Medicina Holistică – Explicaţii şi Sfaturi pentru Viaţa Ta

Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeaza boli organice, cum ar fi boala coronariana (ischemia), hepatita, impotenta si frigiditatea sexuala, boli de piele, nevroze si psihoze.

Gelozia, de regula, provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi, traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este grevata de trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa. Cand cineva te jigneste, nu te razbuna pe el, nu-l uri si nu te supara pe el, intrucat aceasta jignire este un dar de la Dumnezeu. Daca n-o accepti, urmeaza ca purificarea sufletului sa se infaptuiasca prin boli si nenorociri, iar daca nu esti pregatit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte

Aceasta forma de purificare ne este data prin intermediul celor apropiati, de aceea in masura in care reusim sa-i iertam, in aceeasi masura sunt posibile schimbari interioare de profunzime. Se cuvine sa iertam nu numai in gand, ci si cu sufletul.

Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.

Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea.

Nu cautati plata, nici lauda si nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem imediat recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat veti intensifica dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de agresivitate si se va intari programul de autodistrugere.

Orice dorinta cand se agata de tine devine stapanul tau. Cand esti manios, mania devine stapanul tau, te acapareaza complect. Astfel mania ta, in aceasta stare, va face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta.

Sa nu vorbiti despre nenorocirile traite, pentru ca ele pot prelungi durata lor. Cand nu ii vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne indepartam de ele. Indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential este cand vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila sau compatimiri.

Tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia. Cand tantarul va inteapa este o umilinta pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va intepe simtitor. In aceasta situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci tantarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei.

Nu trebuie sa avem in casa icoane facute de hoti, puscariasi si oameni preponderent negativi, pentru ca energia stocata in aceste  obiecte de cult ne ataca sistemul imunitar, ca si hainele cumparate de la second-hand, purtate de alti oameni. Hainele, simbolul campului energetic, memoreaza si pastreaza campul energetic al stapanului. De aceea nu este bine sa daruim altor persoane hainele noastre, ci sa le ardem.

Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti sentimente acasa. Iesiti in strada – cu deosebire in locurile inverzite – si plimbati-va. Nu faceti din casa dvs. o groapa de gunoi energetic. Daca locuiti de cativa ani si a-ti saturat spatiul cu regrete, suparari si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati certat si suparat, asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de iubire, rugati-va.

Daca vorbim la telefonul mobil in primele 30 de secunde energia organismului blocheaza influentele negative, ulterior incepe sa cedeze lent.  O convorbire telefonica ce dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic patimeste nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar.

Dupa o convorbire de trei minute are loc deformarea campului in zona capului, in zona sternului (adica are loc slabirea sistemului imunitar) si, de asemenea, in zona primei chakre. O convorbire telefonica care depaseste un minut este de nedorit.

Mancatul este un serviciu divin si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera apasatoare. Mancarea ne poate da energii superioare daca este binecuvantata de Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna mancare, cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs. daca atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati este tensionata.

Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte. Inseamna ca supraincarcarile nu trebuie sa fie permanente si in fiecare ocupatie sa gasim placerea. Daca nu exista placere, orice activitate se poate transforma intr-o suprasolicitare si va dauna sanatatii.

Daca un om fura si insela pe altii o viata intreaga, el va fi pedepsit sa suporte si pagubele pe care le-a facut altora. In concluzie, cel care a facut bine va recolta binele, iar cel care a facut un rau fizic sau spiritual va recolta raul fizic sau spiritual.

Atasament inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul fata de cele pamantesti produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelasi timp sufera si cel ce se ataseaza.

Daca omul se ataseaza sufleteste de: hrana, placeri sexuale, casa, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lacomie, de ura si frustrare. In aceasta situatie el trebuie sa piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul stie foarte bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant.

Cu cat suntem mai atasati de stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai bolnaviciosi. Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare si a acelora din afara familiei.

In dragostea omeneasca trebuie intotdeauna sa existe o detasare de omul iubit. Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri fata de omul apropiat cu atat mai mult creste dependenta de el. Dependenta de valorile umane ne va omori incetul cu incetul si spiritul si sufletul.

