea și să faci ceva cu viața ta.
Îți predai puterea, nu mai vrei nimic, decât eventual să ții cu dinții de puținul pe care îl ai, nu mai visezi și nu mai lupți pentru visurile tale și, în schimb, te umpli de gânduri și trăiri negative – față de tine însuți (însă nu întotdeauna vrei să recunoști asta), față de ceilalți (mai ales față de cei care muncesc din greu ca să-și atingă visurile) și față de viața în ansamblul său (pentru că, nu-i așa, „viața este un chin după care urmează moartea”).
Un învingător în fața vieții nu se va resemna niciodată, nu se va mulțumi cu puțin, nu va renunța la visurile sale, indiferent prin câte greutăți a trecut, indiferent de vârsta sa, de dotarea sa fizică sau intelectuală, de traumele și obstacolele din trecut ș.a.m.d.
Tu ești singurul responsabil de calitatea vieții tale, iar dacă toată viața ta se desfășoară între un serviciu pe care-l detești, un partener cu care, în cel mai bun caz, vă tolerați reciproc, însă nu există respect și afecțiune, timpul liber ți-l petreci în fața televizorului comentând sau criticând subiecte mondene, politice, sportive etc., să nu te miri că te simți ca o victimă captivă în propria sa viață. Ceea ce ar fi bine să conștientizezi este că tu singur ai creat toate premisele ca să ajungi în situația asta, iar asta înseamnă că tot tu poți să alegi oricând altceva.
Dacă vrei să faci ceva cu viața ta, primul pas este cel mai dificil pentru că presupune să renunți la confortul pe care ți-l oferă statutul de victimă neajutorată. Al doilea pas este să depășești resemnarea în fața sorții, să-ți dai voie să visezi și să-ți faci un plan prin care să duci la îndeplinire visurile tale. Și urmează apoi pasul decisiv, trecerea la acțiune – de la teorie la practică.
Poți să-ți schimbi viața începând chiar din acest moment, însă trebuie să-ți dorești asta cu toată ființa ta. De putut se poate cu siguranță, însă este necesar SĂ VREI!
Îți doresc voință și succes!
Dr. Ursula Sandner
P.S. Lasa-mi un comentariu si spune-mi cum actionezi tu pentru a-ti schimba viata.
Photo .O. © funkeldink
Felicitări pentru acest articol! ;)
E totul adevarat,EU nu sunt o victima,incerc sa IAU totul de la vista,dar recunosc am si momento de cadere…E complicat
Nu stiu de unde sa incep …..
Apreciez articolul, am cunvingerea că umple un gol în care se poate „cuibări” resemnarea.
Numai gânduri bune!
Inca un articol care merita toata aprecierea!!!
O intrebare imi staruie in minte de cand l-am citit : cum si de unde vine momentul in care spui „VREAU”? Cum pot fi ajutati oamenii sa ajunga sa isi doreasca schimbarea din tot sufletul, sa isi asume absolut orice poate veni din schimbarea asta?
Cum poti determina un om care , desi a pornit pe acest drum al schimbarii, sa nu se sperie de ceea ce se intampla in noua lui viata si sa vrea sa mearga pana la capat?
Pentru ca stim ca , uneori, lumina „te orbeste” la iesirea din „pestera”….
Consider ca daca ai ajuns sa iti doresti asta cu toata fiinta, cel mai mare pas este deja facut.
Doar stim ca „primul pas sa scapi de o problema este sa recunosti ca o ai”…
Ceva foarte important trebuie ca s-a intamplat in viata/mintea unui om ca sa ajunga sa isi doreasca cu toata fiinta sa se schimbe in bine ….nu?
Multumim Ursula pentru postarile tale !
Simona Constantinescu
DRAGA URSULA
a trecut ceva timp de cind am postat pe acest site problema cu care ma confruntam ,de aceea azi am intrat din nou pentru a-ti multumi ca existi ,nu am luat decizia pe care te-ai fi asteptat ,dar pot sa iti declar sincer ca viata mea s-a schimbat mult in aceste luni ,si ma simt sufleteste vindecata ,DUMNEZEU a luctrat la sufletul meu si am simtit prin ceea ce am primit ca mesaj de la tine ca am VALOARE .
