Poveste pentru Suflet…

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”

O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”
Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge…

Sufismul – Traditia Mistica a Islamului

Tradiţia mistică a Islamului este cunoscută occidentalilor mai ales prin extaticul dans al dervişilor rotitori sau prin versurile lui Jalaluddin Rummy. Dar cine sunt cu adevărat sufiţii, ghidaţi de sfinţi şi maeştri şi a căror putere descinde direct de la marele Mahomed? Articolul nostru realizează o scurtă incursiune în tainele acestei misterioase tradiţii mistice.

„Sufismul reprezintă începutul unei conduite exemplare şi sfâşitul unei purtări nedemne. Sufismul înseamnă să renunţi la toate bunurile tale şi să te consacri practicii spirituale. Sufismul înseamnă să îngenunchezi la uşa aproapelui tău, chiar dacă el îţi întoarce spatele. Sufismul este o stare în care condiţia umană obşnuită dispare. Sufismul înseamnă să trăieşti mereu întru Dumnezeu. Sufismul înseamnă să îţi încredinţezi sufletul lui Dumnezeu şi să te abandonezi în faţa voinţei Sale divine.” – Qushayr, un mistic sufit din secolul al XIV-lea

Coranul reprezintă izvorul sacru al practicii spirituale a sufiţilor. Profetul Mahomed a avut revelaţia acelor învăţături, în ultima noapte din Ramadan, într-o peşteră din apropierea oraşului Mecca. Acesta este considerat şi momentul naşterii  sufismului. De atunci şi până în prezent, adepţii acestui curent spiritual au format nenumărate şcoli şi ordine pe un teritoriu vast cuprins între Africa de Nord şi Turcia, până în India şi Asia Centrală. Sufismul însă a intrat în atenţia europenilor abia în urmă cu două secole, când principalul obiectiv al popoarelor de pe vechiul continent era colonizarea de noi teritorii. Pentru a guverna eficient, ei trebuiau să cunoască câte ceva despre credinţele, obiceiurile şi religia celor cuceriţi.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „sufism” are aceeaşi rădăcină cu alte două cuvinte din limba arabă, şi anume „safa”, care înseamnă “puritate” şi „safwa”, care înseamnă „cei aleşi”. Astfel, sufismul, ca şi cale spirituală, se spune că este „purificator al inimii.”

Nu există alt Dumnezeu decât Dumnezeu

Una dintre cele mai importante practici spirituale ale sufiţilor este recitarea numelor divine. Acest gen de meditaţie este cunoscută sub numele de dhikr, adică reculegere. Reculegerea este adeseori menţionată în Coran, ea fiind practicată fie în grup, fie în solitudine, cu voce tare sau în tăcere. Un faimos sufit care a trăit în secolul al XIV-lea, Ibn Ata Allah din Alexandria, spunea despre dhikr că este un proces care se desfăşoară pe multiple niveluri, angrenând în acelaşi timp limba ca organ exterior, apoi inima, spiritul, intelectul şi conştiinţa. El o defineşte ca ca fiind „purificarea de păcatul neatenţiei şi al uitării permanentei prezenţe divine.” Dhikr trebuie realizată într-o stare de sinceritate absolută, aceasta fiind principala condiţie de a ne aminti mereu de Dumnezeu. Mai este necesară, de asemenea, şi o respectare strictă a regulilor purităţii, începând cu dieta şi continuând cu toate aspectele vieţii, chiar şi în imbrăcăminte, care trebuie să fie uşoară şi curată.

Ibn Ata Allah descrie astfel modul de pregătire pentru a realiza dhikr: „Cel care doreşte să realizeze acest gen de meditaţie alege un loc plăcut parfumat pentru a chema îngerii şi dijnii, se aşează cu picioarele încrucişate şi cu faţa spre Mecca, ochii fiind închişi iar mâinile aşezate pe coapse. El vizualizează apoi în spaţiul dintre sprâncene chipul maestrului său. După aceasta, sufitul începe să rostească formula. „Nu există alt Dumnezeu în afară de Dumnezeu”. Astfel, prin afirmaţia „nu există alt dumnezeu”, practicantul îndepărtează totul din inima sa cu excepţia lui Dumnezeu, iar prin cuvintele „în afară de Dumnezeu” ajunge la esenţa sufletului său, astfel încât nimic altceva nu mai rămâne, decât prezenţa Divină.”

Ei folosesc puterea magică a rugăciunii

În vizunea sufismului, puterea cuvântului divin este cea mai puternică forţă din Univers. Astfel, practica lor se bazează în mare măsură pe rugăciune. Se realizează cinci rugăciuni zilnic, care sunt recitate în cinci momente principale ale zilei: răsărit, amiază, după-amiază, apus şi seara. Există şi rugăciuni mai speciale, care se rostesc în timpul unor anumite acţiuni sau în momentele de sărbătoare.