Cand casatoria este bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se destrama. Familiile care sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt fericite si dureaza mult.

Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o copie fidela a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel de tentative sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea cuplului. Nu-l considerati pe celalalt ca fiind un obiect destinat sa va serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu individualitate si cerinte proprii.

Violenta in familie vine din nevoia de a-l controla si domina pe celalalt. Fiecare incearca astfel sa aiba controlul si sa ramana deasupra intregii situatii. Cind controlezi o alta fiinta ii iei energia, iti faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cadem in acest prost obicei ne deconectam de la sursa si intram in suferinta.

Racirea relatiilor dintre doi parteneri se datoreaza cresterii nivelului de agresivitate interioara. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ura.

O agresivitate subconstienta fata de barbati / femei se transforma intr-un program de autodistrugere. Daca doi parteneri abuzeaza fizic sau emotional unul de celalalt, atunci ei nu merita sa ramana impreuna…

Femeile din viata ta sunt doar inceputul experientei tale cu ele. Daca te parasesc ia-le asa cum sunt si multumeste-le ca te-au parasit.

Casatoria trebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit cu telescopul.

Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne despartim repede de viata.

Atunci cand sotia este geloasa isi critica in permanenta sotul si e nemultumita de acesta, atunci ea amplifica brusc in propria persoana si in copiii sai posibilitatea aparitiei unor afectiuni. Gelozia si supararea unei femei genereaza tocmai acele afectiuni care ne scurteaza viata, apropiind batranetea.

Uneori la femeie gelozia,  supararile si pretentiile pot fi atat de profunde incat sotul poate muri sau se poate imbolnavi grav.

Barbatii gelosi si femeile geloase nici nu banuiesc ca ei mutileaza in primul rand sufletele copiilor lor si ca omoara copiii care inca nu au aparut pe lume. Pentru ca sa se nasca un copil armonios barbatul si femeia trebuie sa se iubeasca unul pe celalalt.

Femeia geloasa si suparacioasa ataca in plan subtil pe sotul sau. In aceasta situatie sotul fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta.

Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Dependenta naste agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar. Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag gelozia.

Cu cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea.

Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta distructiva.

Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor.

Este mai bine sa plangeti decat sa urati. Daca n-ati reusit sa va invingeti pe dvs. insiva agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil. Atunci cand plangeti agresiunea aparuta se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala.

Placerea de a barfi, mintii si rani alti oameni provoaca efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa traiasca in inchisoarea nelinistii interioare.

Iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava.

Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune v-a iradia atat de multa iubire catre intreaga lume incat iubirea se va intoarce la tine din belsug. Cum daruiesti asa primesti.

Razbunandu-te te faci egal cu adversarul. Iertandu-l te arati superior. Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta. Sa fim constienti ca iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand oferim libertate. Sa alegi calea iertarii, pentru ca numai ea desface rana inclestata in timp. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile

Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea.

Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers. Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru. Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate gandurile emise plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

O gandire sau o actiune negativa este resimtita dureros de mii de organisme. De aceea exista o lege a naturii si a stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face rau si noua insine. De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre ei numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente  etc. se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rau altuia fara sa plateasca. De aceea oricand aveti ganduri negative despre o persoana sa va rugati in permanenta pentru sanatatea ei.

Cand ne gandim la cineva se creeaza instantaneu o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac  energetic care aduce un prejudiciu omului  respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod inconstient, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Orice expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si unui alt om.

Imaginatia are puterea de a crea realitatea.

Campul parintilor incepe sa distruga campul copilului si acesta se va naste bolnavicios, fricos, obsedat.

Faptele mamei si comportamentul in timpul sarcinii determina soarta si sanatatea viitorului copil. Parintii le transmit copiilor o informatie completa a comportamentului lor si al stramosilor lor. Aceasta informatie sta la baza formarii destinului copilului, a corpului, caracterului si spiritului acestuia.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai genetic, dar si prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul sau si, de aceea,  trairile emotionale ale mamei il influenteaza activ pe acesta. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru copil. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

O ura puternica, nutrita in timpul sarcinii  actioneaza asupra copilului care se va naste suparacios sau pot aparea tulburari ale vederii sau auzului.

