Intelegeri Ce Ne Pot Schimba Existenta

În urmă cu câţiva ani, viaţa mi-a facut un cadou minunat: înţelegerea profundă a responsabilităţii mele în diferite domenii ale existenţei. Din clipa în care am înţeles şi am acceptat această idee a responsabilităţii totale, toate evenimentele trecutului au început să se limpezească, au căpătat un sens pentru mine, ieşind în sfârşit din acea obscuritate pe care, până atunci o numeam „hazardul vieţii”. Treptat, obscuritatea a devenit tot mai puţin densă, până când această noţiune de „hazard”, căreia îi atribuiam evenimentele viitoare şi momentul în care vor surveni, s-a risipit complet.

Suntem responsabili de tot ceea ce ni se petrece

O primă consecinţă a acestei înţelegeri profunde a fost ideea că „Eu sunt responsabil(ă) de tot ceea ce se petrece în viaţa mea”. Ceilalţi, orice mi-ar fi făcut, nu erau decât actori în acest vis clar-obscur în care trăiam cel mai adesea. Ei intrau în viaţa mea prin porţile pe care le lăsam deschise, ignorând efectele propriilor mele gânduri, cuvinte sau acţiuni negative.

Întotdeauna avem libertatea de a alege

Putem alege să ne gândim la toate faptele negative pe care le-am fi putut evita şi să ne învinovăţim, trecând dintr-o obscuritate într-o alta la fel de profundă, sau să alegem să ne iertăm. A regreta la nesfârşit şi a ne învinovăţi pentru greşelile din trecut este tot o dovadă de orgoliu. Pentru a-l depăşi, iertarea tuturor greşelilor devine un act necesar şi indispensabil. Ba mai mult: un act logic şi just, exact cum ai ierta un copil care nu ştia că greşeşte. Am abandonat astfel povara greşelilor mele aşa cum ai ieşi dintr-o cochilie, dintr-o închisoare. Azi nu privesc decât înainte şi respir cu bucurie aerul unei noi libertăţi. Iertarea umilă pe care mi-am acordat-o a declanşat două prize de conştiinţă succesive.

Iertarea este cheia transformării spirituale

Prima dintre ele: este absurd să păstrezi ranchiună cuiva. Nu le puteam reproşa celorlalţi că nu mă iubeau, câtă vreme eu nu mă iubeam pe mine. La nivelul actual de înţelegere, nu mai trebuie să fac niciun efort pentru a-i ierta pe ceilalţi. Iertarea îmi este oferită, iar eu le-o dăruiesc la rândul meu, cu bucurie.

A doua priză de conştiinţă: eu sunt pe deplin conştient(ă) de puterea imensă pe care mi-o oferă Dumnezeu. Ne-a fost dată posibilitatea de a transforma toate condiţiile vieţii, precum şi forţa de a reuşi aceasta. Din acea zi, totul a început să se transforme, atât în plan invizibil cât şi în plan vizibil, în conştiinţa mea şi în viaţa de zi cu zi. Astfel, din deschidere în deschidere, din transformare în transformare, la un moment dat am simţit dorinţa de a transmite şi celorlalţi aceste adevăruri. Această forţă care ne cheamă, care ni se dăruie, este însăşi Iubirea. Iubirea adevărată, absolută, care dăruieşte, care dă putere, care creşte, radiază şi debordează, prin esenţa ei, îi face pe cei care o resimt din plin să o dăruiască la rândul lor.

Nimic nu este ostil în univers

Pentru că am descoperit o lume extraordinară de forţe în mişcare, în care fiecare din noi, deşi atât de „mici” comparativ cu restul universului, suntem şi „mari”, prin rolul pe care-l avem fiecare, pot afirma în prezent un dublu adevăr. În primul rând: „nimic nu ne este ostil în univers”. Mişcarea este perpetuă, viaţa tinde către viaţă, nenumărate forţe se pun în mişcare cu viteze vertiginoase, dar nu există ostilitate.

În al doilea rând: „trăind în inima marelui univers, noi suntem fiecare creatorul propriului nostru univers, deci al tuturor domeniilor vieţii noastre, şi aceasta în cele mai mici detalii”. În prezent fiecare dintre noi are posibilitatea să trăiască o aventură minunată şi să participe la o călătorie fantastică. O călătorie care ne conduce către profunzimile fiinţei şi care se deschide către cea mai înaltă şi infinită concepţie asupra existenţei, asupra Vieţii.

Adevărul este Unic şi Iubirea ne conduce la el

Adevărul meu este ceea ce îmi permite conştiinţa mea să întrevadă din Adevăr. Cu cât mă apropii de foc, cu atât îl percep mai bine şi mă încălzeşte mai mult. În funcţie de poziţia faţă de foc, intensitatea căldurii sale va fi diferită. Tot astfel se petrec lucrurile şi în plan subtil. În funcţie de deschiderea mea spirituală, voi fi mai aproape sau mai departe de adevăr. Un lucru va fi evident pentru mine, altul – nu. Căci nu avem toţi aceeaşi deschidere spirituală, deci nu ne aflăm toţi la acelaşi nivel, în raport cu Adevărul. Ceea ce eu sunt pregătită să accept, adevărul meu, nu este neapărat şi ceea ce altul e pregătit să accepte, pentru că fiecare avem propria deschidere a spiritului.

