Ce este o tulburare de personalitate?
Personalitatea cuprinde tipare durabile de a gândi, a simți și a ne comporta, care se manifestă în nenumărate și diferite contexte de viață. Deși comportamentele noastre nu sunt aceleași de fiecare dată deoarece depind de situația în care ne aflăm și oamenii cu care suntem, avem tendința să acționăm în moduri previzibile și predictibile. De exemplu, dacă ești mai retras și nu îți place să fii în centrul atenției, ceilalți vor ști deja că nu vei fi tu acela care să dea startul unei petreceri ori care să se avânte primul la un concurs de karaoke.
În general, personalitatea nu se schimbă prea mult în timp dar se poate dezvolta și putem îmbunătăți anumite aspecte- experiențele prin care trecem ne determină să ne schimbăm felul de a gândi sau de a acționa dacă suntem suficient de flexibili și dispuși să învățăm din greșeli pentru a ne adapta mai bine lumii și vieții.
Tulburările de personalitate implică un slab control al pulsiunilor și trăirilor emoționale, slab control al voinței, dificultate de integrare în mediul social, comportamente care deviază clar de la ceea ce este considerat a fi normal într-o societate (normalitatea fiind raportată la cultura respectivă), incapacitatea de a conștientiza efectele comportamentelor proprii asupra celorlalți, relații interpersonale dificile și tensionate care produc suferință, învinovățirea celorlalți, neasumarea responsabilității, dorința de a-i schimba pe ceilalți sau mediul în loc de a se schimba pe sine, anxietate, instabilitate la frustrare și critică, impulsivitate și agresivitate ca modalități de exteriorizare a conflictelor interioare, imaturitate, toleranță minimă la stres ș.a.m.d.
Există mai multe tipuri de tulburări de personalitate- paranoidă, schizoidă, schizotipală, antisocială, borderline, histrionică, narcisistă, de tip evitant, dependentă, obsesiv-compulsivă.
Poate că și tu ai întâlnit persoane care ies în evidență mai mult decât altele prin trăsăturile lor de personalitate rigide, inflexibile, clar accentuate, imposibil de ignorat și prin comportamentele lor imprevizibile, stridente, bizare, și tocmai de aceea este important să cunoaștem ce se întâmplă de fapt cu acești oameni și cum este cel mai bine să ne raportăm la ei.
Care sunt aspectele care definesc personalitatea de tip histrionic?
O persoană care are o tulburare de personalitate de tip histrionic are o nevoie imensă de a fi în centrul atenției și se simte inconfortabil atunci când acest lucru nu se întâmplă. Așadar, caută în permanență să iasă în evidență și pentru aceasta apelează la orice mijloace, oricât de nepotrivite ar fi ele din punct de vedere social.
Are un stil de a percepe lucrurile bazat pe impresii de moment, emoții și intuiții și mai puțin pe fapte și rațiune. Pentru că o astfel de persoană este slab ancorată în realitatea obiectivă și nu are disponibilitatea de a lua în considerare faptele ci se ghidează după emoții, poate fi cu adevărat surprinsă atunci când ceva „neașteptat” se întâmplă- adică ceva care pentru restul lumii era previzibil și predictibil însă pentru ea nu. Faptul de a nu vedea lucruri care pot fi evidente pentru alții se datorează și absenței generale a unei focalizări precise a atenției. În general, felul în care gândește o astfel de persoană este lipsit de precizie și claritate, în special în privința detaliilor fine, îi este greu să se concentreze ori să își mențină atenția focalizată mai mult timp, este ușor de surprins și de distras iar șirul gândurilor îi poate fi întrerupt cu ușurință de influențe trecătoare.
Are un stil de a vorbi excesiv de impresionist şi lipsit de detalii, trecând de la o ideea la alta și de la o stare la alta, fapt ce se observă și în tonul fluctuant al vocii (de exemplu, dacă este pusă să-şi descrie sora, nu poate fi explicită, afirmând doar că „Este o persoană minunată!” sau „O iubesc!”).
Histrionicii sunt extrem de ușor de impresionat. În fața celor mai banale lucruri pot avea o reacție exacerbată spunând „Este cel mai minunat lucru pe care l-am văzut vreodată” sau „Nu am mai văzut niciodată ceva atât de îngrozitor”. Sunt, de asemenea, foarte sugestibili și sunt influențați cu ușurință de opinia celorlalți, de așteptările pe care le au ceilalți de la ei (fie ele reale sau imaginate), de toane sau prejudecăți. Ei nu acumulează fapte, ci impresii care se pot schimba cu ușurință. Astăzi un om li se poate părea extraordinar dacă le acordă atenție sau le face complimente iar mâine același om li se poate părea cel mai mare dușman dacă uită să îi salute.
Sunt excesiv de emoționali, se entuziasmează ușor și la fel de ușor le trece entuziasmul, au emoții și atitudini fluctuante și deseori superficiale pe care și le exprimă cu o exagerare inadecvată (de exemplu, îmbrăţişează persoane pe care le-au cunoscut cândva din întâmplare cu o emotivitate excesivă, debordantă), plâng cu suspine, nu se pot controla în ocazii sentimentale, au accese de furie, dramatizează, se victimizează, recurg deseori la manipulare și șantaj emoțional, amenință că se sinucid. Deși sunt profund emoționali, pot fi destul de inhibați sub anumite aspecte. Emoțiile lor sunt în general superficiale tocmai pentru că sunt bazate pe impresii de moment care se pot schimba cu ușurință. Odată ce și-au schimbat impresia despre cineva, își vor schimba și ceea ce simt față de acea persoană. O emoție serioasă, o trăire profundă care contează cu adevărat îi va speria și îi va face să se simtă extrem de inconfortabil, determinându-i să se retragă. În acest sens, în ciuda sentimentalismelor, pot deveni adesea inhibați în iubire.
Histrionicii sunt centrați foarte mult pe sine, acţiunile lor fiind orientate spre obţinerea de satisfacţie imediată, nu au toleranţă la frustrare și sunt exasperați când o recompensă întârzie să apară. Sunt orientați spre satisfacerea propriilor interese iar pentru a obține aceasta recurg fără a sta pe gânduri la șantaje emoționale, pozând în victime, încercând să te impresioneze. Sunt dispuși să îți înșire verzi și uscate, să mintă, să facă adevărate scene, să te învinovățească, să izbucnească în plans.
Deși în comportamentul lor de zi cu zi pot fi de obicei destul de temperați, au explozii emoționale care survin dintr-o gândire bazată pe impresii de moment și intuiții imediate și mai puțin pe fapte precis observate sau judecăți elaborate. Crizele de isterie pe care le fac se răsfrâng adesea asupra celor apropiați și sunt izbucniri de furie care pot fi amestecate cu sentimente depresive. Motivele invocate pentru astfel de manifestări pot fi din cele mai bizare, însă legitime pentru persoana în cauză care se consideră îndreptățită să aibă astfel de reacții. Histrionicii au o capacitate redusă de autoobservație și de a-și accepta și gestiona propriile emoții astfel încât nu realizează impactul și intensitatea izbucnirilor afective, minimalizându-le importanța. Își exagerează și își dramatizează sentimentele însă fără a fi pe deplin conștienți de teatralitatea lor, deoarece ei își văd reacțiile ca pe unele normale și justificate și pentru că s-au obișnuit să reacționeze în felul acesta încă din copilărie.