Cunoaşterea numelor maeştrilor sufiţi este, pentru aceşti discipoli, o virtute comparabilă cu memorarea şi recitarea denumirilor care Îl descriu pe Dumnezeu şi care sunt în mod tradiţional în număr de 99. Cei care scriu sau recită numele sfinţilor sufiţi într-o stare se meditaţie profundă intră în comuniune cu calităţile spirituale ale acestora. Astfel, arborele genealogic iniţiatic este unul dintre elementele cele mai reprezentative ale ordinului sufit. Documentele de acest gen pot fi redactate pe o singură pagină, dar şi pe sute de metri de hârtie. Fiecare document în sine constituie modalitatea principală de transmitere a învăţăturii care ajunge astfel la discipoli. Prin această formulă se păstrează forma istorică a genealogiei iniţiatice.

Metafora principală în sufism, prezentă de altfel şi în celelalte curente principale ale culturii islamice, constă în importanţa acordată realităţii interioare. Folosind o frază din Coran, sufiţii afirmă că Dumnezeu este „cel dintâi, cel de pe urmă, cel din afară, cel dinăuntru”. Forma exterioară este legea islamică, aspectul intrinsec este calea, în timp ce Dumnezeu este Realitatea. Prin urmare, sufismul constituie o modalitate de transcendere care porneşte de la viaţa exterioară, obişnuită, pentru a ajunge la realitatea interioară, divină.

Dervişii rotitori sunt răpiţi în extaz

Când orientaliştii europeni au descoperit tradiţia sufită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ceea ce i-a încântat şi i-a convins că au descoperit cu adevărat ceva minunat au fost mai ales poezia şi literatura, însoţite de muzica şi dansul specifice acestei tradiţii. Muzica şi dansul constituie o parte integrantă a misticii sufite. Recitarea poemelor este adeseori acompaniată de instrumente muzicale şi este însoţită de mişcări ale trupului şi gesturi ritualice. Adeseori, în aceste momente, sufiţii experimentează transa mistică. Poezia lor a trezit admiraţia unor mari scriitori, precum Goethe sau Emerson, ei găsind în aceste versuri o importantă sursă de inspiraţie. În secolul al XIX-lea au început să se publice şi în Occident interpretări ale operelor unor mari poeţi sufiţi, precum Hafiz şi Rumi.

„Sufitul este prezent peste tot: sufletul lui este acolo unde îi este trupul, iar trupul acolo unde îi este sufletul. Acesta e semnul prezenţei fără de absenţă. Alţii spun contrariul: „El e absent din el însuşi, dar prezent în Dumnezeu.” Dar nu este aşa: el este prezent în sine însuşi şi prezent în Dumnezeu.” – Abu Muhammad Mutaish

…Într-o zi, maestrul sufit Halqavi a fost chemat de rege, un om foarte temut şi capricios, care i-a poruncit: „Se spune că eşti un om foarte inteligent şi de aceea îţi ordon, pentru că aceasta este dorinţa mea, să-mi spui ceva ce nimeni nu ar îndrăzni să afirme în prezenţa mea. Fără să stea pe gînduri, sufitul îi spuse regelui : „Nu mă aflu în prezenţa ta.”

…Abu Hassan le-a spus într-o zi discipolilor: „Să te gândeşti la lucruri nu are nimic de a face cu calea dervişilor. Între lumea de aici şi cea de dincolo există acelaşi raport ca între ieri şi mâine. Calea dervişilor este ca ziua de astăzi. Situându-te mereu între ieri şi mâine, totul se petrece aici şi acum.”
(extrase din „Povestiri cu tâlc din înţelepciunea sufită”, de Alina Filip, carte apărută la editura Sophia)

„Ce este un sufit? Strict vorbind, fiecare căutător al adevărului ultim este de fapt un sufit, indiferent dacă el îşi spune aşa sau nu. Oricine se poate numi sufit, dacă el se străduieşte să înţeleagă viaţa şi este deschis să creadă că oricare altă fiinţă umană urmăreşte acelaşi ideal.”

„Chiar dacă am avea întreg Universul la îndemână, tot nu ne-ar fi suficient ca să putem acoperi toate trebuinţele vieţii. Aceasta dovedeşte că adevărata noastră natură are necesităţi complet diferite de cele pe care noi le cunoaştem şi cu care suntem obişnuiţi. Ea presupune nu doar fericirea unui singur individ, ci a tuturor. Nu doreşte tihna trecătoare, ci pe cea veşnică; nu râvneşte la un iubit prins în braţele vremelniciei, ci la unul care să-i fie mereu alături. Nu vrea să fie iubită doar o zi, îşi doreşte să plutească în oceanul dragostei. De aceea, sufitul caută în Dumnezeu iubirea, iubitul şi amantul, averea sa, onoarea, fericirea şi pacea. Numai realizarea acestui ideal împlineşte, în perfecţiunea sa, toate nevoile vieţii acesteia şi ale vieţii de apoi.”