De fapt, noi ne scăldam în Adevăr şi avem acces total la acesta, dar nu vedem decât ceea ce suntem capabili să asimilăm şi să acceptăm. Unele persoane afirmă: „Nu există un singur Adevăr, ci o infinitate de adevăruri”. Acestea se înşeală, căci nu există decât un Adevăr, dar există multiple căi de a ajunge la acest Adevăr. Fiecare nivel al cunoaşterii ne poate deschide o nouă cale. Această cunoaştere este adevărul nostru de moment. O persoană care are o concepţie asupra vieţii diferită de a noastră este o persoană care mărturiseşte propriul ei Adevăr, care reflectă nivelul de conştiinţă pe care ea se află în acel moment. Cu toate aceste diferenţe însă, când vom ajunge la capătul drumului, noi vom vedea aceeaşi Lumină şi vom cunoaşte acelaşi Adevăr.

Viitorul începe acum

Credinţa nu se explică, nu se comentează, ea se trăieşte pur şi simplu în fiecare clipă.

În trecut, omul a trebuit să asculte orbeşte de nişte legi pe care era incapabil să le înţeleagă. De acum înainte, el poate deveni o fiinţă liberă, dacă îşi dezvoltă discernământul spiritual. Religiile sunt un mijloc de reîntoarcere la Dumnezeu. Trăind, începând chiar de acum, credinţa activă, care înseamnă înţelegerea şi transformarea, vom păşi pe calea libertăţii. Trecutul şi-a încheiat rolul, ne-a adus până în clipa prezentă. Viitorul va fi şi va aduce şi el mari speranţe. Este bine să ştim ce am fost ieri sau să visăm la ce vom fi mâine, dar cel mai important este să începem chiar de azi transformarea noastră interioară. Începând de acum, ne construim propriul viitor, şi nu numai prin reuniuni, conferinţe sau lecturi episodice sau prin frecventarea, o oră pe săptămână, a unei biserici sau a unui templu.

Noi ne construim viitorul prin felul în care existăm în fiecare clipă, prin fiecare dintre gândurile noastre, prin cuvintele pe care le rostim, prin fiecare din faptele noastre.

Fiecare clipă este o poartă către Eternitate

În acest moment, mai mult ca oricând, omul are nevoie să trăiască în prezent. Nu se poate evolua fără a lua în considerare fiecare clipă. Este oare prezent în clipa de acum cel care păstrează sentimente de ranchiună sau de vinovăţie de ieri? Nu mai mult decât cel a cărui minte galopează către temerile şi dorinţele pentru mâine! Atunci când consimţim să părăsim „terenul solid” al prejudecăţilor noastre pentru a ne abandona curentului universal al Vieţii, vom merge înainte purtaţi şi ajutaţi în fiecare clipă de toată forţa sa, şi nu de forţa noastră, atât de mică. Forţa Eternă se manifestă atunci prin noi.

Pentru a ne bucura de Viaţa Eternă nu trebuie să ajungem să murim fizic, căci putem accede la aceasta cu trezirea noastră în Spirit, chiar din timpul vieţii. Fiecare clipă este o poartă care se deschide spre eternitate. Putem să ne acordăm cu clipa şi să vibrăm la unison cu ea, atunci când o trăim cu Iubire. Dar dacă regretăm clipa scursă, dacă dorim să o reţinem, atunci ieşim din Viaţa Eternă pentru a ne întoarce în „micuţa noastră viaţă”, aceea în care plângem după ceea ce nu mai avem, cea în care fremătăm de dorinţă pentru ceea ce nu avem încă.

A trăi unificaţi cu Marea Energie implică o atenţie permanentă, iar noi suntem cei care alergăm să ne acordăm sau nu cu ea. A trăi şi a vibra la unison cu clipa prezentă înseamnă a dialoga cu viaţa, a fi una cu Totul. Numai acolo tu Eşti. Câtă vreme vei trăi în trecut sau în viitor, prezentul tău nu va putea exista!

Sursa: Doina Alexa

www.drumuricatretine.wordpress.com

Imaginea De Sine – Cheia Spre O Viata Mai Buna

Imaginea de sine este unul din cei mai importanti factori care ne influenteaza succesul in viata. Cartea cu titlul “Psihocibernetica-Imaginea de sine: cheia spre o viata mai buna” este scrisa de dr. Maxwell Maltz si este o carte esentiala care trateaza conceptul de imagine de sine dintr-o perspectiva stiintifica, bazata pe programare neuro-lingvistica (NLP).

Este evident faptul ca fiecare dintre noi are o imagine de sine care sta la baza reactiilor, comportamentelor si actiunilor noastre. Imaginea este expresia propriilor noastre convingeri. Toate convingerile sunt formate la randul lor din sentimente, succese, esecuri, experiente trecute si sedimentate in mintea noastra. Din toate aceste lucruri se naste imaginea de sine-cea care ne poate propulsa inspre atingerea propriului potential sau cea care ne poate trage inapoi si tintui la un nivel cu mult sub potentialul nostru.

Dr. Maxwell Maltz lanseaza prin intermediul acestei carti termenul de “psihocibernetica” care vine intr-un fel sa continue cercetarile de programare neuro-lingvistica si sa promoveze un nou concept referitor la felul in care functioneaza creierul uman.

