Cei care suferă de tulburare de personalitate de tip evitant au o frică pronunțată ca nu cumva să fie criticați sau respinși, sunt hipersensibili la evaluări negative și foarte rezervați și inhibați social. Trăiesc foarte dureros inacceptarea sau refuzul și interpretează exagerat comentariile celor din jur. Dacă cineva este ușor dezaprobator se simt extrem de lezați.
Pentru că le este teamă să nu fie umiliți sau criticați evită pe cât posibil interacțiunile interpersonale, nu își fac prieteni noi decât dacă sunt siguri de bunăvoința necondiționată a acestora și, cu toate că își doresc relații la care visează deseori cu ochii deschiși și pe care le idealizează, atitudinea lor este în general una pasivă. Alții i-ar putea descrie ca rușinoși, timizi, singuratici.
Nu au încredere în ei înșiși, se subestimează, se percep ca fiind inadecvați, inferiori altora, neatrăgători și din acest motiv evită să se expună în situații sociale. Însă chiar frica, anxietatea și tensiunea lor constantă îi determină uneori pe alții să îi ridiculizeze, fapt ce le întărește această teamă și le confirmă ideea că este mai bine să eviți a te expune în vreun fel.
Au impresia că orice ar spune este greșit așa că deseori aleg tăcerea. Sunt reținuți, le este greu să vorbească despre ei înșiși sau despre sentimentele lor de teama de a nu fi expuși sau ridiculizați. De regulă au doi sau trei prieteni buni pe care îi cunosc de mult timp și față de care pot cu ușurință deveni dependenți. Au nevoie de aprobarea și simpatia celor din jur, de reasigurare și securizare, de a se simți protejați, acceptați și susținuți și au tendința de a plasa responsabilitatea proriei vieți în mâinile altora. Deseori le fac pe plac celor din jur și le este teamă de confruntări sau pur și simplu să își spună punctul de vedere.
Ezită să își asume riscuri ori să se implice în activități noi pentru a nu fi puși în dificultate și de asemenea exagerează importanța unor eventuale pericole sau eșecuri. Au nevoie de certitudine și siguranță și deseori au un stil de viață limitativ, rutinier, blazat, preferând situațiile pe care sunt siguri că le pot controla.
Toate aceste lucruri se răsfrâng și asupra activității profesionale. Încearcă să evite situaţii sociale care pot fi importante pentru jobul lor sau pentru avansarea în carieră, le este teamă de eșec, se autodepreciază și nu își folosesc întreg potențialul preferând roluri mărunte sau posturi care se află sub capacitățile lor.
Există etape sau momente în viață când cineva se poate regăsi în cele descrise mai sus, precum perioada copilăriei sau adolescenței. Copilul poate manifestă timiditate, izolare și frică de străini însă toate acestea devin din ce mai puțin accentuate cu timpul. În adolescență de asemenea putem fi timizi sau nu suntem suficient de siguri pe noi și evităm să ne expunem din teama de a nu ne face de rușine, sau ne putem îndrăgosti însă nu avem curajul să îi spunem celuilalt ceea ce simțim pentru că ne este teamă de respingere. În acest caz nu vorbim despre o tulburare de personalitate deoarece caracteristicile expuse mai sus trebuie să fie prezente în toate domeniile vieții unei persoane și să reprezinte pattern-uri repetitive după care ea gândește și acționează, neexistând vreo evoluție precum în cazul adolescentului care odată cu vârsta depășește aceste temeri. Așadar, persoanele care ajung să dezvolte tulburarea de personalitate evitantă pot deveni tot mai rezervaţi şi evitanţi în adolescenţă si la începutul perioadei adulte în loc de a deveni din ce în ce mai puțin anxioși și mai încrezători.
Printre cauze putem enumera factorii genetici, educația, mediul familial (un copil poate dezvolta complexe de inferioritate dacă este comparat în permanență cu frații lui sau cu alți copii aparent mai buni) o percepție negativă de sine sau existența unor defecte fizice, modelul parental (un tată evitant/anxios sau o mamă evitantă/anxioasă).
Această tulburare este diagnosticată în mod frecvent împreună cu tulburarea de personalitate dependentă sau chiar confundată cu ea (diferența de bază între cele două este că preocuparea principală în tulburarea de personalitate evitantă este evitarea umilirii și a respingerii, pe când în tulburarea de personalitate dependentă preocuparea este centrată spre a fi luat sub protecţie de cineva) și cu tulburările afective și anxioase (în special fobia socială de tip generalizat).