„Putem să ascultăm şi punctul de vedere al celorlalţi şi să dăm tuturor libertatea de opinie. Pentru că noi înşine pretindem aceasta, ne-am putea strădui să apreciem ceea ce este bun în celălalt şi să-i trecem cu vederea ceea ce noi considerăm că este rău. Nu există nici un lucru pe care să nu-l putem tolera şi nu există nimeni pe care să nu-l putem ierta.”

„Fiecare fiinţă are o anumită vocaţie şi aceasta e cea care îi luminează viaţa. Cel care îşi ignoră vocaţia este un sfeşnic neaprins. Cel care se află în căutarea adevăratului ţel în viaţă va fi el însuşi găsit de acel ideal. Când ne concentrăm asupra acestei căutări, o lumină începe a ne înlătura confuzia. Numiţi-o revelaţie sau inspiraţie, spuneţi-i cum doriţi. Neîncrederea este cea care înşală. Sinceritatea ne călăuzeşte direct către ţel.”

„Fiecare individ îşi compune cântul propriei vieţi. Dacă el le face rău celorlalţi, aceasta aduce dizarmonia, iar în cântul vieţii lui apare un dezacord. Dacă el sporeşte în ceilalţi sentimentul de bucurie sau recunoştinţă, îl va adăuga şi propriei vieţi şi prin aceasta va deveni mai viu. Conştient sau nu, gândul său este schimbat în bine de bucuria sau recunoştinţa celorlalţi şi, ca urmare, puterea şi vitalitatea lui sporesc, iar cântul său creşte în armonie.”

„Adevăratul rai se află în om. Omul este mintea sa şi tot ceea ce ea conţine. Dacă în mintea lui este nefericire, omul va fi nefericit, dacă este bucurie, el va fi bucuros, dacă este succes, el va fi victorios, dacă apare ideea de eşec, el va cunoaşte înfrângerea. Cunoscând aceasta, cât de adevărată şi înţeleaptă apare vorba dervişilor care, stând pe ţărâna goală, în zdrenţe, se adresau unii altora: „O, rege al regilor, o împărat al împăraţilor!”. Mintea are putere creatoare: ea dă naştere tuturor lucrurilor. Nici un gând născut de minte, chiar şi pentru o singură clipă, nu se pierde.”

„Doar sufletul neştiutor, care îşi ignoră originea şi ţelul, se teme să părăsească sferele de care s-a ataşat. Doar cel care nu ştie ce se află dincolo se teme să părăsească pământul pe care îl atinge cu picioarele. Se tem peştii de adâncurile mării? Nu. Dar, pe lângă peşti, sunt şi oameni născuţi şi crescuţi pe uscat care obişnuiesc să înoate şi să se scufunde adânc în mare, aducând perlele la suprafaţă. Există oameni care sunt chiar mai fericiţi pe mare decât pe uscat; îndrăzneala lor este, pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu apa, uimitoare.”

(marele mistic sufit Hazrat Inayat Khan, „Calea iluminării”)

Sursa Aici

Lumi Paralele – de ce ne e greu sa credem ?

‘Exista doua modalitati prin care poti fi pacalit. Una este sa crezi ce nu e adevarat ; cealalta, sa refuzi sa crezi ce este adevarat.’ Soren Kierkegaard, filozof

Spuneam data trecuta ca oamenii traiesc in lumi paralele. In functie de predominanta emisferei pe care o folosesti (stanga sau dreapta) , vezi lumea intr-un fel sau altul. Si astfel de ‘viziuni’ asupra vietii pot fi extreme de diferite, poate chiar fara cale de ‘impacare’.

(Cum am mai spus, expresiile ‘emisfera stanga e mai mult spre rational…emisfera dreapta mai mult spre emotional’ nu sunt corecte, anatomic, medical vorbind – sunt doar figuri de stil pentru a arata niste realitati. Care sunt realitati, intr-adevar, nu putem contesta ca majoritatea oamenilor vad lumea predominant intr-un fel iar o minoritate intr-un alt fel…)

‘Left brainerii’ (emisfera stanga) nu sunt neaparat persoanele care resping idei ce tin de energie, karma, camp cuantic, conspiratii, ET etc – desi imensa majoritate asa este. Cativa dintre ei pot accepta oarecum, la nivel teoretic, faptul ca astfel de lucruri exista. Insa traiesc, se comporta ca si cum toate aceste lucruri sunt ‘fapt divers’, chestii dincolo de problemele presante ale vietii – propria lor bunastare ca si oameni, familie, politica, economie, sport , divertisment etc.

Un ‘right brainer’ (emisfera dreapta) traieste, se comporta ca si cum astfel de lucruri reprezinta realitatea sa. Viata dupa moarte, comunicarea cu suflete in alte dimensiuni, comunicarea cu entitati inaltate, calatorii astrale, vindecari si intuitii miraculoase, conspiratii, extraterestri, tehnologii ascunse uimitoare, istoria reala a omenirii si multe altele – o parte din ele (sau chiar toate) le sunt realitati traite, experimentate, la nivel mai profund sau mai superficial. Iar activitatile obisnuite, stirile de zi cu zi ale mass-mediei cad pentru ei in plan secundar, mai putin important.

