Principala caracteristică a tulburării de personalitate obsesiv-compulsive îl constituie preocuparea pentru ordine, perfecţionism, control mental şi interpersonal, în detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi eficienţei.
Persoanele care suferă de această tulburare de personalitate sunt foarte preocupate de reguli, de ordine, de detalii, de a organiza și planifica, de a controla și verifica, de a veghea ca totul să fie perfect.
Sunt rigizi, încăpățânați, meticuloși, extrem de conștiincioși, inflexibili, însă de cele mai multe ori perfecționismul lor îi împiedică să ducă la bun sfârșit sarcinile pe care le au de făcut ori să se încadreze în termenele stabilite deoarece ajung să piardă din vedere imaginea de ansamblu și scopul activităților pe care le desfășoară.
Le este teamă de schimbare, de nou și preferă conservatorismul, rutina și stabilitatea. Dacă îi vom lua prin surprindere și îi vom ruga să rezolve ceva de urgență se vor simți extrem de incomod și vor acționa cu rezerve într-o manieră destul de lentă sau greoaie. De asemenea, le este greu să ia decizii, amână destul de mult și se gândesc timp îndelungat înainte de a lua o hotărâre.
Au standarde înalte pe care încearcă să le impună altora și o nevoie pronunțată de control, sunt exigenți atât cu ei cât și cu ceilalți, lipsiți de umor, le este greu să își manifeste afecțiunea față de cei apropiați, să exprime căldură afectivă ori să lege relații. Consideră, de asemenea, reciprocitatea ca fiind foarte importantă. Se simt stânjeniți când li se arată afecțiune sau admirație deoarece se simt datori să răspundă în aceeași manieră însă nu sunt capabili să o facă. Rareori fac complimente și în general sunt rezervați. Ezită să spună ceva până ce nu sunt siguri că ceea ce spun va fi perfect. Se dedică foarte mult muncii și din această cauză pot ajunge să excludă distracția, relaxarea și amicițiile din viața lor. Chiar și jocurile, sporturile sau alte hobby-uri și activități recreative sunt abordate cu multă seriozitate necesitând o organizare atentă. În aceste situații neapărat trebuie respectate regulile și obsesionalii pot ajunge să transforme un joc într-o sarcină care trebuie executată perfect, pierzând astfel toată distracția.
Lucrul în echipă este problematic pentru ei deoarece încearcă să le impună celorlalți propriul stil de muncă și se încăpățânează ca lucrurile să fie făcute după propria viziune. Sunt reticenți în a delega sarcini și a colabora cu ceilalți. Ei sunt reprezentați cel mai mult de rutina intensivă și de munca tehnică. Dacă îi contrazicem pentru că dorim să evidențiem faptul că exagerează, cel mai probabil ne vor privi cu dispreț și ne vor considera incapabili să înțelegem ce este cu adevărat corect și important. Obsesionalii consideră că „acționează în numele binelui”, pentru a aduce un plus de perfecțiune lumii, de aceea nu este indicat să îi ironizăm sub aspectul maniilor pe care le au.
În plus, sunt intoleranți față de corupție și inflexibili în probleme de morală, etică sau valori. Respectă cu rigiditate autoritățile și regulile, se supun în totalitate și nu acordă circumstanțe atenuante niciunei încălcări de norme. Sunt extrem de critici față de propriile greșeli însă și față de greșelile altora. Un obsesional va aprecia acele persoane previzibile și care își respectă promisiunile însă le va considera complet iresponsabile pe acelea care dau dovadă de imprevizibilitate, pe cele care nu respectă regulile, pe cele care întârzie ori nu se țin de cuvânt.
Sunt foarte precauți cu banii și se zgârcesc în a cheltui deoarece consideră că trebuie să fie pregătiți financiar pentru orice situaţie neprevăzută. Pot trăi cu mult sub ceea ce își pot permite tocmai în ideea că tot ceea ce se cheltuie trebuie controlat cu strictețe.
Adună fel de fel de obiecte și sunt incababili de a se debarasa de ele, indiferent cât de uzate sau lipsite de valoare materială sau sentimentală ar fi acestea. Consideră că a le arunca ar fi o risipă, deoarece „nu ştii niciodată când ai nevoie de ceva" si se supără dacă cineva încearcă să le arunce lucrurile pe care ei le-au strâns.