Fiecare persoana poseda un mecanism interior, asemanator unui computer , care o poate propulsa pe drumul spre succes. Creierul si sistemul nervos formeaza un servomecanism pe care il folosim si care functioneaza asemanator unui computer electronic. El este un sistem de ghidare pe care il putem folosi pentru a avea succes si pentru a ne desavarsi procesul de dezvoltare personala.

Prima cheie pentru a accesa acest servomecanism este folosirea imaginatiei. Intotdeauna, sistemul nostru nervos reactioneaza conform cu ceea noi gandim sau ne imaginam ca este adevarat. Sistemul nervos nu distinge diferenta dintre o experienta imaginata si una reala. El reactioneaza automat la informatia pe care o transmitem din creier.

Analizand acest adevar stiintific, putem actiona ca si cum am avea succes déjà si putem asftel atrage succesul in viata noastra. Acest lucru ne poate deschide o noua usa la nivel psihologic pentru a dobandi noi capacitati, succese si stari de fericire.

Putem avea totul daca folosim eficient in viata noastra principiul vizualizarii si beneficiile imaginatiei. Singurul secret consta in a avea o imagine mentala clara si corecta a ceea ce vrei sa reusesti.

Un alt pas important pe care este necesar sa il facem ca sa reusim sa ne cream o imagine de sine pozitiva este dehipnotizarea de falsele convingeri.

Fiecare om este hipnotizat intr-o oarecare masura, atat prin vorbele negative spuse de ceilalti si care au un mare impact asupra noastra, cat si prin convingerile negative si credintele limitative pe care le-am dobandit si le-am manifestat in viata noastra prin autorepetare.

Putem spune fara sa gresim ca fiecare om isi traieste macar o parte din viata sub imperiul hipnozei sau al autohipnozei, actionand conditionat de ceea ce cred ceilalti si de ceea ce crede el ca poate , bazandu-se insa pe realizarile trecute si nu pe adevaratele dorinte.

Cu ajutorul hipnozei, putem transforma un campion la haltere care ridica in mod normal peste 200 kg intr-un om neputincios, care nu mai poate ridica nici macar cateva kilograme.

Asadar, ideile de tipul “nu pot, nu sunt in stare, n-am mai facut niciodata asta, nu merit, nu sunt asa de bun ca X” sunt idei cu putere de autohipnoza pe care trebuie sa le uitam si sa le contrabalansam cu idei pozitive, care sa ne propulseze spre reusite in toate domeniile.

Pe langa aceste principii, extrem de importante sunt carateristicile unei personalitati de succes. Care sunt asadar reperele la care trebuie sa ne raportam atunci cand incercam sa avem o imagine de sine mai buna si sa ajungem niste oameni de succes?

1. Directia . “O bicicleta isi mentine echilibrul doar atata vreme cat se indreapta spre ceva. “ Omul este un mecanism de urmarire a unui scop. Cand si-l atinge, cauta altul si altul si mereu altul.Cand nu avem un scop, ne simtim pierduti, nu avem satisfactii si suntem pe jumatate morti.

2. Curajul
Nu este suficient sa ai o directie si un scop. Este extrem de important sa ai si curajul sa actionezi. Curajul nu exista insa in absenta fricii, ci este chiar existenta fricii si depasirea ei. Si nu este neaparat vorba de fapte eroice. De cele mai multe ori, cea mai admirabila forma de curaj se afla in lucrurile marunte ale vietii zilnice si trebuie descoperit dincolo de aparentele normalitatii.

4. Increderea in sine
Increderea se bazeaza pe experienta succesului. Putem incepe cu succese la scara mica care sa ne ajute sa obtinem succese pe scara mai mare. Vestea buna este ca avem sanse sa fim persoane de succes si cu incredere in sine chiar daca am trait pana acum o viata plina de nereusite si insuccese. Putem alege incepand de astazi sa ne comportam ca si cum am avea incredere in noi si succesul va veni fara indoiala.

Esecurile din trecut nu conteaza! Ele trebuie folosite ca o posibilitate de a invata si trebuie alungate repede din gand. Sa cautam in trecut cea mai mica si mai insignifianta reusita, sa amplificam si sa aducem in viata noastra din prezent emotiile reusitei si bucuria increderii in sine pe care le-am experimentat candva.

5. Acceptarea de sine.
Succesul real nu este posibil pana in momentul in care cineva se accepta pe sine asa cum e si nu renunta la prefacatorie. Acesta este cel mai mare trimf al unei persoane in aceasta viata: a se accepta pe sine neconditionat, cu iubire, indiferent de greseli si dezamagiri. In momentul in care ne acceptam, sinele este ceea ce a fost dintotdeauna si tot ceea ce poate fi vreodata. Insa perspectiva noastra asupra lui este total schimbata.

Cand ne acceptam pe noi insine, ne dam seama ca suntem mai buni, mai intelepti si mai puternici decat am realizat pana atunci ca suntem. Nu avem dintr-o data calitati mai mari, ci le scoatem la iveala pe cele care déjà existau. Ar fi util sa intelegem ca noi nu ne identificam cu greselile noastre. Punctele negative din viata noastra ne apartin, dar nu ne definesc.