Prapastia se casca atunci cand left brainerii insista sa rezolve problemele cu mijloace pe care ei deja le cunosc. Se invart in cerc pana cand solutia se dovedeste neputincioasa din cauza gravitatii problemei – si, in functie de gradul de deschidere catre nou, pot urca la urmatorul nivel de constiinta (acolo unde sunt adevaratele solutii, asa cum si Einstein spunea) – sau se pot autodistruge. In fata acestei alegeri se afla acum planeta – ne ridicam sau ne prabusim ? Nu mai putem continua asa, sperand ca vom aplica solutii deja cunoscute la problemele crizei financiare, sociale si de mediu si vom obtine rezultate imbunatatite. Asta ar fi nebunia…si in multe domenii ea continua…

E nevoie de credinta de a ne lasa inspirati din interior. Fiecare in parte pentru viata sa, liderii autentici pentru viata societatii si planetei in ansamblu.

Insa…de ce ne este atat de greu sa credem ?

Poate pentru ca aproape intreaga populatie a suferit un proces asiduu de ‘lobotomizare’ – spalare pe creier ? Nu de ieri, de azi – ci de mii de ani marile adevaruri au fost pastrate de mici grupuri de ‘elite’, populatia fiind invatata cu minciuni sau ‘adevaruri la mana a 2-a’. Hrana lipsita de nutrienti, poluare, ‘indoctrinare’ si ‘prostire’ prin mass-media, radiatii si multe, multe altele – toate au produs stricarea finului echilibru bio-chimic al creierului (si al intregului organism, la nivel fizic si energetic, de fapt). Normal, left brainerilor le e greu sa perceapa aceasta stare de fapt – oarecum ‘naturala’ pentru ei. Ceilalti care s-au trezit vad clar nebunia, manipularea, distrugerea vietilor noastre…si am fi atat de naivi sa consideram ca ea e doar o ‘intamplare’, o consecinta naturala si ‘neintentionata in mod voit’ a civilizatiei. Nu, nu e…dar cauzele sunt mult prea ‘profunde’…

Cand crezi ce nu e adevarat (ce iti baga societatea pe gat) si refuzi sa crezi ce e adevarat (noi descoperiri, intelesuri putin prezentate in mod oficial) vei ramane un simplu ‘pion’, fara nici o putere. Indiferent de functia pe care o ocupi – multi ‘lideri’ sunt cei mai mari ‘pioni’ inconstienti, multi oameni simpli, deschisi la minte, sunt ‘regi’ constienti, ce isi conduc viata cu hotarare si siguranta…Left braineri si right braineri…cum spuneam, o prapastie fara punte…

Vin vemuri ciudate. Emisferele stangi vor vedea dezastre, frica, saracie, disperare, poate chiar moarte. Cele drepte – speranta, renastere, transformare, disparitia trecutului, crearea un alt tip de viitor.

Oare ne va fi greu sa credem ca, in cele din urma, totul se intampla asa cum trebuie ? Ca transformarile planetare, la nivel climateric, social, financiar sunt doar efecte ale transformarilor constiintei ce au loc in acest sistem solar si pe pamant ? Nu avem cum sa le impiedicam – putem doar sa gestionam influenta lor asupra noastra. Si sa credem, iar apoi sa cunoastem ca schimbarea nu presupune neaparat suferinta. E nevoie doar sa ne ‘mutam’ in emisfera dreapta…

(Marius Stan)

Sursa Aici

Lumi Paralele

Suntem cateva miliarde de oameni pe Pamant si fiecare traieste in lumea lui. Sunt miliarde de lumi paralele create de constiinta fiecaruia in parte, si multe din ele nu se intalnesc niciodata la ‘nivele superioare’ de intelegere.

Credintele noastre determina ‘lumea’ in care traim. E o expresie celebra “Un om nu vede lumea asa cum este ea, ci asa cum e el”. Si e normal, traim intr-o lume ‘subiectiva’ in care absolut nimic nu e batut in cuie. Observatorul influenteaza ceea ce se observa, asa cum a demonstrat fizica cuantica inca de acum vreo 80 de ani.

Da, e uluitor – au trecut peste 80 de ani de cand se cunosc atat de multe informatii despre acest univers real – si oamenii continua sa traiasca in ‘preistorie’. Nu e ‘vina’ lor insa – sunt multe forte interesate sa-i tina in ignoranta si necunostere, multe interese, situatia e destul de complicata. Cand nu ai cunostere despre lumea reala, teoretica si practica, esti un sclav indiferent de ‘pozitia’ pe care o ocupi in societate. Din acest punct de vedere cei pe care ii numim ‘lideri’ in toate domeniile vietii sunt cei mai defavorizati – am vorbit mai demult de ce se intampla asta…Insa acum ne intereseaza altceva.