Și în cazul acestei tulburări de personalitate există o întreagă gamă de forme intermediare. De exemplu, sunt persoane preocupate de ordine și de respectarea regulilor însă care nu scapă din vedere rezultatul final și sunt persoane care ajung să dezvolte ceea ce se numește tulburarea obsesiv-cumpulsivă care este o maladie ce se caracterizează prin prezența obsesiilor și a compulsiilor și care se diferențiază de tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă care implică, în schimb, un pattern de preocupare pentru ordine, perfecționism și control.
Această tulburare este întâlnită mai frecvent la bărbaţi decât la femei și este probabilă transmiterea familială. De asemenea, tulburarea se diagnostichează mai frecvent la copiii mai mari din familie.
Dacă ai întâlnit astfel de persoane în jurul tău lasă-mi un comentariu și spune-mi cum a decurs interacțiunea ta cu ele.
Dr. Ursula Sandner
Buna,din ce am citit consider ca multe caracteristici descrise le regasesc la sotia mea.
Cum se poate ca o persoana de acest gen sa si manifeste afectiunea….,cum o pot ajuta cei din jurul ei?
Multumesc.
Stimate Cojocaru, incercati sa castigati si sa fortificati increderea ei in voi. Organizati actiuni in care pentru ea sa nu fie nimic predictibil sau perfect, dar totusi sa o destinda cat mai mult, sa o faca sa se simta cat mai bine. Exista o sansa de a o convinge fara cuvinte ca se poate si altfel si ca daca nu este totul perfect sau dupa sabloanele obisnuite de ea, poate totusi sa-i aduca bucurie si sa-i faca bine.
Bună ziua chiar eu sunt una dintre acele persoane care suferă de tulburare afectiva bipolara și as vrea să mă ajutați sa îmi spuneți cum ar trebui să mă comport. Da sunt încăpățânata și nu prea îmi plac neserioși dar pana la urma ajung sa ii cred și sa cedez tot eu.va rog mult sa îmi spuneți cum ar trebui sa ma comport și dacă se poate vindeca aceasta boala
Stimate Lazeroiu,
întregul univers asa cum este, consta dintr-un mare chaos. Acest chaos este dorit de catre inetligenta care o conduce pentru a obliga mintile sa gandeasca pentru a se putea adapta chaosului si sa evolueze. Incearca sa te adaptezi situatiei in loc sa te lupti in potriva ei. Considera chaosul ca pe o oportunitate din care poti sa inveti si fa tot ce poti sa vezi mereu doar partile pozitive din ea. Lasa complect in afara atentiei tale ceea ce te innerveaza si nu poti schimba. Focalizeazati atentia doar la avantajele pe care le poti gasi in acea situatie. Ca nu-ti plac neseriosi este foarte normal. Dar asta sa nu-ti fie un motiv pentru agitatie. Accepta-i asa cum sant si nu incerca sa lupti in potriva. In schimb îti poti limita asteptarile si increderea in acesti oameni la un nivel realist vazandu-i asa cum sant dar fara sa-i judeci pentru inperfectiunea lor, sau pentru ca nu se incadreaza in chenarul asteptarilor tale. Pe de altfel limiteazati sau mai bine eliminati asteptarile fata de ceilalti de a se conforma idealului tau. Accepta lumea asa cum este si fi geniul care in mijlocul chaosului isi are sub control viata si propriile ganduri care sunt responsabile de starea ei de bine. Exerseaza sa ai din cand in cand in timpul liber activitati care se opun dorintei tale de perfectionizm, dar totusi sa te destinda cat mai mult. Incearca sa gusti un pic din viata traita dincolo de parametrii dictati de obisnuintele tale si gaseste placutul din el. Dar ai grije sa nu cazi in extrema cealalalta.
Cate un pic din aceasta tulburare pot gasi la cei mai multi oameni, chiar si la mine. Dar pe cineva care sa corespunda într-un procent mai mare acestei descrieri nu cunosc. In societate sunt mai de graba aceia considerati ca au o tulburare de personalitate, pe care nu te poti baza nici odata pentru ca au un adevarat obicei de a nu-si tine cuvantul sau a nu se tine de conventiile facute si acceptate. Acestia au probleme mari in a se integra intr-o echipa sau sa colaboreze in mod cinstit cu alti oameni si dauneaza. In schimb toate exagerarile, dramatizarile si inflexibilitatea descrise in acest articol sunt daunatoare atunci cind flexibilitatea ar duce la rezultate. Pe undeva cred ca acest tip de tulburare se manifesta prin exagerari care îi fac pe om sa sara peste cal si sa cada pe obraz.