Sa ne concentram asadar pe gandul ca suntem “cineva” chiar acum, in acest moment al vietii nostre, indiferent de greseli, dezamagiri si de nemultumirile pe care le avem fata de noi insine.

Sursa: www.aimee.ro

Despre Nevoia de Control…

Un tipar mental foarte raspandit in societatea moderna este nevoia de a pastra controlul tot timpul. In aceasta categorie intra, in special, acei oameni care explodeaza sau care isi pierd complet cumpatul atunci cand lucrurile nu merg asa cum le-au planificat ei, sau cand apar evenimente neprevazute, pe care nu le-au anticipat. Acesti oameni au convingerea ca trebuie sa controleze intotdeauna pe cei din jur: partenerul de cuplu, copiii, colegii de munca, asociatii.

Atunci cand pierdem contactul cu Iubirea din noi, aceasta este inlocuita cu nevoia de a controla totul. Cunosti pe cineva cu astfel de caracteristici? Care sunt motivatiile sale?

De obicei, oamenii care simt nevoia sa controleze totul au trecut in copilarie prin experiente de anihilare completa a vointei lor. Unii dintre ei au trecut prin evenimente traumatice, impotriva carora nu au putut face nimic la vremea respectiva. Ei s-au simtit neputinciosi si incapabili sa-si gestioneze trauma. Altii au trecut printr-o situatie extrem de amenintatoare. Parintii lor s-au certat sau au divortat, ori le-a murit cineva drag. In urma acestor experiente, un aspect dinauntrul lor a facut urmatorul legamant: “Nu voi mai trece niciodata prin asa ceva! Nu imi voi mai permite niciodata sa fiu atat de neajutorat!”

Ca urmare a faptului ca nu au putut impiedica experientele traumatice pe care le-au trait in copilarie sau in tinerete, acesti oameni se lasa acum condusi de dorinta de nestavilit de a controla totul pana la ultimul detaliu, de a vedea ca lucrurile se desfasoara intotdeauna asa cum le-au planificat ei.

Adesea, tiparul lor mental este de genul: ”Nu voi mai lasa niciodata sa mi se intample asa ceva, sa sufar atat de mult”, sau “ Oamenii pe care ii iubesc nu vor mai suferi niciodata! Voi avea grija intotdeauna ca lucrurile sa se deruleze asa cum vreau eu!”

Unii oameni cred ca nu exista decat doua posibilitati de a face ceva: una corecta si alta incorecta. Din pacate, ei isi doresc ca si cei din jur sa se conformeze acestei viziuni inguste asupra lumii, caci numai in acest fel se simt confortabil si in siguranta. Acesti oameni se dovedesc inflexibili in toate privintele; in schimb, au sugestii pentru toti cei din jur.

Atitudinea de tip :”Ori faci ca mine, ori gresesti” afecteaza intreaga rasa umana. Acest tip de oameni isi asuma de regula fie o atitudine de martir, fie una de victima, de persecutor sau de salvator.

Daca doresti sa iti vindeci viata, tu trebuie sa intelegi ca asumarea responsabilitatii pentru propria ta realitate are o putere de eliberare mai mare decat orice alta experienta de viata. Daca nu ai dat glas niciodata adevarului tau personal, inseamna ca nu te-ai bucurat de viata la potentialul ei maxim.

Inseamna ca i-ai permis sinelui tau sa cada in capcana falsei securitati generate de vechile tipare comportamentale. De aceea, iesirea din zona ta de confort si pasirea in necunoscut ti se poate parea inspaimantatoare. Si totusi, ramanerea in zona de confort nu face decat sa iti limiteze orice posibilitate de evolutie.

Deschide usa custii in care te-ai baricadat singur. Doboara zidul pe care l-ai construit in jurul tau. Priveste in jur si stabileste care este cea mai buna directie in care poti sa o apuci pentru a descoperi acea parte a vietii care ti-a lipsit pana acum. Intreaba-te: “Cum ar fi daca mi-as trai viata la maxim?”

Fii pregatit sa iti asumi propriile greseli, propriile erori, si sa recunosti in sfarsit adevarul. Linisteste-te, caci acest lucru nu te face in niciun caz un om rau. Dimpotriva, asumarea adevarului legat de propria ta fiinta nu va face decat sa iti imbogateasca viata. De fapt, ce simti atunci cand cineva recunoaste ca a gresit sau isi cere iertare? Il dispretuiesti pentru acest lucru? Nu cred.

Daca doresti sa te vindeci pe nivelele cele mai profunde ale finite tale, nu te limita sa le spui celor fata de care ai gresit:”Iarta-ma”, ci intreaba-i: “Esti dispus sa ma ierti?”. Sentimentul de eliberare pe care il vei simti daca le vei pune aceasta intrebare te va uimi.

Nu exista om pe suprafata pamantului care sa nu fi facut greseli! De aceea, nu te condamna daca acumulezi energii negative de-a lungul calatoriei tale prin viata. Experienta energiilor negative si intunecate este absolut necesara pentru a putea intelege si pentru a putea aprecia natura energiilor pozitive si luminoase. Ceea ce conteaza nu este acumularea de energii negative, ci felul in care le gestionezi.

