Relațiile din viața noastră au potențialul de a scoate atât ce e mai frumos din noi, cât și ce e mai urât, având extraordinara capacitate de a ne ajuta să devenim mai conștienți de noi înșine, dacă învățăm să ne asumăm responsabilitatea pentru gândurile, emoțiile și faptele noastre, în loc de a ne învinovăți partenerul.
O relație de cuplu poate fi un spațiu în care avem ocazia de a crește și a evolua, dar se poate transforma și într-un adevărat calvar, având potențialul de a ne distruge viața. Pentru ca o relație să reprezinte un spațiu al evoluției personale, unde să ne putem simți fericiți și împăcați, trebuie să ținem cont de anumite lucruri.
În primul rând, pentru ca o relație să fie funcțională și să dureze în timp, este nevoie ca partenerii să fie compatibili în privința celor mai importante aspecte. Este important să existe valori comune, viziune comună asupra vieții, planuri de viitor comune. Dacă nu gândiţi la fel, dacă unul vede lucrurile într-un fel și celălalt în alt fel, dacă unul are anumite dorinţe și celălalt altele, relaţia poate să fie interesantă doar la început, însă pe termen lung acesta este terenul pe care apar conflictele, neînţelegerile, neacceptarea și suferinţa. Este dificil și complicat ca o relație să funcționeze dacă nu există similaritate, ci complementaritate. O astfel de relație funcționează mai degrabă bazându-se pe compromisuri și sacrificii. Poate fi incitant la început să observi la partenerul tău că are exact acele caracteristici care par a-ți lipsi ție, deoarece îți dă senzația de „completare”, numai că nefiind „jumătăți” de oameni, ci întregi, celălalt nu te va putea completa cu adevărat niciodată, iar cu timpul acele puncte opuse și diferențe dintre voi vor deveni din ce în ce mai greu de acceptat sau tolerat.
Pornind de la această structură de bază, care este compatibilitatea, vom discuta în continuare despre anumite aspecte care contribuie la armonia relațională. Ce poți face tu?
Asumă-ți responsabilitatea pentru gândurile, emoțiile, comportamentele și nevoile tale - întâlnim frecvent situația în care dăm vina pe partener pentru că ne face să ne simțim într-un fel anume „din cauza ta m-am enervat” sau ne supărăm dacă nu vrea să facă ce ne dorim noi și îl învinovățim de egoism. Ne așteptăm să ne satisfacă toată nevoile, că doar asta este datoria lui, chiar dacă acest lucru presupune sacrificii și compromisuri din partea sa. Îi facem reproșuri, de multe ori interpretăm eronat cuvintele sau gesturile sale, facem presupuneri în loc de a clarifica situația, ne îmbufnăm și refuzăm comunicarea, ne așteptăm ca celălalt să ghicească ce ne dorim, să ne citească gândurile, altfel îi spunem „dacă mă iubești, ar trebui să știi” sau „dacă ți-ar fi păsat, nu ar fi fost nevoie să-ți spun”. Dacă greșim, nu vrem să recunoaștem și nici nu ne asumăm partea de responsabilitate - totul devine un joc de putere unde trebuie să ținem garda cât mai sus și să profităm de orice ocazie pentru a ne răzbuna. Toate aceste comportamente întrețin o luptă a orgoliilor, însă nu contribuie cu nimic pozitiv la dinamica relației. Ce poți face în schimb?
- exprimă-ți sentimentele și nemulțumirile pe care le ai, însă evită să faci reproșuri. Poți spune „eu mă simt… când tu…și mi-aș dori să…” în loc de a spune „din cauza ta…”
- evită generalizările de tipul „tu întotdeauna…”, „tu niciodată…”. Adevărul este că ele sunt afirmații false care sporesc tensiunea deja existentă, deoarece nimeni nu face exact același lucru, tot timpul, în fiecare situație dată.
- spune ce îți dorești – este o așteptare nerealistă să îți imaginezi că partenerul tău îți poate ghici nevoile, dorințele, gândurile. Firesc este să-ți exprimi dorințele și nevoile, dar să poți accepta și un refuz. Este de datoria ta să te exprimi, însă nu este obligația partenerului să spună întotdeauna „da”.