Buna
Prietena mea are un astfel de comportament,vreau sa o ajut,dar nu stiu cum.
Ma puteti ajuta?
O zii frumoasa va doresc.
Interesant, multe din aspecte le regăsesc la mine, dar îmi duc la sfârșit tot ceea ce îmi propun.
Sa te fereasca Sfantul de asa oameni. Am cunoscut o astfel de femeie in Anglia, obsedata de curatenie si ordine pana la obsesie, isi curata unghille cu peria pana la sange.fereasca Bunul Dumnezeu. Alta preocupare in viata nu avea decat curatenia si fiica ei bolnava de sindromul down. Acum sincer nu stiu daca tulburarea era de la drama pe care o traia sau mostenire de familie, dar femeia era dementa rau, de o rautate si critica fara margini. Am avut-o colega de munca, era un chin si sa stai in aceeasi incapere cu ea, o deranjau firele de praf dintre dosare, razele soarelui, mocheta, mancarea, de cand intra la munca incepea sa critice in stanga si-n dreapta.Obositoare rau si cu o privire de vultur infometat, cauta mereu chichite si detalii absurde de care sa se lege, a ajuns sa-i atraga atentia menajerei ca solutia de geamuri pe care o foloseste nu are un continut suficient de alcool incat sa curete bine, ca stie ea un detergent mai bun. Era ceva horror femeia. Din cauza ei un coleg al nostru a fost concediat, pt ca il critica mereu la sef ca intarzie, intr- adevar omul mai intarzia uneori cate 5 minute, nu mai mult , iar bestia imediat il raporta. Asa ceva n-am mai pomenit ever!!! Oamenii astia cu cat imbatranesc devin tot mai acrii si frustrati, ajung batrani uscati si singuratici ca nimeni nu-i suporta in jur. Se rastea la toata lumea, ne critica incontinuu, imi venea sa o strang de gat. Intre timp am reusit sa ma mut la un alt departament, dar sincer astfel de oameni ar trebui impuscati in cap, nu te lasa sa traiesti, nici sa respiri. Vai de bietii copiii care au asa parinti, am auzit si de cazuri cu spalat cu soda, batai pt nota 9, etc. teroare!!!!
Multumesc pt toate articolele pe care le postezi,sunt cu adevarat transformatoare.In urma introspectiilor facute ma regasesc foarte mult in ceea ce ai scris mai sus legat de tulburarea obsesiv -compulsiva si mi-ar fi de mare ajutor daca mi-ai putea spune care sunt pasii necesari pentru a trata aceasta problema.Multumesc!
M-am regasit in randurile de mai sus cu exceptia adunatului de obiecte.
Prefer sa-mi fac ordine pe birou, sa fie toate la locul lor dupa care sa ma apuc de lucru.
Am realizat aceasta predispozitie a mea pentru ordine si control acum ceva timp si mi s-a parut si mie ca sunt cam exagerat.
In ultimul timp m-am controlat si am lasat-o mai usor cu ordinea desi instinctul este sa aranjez totul.
Cand ma deconectez de munca si ies cu prietenii pentru cateva zile, nu ma mai intereseaza asa de mult ordinea, sunt altfel.
Incerc sa ma controlez si sa nu impun standarde exagerate celor din jur.
Ce solutii mai avem pentru a scapa de aceste obsesii?
Multumesc, Ursula, pentru acest articol. M-a ajutat sa ma inteleg pe mine la un moment dat, in trecut. Problema mea acum este ca observ astfel de comportament acum la fiul meu care are 21 de ani si nu stiu cum sa ma comport cu el. As vrea sa ma ajuti cu un sfat. Multumesc inca o data!
Buna,
In primul rind m am regăsit eu in unele caracteristici de aici așa ca……..nu știu ce sa zic decit ca îmi e foarte greu sa ma înțeleg cu fiica mea care este total diferită de mine. Este neserioasa, egoista si neparolista. Niciodata nu ajunge la o întîlnire la ora stabilită, nici măcar la o programare la doctor, lucru de neconceput pentru mine. Eu nu suport ca omul (indiferent ca este din familia mea) sa fie nepunctual , împrăștiat si sa nu își asume lucrurile pentru vârsta respectiva.