Orice persoană poate simți anxietate socială în anumite situații – când are un interviu important de susținut, când face primul pas către cineva de care se simte atras, când face cunoștință cu persoane importante, însă această anxietate este una normală, nu ne împiedică să facem ce ne-am propus și se reduce odată ce ne obișnuim cu situația. Când anxietatea se transformă în fobie socială, persoana începe să evite în mod sistematic anumite situații iar trăirile și comportamentele de evitare îi cauzează multă suferință și au impact asupra funcționării sale. Personalitățile evitante resimt o anxietate aproape continuă de a fi judecați sau respinși.
Cum să ne purtăm cu personalitățile evitante?
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
- Să îi încurajăm să își seteze obiective din ce în ce mai îndrăznețe prin care să își depășească fricile. Anxietatea se reduce atunci când oamenii se confruntă treptat cu situațiile de care se tem și constată că lucrurile nu stau chiar așa de rău precum își închipuiau ei.
- Să le arătăm că suntem deschiși și să îi încurajăm să vorbească despre ei sau să își exprime părerile.
- Să le respectăm părerile chiar dacă nu sunt în acord cu ale noastre. Asta nu înseamnă că îi vom aproba chiar și atunci când nu suntem de acord, ci că ne vom susține punctul de vedere cu argumente și nu le vom devaloriza părerea. O reacție prin care îi contrazicem în mod agresiv îi va determina să dea înapoi sau altădată să nu mai aibă curajul să se exprime.
- Dacă este nevoie să îi criticăm, să începem prin a le spune ceea ce apreciem la ei iar mai apoi să criticăm comportamentul, nu persoana.
- Să evităm ironiile la adresa lor - din cauza hipersensibilității pot interpreta greșit chiar și o glumă nevinovată. Comunicarea asertivă este cea mai bună soluție.
Ce poți face dacă tu însuți te regăsești în descrierile de mai sus?
- Conștientizează și schimbă felul în care îți vorbești în dialogul tău interior – când observi că te critici, că te devalorizezi, că îți întărești convingerile negative pe care le ai despre tine, spune stop și schimbă-ți gândurile cu unele neutre sau pozitive. Pune sub semnul întrebării toate aceste convingeri, ele nu sunt neapărat adevărate doar pentru că tu ți le repeți în minte de atâta timp și pentru că ele au ajuns să îți dicteze comportamentul.
- Învață să fii din ce în ce mai asertiv, adică să îți spui și să îți susții punctul de vedere chiar dacă ceilalți nu sunt de acord cu tine.
- Schimbă felul în care te raportezi la cei din jurul tău - oamenii sunt diferiți și reacționează diferit, unii sunt mai agresivi, alții sunt mai critici, unii caută să își urmărească interesele fără a mai ține cont de ecologia propriilor comportamente, alții te atacă pentru că sunt pur și simplu nefericiți sau neîmpliniți și sunt obișnuiți să vorbească și să se comporte într-o manieră negativă. Nu putem controla ceea ce fac sau spun cei din jur însă putem alege să nu ne lăsăm afectați, să nu luăm lucrurile la modul personal (comportamentul unui om vorbește despre el, nu despre tine) și să lucrăm la stima și la încrederea noastră în sine astfel încât bunăstarea noastră să nu mai depindă de validarea sau neacceptarea noastră de către ceilalți.
- Propune-ți ca în fiecare săptămână să faci un lucru nou pe care l-ai evitat până acum și pe măsură ce trece timpul crește frecvența și dificultatea acestora.
- Stabilește-ți obiective în acord cu ceea ce îți dorești, fă-ți un plan de acțiune pe termen scurt, mediu și lung, identifică obstacolele (care de cele mai multe ori sunt doar frici fără obiect create de gândurile tale) și găsește soluții pentru a le depăși. Atunci când îți dorești să realizezi ceva nu vei face nimic daca prin gândurile pe care le hrănești în mintea ta te autosabotezi sau îți pui singur obstacole. Aceste gânduri sunt provenite din frică și de aceea este important să îți stabilești un plan de acțiune și să identifici la fiecare pas care frici sau obstacole sunt într-adevăr reale și care sunt doar plăsmuiri ale minții tale, adică niște temeri iraționale.
- Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta - observă dacă te autoiluzionezi că într-o zi ceva se va schimba ca prin minune, că va apărea o persoană sau o slujbă perfectă fără ca tu să faci vreun efort în acest sens. Dacă faci asta, dă-ți seama că numai tu, prin puterile și acțiunile tale poți schimba ceva în viața ta. Iar dacă vrei ca ceva să se schimbe, acționează într-un sens sau altul.
Indiferent cât de greu îți poate părea acum să îți înfrunți temerile, este de preferat să faci în fiecare zi câte un lucru, oricât de mărunt, astfel încât să începi treptat-treptat să depășești suferința cauzată de inacțiune, stagnare și frică. Frica, anxietatea, credințele limitative, dialogul tău interior negativ, autodeprecierea reușesc să îți creeze impresia că nu ai puterea să schimbi ceea ce știi și tu că ți-ai dori să fie altfel. Însă, dacă tu îți creezi realitatea de zi cu zi prin felul în care alegi prin gândurile tale să te raportezi la tine, la viață, la ceea ce spun alții sau se întâmplă în jurul tău, și dacă această realitate îți cauzează suferință, tot de tine depinde să îți creezi un alt film mental, un alt scenariu de viață, un alt stil de a trăi. Iar dacă momentan nu vezi cum ai putea să faci asta, apelează la un specialist, participă la cursuri de de dezvoltare personală, citește cărți, caută soluții.
Dacă o persoană dragă ție are o astfel de personalitate, caută să o înțelegi și să o accepți (dacă îți dorești să ai o relație cu ea) însă nu îi încuraja fricile.
Tu ai întâlnit astfel de personalități? Cum ai interacționat cu ele?
Dr. Ursula Sandner
Ce imi puteți spune despre Tulburarea mixtă de personalitate F61…! = Tulburare mixtă de personalitate decompensare discoteca.
Este un BORDELINE?
Cum poate afectată un copil o asemenea persoana care este si in învățământ!!
Aceasta boala a dus si la distrugerea unei casnicii si un copil de 3 ani !!!!
Am întâlnit dar nu cu toate amănuntele,cel despre care știu și a dezvoltat un hobby.. muzica instrumentala…e posibil? poate greșesc
Buna, din pacate eu ma regasesc aici destul de mult. As vrea sa scap de asta.
Da eu sunt exact asa
Hello!Sunt Cristina.
Tot ce vă pot mărturisi este că timp de 19 ani mi-am creat o realitate negativă…Nu eram conștientă,până recent,cât de mult contribui la evoluția acestui negativism.Mă ajutați enorm prin toate postările dumneavoastră…Mulțumesc :)
Si eu sunt asa . As vrea sa ma schimb dar este greu.
Nu ma regasesc aici ,sant energic ,pozitiv ,insist ca tot ce fac sa fie perfect ,citesc mult , ma documentez inainte de a incepe ceva deoarece nu accept esecurile
Ma regasesc si eu partial aici.Pe plan profesional e totul in regula ,e mai greu pe plan personal sa iau anumite decizii.
Și eu mă regăsesc perfect în cele scrise mai sus.cred ca să schimbat ceva față de perioada adolescentei însă acum pare mai dificil pentru că soțul meu nu știe cum că se comporte cu mine și îmi critică orice acțiune,lucru care mă descurajează si mai tare.e greu să îți schimbi această personalitate de tip evitant atunci cand ești singur, însă e și mai greu atunci când cel de lângă tine nu te înțelege,facandu-ti viata mai grea.
Buna ziua Ursula..trist dar adevarat.ma regasesc in multe comentarii .incerc zi de zi sa caut solutii.sa studiez.sa citesc si tot odata sa aplic cu incredere toate invatamintele si sugestiile ce le percep.Este o lupta cu mine pt ca .pana la acest moment nu m.am gandit sa fac ceva concret.sa put punctul pe I.sa vad cu adevarat tot ce trebuie sa fac pt.a scapa de tot ce ma tine pe loc.de a evolua.de a ma inalta spiritual.Dar.am luat decizia finala.voi lupta pana la capat.pana voi reusi sa scap de.frustrari.de teama de a nu.i rani pe ceilalti .prin vorbele si atitudilile mele.de a mai face pe plac lor.este timpul sa caut si sa fac schimbarea in mine.Iti multumesc ca existi.ca am gasit aici tot ceea ce aveam nevoie pt.a ma descoperi .a o lua de la capat..