- când partenerul tău face ceva ce te deranjează, gândește-te bine ce mai exact te-a deranjat atât de tare. De ce te-a deranjat? Există ceva din trecutul tău care se aseamănă cu ceea ce trăiești acum? Cum ai reacționat atunci? Cum reacționezi acum? Observi cumva un tipar? Să luăm o situație ipotetică: tu ai câștigat un anumit concurs, însă ai rămas cu senzația că partenerul tău nu ți-a arătat suficientă apreciere. Te superi și începi să-i reproșezi că tu ești tot timpul alături de el și-l ridici în slăvi de fiecare dată când are o realizare, însă el nu e capabil nici măcar să te laude (deși a făcut asta, însă nu atât cât ți-ai dorit tu sau nu în felul în care ți-ai dorit). Mintea începe să-ți zboare în trecut și-ți aduci aminte cum părinții tăi niciodată nu erau mulțumiți de notele tale sau de ceea ce făceai tu, indiferent cât de bine ai fi făcut acele lucruri. O rană mai veche este reactivată, iar reacția ta se exacerbează. De la o simplă impresie ajungeți să vă certați și nu vă mai vorbiți. Se întâmplă de multe ori ca felul în care te simți într-o relație să nu aibă de-a face atât de mult cu partenerul tău, cât are de-a face cu tine și cu felul în care te-ai structurat în urma experiențelor din trecut. Acest lucru înseamnă că pot exista anumiți triggeri care vin în urma interacțiunii cu partenerul, dar care declanșează anumite gânduri automate sau reacții exagerate. Pot exista anumite credințe disfuncționale sau tipare de comportament asupra cărora ar fi necesar să te apleci pentru a le înțelege mai bine și a le schimba.
- încearcă să privești lucrurile și din perspectiva partenerului tău, să te pui în papucii lui – când ai tendința de a critica sau judeca, gândește-te dacă nu cumva există și alte motive (decât acel motiv pe care îl crezi tu) pentru care partenerul tău s-a comportat într-un fel anume.
Dacă ești o persoană critică și ai tendința de a te focaliza pe minusurile partenerului tău, pe ceea ce nu face bine, evidențiindu-i „greșelile” (și pun greșeli între ghilimele deoarece poate fi vorba doar despre percepții diferite asupra aceluiași lucru, despre standarde diferite) observă dacă se schimbă ceva în relația voastră în momentul în care, pentru, să zicem, o săptămână, în loc de a te focaliza pe defectele sale și pe ce nu e bine, te focalizezi pe calitățile și pe realizările sale, oricât de mărunte ar părea ele. Pentru că, da, aprecierea și admirația față de partener reprezintă piloni de bază într-o relație.
O relație este precum o floare, dacă nu o îngrijești, se ofilește și moare. Ai grijă de relația ta arătându-i partenerului tău cât de mult îl iubești într-o manieră care să fie eficientă din punct de vedere afectiv pentru el (există mai multe limbaje de iubire precum: cuvintele de încurajare, timpul acordat, cadourile, serviciile, mângâierile fizice) fiind atent la el, arătându-i apreciere, susținându-l, înțelegându-l, ascultându-l și acceptându-l. A-ți accepta partenerul așa cum este nu înseamnă, însă, a accepta comportamente distructive, toxice, abuzive, nu înseamnă a-i susține dependențele sau a întreține alături de el jocuri patologice. În astfel de situații nu poți decât să-l îndrumi să caute ajutor, însă în niciun caz nu te sacrifici pentru el ori continui o relație de compromis din milă sau frică. A-ți accepta partenerul așa cum este înseamnă a-l „îmbrățișa” cu totul și a-l primi în viața ta fiind conștient atât de punctele sale slabe cât și de punctele sale forte; a nu încerca să-l schimbi pentru a corespunde mai bine unui ideal din mintea ta sau pentru a-ți satisface mai bine nevoile tale egoiste.
Este, de asemenea, foarte important ca în momentul în care intri într-o relație să nu-ți pierzi independența, să nu uiți de tine, de visurile tale, de ceea ce îți făcea plăcere până atunci. Așa cum există timp pentru „noi”, trebuie să existe timp și pentru „mine”. Alocă-ți timp pentru tine, pentru hobby-urile, dorințele, pasiunile, obiectivele, visurile tale - orice te face să te simți bine tu cu tine, orice te hrănește mental și spiritual, orice contribuie la evoluția ta umană face parte în primul rând din „datoria” pe care o ai față de tine însuți pentru că ți s-a acordat șansa de a te bucura de viață pe acest pământ și, în al doilea rând, are un efect pozitiv asupra relației. Nu te izola de ceilalți închizându-te într-o bulă cu partenerul tău, ci continuă să cultivi celelalte relații ale tale, păstrează legătură cu oamenii dragi ție.
Ai grijă de tine indiferent dacă ești sau nu într-o relație. Lucrează în permanență la dezvoltarea ta personală, conștientizează-ți gândurile, emoțiile, tiparele de comportament. Fii mândru de tine, apreciază-te pentru toate calitățile și realizările tale și caută să-ți înțelegi, să-ți integrezi și să-ți depășești rănile trecutului. Fă pace cu tine. Învață să fii fericit și de unul singur deoarece o relație nu-ți va aduce fericirea dacă tu nu știi să fii fericit de unul singur. Caută să te îmbogățești în permanență pentru că numai astfel vei putea oferi din preaplinul tău celorlalți.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Cu drag,
Dr. Ursula Sandner
Frumos si adevărat!!! Mulțumim pentru toate sfaturile ce le scrieți aici, sunt de mare folos!
Cuvintele Ursulei ma fac mai puternica.
Nu am cuvinte..
Doar stima..si respect!
Multumesc din suflet!