Deci, persoana întâlnita cred ca sint eu , dacă a fi corect, a te tine de cuvint, a STI sa apreciezi valoarea banilor si într-adevăr sa simți nevoia ca mereu sa ai puțin pus de o parte, înseamnă sa ai tulburări de personalitate obsesiv compulsive. Si încă un lucru, nu sint de acord cu șpaga. Problema mare pentru mine, care trăim intr o țara de șpăgari.
Carmen
Buna,
cu toate ca majoritatea oamenilor isi doresc sa nu li se impuna reguli, vin momente in care colaborezi cu ceilalti iar in decursul muncii pe care o desfasori se intalnesc oameni ce au aceasta tulburare de personalitate.
Un astfel de tip am in echipa mea, el este absolut preocupat de ordine ,de impunerea modului lui de vedere ca fiind cel mai central si important mod din cate exista, se incapataneaza sa- si impuna stilul la locul de munca, in schimb este deschis ( sa zicem, pt ca munca lui cere sa se ocupe de clienti).
Eu, personal, i- am spus in fata, cat de direct am putut, sa nu mai incerce sa – mi spuna sa adopt stilul lui pt ca eu am stilul meu.
Am observat ca are un comportament general pe care il aplica tuturor :-) .Nu am acceptat sa se comporte cu mine asa cum s- a obisnuit si am adoptat o atitudine care sa il faca sa realizeze ca in acest moment greseste.
Numai bine!
Buna! Da , am intalnit o astfel de persoana si m-a terorizat! Eu sunt femeie de serviciu la o scoala generala in mediul rural. Langa scoala sta o femeiie de vreo 40 si ceva de ani care este intruchiparea exacta a ceea ce ati descris dvs! A ajuns s sune la ditector sa spuna ca se scutura semintele de la iarba din curtea scolii si le duce vantul in curtea ei! Si multe alte nebunii!!!
cunosc pe cineva care in urma cu 20 de ani nu parea a fi decat o persoana „dichisita”, cu multa rabdare, bun-simt si responsabila… din pacate, cu timpul, pe fondul unor „presiuni” aceste tendinte au evoluat, au ajuns exagerari si chiar au devenit „principii” de conduita – care, desigur, sunt aspru taxate de cei din jur si de apropiati; am aflat ca modelul acesta de comportament l-a avut in familie (mama se purta asa), si cu toate ca il blama continua sa-l aplice; din pacate, persoana nu poate fi contrazisa, astfel ca, avand o relatie de prietenie atat de veche, nu pot decat sa constat si sa incerc sa-i prezint si o alta imagine a lucrurilor, din „papucii mei”… ceea ce am observat este ca mereu am „dreptate”, dar opinia ei nu se schimba… nu pot concura cu imaginea mamei!
Buna ziua,
O buna prietena mi-a spus ca sufar de aceasta tulburare. Mitind mai mult mi-am dat seama ca sunt exact cum scrie aici.
Ce pot sa fac ? Cum pot sa ma tratez?
Cu respect,
Bogdan
Buna Ursula. Cred ca traiesc cu o asemenea persoana si nu este usor deloc uneori cumplit. Exista rigiditate.. afectiune.. ce e aia? Reguli stricte si clare dupa care trebuie musai sa ma mulez daca nu.. e cumplita starea psihica.. da.. si vor fi multe persoane care vor spune de ce accept aceasta situatie.. sper sa pot gasi un tratament solutie pt ca si acestia sunt oameni.. As prefera daca se poate sa vb in privat in speranta gasirii unor solutii. Multumesc
Cum zice o persoana intru-n comentariu mai sus. Sa te ferească de asa persoane, dă-mi voie sa te contactez puțin. Sa te ferească de aceasta boala. Pentru ca numai în locul persoanei care are boala și al meu sa nu fi. Da eu am aceasta boala, da ma lupt cu ea și nu reușesc sa o dobor. Ma epuizat și psihic ai fizic. Și vreți sa va spun ca eu cred ca din dorința de a proteja persoanele dragi și din cauza fricii sa nu pățească ei ceva, se dezvolta asa ceva care se numește tulburare obsesiv-compulsiva. Știu ca factorul care duce la asta este serotonina. Adică lipsa ei. Dar va spun ca este cumplit sa trăiești cu asa ceva și sa nu poți sa vorbești cu nimeni deoarece aici în România ești catalogat ca nebun. Asa ca e ușor sa judeci și sa nu încerci sa înțelegi oamenii aceea din jurul tău care au aceasta problema.