Mai mult decât atât, îi blamează deseori pe cei care au reacții agresive sau impulsive, neconștientizând că și ei fac același lucru. Astfel de persoane consideră că nu ele sunt responsabile de trăirile lor, ci întotdeauna de vină este altcineva, că felul în care reacționează este doar o consecință a „nedreptăților” la care îi supun alții și că oricum nu stă în puterea lor să reacționeze altfel. La nivel subiectiv se raportează la crizele pe care le fac ca și cum nu ar avea niciun control asupra lor, ca și cum acestea s-ar abate asupra lor iar ei nu au de ales decât să le dea frâu liber. Deși ulterior pot simți ușoare sentimente de vinovăție și regret acestea dispar repede deoarce nu își asumă cu adevărat reacțiile. Este ca și cum s-ar detașa de propriile sentimente pe care le exprimă în timpul crizei, ca și cum izbucnirile lor nu au fost ceva ce au simțit cu adevărat, ci ceva ce „a venit peste ei” sau a „trecut prin ei”. Așadar, după astfel de momente, pot spune că nu au vorbit serios deși ți-au spus că te urăsc sau te-au jignit, că nu au vrut să reacționeze așa și că nici măcar nu știu de ce au făcut-o.
Histrionicii sunt sugestionabili, ușor de influențat și preiau cu ușurință stările afective ale celor din jur fără însă a manifesta o empatie autentică față de aceștia. Prezintă interes pentru noi relații pe care le consideră mult mai intime decât sunt, însă au o disponibilitate redusă de a le menține. Nu suportă să fie ignorați și caută constant sau cer reasigurare, aprobare sau laudă deoarece ascund sub o aparență spectaculoasă o depreciere a propriei persoane.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Tind să privească viața și relațiile într-un mod romanțat și idealizat și să se agațe de credințe precum „Va veni Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana sau Zâna cea bună și mă va salva și totul va fi bine atunci”.
În cuplu sunt înclinați să ignore faptele obiective care le-ar putea destrăma iluziile și speranțele, își așează partenerul pe un piedestal și nu sesizează sau nu vor să acorde importanță imperfecțiunilor sau defectelor celuilalt. În același timp, pot trece de la idealizare la ură și depreciere excesivă. Dacă simt că ar putea fi părăsiți recurg la un întreg arsenal de mijloace prin care să împiedice acest lucru- de la victimizare și șantaj emoțional până la cele mai subtile tehnici de seducție și manipulare.
În relațiile cu ceilalți au un comportament seducător şi provocator sexual și îi pot induce foarte ușor în eroare în privința intențiilor lor. Lasă impresia că ar fi interesați de tine însă ei doar își doresc să primească atenție, să se joace, să facă din tine un supus care să le satisfacă toate nevoile. Pot manifesta, de asemenea, o anumită frică de sexualitate în ciuda seductivității pe care o afișează.
La o primă vedere, personalitățile histrionice pot părea încântătoare, dar manifestările lor exagerate, dispoziția schimbătoare, setea de a capta atenția, toate acestea sfârșesc prin a-i obosi pe ceilalți, care aleg să se îndepărteze.
Ce atitudine și comportament este indicat să abordăm în fața personalităților histrionice?
- Înainte de toate trebuie să înțelegem că manifestările lor sunt doar niște modalități prin care încearcă să se afirme în ochii celorlalți. Chiar dacă nouă ni se pare că fac un adevărat circ, în loc de a ne enerva mai bine am accepta că aceasta este normalitatea pentru ei.
- Să îi lăsăm să se manifeste însă în limitele impuse de noi – cu cât vom respinge sau vom desconsidera mai mult un histrionic, cu atât el se va strădui și mai mult să ne recâștige atenția prin comportamente din ce în ce mai exagerate. Nu avem de ce să tolerăm crize de isterie însă față de anumite comportamente putem adopta o atitudine de acceptare.
- Să le arătăm apreciere atunci când se comportă firesc – histrionicii nu sunt întotdeauna teatrali și manipulatori, și este bine să nu lăsăm să treacă neobservate acele momente. Adesea, cel mai potrivit mijloc de a descuraja un comportament indezirabil este de a încuraja comportamentul opus, atunci când acesta se produce.
- Să nu luăm la modul personal schimbările lor de atitudine vis-à-vis de noi – histrionicii au tendința de a idealiza și de a desconsidera persoanele din jurul lor. Astăzi îți pot arăta cea mai intensă afecțiune pe când mâine se pot raporta la tine ca la cel mai mare dușman.
- Să nu îi luăm în râs – chiar dacă pentru majoritatea oamenilor felul în care se comportă este cel puțin ciudat, dacă vom râde de ei sau îi vom lua peste picior putem să ne așteptăm la tentative de răzbunare din partea lor sau la încercări de a ne recâștiga atenția și afecțiunea- plânsete, amenințări cu suicidul, crize, șantaje emoționale etc.
- Să nu dăm curs tentativelor de seducție – personalitățile histrionice au tendința de a sexualiza relațiile, chiar și în contexte profesionale, însă intențiile lor nu sunt unele sincere ci doar își doresc să creeze niște aparențe prin care să stârnească interes și atenție din partea celorlalți. Sunt extrem de preocupați de felul în care arată, de imaginea lor și se folosesc mereu de aspectele fizice pentru a capta interesul celorlalți. Pot avea o convingere de bază de genul „Pentru ca ceilalți să-mi acorde sprijinul lor, trebuie să se simtă fermecați și atrași de mine.”
- Să nu cedăm manipulărilor și șantajului emoțional – emotivitatea, de fapt fragilitatea lor exagerată ne poate înduioșa și putem ajunge să cedăm în fața presiunilor și sentimentelor de vinovăție pe care ni le induc, însă făcând aceasta, le vom încuraja comportamentele disfuncționale.
La final, spune-mi te rog dacă ai întâlnit astfel de personalități de-a lungul vieții tale, în ce contexte, și cum te-ai raportat la ele. Sau, dacă ai o relație apropiată cu o persoană care are accentuate trăsăturile isterice, ce ai putea face pentru a evita dramele, conflictele și pentru a nu mai da curs manifestărilor histrionice.
Dr. Ursula Sandner
Da.Superinteresant si folositor! Întâlnim acest gen.Merci mult Dr.Ursula.Salutari si ganduri alese!
Tatal fetitei mele este asa. E foarte complicat de gestionat relatia cu el. Acum e dragut si normal si apoi trece in extrema cealalta.
Da , intalnesc sau am intalnit adeseori persoane cu astfel de comportament. Ma straduiesc sa ma raportez mai intai la motivațiile lor interioare empatizand cu fiinta lor , solutionez ce pot si tine de persoana mea si ma retrag apoi din preajma fiintelor cu un astfel de sistem vibrational. Mărturisesc ca am reusit adeseori .
Am intalnit…nu prea stiu cum sa reactionez…
Aceste persoane, ce prezinta acest comportament, pot realiza ca se potrivesc descrierii, astfel incat sa poata sa ia masuri?
Stie cineva un remediu?