Aces lucru m-a ajutat sa nu ma mai simt o persoana slaba si tot timpul sa ma invinovatesc ca viata nu este asa cum cel de linga mine o dorea ,relatia este una mult mai egala in luarea deciziilor ,mult mai des imi fac mici placeri numai pentru mine fara sa dau socoteala ,pentru ca si eu sint un copil a lui DUMNEZEU ,si am o singura viata .
As putea sa marturisesc ca sotul meu a inteles ca singuratatea este cel mai rau lucru care i s-ar putea intimpla,asa ca a decis sa se schimbe si sa admita ca nu numai EL trebuie sa conduca dupa bunul plac si orgoliu .
MERGEM IMPREUNA LA BINE SI LA GREU !
ITI MULTUMESC PENTRU INCURAJARI SI UN AN FARA GRIJI ,CRISTINA
doamna asta o fi romanca? dupa nume nu pare. daca totusi e,am o intrebare:de unde vine credinta asta ca viata e ca un joc de monopoli,unde fiecare primeste la inceput aceiasi bani si castigul e un amestec intre noroc si indemanare?as vrea sa stiu,pentru ca pe mine m-a invatat viata ca lucrurile nu sunt atat de simple,si nu totul se rezolva cu ”gandirea pozitiva”.de ex,eu am 1,65 m inaltime.ce ar insemna sa vreau sa joc volei,baschet,sau alt sport in care este necesara o inaltime peste medie?nu as fi penibil?oamenii nu primesc talanti in mod egal si de aceeasi calitate.de ex,eu ma pricep la istorie,dar nu voi fi un iorga,orice as face.nu toti vom fi bogati,frumosi nici atat,inteligenti….depinde cum ne-a lasat natura/soarta/Divinitatea…..conditia omului e cea de mediocritate.sunt si varfuri,dar putine.asta e un fel de idealism care face mai mult rau decat bine,pentru ca il face pe om sa se minta pe sine,chiar daca,pe moment,ii da un surogat de incredere in sine.facuta din carton,care se va strica la prima plaie.
Florine, la tine e clar ca nu ti-ai gasit vocatia. Ca sa te contrazic, afla ca eu stăteam teoretic mai rau ca tine in privinta sanselor de a juca baschet. Am un metru șaizeci incaltata si mai sunt si FATA. Dar asta nu m-a împiedicat sa ajung cea mai valoroasa jucătoare din judet si mai ales nu m-a împiedicat sa joc la baieti in diverse competitii, pt care primeam dispensa speciala de la organizatori, dupa ce semnam ca particip pe propria răspundere. Ideea era ca echipele acelea de vlajgani de doi metri mă vroiau sa joc cu ei pt ca jucam al dracului de bine! La un metru șaizeci. Si FATA! Cum am ajuns acolo? Pai am rezistat eroic la primele cincizeci de trimiteri la cratita si m-am ambiționat sa joc mai bine decât ei. Si am rămas pe teren. Pt ca am iubit baschetul si am vrut sa fiu cea mai buna, am reusit. Cand omul isi gaseste in viata pasiunea si o urmează, nimic nu e imposibil. Dar tu poate nu ai o pasiune si atunci ai o problema de motivatie in a face altceva decât faci acum. Spui ca numaii unii ajung in vârf si restul sunt „destinati” mediocritatii. Eu zic asa: Ridică -te tu frumusel de pe canapeaua aia calduta si pune osul. Poate n-ajungi sa pui piciorul pe Luna, dar te-ai putea multumi si cu Vf. Negoiu. Depinde la ce aspiri. Deci traseaza-ti obiective realizabile si pe masura ce le realizezi, le poti face din ce in ce mai dificile. Asa se ajunge in vârf.