Ne intereseaza sa ‘ingustam’ plaja si sa impartim oamenii (poate in mod oarecum artificial) in 2 categorii. ‘Left brainers’ si ‘right brainers’ – adica persoane care percep lumea predominant prin ‘emisfera stanga’, respectiv prin ‘emisfera dreapta’.

Acum, se pare ca si aceasta impartire poate fi eronata (dar oarecum ‘consacrata’), intrucat, desi in spiritualitate se folosesc aceste expresii, stiinta nu a dovedit ca o emisfera e mai ‘rationala’ (cea stanga) si una mai emotionala, intuitiva (respectiva, cea dreapta). Insa vom pastra aceste concepte doar pentru a sublinia un punct de vedere.

Si anume – este evident ca persoanele reactioneaza diferit cand sunt puse in fata unor informatii de genul : viata dupa moarte, comunicarea cu suflete in alte dimensiuni, comunicarea cu entitati inaltate, calatorii astrale, vindecari miraculoase, conspiratii, extraterestri, tehnologii ascunse uimitoare, istoria reala a omenirii si multe altele. Lucruri ne-recunoscute in mod oficial, despre care nu invatam nimic la scoala, prezentate in mass-media ‘spalata pe creier’ cu titlul de ‘fapt divers’, prea putin importante in fata unor stiri de baza din politica, economie, sport, divertisment etc.

Deci, pusi in fata unor astfel de informatii, ‘left brainerii’ ar spune ceva de genul “esti dus cu pluta, termina cu prostiile, nebunule, sunt aiureli, nu exista dovezi, vezi-ti de viata ta si nu te preocupa de toate tampeniile etc etc” (sau ceva de genul asta, intelegi cam in ce ‘stil’). ‘Right brainerii’ in schimb ar spune “multumim ca ne-ai impartasit aceste informatii ce ne pot schimba viata, si noi simtim asta ; vom cerceta mai mult, vom aplica, vom spune si altora pentru ca lumea sa se transforme etc etc” (sau ceva asemanantor, intelegeti ideea).

Doua lume total paralele. Si e normal asa – primii traiesc constient aproape exclusiv in starile Beta si Alfa ale creierului. Cei din urma acceseaza frecvent, in mod constient, si Theta si Delta, in meditatii, introspectii asupra propriei vieti sau in alte moduri– si astfel pot simti, intelege, avea experiente diferite fata de ceilalti. Pentru ei, toate acestea sunt reale. Pentru primii, nu vor fi niciodata.

Primii sunt mai multi acum – de aceea, realitatea ‘generala’ a pamantului este data de predominanta modului in care lucrurile sunt observate – si anume, prin prisma ‘emisferei stangi’. In randul celor care decid in aproape toate domeniile vietii predominanta left brainerilor e covarsitoare – practic, o persoana deschisa la nou nu poate supravietui in acel mediu. Ei dicteaza modul in care continua sa mearga lucrurile pe pamant, tinandu-se pe ei insisi si majoritatea omenirii in ‘inchisoarea emisferei stangi’. Insa si ei sunt simple marionete ale unor forte pe care nu le cunosc si nu le inteleg…si uite asa, pana nu rezolvam cauza nu vindecam efectele …iar cauza nu e pe pamant…si ca sa intelegi asta, indeosebi ca lider, trebuie sa fii de cealata parte a emisferei care te conduce acum…e un cerc vicios…

Am mai spus de multe ori, traim vremuri in care o confruntare pe fata intre manipulare si trezirea constiintei e inevitabila – si, datorita transformarilor planetare ‘induse’ din univers (furtuna solara preconizata pentru 2012-2013, alinierea planetelor din 2012, o posibila intrare a unei alte planete in sistemul nostrum solar), rezultatul confruntarii are toate sansele sa fie dramatic pentru majoritatea omenirii, total nepregatita sa faca fata emotional unor vremuri dificile. Multi ‘left braineri’ vor invata pe calea cea grea ceea ce nu au putut invata usor – si anume, sa se deschida si sa aiba incredere in altii mai ‘avansati’ si, indeosebi, in Sinele lor autentic, dincolo de micul ‘eu’ ce le conduce mintea. Poate va fi dificil pentru ei, e adevarat, si nu pot fi acuzati pentru incapacitatea lor de a intelege acum. “Trebuie sa avem in noi insine experienta divinului pentru a o recunoaste in altul” e un mare adevar, si puteti gasi aici o explicatie extraordinara a ‘lipsei de recunoastere’ a persoanelor deosebite (si, in acelasi timp, a informatiilor cu adevarat importante pentru fiecare dintre noi). Insa asta e viata – totul e perfect, pana la urma, exista o logica in spatele tuturor evenimentelor. Trebuie doar sa ne ridicam vibratia pentru a o percepe…