Foarte interesant acest articol… si din pacate cred ca ma regasesc in descrierea de mai sus. Sau mai bine spus m-am ragasit intr-o anumita perioada a vietii mele in aceasta tipologie, urmand ca o data cu maturizarea sa mai constientizez unele lucruri si sa le „reglez” pe parcurs. Cred ca, cel putin in ceea ce ma priveste, toate deriva din lipsa de atentie primita in copilarie. (sau perceputa ca atare) Este totusi foarte greu sa inlaturi strat dupa strat de balast si sa ajungi la cine esti tu cu adevarat. Prin atatea „drame si exagerari” aproape ca ajungi sa crezi ca asa esti si te indepartezi de ceea ce esti… e foarte greu sa te regasesti, sa vezi ce iti place cu adevarat, sa-ti descoperi vocatia, sa te deschizi fata de cei din jur. E un drum greu pe care il am de parcurs si nu de putine ori, e plin de deturnari de tot felul. Sper doar sa existe speranta de mai bine. :-) Multumesc pentru acest articol.
Si eu ma regasesc si nu gasesc o cale de iesire!
Multumesc!
Ce facem dacă ne dam seama ca noi suntem una dintre ele? Sau ca am fost așa, și ca în anumite situații mai extreme ne dezlănțuim? Ce facem ca sa îmbunătățim acest aspect?
Foarte bine descrisa aceasta personalitate de tip histrionic, dar ma declar oarecum speriata pentru ca eu cred ca majoritatea femeilor ( mai ales ), desi am vazut si barbati in plina desfasurare, au facut in viata lor cate o criza de isterie. Care este limita dintre normal si patologic ?
Atunci când trăsăturile de personalitate sunt inflexibile, rigide şi dezadaptive, când ne împiedică să funcționăm normal (ne afectează în sens negativ felul în care funcționăm din punct de vedere social, profesional, relațional etc) ori ne cauzează suferință atât nouă cât și altora, ele constituie tulburări de personalitate. În acest caz, tiparele de gândire, simțire și comportament sunt foarte greu de schimbat („dintotdeauna am fost așa”, „dintotdeauna ne-am comportat și am simțit așa”) iar lipsa flexibilității ne limitează extrem de mult mecanismele de adaptare la lume și viață, cauzându-ne dificultăți atât nouă cât și celor din jur.
Da chiar mama mea e histrionică,de fapt de câțiva ani are tulburare de tip histrionic,e foarte dificilă cu mine se înțelege cel mai bine ca eu am citit despre personalitățile dificile și nu o judec dar nu aș putea locui cu ea,așa pt.ca ne vedem mai rar e ok. Cred ca felul ei de a fi când eram copil ma ajutat să mă maturizez mai devreme,ea era mereu în centrul atenției,ne era rușine cu comportamentul ei,fiind trei fete,însă cred ca și ei i se trage din ceva traume din copilărie(abuz) și nici pentru ea nu a fost o viață ușoară doar ca nu conștientizează ce ar putea face pt ea nici impactul nepotrivit pe care îl are comportamentul ei asupra celor din jur.
O parte din caracteristici parca ar fi si ale mele dar nu in masura relatata aici.Ma cam sperie gandul ca as face parte din aceasta categorie sau in oricare enumerata mai sus.Mama mea cu siguranta face parte dintr-una iar tatal meu mereu imi spune ca la capitolul „jucat rol de victima” ii seman foarte bine desi nu imi vine a crede.Am acum 28 de ani.Abia astept sa vad si celelalte afectiuni descrise.
Buna, am inilnit doar pesroane care au numai o mica parte (cam 20 %) din aceste coomportamente. Dar nu am avut in directa apropiere a mea oameni care sa se incadreze in mare masura acestui profil. Daca cineva are vreo una din aceste comportamente activata, eu incerc sa-i dau de inteles ca exagereaza si incerc sa-l aduc napoi cu picioarele pe pamant (la normalitate). O fac doar atunci daca cred ca este cazul sa ajut cu asta persoana in cauza sau daca ma simt eu deranjat de comportamentul lui. Ueori o mai iau si cu umor, dar fin, fara sa jignesc.
Aceasta se potriveste perfect cu comportamentul pe care il are mama mea, 81 de ani. Eu nu mai stiu ce sa fac pt. a ne putea intelege.
Melania, o parte însemnata al oamenilor de peste 80 de ani dau in mintea copiilor. Pe langa asta devin prea precauti, fricosi si vad restul lumii dar chiar si pe cei apropiati mai mult sau mai putin ca pe o primejdie. Fata de oamenii de peste 80 de ani ofer sa se aplice multa toleranta, întelegere dar în acelasi timp sa li se arete daca se poate intr-un mod plin de humor sau chiar si serios, dar fara a jigni unde si cum gresesc. Si sa nu le dati voie sa va manipuleze, sa nu le acceptati autoritatea, ba mai mult sa le faceti sa inteleaga ca de acum ei sunt dependenti de voi iar invers voi nu aveti nevoie de la ei de nimic, trotusi îi ajutati din simpla iubire. Eu asa am procedat cu tata de 90 de ani batran si a functionat bine. Pot spunne ca in ultimii ani de viata parca s-a facut un pic mai multa lumina la el si a plecat cu anumite revelatii pe care doar in aceasta ultima faza le-a putut aduna.
Mda minunat articolul, desi ma sperie si pe mine gandul ma cam caracterizeaza acest tip de personalitate si cred ca pe majoritatea femeilor mai mult sau mai putin, dar cum a spus si Dana, incercam sa ne autoeducam cat putem si sa speram ca in timp devenim mai echilibrate si in control al sentimentelor ce ne napadesc …
Am intalnit astfel de persoane. Nu prezinta chiar toate semnele dar in mare parte da. Este destul de complicata viata alaturi de ei.
Cred ca multi ani , eu am fost o persoana cu o tulburare de personalitate si se pare ca acum am inteles si cum se numeste :) Multumesc Ursula pentru acest articol . Citindu-l am inteles ca sunt pe drumul cel bun spre mine pentru ca las in urma multe din lucrurile care m-am tras in jos sau mai bine zis m-au indepartat de la adevaratul meu Eu. Imi doream atentia celor din jurul meu si asta pentru ca mi-a lipsit atat de mult atentia si iubirea in copilarie asa ca subscriu la ce a scris Dana. Cred ca multe din tulburarile noastre de personalitate se datoreaza anumitor lipsuri sau excese ce le-am simtit in copilarie . Cand am pornit spre drumul catre mine am inceput cu cititul. Cred ca ajuta foarte mult sa citesti si sa iesi din acea vibratie joasa in care esti ca victima. Apoi m-am iertat si am iertat pana cand am inteles ca nu am nimic ce sa iert, am inteles ca tot ce mi s-a intamplat a fost spre binele meu , ca toate experientele mi-au predat o lectie iar oamenii ce i-am intalnit in drumul meu au fost ingeri ce m-au ajutat chiar daca pentru asta au trebuit sa ma raneasca. Mai am multe de invatat dar sunt dispusa sa invat, sunt dispusa sa accept adevarul in viata mea. Am vazut ce fel e sa fii acolo, acum vreau sa vad cum e sa fii aici :) Multumesc <3
Te imbratisez, Elena!
As avea o întrebare referitoare la acest articol. Persoanele cu acest tip de comportament se nasc asa sau dobândesc comportamentul pe parcursul vieții? ?Fiica mea de 10 ani are un asemenea comportament ,noi suntem ff calmi dar ..
.Foarte interesant articolul.