Daca o femeie isi reprima sentimentele de iubire fata de sotul ei, acest lucru se va rasfrange neintarziat asupra copilului. Sa nu uitati ca atunci cand ucideti iubirea infaptuiti o crima.

Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului, care poate determina diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat si in propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe copii creeaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinte din cele mai grave.

Pentru ca sa se nasca un copil armonios barbatul si femeia trebuie sa se iubeasca unul pe celalalt.

In timpul sarcinii femeia trebuie sa fie linistita si rabdatoare si nu trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente negative… Ea trebuie sa accepte cu seninatate realitatea, asa cum este si sa nu admita parerile de rau in legatura cu trecutul sau sa grabeasca viitorul.

Femeile gravide sa nu vizioneze filme care raspandesc violenta, intrucat agresivitatea lor subconstienta devine necontrolabila, cu efecte devastatoare asupra psihicului si trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulti si copiii ar trebui sa vizioneze numai opere de arta, al caror nivel de agresiune subconstienta este negativ.

Nasterea cu picioarele inainte si prin cezariana reprezinta o trufie ridicata a mamei copilului. Nasterea prematura inseamna umilirea mandriei. Copiii nascuti prematur sunt deosebit de slabi si bolnaviciosi, iar aceasta inseamna aceasi blocare a mandriei.

Cand parintii aleg numele copilului acesta se fixeaza in karma copilului si ii influenteaza structurile campului. Numele se intipareste in campul bioenergetic si depinde de karma celui al carui nume il poarta copilul. Inainte, nu intamplator, copiilor li se dadeau nume de sfinti. Karma luminoasa, pura a sfintilor se unea cu karma copilului, il proteja si actiona in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude riscam, deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care a luat odata cu numele si o parte din karma, adica copilul.

O bunica in anii sai de tinerete a iubit un om, insa nu a dorit copilul si a facut avort. Pentru uciderea iubirii si a copilului a trebuit sa plateasca fiica si nepoata, adica urmasii ei.  In cazul unei lovituri cu pumnul sufera unul singur – vinovatul, in cazul lovirii bioenergetice – intrucat omul este la nivelul biocampurilor, intr-o conexiune directa cu toate rudele sale, cu copii sai – lovitura traverseaza intregul lant de rudenie. Si, ca recul, vine pedeapsa impotriva agresorului si a familiei acestuia.

O femeie si-a sfatuit prietena sa faca un avort, la randul lui barbatul a insistat ca sotia sa avorteze. Aceasta dorinta exprimata in cuvinte sau in gand de a nimici viitorul copil este o incalcare a legilor pentru care omul plateste cu sanatatea si cu soarta sa.

O femeia s-a abandonat copilul in spital. Prin aceasta ea a savarsit o crima atat de mare incat nimeni n-o putea absorbi de pedeapsa. Dragostea fata de copii face parte din cele mai inalte legi ale universului si de aceea orice forma de incalcare a acestei iubiri, exprimata prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcina, ne mai vorbind de avort, in special in fazele inaintate, renegarea omului iubit si nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar si cu gandul, poate duce la urmari din cele mai grave.

Sub nici un motiv sa nu spui unui copil: esti lenes, nu esti bun de nimic, esti prost etc. fiindca aceasta creeaza in el cusurul ce i se reproseaza.

Mama care spune copilului: uite daca ai sa fii cuminte, daca ai sa inveti bine iti cumpar cutare lucru face din copilul sau un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. Daca parintele indeplineste toate capriciile copilului si incepe sa depinda de acesta, copilul se transforma intr-un tiran si poate muri.

Daca copilul este ocrotit in permanenta el se va deprinde a nu se mai pazi singur si in acest mod isi va pregati primejdii in viitor. Mamele care se sacrifica pana la umilinta pentru binele copiilor lor sfarsesc intr-o mare amaraciune. La fel si copiii, de a caror nastere parintii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociti, intrucat traiesc intr-un chin spiritual.

Copiii tratati cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea in parintii lor adevarati dusmani, cand acestia intrebuinteaza continuu pedepse si amenintari.