Pentru Florin;
Chiar daca nationalismul a fost acel ceva peste care ar fi meritat sa treceti avand in vedere sectiunea la care postam, Doamna psihoterapeut nu ne indeamna sa ne mintim. Asa cum ati spus, natura, soarta, etc. ne-a inzestrat cu un potential. Putini oameni isi inving comoditatea pt. a si-l implini. Sa fie acesta unul dintre motivele nefericirii noastre? Eu am perceput mesajul ca pe o invitatie la a iesi din fatalism.
Multumesc mult, Ursula !
Imi schimb viata de mai bine de 20 de ani …. Si pot afirma despre mine ceea ce atat de frumos ai scris :
„Un invingator in fata vietii nu se va resemna niciodata, nu se va multumi cu putin, nu va renunta la visele sale, indiferent prin cate greutati a trecut, indiferent de varsta sa, de dotarea sa fizica sau intelectuala, de traumele si obsctacolele din trecut, s.a.m.d.”
Perfect adevarat ! Pe toate le-am bifat ! Insa nu am renuntat niciodata !
Acum am cumparat toate materialele tale, la fel cu mat lui Pera, Andreea si Marius.
Va citesc si va urmaresc, lucrez mult cu mine insami ….
Cat mai curand, imi doresc si voi face primii pasi pentru a-mi implini si eu menirea.
Imi sunteti modele si va multumesc !
Ne „vedem” si ne „auzim” in cursul tau Scoala Vietii !
Va urmaresc postarile si va admir foarte mult
Draga Ursul sunt norocoasa ca te-am întâlnit și savurez toate articolele tale – adevărate lecții de viață. Nu, nu fac parte din categoria persoanelor negativista. Sunt optimista, acord oamenilor șanse și multa iubire. Citesc despre dezvoltarea personala de vreo 3 ani la recomandarea fiului meu,Cristi, care activează într-un domeniu deosebit – contribuie la determinarea oamenilor sa citească. M-Am schimbat mult în acești ani, mă simt bine, sunt fericita. Sa ai zile frumoase și nopți liniștite draga mea!
FRUMOASA LADY URSULA SANDNER , M-AI FASCINAT CU PERSONALITATEA FEMEII MODERNE ,DEȘTEAPTĂ ȘI PLINĂ DE VIAȚĂ . ATÎT DE PLINĂ CĂ DAI ȘI LA ALȚII . INTUIȚIA TA ESTE UN FENOMEN PARANORMAL , PENTRU CĂ SIMT CĂ MI-AI URMĂRIT FILMUL VIEȚII DIN ULTIMII 2 – 3 ANI , IAR STILUL TĂU ESTE MOTIVAȚIA MEA .TOȚI AVEM NEVOIE DE O MOTIVAȚIE PENTRU A EVOLUA , ȘANSA EVOLUȚIEI NOASTRE EȘTI TU ȘI PENTRU ASTA ÎȚI SUNT RECUNOSCĂTOR ȘI ÎȚI MULȚUMESC . SĂ FII FERICITĂ , CAROL .
Da,mare adevar!viata noastra e suma alegerilor noastre!aveam o slujba umila dar care ma multumea!am decis sa renunt la ea cu toate ca am 58 ani!actuala este mult mai grea,dar mi a confirmat ca pot face multe!cu viata sentimentala,o sa schimb singuratatea chiar daca asta ma ingrozeste!
Eu am reușit în viață fugind de mediocri și negativiști. Nu am vrut să fiu ca ei. Am vrut să fiu altfel și mi-a ieșit.
Felicitări pentru articol și vă urmăresc în continuare!
Buna seara,
Un mare Bravo!,asa gindesc oamenii care vor ceva mai mult si ceea ce li se cuvine de la viata,traiam intre oameni si mai ales femei care si au acceptat soarta si mereu s au plins de ea,fara a incerca macar sa schimbe ceva,mereu am fost impotriva acestora,si m am luptat pt mine,an reusit sa ma smulg din cercul lor si azi nu mi pare rau traiesc pt mine avem o singura viata,parerea lumii nu ma incalzeste cu nimic,niciodata un om de succes nu te va intoarce din drumul tau,doar cei care sunt mai slabi o vor face,m am convins nu odata.