Persoanele cu acest tip de comportament nu se nasc așa. Manifestările tulburărilor de personalitate se recunosc adesea din adolescenţă sau copilăria târzie şi continuă de-a lungul celei mai mari părţi a vieţii adulte însă devin mai puţin evidente la bătrâneţe. Sigur că în funcție de cum ne raportăm noi la ei, putem fie să îi ajutăm, fie să le întărim manifestările disfuncționale.
Am un baiat de 4 nai.
Buna Ursula,
Multumesc pentru articol. Astept cu nerabdare sa le citesc si pe cele viitoare, pe aceeasi tema, pentru a avea mai multa grija de mine si pentru intelege mai bine oamenii ce-i aleg sa-mi fie in preajma.
Cu drag,
Sebastian.
Din pacate eu sunt una din acele persoane. Nu stiu cat o sa ma mai suporte cei din jurul meu. Ce e de facut?!?????
Este foarte important să devii conștientă de tine și să începi să te iei din ce în ce mai mult în stăpânire și, ceea ce este esențial, să îți dorești și să îți asumi acest proces. La început poate fi greu pentru că te-ai obișnuit să reacționezi după anumite tipare, însă devino conștientă de acele tipare și gândește-te cum altfel ai putea să te exprimi sau să te comporți. De ce resurse ai avea nevoie să faci acele schimbări și cum le-ai putea obține? Dacă te afli într-o situație conflictuală, gândește-te care este partea ta de responsabilitate, asumă-ți acțiunile și consecințele lor și gândește-te ce poți schimba la tine și ce ține de tine să nu mai ajungi în acest punct. Observă care sunt motivațiile din spatele comportamentelor tale, ce gânduri îți declanșează anumite emoții și reacții și reflectează rațional la toate acestea. Schimbarea începe cu pași mărunți și primul pas poate că este tocmai acesta- de a deveni conștientă de gândurile, emoțiile și reacțiile tale și de a începe să ți le gestionezi și controlezi de fiecare dată pentru a deprinde noi modalități de comportament.
Multumesc. Oricat mi- ar fi de greu sunt constienta ca nu mai pot continua asa.
Ursula Sandner a scris:
Vehemența cu care vor să se impună aceste persoane,pe de o parte,sau cu care vor să ,,infiereze” pe ceilalți sau societatea în care trăiesc,pe de altă parte,te fac sa renunți la prezența lor sau sa pici in capcana argumentării. Dupa mine,puține șanse de a-i lămuri că ceva este în neregulă cu percepția lor asupra a ceea ce se întâmplă în jur.
Am un baiat de 11ani…are exact aceste tipuri de comportamente…ma exaspereaza cateodata…in fata iesirilor lui de multe ori nu stiu ce sa fac sau cum sa reactionez…e greu cu ei, foarte greu…
Da am întâlnit și da am o relație apropiata, este greu de gestionat, este greu să ramai echilibrat, de multe ori nu știu să reacționez, dar pentru că ” relația ” a rezistat probabil ca am reușit să mă descurc! Însă pe măsură ce citeam articolul, ma intrebam oare nu am și eu în comportament parte din problemele acestea? ? Of, parcă , nu îmi dau seama bine. … ., ce este de făcut? ?
ma cam regasesc in descrierea de mai sus :(
nu in totalitate , dar ma regasesc
Complicat ,fosta mea iubita se încadrează in acest tipar ,dar ea se considera absolut normala ,si am ajuns la despartire ….nu stiu cum ar fi trebuit sa mă comport,am făcut eforturi sa menținem relația dar mi a fost imposibil,,…
La mine este sotia si am ajuns la despartire dupa 16 ani (ea a ales sa plece) …
Chiar mi-ar prinde bine o parere avizata referitor la capacitatea persoanei implicate de a intelege ca are o problema (ar fi primul pas in a cauta solutii) si deasemenea daca noi, cei din apropierea acestei persoane putem sa ajutam cumva
Nasol…si eu am patit la fel :)
La fel si fosta mea iubita a avut aceiasi personalitate si bine ca mi-am dat seama de asta dupa 4-5 luni de relatie. A grabit pasii spre casatorie si am fost entuziadmat la inceput si am intrat in jocul ei si am zis ca totul a fi ok si dupa 4 luni era cu totul alta persoana. A inceput sa faca tot felul de crize de isterie si daca nu ii acordam arntie si nu era in cemtrul atentiei era bai,ma si amentina cuma orin vorbe,ma santaja emotional subtil si cumva trebuia sa ii fac pe plac sa fie bine. Nu aveam voie sa imi spun eu parerea sau sa o comtrazic ca imqdiat ridica tonul,era calma la inceput,seducatoare si am intrat in relatie prrea repede pasional si era prea frumos sa fie adevarat. Aveam inca de la inceput o voce care imi spunea ca ceva nu merge bine dar am zis hai sa vedem unde duce si cat mai rezist. Dupa 4 luni de relatie a ajuns sa imi schimbe mie personalitatea si identitatea si imi lua din energie,voia toata atentia,era geloasa,ma indeparta si de prieteni,ceva nu mergea si am zis ca te shimba relatia dar eu eram tot mai nefericit. Asa ca am hitarat sa pun capat si sa nu ma stesez aiurea si sa ma daram oe mine si nu am reusit sa fac fata. Cand a aflat ca am anulat nunta a inceput sa ma manipuleze prin mesaje,sa planga,sa faca show la telefon,trecea de la o stare la alta,era sa ma intoarca,am intrat in depresie cateva zile din cauza asta,eram terminat,am slabit si eu si mama mea 7 kg…Nu era relatia care o cautam si cu ajutorul Domnului am reusit aa imi dau seama ca nu era personalitatea pe care o cautam. Nu am nimic cu ea,pot spune ca am tinut la ea si as vrea sa o ajut ca prieten dar asa am patit eu si nu cred ca reuseam pe viitor sa fac fata si sa ma impac cu aceasta idee,sigur se ajungea la divort si cred ca e mai bine asa.
Precizari importante: Pentru a putea fi considerata tulburare de personalitate, debutul trebuie sa poata fi trasat retrospectiv in adolescenta sau tinerete (persoanele sa se fi manifestat astfel inca de atunci ). In plus, simptomele trebuie sa le fi afectat semnificativ functionarea (sa creeze probleme grave ) in domeniul familial/relational, profesional sau academic si sa le fi generat distres emotional (probleme emotionale ). Deci, daca o persoana se comporta astfel doar intr-o anumita perioada sau in anumite contexte/relatii nu are o tulburare de personalitate. Orice persoana normala poate prezenta accente pe personalitate! Sunt profesii in care trasaturile histrionice sunt firesti si utile (actori, oratori, profesori ).
Mi se pare, de asemenea, ca apar in text exemplificate criterii specifice din tulburarea borderline mai degraba decat din histrionism.
Va felicit pentru demers si astept cu interes urmatoarele articole.
Da ,soacra mea este asa ,vrea mereu sa fie in centrul atentiei,e foarte dificila , am inceput sa ma indepartez de ea , e din ce in ce mai greu sa ne intelegem,daca vede ca nu o sustii si nu ii impartasesti parerea ,prinde ura pe aceea persoana,
Daca eu ma regasesc sau am primit acest diagnostic in urma unui test cum ma pot vindeca?Vreau ca cei apropiati mie sa nu sufere.