Egoismul, cruzimea inchid canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul respectiv nu mai primeste energia necesara intretinerii vietii. In aceasta situatie el este nevoit sa ia energia de la alti oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protectie al copiilor sai. Copii incep sa fie bolnavi, pot avea tulburari psihice si alte probleme.

Cand simtiti ca cineva va fura energia, rugati-va ca aceluia sa-i fie daruita iubirea divina si energia care-l va schimba, ii va purifica sufletul si-L va uni cu Dumnezeu.

Raul nimicitor si total vine atunci cand copiii majori si capabili de munca continua sa traiasca langa mama lor, sa se bazeze pe ea, iar ea, la randul ei, permitand sa fie exploatata din toate punctele de vedere. In acest mod strazile se umplu in permanenta de copii neajutorati, incapabili de a se ingriji pe ei insasi.

Sa multumesti parintilor ceea ce esti tu astazi, iar copiii tai tie iti vor multumi pentru ceea ce vor fi ei maine.

Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora.

O persoana egoista manifesta un atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le umplu viata. Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi se inchid in lumea lor stramta. Prin gandurile voastre puteti sa schimbati un egoist facandu-l generos. Sa se emita spre el numai vibratii de generozitate si bunavointa.

Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sine constituie o agresiune fata de Dumnezeu.

Dispretul si blamarea omoara inainte de toate iubirea fata de un alt om. Orice ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem dreptul sa respingem iubirea fata de el.

Barbatul care dispretuieste femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de diferite boli si imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele.

Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa vointei de a trai, sentimentul pierderii sensului vietii.

Ura este o forta care te leaga de persoana pe care o  urasti…

Ancorarea de intelepciune da nastere dispretului. Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheaza biocampul in regiunea capului. In curand dispretul se intoarce impotriva propriei persoane. De aceea, se deterioreaza campul in jurul rinichilor si apare distrugerea acestora.

Nimeni nu poate strange bani daca-i dispretuieste. Zgarcenia si economia aduc boala si dezastre.

Multumesc Doamne pentru Tot ceea ce imi daruiesti!

“Invatatura din constrangere nu este facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna” Sfantul Ioan Gura de Aur

dr. Lidia Mandru

Egoul și Iubirea

Povestea arborelui batran

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat.

(Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie).

Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.

(Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.)

Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.

(Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva).

Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei.

(Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil)

Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit.

(Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza).

Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni. De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: “Vino, vino. Te astept!”.

(Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare).

Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.

Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti.

” Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?”

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat:

” Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine.”

Baiatul i-a raspuns:

“Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani. “

(Egoul este intotdeauna motivat

“Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o.”

(Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata).

Uimit, copacul i-a spus baiatului:

“Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am!”

(Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat)

” Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani!”

Baiatul i-a spus:

” Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani!”

(Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa).

Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus:

“Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani.”

Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit.

(Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire).

Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii…

Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.

Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.

Acesta i-a spus: “Vino la mine. Vino si imbratiseaza- ma!”

Barbatul i-a raspuns: “Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte.”

(Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca)

Copacul a insistat: “Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine!”

Barbatul i-a raspuns: “Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?”

Copacul a exclamat: “O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor.”

Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit.

(Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime).

Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: “Vino, vino, iubitul meu!”

Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac.

Acesta l-a intrebat: “Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp.”

Batranul i-a raspuns: “Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca!”

Fericit, copacul i-a spus: “Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta.”

Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.

(Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat).

Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit:

‘Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.’

(Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii).

de Laura Catanoiu

http://www.consiliere-psihoterapie.info/

“Rănile” Psihice care ne Împiedică să fim Noi Înşine: despre “Măştile” Noastre (I)

Din punct de vedere spiritual, fie că am început la modul conştient un proces de evoluţie spirituală, fie că încă suntem supuşi vieţii aşa cum se desfăşoară în mod obişnuit pentru majoritatea oamenilor, fie că avem o anumită cunoaştere iniţiatică sau nu, atât timp cât încă nu am atins starea de eliberare spirituală fiecare ne vom confrunta cu reculul acţiunilor noastre în această viaţă sau în cele care vor urma. Şi aceasta se va petrece chiar de la naştere – nu neapărat sub forma unor boli congenitale sau a unor răceli repetate etc., ci sub forma unor norme pe care conştient sau inconştient părinţii şi cei apropiaţi ni le vor impune – datorită rezonanţelor pe care le-am acumulat şi care fac parte din ceea ce orientalii numesc KARMA.