(Marius Stan)

Sursa Aici

Cum sa ne Eliberam de Tensiuni si Impregnari Negative

“Priviti catre lumina si umbra va dispare din viata voastra”  Emerson

Gândirea negativa sau complexul esecului

a) Cine ne pune de fapt bete-n roate – autosabotajul

Nu rareori auzim vorbindu-se despre accidente ale sortii, despre complexul esecului, nevroze, despre ceea ce am putea numi intr-un cuvânt autosabotaj inconstient. Am cunoscut probabil cu totii persoane care rateaza in mod sistematic ocaziile favorabile, care se gasesc in permanenta in fata unor dificultati impotriva carora pornesc fara indoiala la lupta, dar cu arme prost adaptate, ca si cum, inconstient, si-ar dori esecul.

Unii oameni fug de responsabilitati, de propriul mediu de viata, pentru a se refugia in alte situatii, sperând, constient sau nu, “sa-si refaca viata”, “sa reinceapa pe noi baze”, “sa-si schimbe norocul”. Cu toate acestea, foarte adesea ei recad in aceleasi obisnuinte, reiau aceleasi comportamente, aceleasi atitudini negative, caci ei insisi isi modifica mediul de viata, dar isi aduc cu ei vechii adversari (cu alte cuvinte modul lor de a privi lucrurile ramâne acelasi). Tendintele conflictuale, incapacitatea de a depasi obstacolele, de a privi situatiile cu obiectivitate, de a-si pune in valoare calitatile, de a trai si a resimti permanent acel sentiment indescriptibil de calm, armonie interioara si serenitate sunt reluate mereu si mereu.

“Un om care sufera inainte de a fi necesar, sufera mai mult decât este necesar.” Seneca

b) Proiectia negativa

Unul dintre aspectele cele mai frapante ale unei situatii de conflict interior care conduce la esec este proiectia negativa, nerecunoscuta insa de subiectul in cauza. Intr-o maniera generala, noi proiectam asupra celor din jur credintele noastre, sperantele noastre, sentimentele noastre de respingere sau acceptare, ura sau atasamentul nostru.

Astfel, inca din copilarie construim in interiorul personalitatii noastre, ca parte componenta a acesteia, un intreg sistem de tabu-uri si interdictii, de temeri si sperante… Adesea problemele se rezolva sau cel putin intr-o oarecare masura credem ca le-am rezolvat. Evolutia este marcata de o mai buna cunoastere a personalitatii noastre interioare, de o atitudine mai obiectiva, mai realista, de o integrare mai armonioasa in mediul care ne inconjoara.

Dar lucrurile nu stau intotdeauna astfel. Fiinta insuficient de matura psihic, este supusa permanent unui fenomen de proiectie a propriilor sale limite, fara ca ea sa fie constienta de aceasta. Ea regaseste in ceilalti fie lucrurile de care se teme, fie sperantele sale. De aceea va respinge la ceilalti ceea ce de fapt nu admite in ea insasi, si, de asemenea, ceea ce nu se conformeaza imaginii pe care ea insasi si-a construit-o despre sine.

c) Sentimentul de culpabilitate

Adesea, in astfel de situatii, (poate) apare un sentiment de culpabilitate: tocmai din cauza acestui fenomen de proiectie individul se simte vinovat ca are tendinta de a manifesta fata de ceilalti o atitudine ostila sau chiar ura.

El simte in mod confuz ca imaginea pe care el si-a facut-o despre sine nu este recunoscuta de ceilalti la nivelul la care el pretinde ca se afla. De aici aparitia dubiului. El incepe sa se simta inferior, incapabil sa realizeze sarcina pe care si-a asumat-o si in unele situatii incearca sa compenseze aceasta inferioritate sau chiar sa o supracompenseze, si atunci apar atitudini dizarmonioase, semnalând de fapt o inadaptare: nevoia acuta de a fi superior celorlalti, incercarea de a acapara puterea si, de asemenea, onoruri, situatii, prestigiu, refuzul de a discuta atunci când exista riscul de a fi plasat intr-o situatie de inferioritate, indârjirea de a-si apara propriile idei, chiar si atunci când acestea nu pot fi sustinute rational.

“Orice nebun poate face o regula – si atunci orice nebun o va respecta.” Henry David Thoreau

d) Neputinta, tendintele critice si abandonul

Daca, dimpotriva, inferioritatea se manifesta in mod preponderent, teama de esec devine foarte puternica, fiind adesea insotita de un sentiment de neputinta, de respingere a responsabilitatilor, de refuzul oricarei intiative, izolare, abandon si critica distructiva.

Posibile alternative:

a) Descoperirea cauzelor generatoare de esec

In aceste situatii resimtim nevoia de a cauta in exterior compensatia a ceea ce traim in noi insine ca o stare de inferioritate. Astfel, devenim exigenti in ceea ce-i priveste pe ceilalti, chiar foarte exigenti, caci resimtim in interiorul nostru de fapt propriile impuritati.