Da, am baiatul care are unele manifestari de genul celor expuse. Ma simt vinovata pentru faptul ca atunci cand era mic, poate nu am avut timpul necesar, nici experienta pentru a acorda atentie manifestarilor din copilarie. Au aparut dupa venirea surorii lui, pe care mult timp a fost invidios si care si acum este nevoita sa-i suporte multe capricii. Este in pragul casatoriei si imi fac probleme pentru el. Nu cred ca ar recunoaste ca are probleme si nu stiu cum ar trebui sa procedez.
Va multumesc pentru articol si astept cu interes urmatoarele!
Am ajuns sa speri pe totata lumea, se sperie numai cand suna telefonul si vad ca sunt eu! Mereu ma plang, nimic nu e bine! Chiar daca am o realizare in momentul umator gasesc un motiv sa ma plang de altceva! Ce pot sa fac? Am incercat sa nu mai fiu asa dar tot acolo revin!
Intuitia mi-a spus ca nu trebuie sa iei in serios tot ce spune/face personalitatea de acest tip. Altfel te face sa te implici emotional foarte puternic si dupa un timp chiar sa ai impresia ca relatia dusa in acest plan este normala. Pana te pune la pamant. Asa ca atunci cand am fost amenintata cu sinuciderea iubitului meu am spus „fa-o”. Inutil sa va spun ca si astazi e in viata. Iar pentru a evita scene de tot felul ne-am despartit dar cand ma suna vorbim, adica ii acord atentie moderata.
Iti multumesc, Ursula. Mi-e mai bine de cand esti cu mine.
Cred ca ai iesit cu greu de acolo, cu multă durere. Te-a înșelat mult?
Da Ursula ,sigur ca am intalnit astfel de comportamente la multi cunoscuti sau rude, dar, ce este mai inspaimantator, gasesc in mine,cateva dintre starile unui isteric (oribil suna :( )Asa ma bucur ca, putem identifica aceste „slabiciuni „le-asi spune si odata cu constientizarea lor,putem incepe LUPTA . De aceea , astept si-ti sunt recunoscatoare pt. sfaturi.
Da baiatul de 13 ani are compartamentul acesta,in procent de 90% i-se potriveste.Este foarte greu cu el atit acasa cit si la scoala.
Sunt un pic derutata, am intalnit, cel putin o data asa ceva, dar persoana respectiva a avut un comportament care partial se potriveste, fiindca femeia respectiva, dpct de vedere fizic e extrem de urata, dar ea are o alta impresie, f manipulanta, extrem intriganta, vrea sa straluceasca in public, toti sa o admire, doreste intensiv sa faca o multime de cadouri. Am intalnit-o intr-un spital, unde se trateaza durerile cronice. Isi izoleaza victima, o tine numai pt ea, o inabusa cu povesti si cadouri inutile si daca incerci sa scapi de ea, nu poti, se razbuna si se intoarce contra ta, incercand sa monteze colectivul contra ta. Nu stiu ce tip de personalitate are, dar e complet sub influenta sotului care, :-) , e saman, da, saman, deci e si el ciudat. Eu reactionez foarte nediplomat, intrerup abrupt relatia, cu toate consecintele sale.
Da, desigur ca am intalnit astfel de persoane, eu personal sunt foarte calma si ii tolerez pana la un anumit nivel, cel mai bine este sa-i eviti politicos sau daca nu poti ii lasi in lumea lor(zici ca ei si faci ca tine), ca nu-i poti scoate din acest comportament, doar daca acea persoana constientizeaza si vrea cu ambitie sa -si schimbe atitudinea(atitudinea care se naste din frustrari,egoism,traume ) iar persoanele de langa ea doresc sa o ajute.Gandirea omului este foarte importanta acolo se intampla miracole : sa sti sa asculti omul, sa-l sfatuiesti , sa-i acorzi incredere , sa sti sa ierti,sau sa te indepartezi de el fara a crea valuri . Va multumesc pentru aceste sfaturi si astept cu nerabdare pe celelalte.
FOARTE INTERESANT ! PATRONUL FIRMEI LA CARE LUCREZ ARE ACEST COMPORTAMENT . ESTE O PERSOANA CARE EMANA ENERGIE NEGATIVA ,PE CARE O SIMTI DE LA MARE DISTANTA . ESTE STRESANTA ,TOXICA CHIAR ,MAI ALES CA NU SE PRICEPE LA NIMIC SI EMANA IDEI FALIMENTARE .NOROC CA DECIZIILE SE IAU DUPA CONSULTAREA CELORLALTI SEFI . INTOTDEAUNA L-AM CONSIDERAT TOXIC ,DAR ACUM AM CONFIRMAREA CA SUFERA DE O BOALA . PROBLEMA ESTE CA, DE LA AN LA AN , SE ACCENTUEAZA COMPORTAMENTUL SAU TOXIC ,ACEST LUCRU FIIND RECUNOSCUT SI DE SOTIA SA . SOTIA SA ESTE PERSOANA CARE ECHILIBREAZA CONSIDERABIL ATMOSFERA DIN FIRMA , FIIND UN OM CU CARACTER ALES .
Da si eu am intalnit persoane cu acest tip de comportament.Vorbeam doar strictul necesar sau in unele cazuri le ignoram
Foarte interesanr articolul. In unele privinte ma regasesc in descriere. Poate ca, in urma celor citite in articolele tale, reusesc sa schimb ceva in bine la mine.
Eu nefiind de specialitate ,……mi-a luat o groaza de timp sa inteleg acest fel de comportament, persoana recunoscuta ca atare este sotul meu…… care este alchoholic…….Intimplarea face , ca chiar cu 2 zile inainte de a citi acest articol, imi definitivasem un plan blind de a iesi din aceast mariaj…. sigur , un divort sperie o groaza de lume, dar altfel, simt cum in fiecare zi ( nu chiar….) o bucatica din mine se volatilizeaza si dintr-un sagetator cu mare dorinta de cunoastere si dragoste de oameni si de viata……am ajuns sa im i pun intrebarea : cit o sa m ai rezist…… durerea este ca daca nu stii sa raspunzi si mai ales sa traiesti in astfel de conditii, ceva , in tine se altereaza incet……..si sentimentele de iubire ce au existat initial, la inceputul mariajul, devin altceva, greu de supportat….
Articolul este interesant si meticulos asamblat sa zic asa….. merita toata atentia si respectul cititorului ; …..din punctul meu de vedere, am primit o gramada de informatii…..ramine de vazut ce ar trebuie sa fac cu asa o comoara, care a venit din senin……. ca sa zic asa……Multumesc Ursula
E foarte greu de stat acolo. Te -a înșelat frecvent?
Eu sunt asa. Iar acum sunt pe cale de divort. Imi este foarte greu sa rezist acestei situatii. Sotul pur si simplu a ales pozitia de a nu face nmk, asteapta sa fac eu pasul. Iar eu sunt in stare de soc cu un copil langa mine, care trebuie sa iau bilet dontr-o tara in alta. desi cred ca inca imi iubesc sorul, deaceea imi este imposibil sa fac pasul. Iar el nu mai poate rabda acest comportament. Incer sa vb cu el sa ne intelegem si refuza orice intelegere. Sunt singura si imi este teama.