Pune-ti urmatoarele intrebari: “Nu cumva ma complac si accept ca latura mea negativa sa coexiste impreuna cu cea pozitiva? Sunt constient eu ca energia poate fi schimbata? Sunt hotarat sa realizez aceasta schimbare?”

Rezolvarea sentimentelor, gandurilor, atitudinilor si convingerilor negative conduce la o perspectiva diferita asupra vietii. Asumarea responsabilitatii pentru aceste sentimente si ganduri poate fi privita ca o noua aventura, aproape ca un joc! Atunci cand iti asumi propriile greseli, povara nu ti se mai pare atat de mare.

Renunta la nevoia de a detine tot timpul controlul sau de a avea tot timpul dreptate! Realizeaza faptul ca, oricat de neplacute ar parea lucrurile in momentul de fata, ele pot fi oricand schimbate, chiar daca singurul lucru pe care trebuie sa il schimbi este propria perceptie asupra lor.

Daca iti doresti cu adevarat starea de pace, schimbarea propriilor sentimente nu reprezinta in niciun caz un pret prea mare.

Extras din cartea “Vindecarea sentimentelor…din inima ta”, Karol Truman, Editura Adevar Divin

Sursa: www.aimee.ro

Puterea Cuvintelor

Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era cuvântul. Dacă Dumnezeu a creat lumea după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă că omul a căpătat puterea de a creea ca şi Dumnezeu.

Noi avem puterea de a crea şi această putere este aşa de mare, încât tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi în realitate. Noi ne cream pe noi înşine şi devenim ceea ce credem că suntem. Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa noastră. Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul. Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru.

Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis şi realitate, dar poate şi să distrugă tot ce există în jurul nostru. De aceea, folosirea greşită a cuvântului creează iadul pe pământ. Orice putere creatoare folosită rău, nepotrivit, poate deveni putere distructivă. Cuvântul nostru este magie pură, iar folosirea lui greşită poate deveni magie neagră. Cuvâtul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni. Un cuvânt negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvântul la fel ca magicienii, blestemându-se inconştient unii pe alţii. Noi îi blestemăm adeseori pe alţii prin părerile care le exprimăm. De exemplu, dacă ne întâlnim cu un prieten şi îi spunem: “ai o paloare pe faţă care se întâlneşte numai la oamenii bolnavi”, dacă el va asculta aceste cuvinte şi va fi de accord cu ele se va putea îmbolnăvi. Aceasta e puterea cuvântului. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenţi la blesteme si la undele mentale ale altora.

Cel mai adesea folosim cuvântul pentru a ne împrăştia emoţiile noastre otrăvite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvântul e cel mai preţios şi mai puternic dar pe care îl are umanitatea, dar noi îl folosim şi împotriva noastră. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribilă şi mai puternică este cuvântul nepotrivit care poate să distrugă fără să lase urme. Noi ne atacăm în permanenţă prin cuvinte şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Această practică a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie şi a fost numită bârfă. Bârfa, desi pare atat de inofensiva, ne alterează şi scurtează viaţa, ne distruge fizic şi spiritual, fiindcă în permanenţă ne ruinează sufletul şi trupul. Bârfa e un act de magie neagră şi este foarte rea, deoarece este otravă pură. Cu toţii am învăţat cum să bârfim acceptând bârfa altora, socotind că aceasta este o modalitate normală de comunicare. Bârfa a devenit o forma curentă de comunicare în societatea umană. Bârfa şi gândurile urâte pe care le generează reprezintă un frecvent traumatism aplicat omului la care ne- am gândit.

De cele mai multe ori noi cream o otravă emoţională proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, îmbătrânesc, îmi cade părul, sunt prost, nu voi fi niciodată perfect, nu voi reusi…etc. Astfel, noi materializăm aceste cuvinte în realitatea noastră sau mai bine zis împotriva noastră. De aceea, important este să înţelegem ce este cuvântul şi ce putere are el. Întreaga lume poate să bârfească în legătură cu noi, însă dacă noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la bârfe. Dacă cineva ne trimite în mod intenţionat o emoţie otrăvită, dar noi nu o luăm la modul personal, ea nu ne va afecta.

Când omul nu acceptă emoţia otrăvită aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o şi-l afectează direct. Gândul şi cuvântul pun în mişcare vibraţiile ce se propagă în cercuri din ce în ce mai mari, până ce îmbrăţişează întregul univers, după care ele se întorc la noi tot atât de sigur ca atunci când le-am emis. Gândul e o energie pură, care nu moare niciodată. Să ne ferim mintea de gândurile rele despre ceilalţi şi să ne asumăm întreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gândurilor şi cuvintelor noastre.

În cuvinte se află puterea şi energia create de gândire. În ziua în care omul va înţelege că are puterea de a-şi schimba viaţa prin cuvintele create de gândire, atinge maturitatea. Gândurile şi cuvintele sunt nişte transmisii energetice care în funcţie de încărcătura lor, adică de frecvenţa lor joasă sau înaltă, ne pot face rău sau bine.

La fel se întâmplă şi în cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului în care dormim să nu ţinem cărţi care relatează despre nefericiri, violenţe, crime etc. Aceste bombardamente informaţionale conţinute în cărţi sunt preluate în starea de veghe sau de somn, afectând într-o măsură foarte mare organismul uman. După o vreme ne simţim rău, obosiţi, avem coşmaruri, stări deprimante, comportamente bizare şi violente.