O neimplinire, incapacitatea de a face fata unei situatii, teama generata de aceasta, insuficienta incredere in sine si lipsa unei armonii interioare care proiecteaza in exterior catre altii imaginea fantasmagorica a propriei noastre dizarmonii, impiedica astfel perceptia ordinii si armoniei divine care permanent ne inconjoara. Toate acestea se traduc adesea printr-o permanenta nesiguranta si ingrijorare, mentinuta atât in ceea ce priveste persoana noastra, cât si proiectata asupra celorlalti si chiar a mediului.

In astfel de situatii, cautarea cauzelor profunde ale acestor tulburari, inconstiente sau constiente, ne permite retrairea unor evenimente ale trecutului care au constituit originea unui astfel de traumatism. Odata ce aceste fapte sunt recunoscute, retraite detasat, rationate, devenim capabili sa privim obiectiv (ca si cum ar fi vorba despre o alta persoana) situatiile deranjante prin care am trecut si care adesea au ramas nepercepute constient. Este ca si cum am fi dorit anterior sa evitam sa le cunoastem, evitând sa privim in fata evenimentele dificile, incercând sa refulam in inconstient fapte si imagini mentale pe care nu ne simteam capabili sa le abordam. Multe conveniente sociale dogmatice culpabilizante se afla la originea acestor refulari.

b) Importanta de a nu ne lasa coplesiti de gânduri negative

“Lucrurile nu se schimba, noi ne schimbam.” Henry David Thoreau.

Orice schimbare, pozitiva sau negativa, marcheaza sfârsitul unei pagini de viata, dar totodata si inceputul unei noi etape – care adesea se anunta mult mai bogata si mai variata decât etapa anterioara, corespunzator cresterii care s-a realizat deja in noi prin intermediul etapelor precedente.

Am putea spune, la fel ca filosofii de altadata, ca schimbarea este singura constanta in viata noastra. Privind cu atentie in jurul nostru vom observa ca orice fiinta vie se afla intr-un continuu proces de crestere si de schimbare. Acest fapt ne permite sa intelegem de ce abilitatea de a accepta si chiar de a adopta schimbari este un factor atât de important pentru longevitate. Iar in fata oricarei schimbari este deosebit de important modul in care noi reactionam. Din nefericire la foarte multe persoane exista o tendinta de distorsionare in sens negativ a realitatii, manifestata printr-un proces de exagerare a dificultatilor, printr-o ignorare a aspectelor pozitive, sau printr-un proces de suprageneralizare sau concluzionare nefondata.

Vom ilustra printr-un exemplu manifestarea acestei tendinte de distorsionare si dramatizare a realitatii, precum si modul in care ea poate si trebuie sa fie inlaturata printr-un nou model de gândire.

Sa presupunem, de exemplu, ca realizati deodata ca ati intârziat la o intrunire pe care o considerati foarte importanta. Intrati in panica, inima incepe sa bata mai repede si este posibil sa gânditi:

- nu sunt in stare sa realizez niciodata un lucru asa cum ar trebui;

- intotdeauna sunt in intârziere;

- in felul acesta nimeni nu ma va mai respecta.

Primul pas pe care il aveti de facut este sa recunoasteti astfel de distorsiuni de gândire si apoi sa invatati cum sa le inlaturati. In aceasta situatie un raspuns rational va fi suficient pentru a repune lucrurile in ordine. Astfel este suficient sa gânditi:

- este un nonsens. Realizez foarte multe lucruri in viata mea asa cum trebuie;

- este ridicol sa gândesc ca sunt intotdeauna in intârziere. Este suficient sa imi reamintesc de câte ori am fost la timp acolo unde era necesar. Chiar daca acum (sau poate si altadata) am intârziat, voi urmari sa remediez aceasta situatie, sa fiu mai riguros si sa dezvolt o metoda care sa imi permita sa fiu punctual;

- este posibil ca cineva sa fie dezamagit pentru ca am intârziat, dar aceasta situatie nu va fi nicidecum sfârsitul pamântului. Este posibil chiar ca intâlnirea sa nu fi inceput la timp.

“Experienta nu este ceea ce i se intâmpla unui om; este ceea ce omul face cu ceea ce i se petrece lui.” Aldous Huxley

c) Ce ne blocheaza manifestarile creatoare

Exista o tendinta naturala de a opune rezistenta la necunoscut, de a dori sa-ti protejezi structura actuala, egoul propriu. Dar aceasta este o tendinta distructiva pe termen lung, deoarece ea blocheaza orice crestere interioara. Unii oameni se impotrivesc sa treaca prin fluctuatiile si destabilizarile necesare pentru a atinge un nivel mai inalt, preferând sa se cramponeze in realitatea lor uzuala rigida, agatându-se de structura lor prezenta, indiferent cât i-ar costa aceasta in termenii potentialitatilor pierdute.