Din punctul meu de vedere,aceste tulburări,vin din copilărie! Chiar copii fiind,simtim nevoia de dragoste,nu este tipic doar adultilor acest sentiment,chiar si copii simt nevoia de dragoste,iubire,din partea părinților,fratilor,rudelor,etc…,in momentul când nu te simți iubit,si ești tot timpul criticat,sau ți se spune in mod constant ca nu ești bun de nimic,e clar ca atunci când vei fi adult,vei încerca prin anumite „tertipuri” sa te faci plăcut/iubit…e clar ca scade stima de sine,e clar ca nu ai încredere in propria persoana,e clar ca ești plin de angoase,si ca devii uneori fără sa vrei,agresiv!!! Toate aceste „tulburări” pot dispărea foarte simplu,unicul mod este de a dărui IUBIRE sincera,înțelegere,si susținere,acestor persoane…nu au vreo boala psihică,au nevoie doar de mai multă iubire…nu toți suntem la fel…iar unii dintre noi avem nevoi „speciale”!!! Mai multă IUBIRE,nu face rău nimănui!!! Ar trebui sa încercam,si acum ma refer modul general,sa oferim mai multă dragoste celor apropiați…in fiecare zi…ma întreb câte mame spun copiilor ca-i iubesc?!? Poate nu zilnic…dar măcar la 2-3 zile…iubirea trebuie zilnic întreținuta,in orice tip de legătura…nu te aștepta ca soțul sa știe ca tu il m-ai Iubești,dacă tu nu i-ai mai zis asta de acum 5 ani…si copii la fel…sa ne mai facem timp si pentru IUBIRE…trăim intr-o lume „pe fuga”,dar revenind la copii,sa nu uitam ca nu vrem sa creem niște adulti,cu genul asta de probleme!!! Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului…IUBITI-VA MULT!!! Multumesc!
Magdalena,
Esti un pic cam romantica si prea optimista. Iubirea si atentia cerute de aceste persoane nu este niciodata satisfacuta, orice ai face. Si daca ti-ai petrece toate zilele sa le satisfaci lor exigentele, tot nu le-ar ajunge, caci ei au o mare problema. In plus, ocupata fiind cu satisfacerea dorintelor lor, nu vei mai avea timp sa traiesti pentru tine, sa te odihnesti. Nu este posibil pentru o fiinta umana sa-si duca si propria viata (responsabilitati profesionale, familiale …) si sa-si petreaca timpul cu satisfacerea cerintelor unei personalitati histrionice. In scurt timp se produce epuizarea si cel ce doreste sa se sacrifice acestui ideal, se va imbolnavi cu adevarat de epuizare (burn out).
O persoana histrionica este vesnic nemultumita. Daca iti vei petrece timpul cu ea sa-i dai atentie, te va invinovatii ca nu-i aduci destui bani in casa. Daca muncesti mult si-i aduci bani, te va invinovati ca doar munca te intereseaza si nu ai timp de ea.
Ori ce ai face, rareori va fi multumita.
Atitudinea fata de histrionici este distanta si punerea lor la punct, urmata de separare, atunci când este posibil.
Rareori o persoana care are tulburari de personalitate, va accepta sa se schimbe. De altfel, ele sunt incapabile sa se priveasca pe ele insele cu obictivitate.
In articol este spus clar : pentru aceste personae bolnave, vinovati sunt ÏNTOTDEAUNA ceilalti. Ele nu recunosc niciodata propriile greseli, decât când le este teama ca celalt pleaca si le lasa in plata domunului. Dar ele in sinea lor nu-si recunosc greselile, se prefac doar ca le recunosc, inca o manipulare facuta pentru a împiedica victima sa se elibereze.
De obicei cei ce raman in preajma unor astfel de persoane sunt victime si sufera de tot felul de afectiuni datorate convietuirii cu astfel de persoane.
Am cunoscut un tip de genul asta, actorie scria pe fruntea lui. Si cand umbla se impiedica-n picioare, foarte senzationalist, prins in emotia momentului, trecea rapid de la o extrema la alta.Acum era cel mai fericit, acum era crizat si isteric. Foarte obositor si exact cum spui , se baza foarte mult pe aspectul fizic care il avantaja pt a atrage fete, a le seduce si a-si castiga public la scenele lui ieftine, un teatru continuu, nu puteai sa-l citesti deloc. Foarte superficial, se folosea de oameni, ii ranea, ii abandona, genul de om care trece prin viata ca voda prin loboda, fara nicio apasare sau urma de regret ori profunzime. Genul asta de oameni sunt foarte toxici si naspa. La inceput sunt seducatori si too good to be true, si apoi cade cortina si te apuca damblaua langa ei. Daca pui punct unei relatii cu astfel de oameni, o sa-ti auzi ce nu ti-au auzit urechile. Fereasca Sfantul sa dai peste asa oameni, cred ca din toate categoriile mentionate la incepututl articolului, aceasta dereglare de personalitate e cea mai agresiva, manipulativa si toxica. Mi-e mila de ei, trebuie sa fie foarte greu si sa consumi foarte multa energie ca sa fii un vesnic spiridus saltaret care are nevoie avida de atentia si afectiunea pe care nu le-a primit la timp.
Adevarat ! Cunosc amănunțit genul! Te poate ucide durerea lîngă o astfel de persoană.Dacă ai scăpat, bate mătanii😄, e foarte greu de ieșit..știu
Voi sunteți perfecți? Nu sunteți mai buni sau superiori. E ușor să critici când nu știi cum e să fii în pielea unui astfel de om. Criticați, dar nu oferiți și soluții. Dacă voi ați fi așa, cum ar fi? Ați mai da cu piatra? Văd aici multe comentarii răutăcioase și critice, ca și cum am vorbi despre un fel de monștri. Sunt oameni, pentru Dumnezeu! Sunt persoane ce fac parte din viețile noastre. Asta este. Nu toată lumea a avut norocul să crească într-o familie în care bătaia și critica au lipsit total. Asta nu va face mai speciali sau mai buni. Încercați să înțelegeți mai întâi motivele din spatele comportamentului, nu criticați doar reacțiile spunând că sunt „toxici”, „manipulativi” și mai știu eu cum. Sunt curioasă cum v-ați descurca voi cu propria voastră persoană dacă ați fi măcar o zi în pielea lor. Sunteți norocoși, dar nu e cazul să le scoateți ochii altora. Iertare și iubire, asta e calea. Doar spun.
Altfel spus, Alexandra, ar trebui sa stam aici si sa-i compatimim ore in sir. Tot ei fac boacane si rau celorlalti, si tot pe ei sa-i compatimim.
Ei îi epuizeaza pe ceilalti, si fac rau MAI ALES propriilor copii când îi au, iar noi ar trebui sa ne petrecem vremea cu scuze si compatimire fata de ei.
Nu mai avem voie nici macar sa-i criticam, ca de îndreptat nici pomeneala !
Trebuie facuta diferenta dintre persoana si comportament. Aici nimeni nu judeca persoane si nici nu le critica,doar comportamentul este cel luat in considerare.Cand vom reusi cu totii sa delimitam clar o persoana de comportamentul ei,atunci vom fi in stare sa intelegem si sa ajutam,pe de o parte,sau sa ne retragem fara sa provocam traume inutile.