Cuvintele pot vindeca

Iubirea e cuvântul care se apropie foarte mult de cuvântul Dumnezeu ca influenţă vibratorie şi se cunoasc mii de vindecări, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boală cunoscută cedează locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem. Noi putem influenţa în mod subtil pe cei aflaţi în preajma noastră, prin energia pozitivă sau negativă pe care o emitem. Gândurile şi sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Dacă urâm pe cineva din adâncul inimii şi trimitem spre el gânduri negative putem contribui la distrugerea lui.

În vindecarea de la distanţă grupurile de tămăduitori se roagă pentru cei aflaţi departe de ei. Ei trimit gânduri pozitive spre cel bolnav şi prin acestea se produce vindecarea. Orice cuvânt are o frecvenţă vibratorie. De aceea, e benefic ca omul să utilizeze numai cuvinte de înaltă vibraţie. Fiecare cuvânt atrage o energie asupra celui care îl exprimă şi energia e în raport cu vibraţia cuvântului. Să evităm permanenta emiterea de gânduri de vibraţie joasă ca: gânduri de ură, invidie şi de răzbunare. Cuvintele sunt cărţile noastre de vizită în plan subtil. Cu cât cuvintele sunt mai alese şi mai înalt vibraţionale, cu atât cel care le utilizează e un spirit evoluat, o fiinţă de înaltă vibraţie spirituală.

Cuvintele de vibratie joasa

Cu cât vibraţia cuvintelor e mai joasă cu atât fiinţa care se manifestă astfel dovedeşte că e un spirit involuat, un om de vibraţie joasă. O vibraţie joasă înseamnă o funcţionare la nivel coborît a celui care o are. Vibraţia joasă se recunoaşte după starea pe care ţi-o dă: de tensiune, de teamă, de boală, de nemulţumire, de nefericire. Omul devine astfel o victimă sigură a energiilor de vibraţie joasă pe care le emite.

Majoritatea oamenilor nu fac decât să critice şi să blesteme pe cei care îi guvernează. Sub influenţa acestor gânduri negative şi rău făcătoare guvernanţii sunt împinşi să ia decizii greşite pentru ţară şi greşelile lor cad asupra întregului popor. Iată deci ce forţă distructivă se poate realiza atunci când oamenii gândesc negativ, în mod colectiv, la o anumită persoană. Să binecuvântăm pe marii iniţiaţi şi călugări care emit în permenenţă vibraţii mentale foarte pozitive prin care salvează omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gândim creează realitatea noastră, se materializează. Gândurile sunt ca nişte fiinţe vii, căci ele poartă în univers informaţia furnizată de noi înşine. Ele reprezintă cea mai vie şi subtilă forţă a omului.

Orice frază e formată din cuvinte, constituind o grupare informaţional-energetică, asemenea unui organism viu care traduce în fapt informaţia persoanei căreia i-a fost adresată fraza. Ea nu primeşte mesajul aşa cum îl concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifică în felul său propriu. Cuvântul rostit are o mare putere întrucât îi dăm energie din corpul nostru ca să-l facem să lucreze. De aceea, trebuie ca mai întâi să alegem cuvintele şi apoi să le dăm putere. Gândul poate fi forţa dinamizatoare din spatele cuvântului rostit şi astfel îi dăm putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine înseamnă a le spori energiile şi astfel influenţa lor negativă asupra ta va creşte.

Dacă cuvântul e rostit într-o doară sau fără forţa gândului, el nu ajunge să se împlinească, dar tot poate produce rau daca este negativ. Orice cuvânt negativ adresat unui om reprezintă un atac energetic asupra lui, cu efect de bumerang, amplificat şi asupra noastră. Efectul gândurilor şi cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranţa cu care le-am emis in mod amplificat. Când eşti lovit cu vorba doare mai mult decât dacă eşti lovit cu mâna sau cu piciorul. Cuvintele sunt energii cu modulaţii aproape infinite, care produc efecte devastatoare în timp asupra corpului subtil al fiinţelor umane. Astfel, ne atacăm, ne facem rau şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Mulţi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei îşi blesteamă părinţii, copii, vecinii, prietenii, de a apela la vrajitorie sau magie neagra…. Este un obicei foarte rău, fiindcă vorbele creează condiţii ca nenorocirile să apară. Un cuvânt este o rachetă ce parcurge spaţiul şi care în trecerea ei declansează forţe, agită entităţi şi provoacă efecte ireparabile. De aceea s-a spus: înainte de apusul soarelui împacă-te cu fratele tău. Acest lucru înseamnă că trebuie rapid să reparăm răul făcut celorlalţi.

Când ne gândim la cineva se creează un canal energetic între noi şi omul la care ne gândim. Energia cuvintelor răutăcioase – cu încărcătură negativă – aruncate asupra unei persoane, precum şi intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, în timp, asupra corpurilor subtile şi ale aurei acelui om şi lucrează aşa cum au fost adresate. De fapt, orice cuvânt sau gând bun sau rău poartă în el informaţii ce duc la energiile pe care le formează. Astfel: acolo unde se duce atenţia se duce şi energia. Important e ca energia şi informaţiile trimise să fie pozitive.