După naştere nou-născutul, sugarul şi apoi copilul mic vrea să se simtă liber aşa cum este el, dar…acest lucru deranjează lumea adulţilor şi astfel, prin diferitele admonestări mai mult sau mai puţin severe care i se administrează, copilul ajunge la concluzia că a fi natural nu este bine. Şi el nu poate fi iubit aşa cum este el. Şi, ca urmare, va ajunge să îşi creeze o personalitate, care în ultimă instanţă nu este decât o mască destinată deopotrivă celorlalţi cât şi lui însuşi, pentru a se apăra împotriva suferinţei trăite – a „rănii” subtile pe care o are, cu care a venit pe această lume, care a atras prin rezonanţă restricţiile impuse de părinţi.

Principala cauză a unei astfel de „răni” provine din incapacitatea noastră de a ierta ceea ce ne facem nouă înşine sau ceea ce le-am făcut altora, şi care există la nivel subconştient. Sădind acest sâmbure de rezonanţă, udându-l şi crescându-l destul timp (uneori poate vieţi întregi) ca pe o obişnuinţă de a gândi, simţi, vorbi şi de a acţiona într-un anumit mod, am reuşit să ne construim un caracter care este de fapt o mască pentru o suferinţă şi nu un portativ pentru manifestarea scânteii divine care există în noi.

Procesul evolutiv la care omul este supus, într-un mod mai lent sau mai accelerat, în funcţie de voinţa sa, de cunoaşterea acumulată şi chiar de KARMA sa, include eliminarea tuturor acestor „măşti” pe care şi le-a creat din ignoranţă. Aşa cum bănuiţi şi cum am observat cu toţii în viaţa noastră, aceste măşti nu sunt altceva decât reacţii la ceea ce vine înspre noi, reacţii şi măşti pe care le-am construit cu scopul de a ne aduce iubirea şi aprecierea după care tânjim, uneori fără să ne dăm seama. O persoană care se focalizează preponderent la nivelul reacţiilor nu este centrată în ea însăşi şi nu poate fi fericită câtă vreme pune condiţionări restrictive şi exterioare fericirii sale. De aceea, este important să fim conştienţi de momentele în care suntem noi înşine şi de perioadele când suntem la nivel de reacţie. Astfel vom putea deveni stăpâni pe propria viaţă, fără a ne lăsa conduşi de temeri.

Cele cinci „măşti”

Măştile care corespund unui număr de cinci „răni” importante pe care ni le creăm de-a lungul vieţilor, au fost descrise de Lise Bourbeau în cartea sa „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înşine”. În această lucrare, autoarea afirmă: „rana interioară poate fi comparată cu o rană fizică pe care o ai pe mână de mult timp, pe care o ignori şi pe care nu ai îngrijit-o cum trebuia. Ai preferat să o bandajezi pentru a nu se mai vedea. Acel pansament este echivalentul măştii. Când cineva te ia de mână cu dragoste, iar tu ţipi: „Au! Mă doare!”, poţi să îţi imaginezi cât de surprins este celălalt. Oare chiar a vrut să te doară? Nu, deoarece dacă tu suferi atunci când cineva te atinge pe mână, este din cauza faptului că tu eşti cel care a hotărât să nu îşi îngrijească rana. Iar celălalt nu este responsabil de durerea ta. De fiecare dată când ne simţim răniţi, egoul nostru este cel care vrea să credem că celălalt este răspunzător. Practic, încercăm să găsim un vinovat. (…) Cu cât acuzăm mai mult, pe sine sau pe ceilalţi, cu atât se repetă mai mult aceeaşi experienţă. Acuzarea nu serveşte decât la producerea de nefericire oamenilor. În timp ce, dacă privim cu compasiune partea umană care suferă, evenimentele, situaţiile şi persoanele vor începe să se transforme.”

În continuarea acestui articol vom reda caracteristicile personalităţilor, măştile corespunzătoare rănilor, precum şi rănile de care suferim, aşa cum sunt descrise în lucrarea amintită.