Da ,,,eu am descoperit de curand acest comportament la fiica mea de 26 e ani,,,am simtit pe pielea mea violenta si frustrarea ei,,,de mica a dat dovada de egoism dar niciodata la intensitatea asta,,sunt disperata ,,dezamagita,,,nu stiu cum sa mai reactionez,,,nu si doreste sa se vindece,,nu se lasa convinsa si nici ajutata,,,eu propria i mama am ajuns dusmanul nr unu in credinta ei,,,,se simte abandonata,,,ptr faptul ca nu i mai pot oferi anumite avantaje banesti,, in urma decesului sotului meu,,,nu accepta argumente,,,si nici adevarul,,,doar ceea ce isi inchipuie,,,are un job f bun si totusi se simte neajutorata si abandonata de propria i mama care inca ii plateste chiria apartamentului,,,telef si multe altele,,,,,va rog cu disperare sa mi explicati ce as putea face sau cum ar trebui sa ma comport ca sa constientizeze ca sunt mama ei ,,ca am ramas singura in urma decesului sotului ,,ca o ajut in masura posibilitatilor,,,si nu asta inseamna abandon,,,va multumesc
Am o relație cu o astfel de persoana , și tot ce pot spune este ca e greu. Am fost înșelat , umilit , dar continui sa am speranța in ea. Nu știu dacă e ceva bun sau nu….dar încă am încredere ca poate fi bine.
As vrea sa pot găsi o soluție, ma simt secat de putere după atâția ani…
Era cat pe ce sa ma casatoresc cu o astfel de persoana,o cunoasteam de doar 4 luni si tot ce scrie mai sus i se potriveste si am fost santajat emotional,manipulat,lipsit de energie de multe ori si credeam ca am eu o problema,nu stiam din ce cauza e. Bine ca mi-am dat seama si mi s-au deschis ochii pentru ca nu mai rezistam,a reusit in cateva luni sa imi schimbe identitatea si personalitatea si nu mai eram eu. Facea tot felul de crize de isterie si voia sa fie in centrul atentiei,sustinea ca ma iubeste dar era mai mult o pasiune nebuna intre noi. Nu cred ca as fi rezistat cu o astfel de persoana chiar daca am tinut la ea. Am hotarat sa pun punct relatiei pentru ca ma distrugeam pe mine si e mult mai bine asa si sunt mai eliberat si linisitit acum. Nu stiu ce e de facut cu astfel de personalitati si cum sa ii faci fata insa eu nu am reusit oricat de mult incercam.
Pe soacra mea o regasesc in descrierea de mai sus in proportie de 95% ! Fara exagerare! Desi are un sot extrem de bland si intelegator ,ea se afla la extrema cealalta ! Cand mergem in vizita la ei incepe sa tipe la el sa-l jigneasca de fata cu noi,sa-l umileasca in cel mai josnic mod „glumind „pe seama lui ,amenintand ca divorteaza de el si de noi invocand motivul ca nu o acceptam exact asa cum este ea ! Ii place sa dea comenzi fiecaruia in orice domeniu spunand ca ea stie mai bine ,ca este mama! Am locuit multi ani in strainatate ,pe cont propriu ,am avut succes in domeniul in care lucram iar viata m-a ajutat sa evoluez si m-am autoeducat citind carti de specialitate ,uneori punand in practica cele citite .Cunosc 7 limbi straine si ma pasioneaza psihologia ,dezvoltarea personala ,medicina holistica si gatitul (fine dinning si nu numai) Am simtit nevoia sa vorbesc putin despre mine pentru ca vreau sa subliniez ca chiar si cu atatea cunostinte si deprinderi ale mele ,soacra mea insista sa imi dea lectii despre malaiul de malaliga si piureul de cartofi intru-un mod abuziv ! Am observat de multe ori ca atunci cand nu i se acorda atentie incepe sa tremure ,sa tipe si incearca cu disperare sa se faca auzita cu riscul de a ne sparge timpanele ! Umileste lumea din jur ca apoi sa se justifice spunand ca a glumit ! Cand m-am decis sa le fac cunostinta cu parintii mei,soacra mea nu a ezitat sa „glumeasca „pe sema fiului ei ,spunand in gura mare: ” Daca nu eram eu sa va salvez ,erati niste aurolaci !” Mama mea a fost socata cand a auzit cum isi jigneste si umileste fiul si sotul de fata cu noi chiar de la prima infatisare ! As vrea sa o ajut dar este atat de rigida incat nu accepta sfaturi de la nimeni pe motiv ca stie ea mai bine sau ca asa este ea! Este o persoana extrem de zgarcita si cand spun asta ma refer la faptul ca niciodata nu a facut vreun compliment cuiva,niciodata nu a spus o vorba buna,niciodata nu a oferit alinare , mangaiere sau intelegere in schimb a oferit mancare! Mancare gatita,muraturi,placinte,tuturor care ii trecea pragul ; dar sa nu te puna necuratu’ sa mormai putin asa ca ca te lua dracu! :))) …sau poate nu e zgarcita,poate chiar nu are ce oferii ! Ma raneste mult , simt un nod in gat cand incepe sa devina violenta verbal ,imi simt pulsul cum accelereaza si simt frica uneori! Ma oboseste psihic incat resimt si fizic oboseala,anxietate,letargie dupa fiecare vizita facuta la ei astfel incat imi ia cateva zile sa ma vindec si sa scap de incarcatura negativa si toxinele pe care si le revarsa asupra noastra . Eu am fost singura la parinti ,ai mei s-au despartit de cand eram de varsta frageda,tatal meu s-a recasatorit,mama la fel,am fost crescuta mai mult de bunica si mi-as fi dorit si eu o familie ,poate chiar sa construim o casa ,sa-i luam la noi sa locuim toti impreuna! (soacra,socrul,iubitul meu si viitorii nostri copii) Inca mai am sperante ca se da pe brazda :) Nu ii cer mult ci doar sa ne intelegem in pace si armonie ,sa ne respectam daca vom locui impreuna sub acelasi acoperis; adica fara tipete si demonstratii de sefie din partea nimanui ! Ce sfaturi imi dati?
Draga Gabi,
Pentru a-ti pastra echilibrul si gandirea sanatoasa de care dai dovada,incearca sa minimalizezi orice contact cu ea. Stai departe de abuzul emotional,altfel te vei trezi ca vei avea tu nevoie de ajutor psihologic si psihiatric.Inchei cu o gluma:,,Run,forest,run!”
Sa-ti mearga bine bine!
Gabi, Si eu sunt in aceeasi situație cu cumnata mea, ea le știe pe toate, si are atitudine de șefa, trebuie sa faci cum zice ea dar daca intrebi de ce e mai bine așa cum zice dânsa nu are nici un argument, cand vine in vizita are o atitudine de neînțeles ,jicneste cu ușurință si daca i zici ca ai fost deranjat iti zice: ,,dar eu numai atât am zis”. Nu stiu nu-si da seama ce impact au vorbele si gesturile asupra celorlalți. Dar in acelasi timp nu poti nici sa te aperi daca i zici măcar sa lase tonul vocii mai jos( ca am uitat sa zic are un volum foarte mare la voce) nu ai cum o ia ca pe o jicnire. Singura soluție cred ca e sa ne vedem cat mai rar cu ea, spre deloc poate. Pentru ca exact cum ziceai Gabi reușește sa ma oboseasca psihic si imi ia cateva zile sa mi ies din stare. Ma deranjeaza jicnirile si comportamentul ei ca nu i gasesc rostul, nu i greșesc cu nimic dar cred ca ea se hrănește cu asta. Si mie mi se mai zice tot mie ca sunt eu sensibilă.? deci e greu cu asemenea oameni.ce e de facut?