Posibile solutii

Pentru ca începând din acest moment să nu mai facem rău nici unei fiinţe din univers, nici măcar cu gândul, trebuie să avem în vedere următoarele:

Nu emiteţi niciodată pretenţii faţă de nimeni şi nimic, nu faceţi nici un reproş nimănui. Nu reproşaţi nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitaţi că orice reproş al tau reprezintă un program de distrugere a aceluia spre care il adresaţi. Efectul va fi mai mare dacă persoana respectivă este într-o stare de vulnerabilitate energetică. La om şi sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti în urma omului, totul se va împlini. De aceea, dacă aţi rostit în urma cuiva un blestem, veţi continua în subconştient să rostiţi acest blestem oricărei persoane care v-a întors spatele, inclusiv propriilor vostri copii. De aceea, la toţi cei care pleacă de la noi sau cu care ne intalnim să le transmitem numai lumină, iubire şi armonie. Dacă nu facem acest lucru, prin subconştient vom transmite dezaprobare, supărare sau iritare.

Vorbirea de rău a unui om otrăveşte mintea celui care vorbeşte, după care produce perturbări în câmpul lui energetic şi intră în suferinţă. Când omul se gândeşte la cineva nu prea frumos, are loc conectarea de energii negative comune şi chiar fără a-i dori răul poţi să il produci.

Una din legile universului e aceea de a nu face rău unei persoane nici măcar cu gândul. Când cineva gândeşte că se poate întâmpla ceva rău lui insusi sau altcuiva, el atrage toate nenorocirile asupra destinatarului şi cu cât acestea sunt reprezentate în mod real, cu atât mai mare e răul pe care îl provoacă. Nu răspundeţi răului cu rău sau ocarei cu ocară, ci dimpotrivă binecuvântaţi. Când binecuvântăm dăm şi primim în acelaşi timp. Oferind pace şi iubire, acestea se întorc la noi însutit. Nu se răspunde la ură şi la răutate cu răutate, ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vine greu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug în mod inconştient, deoarece se hrănesc în permanenţă cu fructele putrede ale gândirii negative.

Prin ură, răutate şi furie nu vei rezolva niciodată nimic. Numai iubirea recompensează. Ura face mai multe ravagii semenilor noştri decât pe câmpul de luptă. Oamenii se ucid între ei mai degrabă cu vorba decât cu fapta. Antidotul urii este iubirea şi iertarea. Frica, îndoiala, orice gând negativ sunt nocive, toxice şi autodistructive.

Când te simţi vinovat în gânduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important şă-ţi ceri iertare in fapt sau macar in gand respectivului. Fă-o pentru tine. Să nu te preocupe reacţia celuilalt.

Oricând aveţi gânduri “negre” despre o persoană, aduceţi-vă aminte să comutaţi butonul şi să vă rugaţi pentru sănătatea ei si sa-i trimiteti ganduri de lumina si iubire. Un om nervos, care are tensiunea ridicată, explodează în torente de cuvinte, în lamentări, într-o agresivitate necontrolată care îi va afecta pe cei apropiaţi sau mai indepartati care vor prelua inconştient energiile negative pe care acestale emană. Aşa se explică bolile copiilor care sunt extrem de sensibili la certurile părinţilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric. De asemenea, toate obiectele din jur se impregnează cu energiile negative emise, devenind aducătoare de probleme pentru toti ce stau mediul respectiv, inclusiv pentru cel/cei care le-au provocat. Atunci când ne pierdem controlul, noi spunem şi facem lucruri pe care nu am fi dorit să le spunem şi sa le facem. De aceea e atât de important să devenim impecabili în gândire, în vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.

De regulă, noi eliberăm otrava noastră emoţională asupra persoanei despre care credem că este responsabilă de nedreptatea comisă asupra noastră. De fapt, noi suntem dispuşi să ne descăcăm otrava asupra oricărei alte personae, vinovate sau nu, numai să scăpăm de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiţi de apărare şi astfel se nasc relaţii abuzive verbale si faptice. Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzează de cei slabi, căci simt nevoia să scape de această otravă emoţională negativă, aruncand-o asupra acestora.

Dacă tu consideri ceva ca fiind rău acesta devine rău în mod automat. De aceea se spune: devii ceea ce gândeşti. Tot ce gândim se materializează în existenţa noastră. Omului i se întâmplă tot ce gândeşte. Dacă acceptă în gând şi în mental boala şi bătrâneţea, de acestea va avea parte mult mai repede decat ar fi firesc. Gândul rău îl înfăptuim: întâi în noi, pe plan mental, prin simplul fapt că îl acceptăm şi ne hrănim cu el şi apoi în afară spre victima spre care a fost direcţionat.

Sămânţa tuturor faptelor tale se găseşte în gândurile şi vorbele tale. Dacă gândeşti şi spui “nu pot să-l sufăr pe cutare”, de fapt îl ataci la nivel energetic subtil şi ceea ce sunt ganduri si vorbe repede ajung faptă. De aceea nu e bine să spunem lucruri agresive sau vorbe care rănesc pe alţii. Calomniind o persoană în faţa altora sau uneltind împotriva ei o ataci la nivel energetic subtil.