Fugarul – Rana de Respingere (II)

Dependentul – Rana de Abandon (III)

Masochistul – Rana de Umilire (IV)

Dominatorul – Rana de Trădare (V)

Rigidul – Rana de Nedreptate (VI)

www.yogaesoteric.net

“Rănile” Psihice care ne Împiedică să fim Noi Înşine: Fugarul – Rana de Respingere (II)

Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi mai ales în dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Această rană apare foarte devreme în viaţa unei persoane – încă de la naştere sau chiar înainte de a se naşte. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau părinţii. Din momentul în care bebeluşul începe să se simtă respins, începe să îşi creeze o mască de fugar. Corpul fizic este îngust şi contractat – ceea ce îl poate face să dispară mai uşor, sau să nu fie prea prezent sau prea vizibil într-un grup. Este un corp care nu vrea să ocupe prea mult spaţiu. Fugarul este o persoană care se îndoieşte de dreptul ei la existenţă şi aproape că lasă impresia că nu s-a încarnat în totalitate.

Fugarul preferă să nu se ataşeze de lucrurile materiale, căci acestea l-ar putea împiedica să fugă atunci când doreşte. Se întreabă ce caută pe această lume şi îi este greu să creadă că va putea fi fericit aici. În schimb îl atrage tot ceea ce ţine de spirit, precum şi domeniile intelectuale, dar nu este vorba de o autentică aspiraţie, cât de o tendinţă de evadare. Căci fugarul are tendinţa de a fugi în lumea lui. Lucru care explică de ce acest gen de copil este de obicei cuminte şi liniştit, nu creează probleme şi nu face mult zgomot.

Rana de respingere este trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex. Acest părinte a contribuit la activarea rănii deja existente. Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Dacă ai această rană se explică dificultăţile pe care le ai în a te accepta şi a te iubi.

Fugarul se crede nul, fără valoare şi e convins că ceea ce face el este lipsit de valoare. De aceea este posibil să încerce prin orice mijloace să fie perfect, pentru a se valoriza în ochii lui şi în ochii celorlalţi. Caută perfecţiunea în tot ceea ce face, deoarece crede că, dacă face o greşeală, va fi judecat. Iar a fi judecat este echivalent cu a fi respins. Nu poate vedea faptul că este mai bun decât alţii în anumite domenii. Îi este greu să creadă că cineva îl poate alege ca prieten, ca partener sau că oamenii pot să îl iubească cu adevărat.

Când i se acordă prea multă atenţie, îşi pierde mijloacele, îi este teamă că ocupă prea mult spaţiu. Iar dacă foloseşte prea mult spaţiu crede că deranjează. Iar a deranja, înseamnă pentru el că va fi respins de persoana sau persoanele pe care crede că le incomodează, că le deranjează.

Temerile fugarului, care îl împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile, sunt următoarele: teama de a nu fi interesant, de a fi considerat nul sau fără valoare, de a fi neînţeles şi teama că celălalt îl ascultă din obligaţie sau din politeţe. În acele situaţii, rănile sunt cele care preiau controlul acţiunilor realizate. Cea mai mare teamă a fugarului este panica. Imediat ce crede că e pe cale să intre în panică într-o situaţie anume, prima lui reacţie va fi aceea de a se salva, de a se ascunde sau de a fugi.

Boli sau indipoziţii care se pot manifesta la un fugar: diaree, aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, vărsături, ameţeli, comă, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau sindrom maniaco-depresiv, psihoze.

Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectivă se va afirma tot mai mult şi va îndrăzni să ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, dacă i se pare că cineva a uitat de existenţa ei, se poate simţi foarte bine aşa cum e. Va trăi mult mai puţine situaţii în care îi va fi frică că intră în panică.

În spatele măştii de fugar se ascunde o persoană capabilă să facă foarte multe lucruri, cu o bună rezistenţă la muncă, descurcăreaţă, dotată cu o mare capacitate de a crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigură; eficientă, se gândeşte la detalii; reacţionează repede; ştie să facă exact ce trebuie în caz de urgenţă; nu are nevoie de ceilalţi cu orice preţ; poate foarte bine să se retragă şi să fie fericită singură.