Bună ziua ! Mulțumesc mult , Ursula! Soțul și mama mea sunt așa.Ani de zile am avut probleme și am acționat numai din instinct.Acum știu cum să mă comport cu ei când încep să țipe fără motiv. Este bine să ieși din cameră în timpul crizelor lor ?
Mii de mulțumiri,
Oana
O regaesesc pe mama mea in descriere. Ba chiar s-a format un tipar conform caruia: cand avem un conflict, indiferent de natura lui, eu trebuie sa fiu cea care cedeaza si isi asuma vina, iar ea este mereu victima si niciodata nu putea reactiona altfel, pentru ca eu am provocat reactia ei. Sunt multe umiliri pe care le-am suportat… Stiu ca suna ingrozitor insa, desi faptul ca ne vedem rar, nu ajuta uneori deloc si ma tenteaza ideea de a o scoate din viata mea comlet – chiar daca asta doare!
Ma puteti sfatui, va rog, cum sa fac sa intrerup acest tipar? Va multumesc!
Ma regasesc perfect! Nu este zi sa nu fiu scârbit de mine. Am încercat de toate, de la meditație la tratament antidepresiv. Asa ca am hotărât sa evit orice fel de contact social. In felul acesta, cel putin nu mai fac rau altora.Munca,
pastile, lectura, somn, sport… si atat!
Leonard, când o persoana crede ca ar avea o tulburare de personalitate, cum ar fi aici, adica histrionica, atunci mai mult ca sigur ca persoana respectiva are cu totul altceva.
Cei cu tulburari de personalitate, nu-si recunosc mai niciodata propriile naravuri si greseli. De aceea sunt greu sau mai de graba imposibil de ameliorat.
Se prefac ca-si recunosc greselile, dar in sinea lor gândesc cu totul altceva si par ca-si recunosc vina doar pentru a-i impiedica pe cei ajunsi la marginea rabdarii sa plece. O simpla manipulare.
Gabi, am o situație asemănătoare cu cumnata mea. Am scris un comentariu mai amănunțit mai devreme dar nu s-a afisat.
Gabi, Si eu sunt in aceeasi situație cu cumnata mea, ea le știe pe toate, si are atitudine de șefa, trebuie sa faci cum zice ea dar daca intrebi de ce e mai bine așa cum zice dânsa nu are nici un argument, cand vine in vizita are o atitudine de neînțeles ,jicneste cu ușurință si daca i zici ca ai fost deranjat iti zice: ,,dar eu numai atât am zis”. Nu stiu nu-si da seama ce impact au vorbele si gesturile asupra celorlalți. Dar in acelasi timp nu poti nici sa te aperi daca i zici măcar sa lase tonul vocii mai jos( ca am uitat sa zic are un volum foarte mare la voce) nu ai cum o ia ca pe o jicnire. Singura soluție cred ca e sa ne vedem cat mai rar cu ea, spre deloc poate. Pentru ca exact cum ziceai Gabi reușește sa ma oboseasca psihic si imi ia cateva zile sa mi ies din stare. Ma deranjeaza jicnirile si comportamentul ei ca nu i găsesc rostul, nu i greșesc cu nimic dar cred ca ea se hrănește cu asta. Sa incerc sa-i zic ca deranjeaza comportamentul ar lua-o ca pe o jicnire si cum mi-aș permite sa-i fac observații. Si mie mi se mai zice tot mie ca sunt eu sensibilă.? deci e greu cu asemenea oameni.ce e de facut?
Buna Estella, imi pare rau sa aud ca sunt persoane care inca trec prin ce am trecut eu . Din fericire,pentru mine,nu mai sunt in relatie cu barbatul respectiv si prin urmare nu mai am ocazia sa o mai intalnesc pe fosta mea “soacra” . Ma intrebai ce e de facut ? Uite eu,spre exemplu am inceput sa lucrez la mine, de mai mult de un an merg la cursuri de Inteligenta Emotionala unde te invata cum sa faci fata oamenilor de genu’ in timp ce incepi sa cunosti ce este in spatele acestor comportamente si cum sa faci fata. Iti recomand cu placere. Pe mine m-au ajutat muuuult !!!
Hei…
Ok. Sunt in proportie de 99% sigura ca eu am asta. Ceva sfaturi? Cum reusesc sa ies din treaba asta? Nu e ca si cum ar fi placut momentul in care realizez ca ma port asa. Si chiar vreau sa schimb ceva.
Buna ziua.cred ca ma regasesc in tot ce ati descris mai sus.pur si simplu aceste stari schimbatoare m-au obosit si mi-au distrus relatia cu copilul meu.exista vreun tratament pentru boala asta?va rog daca e ceva care sa poata controla starile negative ajutati-ma!
Draga Emanuella, faptul ca ai recunoscut problema si doresti sa o repari este dovada clara ca ai facut deja primul si cel mai important pas. In afara de tot ce-ti pot oferi expertii, pot sa-ti explic o metoda holistica mai iesita din comun.
Adevaratul nostru miez divin „sufletul nostru” nu este adunatura gandurilor si emotiilor noastre. Acestea formeaza egoul. Egoul este doar un produs al influentelor venite din exterior si reactiile noastre asupra lor. Miezul nostru divin este mereu intact. Trebuie inteles ca sufletul si egoul sunt 2 lucruri diferite. Trebue doar sa ne decojim de ego, ca si ceapa in nainte de folosire, pana ramane doar sufletul nostru pasnic, curat si sfant. Miezul nostru divin este aceea parte din noi care doar obsearva totul de sus, complect detasat de ego, vazandu-l ca pe un strain.
Ca sa-ti gasesti miezul divin si sa te identifici cu el, am urmatoarul exercitiu:
Inchide ochii si gandestete la o pisica. Dupa ce ai vazut cu ochii inchisi pisica sau umbra acelei pisici, punetti intrebarea : Cine a vazut pisica? Unde e cea care a vazut pisica? Dupa acest exercitiu ti-ai gasit si izolat miezul sfant si intact. De acum stii unde e , te poti identifica cu el si il poti diferentia de ego. Cauta sa activezi continu acest miez al tau si fi doar el. In rest traiesteti viata ca de obicei si prin ochii miezului tau divin obsearva cum ti se manifesta egoul.
Fiind detasat de ego, supravegheaza-l de sus ca pe o persoana straina. Vezi cum actioneaza cu mediul înconjurator, cum vorbeste cu oamenii si cum reactioneaza emotional. Dupa ce ti-ai facut rutina in a-l supraveghea, incearca si distreaza-te pe seama egoului ca si pe seama uni strain. Caricaturizeaza-l, distreaza-te pe seama lui. Dupa o anumita vreme nu o sa te mai identifici cu egoul si il vei putea parasi de tot ca pe un balast inutil. Iti vei regasi pacea interioara oferita de miezul tau divin si intact. Vei vedea lumea ca pe un film distractiv si o pace interioara te va cuprinde. Linistea ta iterioara se va raspandi asupra lumii exterioare. Te va surprinde ca vei fi iubita neconditionat fara sa faci ceva pentru asta.