Renumitul psiholog in domeniul potentialitatilor umane, Abraham Maslow observa:

“Nu numai ca ne agatam de psihopatologia noastra, dar de asemenea avem tendinta sa evitam evolutia personala, deoarece aceasta poate aduce la inceput, odata cu un alt tip de constiinta, sentimentul slabiciunii si al inadecventei. Si astfel recurgem la un alt tip de rezistenta, o negare a celei mai bune parti a talentelor noastre, a celor mai rafinate impulsuri, a potentialitatilor noastre inalte, a creativitatii noastre.”

Oamenii au in general tendinta de a rezista in trei moduri:

• dispersându-se,

• blocându-se

• distragându-se.

1) In cazul dispersiei, oamenii incearca sa disperseze fluctuatiile produse de fluxul energetic crescut, produs de asemenea situatii exceptionale, care pare a le inunda intreaga fiinta, recurgând la activitati de consum energetic cum ar fi vorbirea, tipatul, furia, plânsul, sexualitatea fortata, exercitiile fizice, alergarea, si altele asemanatoare.

2) In cazul blocarii, oamenii opun rezistenta, suprima sau blocheaza energia care curge prin fiinta lor, prin inchistare, depresie, boala, pierderea apetitului, oboseala extrema.

3) Si in cele din urma se distrag ei insisi de la aceste situatii deosebite din viata lor, recurgând la droguri, alcool, mâncare in exces, excese sexuale, cumparaturi, jocuri de noroc, privitul la televizor, si altele.

d) Bucuria de a ne depasi

A avea permanent o atitudine creativa, a lasa de o parte vechile idei si a privi lumea mereu intr-un mod nou, nu trebuie sa fie considerata o initiativa inspaimântatoare, temerara sau chiar infricosatoare, asa cum nu suntem inspaimântati atunci când intâlnim oameni noi si calatorim in tari straine. Asa cum Abraham Maslow scria:

“Vorbim la urma urmei despre un proces simplu de crestere a coerentei cerebrale. Este un proces pe care multi oameni il experimenteaza ca fiind unul dintre cele mai placute in viata. Aceasta se intâmpla atunci când facem dragoste, când privim copiii cum dorm, când realizam o lucrare de arta, sau suntem impresionati de muzica, atunci când percepem frumusetea, când simtim nasterea unei noi idei si in toate momentele de realizare de sine, implinire, iluminare, pace si bucurie – componentele noastre cerebrale rearanjându-se pentru a se acomoda la noua realitate, intr-un mod nou.”

e) Secretul si valoarea transformarii

“Orice moment maret din analele lumii este triumful unui entuziasm.” Ralph Waldo Emerson

Oricât de uimitor ar parea, putem deveni plini de extaz prin adoptarea imediata a punctului de vedere care creeaza aceasta emotie. Astfel puteti vizualiza mental lucrurile care creeaza acest sentiment. Va puteti schimba tonul si continutul dialogului dumneavoastra interior. Puteti aborda posturile specifice si modul de a respira care creeaza starea aceasta in corpul dumneavoastra si astfel, prin efectul cumulat al evocarii realizate cu ajutorul tuturor acestor elemente, veti experimenta extazul, in intreaga sa plenitudine.

Daca doriti sa deveniti compasivi tot ce aveti de facut este de a va schimba pur si simplu atitudinile fizice si mentale pentru a rezona cu acelea specifice starii de compasiune. Acelasi lucru este valabil si pentru iubire sau orice alta emotie. Astfel, secretul transformarii este simplu – adoptati pur si simplu atitudinea care stiti ca genereaza prin rezonanta aptitudinea respectiva.

Puteti considera procesele de generare a starilor emotionale prin controlul asupra starilor interioare ca fiind asemanatoare cu munca unui regizor. Pentru a produce rezultatele specifice pe care le doreste, regizorul unui film manipuleaza ceea ce dumneavoastra vedeti si auziti. Daca el doreste sa fiti terifiat, va schimba sunetul si va insera anumite efecte speciale pe ecran chiar in momentul potrivit. Daca doreste sa fiti inspirat, va aranja muzica, lumina si orice altceva pe ecran pentru a produce acest efect. Un regizor poate face o tragedie sau o comedie din acelasi eveniment, depinzând de ceea ce el decide sa ecranizeze. Puteti face aceleasi lucruri cu ecranul mintii dumneavoastra – va puteti directiona activitatea mentala, care este baza tuturor actiunilor fizice, cu aceeasi indemânare si putere. Puteti lumina si sonoriza mesajele pozitive din creierul dumneavoastra si puteti diminua culorile si sunetele celor negative. Va puteti conduce creierul cu aceeasi indemânare cu care Spielberg sau Tarkovski isi conduc camerele video.

Extras din lucrarea “Inteligenta si transformare“ , aparuta la editura Kamala.

Sursa Drumuri Catre Tine