Extras din cartea – „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înşine”, de Lise Bourbeau

www.yogaesoteric.net

“Rănile” Psihice care ne Împiedică să fim Noi Înşine: Dependentul – Rana de Abandon (III)

Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul lui a avea şi  a face, mai degrabă decât la nivelul lui a fi, cum este în cazul fugarului. Rana de abandon este trăită în relaţie cu părintele de sex opus.

Cei care suferă de abandon nu se simt suficient de hrăniţi la nivel afectiv. Masca care apare este cea a dependentului. Această mască se caracterizează printr-un corp lipsit de tonus, alungit, subţire. Aparatul muscular este subdezvoltat şi pare că nu poate susţine corpul drept, ca şi cum acesta ar avea nevoie de un suport. Dependentul crede că nu poate să reuşească nimic singur şi că are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta. Alte caracteristici fizice ale unei fiinţe cu acest tip de rană sunt: ochii mari, trişti, spatele curbat, ca şi când coloana nu l-ar susţine în totalitate, anumite părţi ale corpului pot fi moi, lăsate (sâni, fese, obraji, burtă, scrot). Caracteristica cea mai vizibilă este lipsa tonusului muscular – acest aspect ne ajută să îl diferenţiem de fugar.

Dintre cele cinci tipuri de caractere, dependentul este cel mai apt să devină victimă, la modul că îşi creează tot soiul de dificultăţi în viaţă, mai ales probleme de sănătate, pentru a atrage atenţia. Acest lucru răspunde nevoilor dependentului care crede că nu are niciodată destul. Atunci când vrea să atragă atenţia prin diverse mijloace, în realitate încearcă să se simtă suficient de important pentru a primi ajutor. Crede că, dacă nu reuşeşte să atragă atenţia celuilalt, nu va putea conta pe acea persoană. Este o persoană care dramatizează mult lucrurile, cel mai mic incident putând lua proporţii imense.

Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va face sperând să obţină în schimb afecţiune sau să primească mulţumiri, să se simtă important. Această atitudine îi aduce însă, adeseori, dureri de spate, deoarece cară în spate responsabilităţi care nu îi aparţin. Dependentul are obiceiul de a se agăţa fizic de persoana pe care o iubeşte.

Cea mai mare frică a dependentului este frica de singurătate. Este pregătit să facă orice manevre pentru a fi iubit, pentru a nu fi părăsit. În cuplu, chiar şi atunci când apar situaţii tensionate, dependentul preferă să creadă că totul merge bine din teamă de a nu fi abandonat(ă).

Forma de ajutor de care are cea mai mare nevoie dependentul este susţinerea celorlalţi. Emoţia negativă cel mai intens trăită de dependent este tristeţea.

Temerile dependentului, cele care îl împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile sunt: teama de a plânge sau de a fi considerat drept un copil mic, teama ca celălalt să nu plece, ca celălalt să nu fie de acord şi să ignore ceea ce s-a spus sau ce a cerut, teama de a i se spune nu, de a fi refuzat, de a nu fi susţinut aşa cum se aştepta, de a nu răspunde aşteptărilor celorlalţi.

Boli de care poate suferi dependentul: astmul, bronşitele, probleme cu pancreasul/suprarenalele, miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.

Rana de abandon este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă sunteţi singuri şi veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte şi, chiar dacă nu veţi avea sprijinul celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.

În spatele măştii dependentului se ascunde de fapt o persoană abilă, care ştie foarte bine să îşi exprime cererile; o persoană care ştie ce vrea, tenace, perseverentă în cererile ei, care nu renunţă când este hotărâtă să obţină ceva, care are talent actoricesc şi ştie să atragă atenţia celorlalţi, veselă, sociabilă, care inspiră bucuria de a trăi, care are capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece se interesează de ei şi ştie ce simt; are calitatea de a-şi folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îşi controlează temerile; are adesea talente artistice; deşi sociabil, are nevoie de momente de singurătate pentru a se regăsi.

Din lucrarea –„Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine”, de Lise Bourbeau

www.yogaesoteric.net