Toate bolile fizice sunt expresia unor gânduri eronate şi dispar odată cu corecţia de rigoare.

După cum crezi aşa va fi. Convingerile omului influenţează şi creează realitatea. Să crezi pe deplin în tot ce vrei să realizezi. Să simţi că deja ai primit sau vei primi curând. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.

Să nu emiţi niciodată opinii de genul: sunt gras, slab, urât îmbrăcat, sărac etc, căci trimiţi către tine sau catre alţii energii şi informaţii negative ce au ca rezultat ca ei vor gândi la fel despre ei însăşi ori despre altii şi ceea ce vor gândi nu va întârzia să se materializeze. Sub nici un motiv să nu spui cuiva: eşti leneş, eşti prost, eşti nemernic, nu eşti bun de nimic etc., fiindcă toate acestea creează sau amplifica în el cusurul ce i se reproşează. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa părinţilor, rudelor, a dori răul oamenilor apropiaţi.

Sinceritatea este cheia. Să cauţi să exprimi mereu, prin cuvînt, numai ceea ce simţi şi crezi din tot sufletul că este adevărat. Să alegi să faci numai ceea ce este în deplin acord cu idealul tău. Să fii tu însuţi în tot ce gîndeşti, afirmi şi întreprinzi. Iar ca să ajungi la asta, trebuie să cauţi permanent să te cunoşti pe tine insati/însuţi, să-ţi clarifici idealul, să renunţi la ideile inutile şi dăunătoare, cu alte cuvinte să devii mereu mai înţelept. Este cea mai mare realizare a vieţii unui om, pe care o poate comunica apoi şi celor din jur, chiar fără cuvinte, numai prin ceea ce este.

Sursa : www.drumuricatretine.wordpress.com

Tu si Copilul din Tine

Primul pas ar fi sa-ti dai seama cat de mult te iubesti cu adevarat. Pentru asta ar trebui sa intelegi ca exista in tine un copil care are nevoie de rabdare, de toleranta, de incurajare, de dragoste, de tandrete… I le acorzi? Ti se intampla sa-i spui povesti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde in curand, despre cat de ghinionist este sau ce putine sanse are sa reuseasca? Se numeste pesimism si copilul din tine este trist si deprimat mult timp dupa ce aude asa ceva.

Uneori ii explici in amanunt nenumaratele reusite ale altora care lui “nu ii vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament inseamna invidie si gelozie si pe el il face sa-si piarda increderea in sine.

Il starnesti, promitandu-i mereu noi si noi placeri – pe care e clar ca nu i le poti oferi la nesfarsit? Ii trezesti astfel pofta nemasurata care il face avid si vesnic nemultumit. Ii explici uneori ca ceilalti sunt vinovati de esecurile lui si ca ar trebui sa le dea o lectie? In felul acesta il inveti ura, iar violenta care o insoteste il umple de rani adanci. In plus, ca sa mai imbunezi un pic situatia, ii spui ca nu conteaza cate indura, tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezesti astfel, in mod paradoxal, ii alimenteaza complexele de inferioritate…

Toate aceste obiceiuri nefaste ii ranesc mult mai putin pe cei din jur decat pe cei care le practica. Daca ti se mai petrece uneori sa te comporti astfel cu tine insuti inseamna ca inca nu te iubesti suficient…

Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea si aprecierea celorlalti, satisfactiile de tot felul, diferite idei si teorii metafizice – nu-l vor linisti decat pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va intelege ca nu a primit ce-i trebuie si va reincepe sa planga. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalti, reprosurile, ironia, violenta – fizica sau verbala – neindurarea, raceala sufleteasca, tristetea, neimplinirea, nerabdarea, imprastierea – toate acestea sunt semne care ii anunta pe ceilalti ca in tine exista un copil care plange. O relatie de iubire intre doua fiinte care nu stiu aproape deloc sa se iubeasca pe ele insele este ca o punte ingusta peste un abis. Fiecare dintre ei spera ca celalalt va reusi miracolul sa umple golul – sa-i ofere atat de mult incat sa-l scuteasca de necesitatea de a se descoperi si iubi pe sine. Evident, este doar o himera…

Atunci cand nu ma iubesc pe mine insumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Daca nu mi le ofera, ma voi considera indreptatit sa ma supar. Daca mi le ofera din plin, dar eu nu simt ca merit cu adevarat atat de mult, voi gandi ca pur si simplu se insala, ca totusi este o persoana naiva, iar dragostea sa va incepe sa ma sufoce…

De fapt, nu voi reusi niciodata sa primesc de la ceilalti mai mult decat sunt capabil sa-mi ofer eu insumi.

Dimpotriva, atunci cand aducem in relatiile noastre starea de implinire pe care o trezeste veritabila iubire de sine, interactiunea se stabileste pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interactiunea cu celalalt o necesitate stringenta, dureroasa, ci de revarsarea unui preaplin. In felul acesta “a darui” si “a primi” dobandesc o alta semnificatie. Atunci cand il eliberez pe celalalt de “obligatia” de a vindeca ranile pe care mi le provoc singur prin faptul ca nu ma iubesc, ii las timp pentru a savura iubirea.

Sursa: www.drumuricatretine.wordpress.com