Relatiile abuzive

Hope © Inés MontenegroSunt multe casnicii sau relatii disfunctionale in care una dintre persoane o exploateaza pe cealalta, ii diminueaza constant stima de sine sau o agreseaza psihic sau fizic. Atunci cand vedem o astfel de relatie, ne intrebam de ce ele continua, de ce persoana abuzata nu se elibereaza de suferinta si nu cauta sa mearga mai departe cu viata ei.

Putem sa spunem ca aceste relatii de tip abuzat-abuzator au loc intre doua personalitati, dintre care una are o componenta masochista pronuntata iar cealalta are trasaturi sadice in structura ei. Ceea ce au ei in comun este faptul ca amandoi suera si sunt la fel de dependenti unul de celalalt. Abuzatorul are nevoie de o “victima” careia sa-i ia constant puterea, sa se hraneasca cu ea si astfel sa aiba un fals sentiment de putere. O persoana sadica este la fel de vulnerabila si de labila in forul sau interior ca si o persoana care accepta abuzul, insa diferenta este data de faptul ca abuzatorul isi sporeste puterea prin asuprirea celuilalt, iar abuzatul, datorita slabiciunii interioare pe care o are, se simte cumva in siguranta alaturi de o persoana care are o aparenta de om puternic.

De ce ajunge un om sa se lase lovit, psihic sau fizic, de un altul? Raspunsul este dat de lipsa increderii sale in sine, de lipsa stimei de sine si a iubirii de sine. De cele mai multe ori in istoria de viata a unei astfel de persoane, gasim parinti ale caror metode educative au impus copilului supunerea, i-au ingradit initiativa si dezvoltarea sanatoasa a Eu-lui, sau, in cazul persoanelor de sex feminin, o educatie care implica docilitatea era de la sine inteleasa datorita preceptelor religioase, morale sau sociale.

Atunci cand un om nu simte ca este suficient de puternic ca sa se bazeze pe propria persoana in calatoria vietii, va avea tendinta sa se agate si sa devina dependenta de orice forma de putere exterioara, fie ea reala sau nu.

Ce anume declanseaza tendintele sadice intr-o fiinta umana? De ce are nevoie cineva sa umileasca sau sa asupreasca pe un altul?

Karen Horney spune „nimeni nu dezvolta tendinte sadice pronuntate daca nu are un profund sentiment de inutilitate referitor la propria-i viata. De aceea incepe sa urasca viata si tot ce este pozitiv in ea. Fericirea celorlalti si naivele lor sperante de placere si bucurie il enerveaza. Daca el nu poate fi fericit si liber, de ce ar fi ei altfel? La sadic, tendinta de a-i frustra si de a zdrobi sufletul celorlalti este o regula inconstienta, dar scopul este sinistru: sa imparta celorlalti suferinta sa; daca ceilalti sunt la fel de invinsi si de degradati ca si el, propria-i mizerie este atenuata prin faptul ca nu se mai simte singurul care sufera.”

O astfel de persoana isi poate sacrifica si propria libertate, va renunta la cariera, la placerea de a intalni alte persoane decat sa-i permita partenerului vreo manifestare de independenta.

Persoana abuzata nu are incredere in ea si se agata de abuzator. Cu cat mai mult dureaza o astfel de relatie, cu atat mai greu ii va fi sa se desprinda deoarece simte ca puterea ei se afla la celalalt si fara el ar fi pierduta. Abuzatorul are nevoie de persoana pe care o oprima ca sa poata sa-si exteriorizeze tendintele sadice. Pentru eliberarea ei, o persoana abuzata are nevoie sa-si construiasca un Eu puternic, sa dobandeasca incredere in sine si abia apoi se poate elibera din aceasta relatie profund disfunctionala. De obicei va apela la ajutor doar atunci cand abuzul fizic va deveni de nesuportat sau cand va interveni cineva din afara.

Amandoi partenerii din relatia de acest tip sado-masochist sufera de tulburari de personalitate si au fond nevrotic pronuntat, astfel ca psihoterapia poate sa ii ajute sa se elibereze de tarele psihologice si de personalitate care au permis sa se ajunga in acest punct. Suferinta ambilor poate sa inceteze cu un efort de vointa din partea lor.

 

Ursula Sandner

Photo Hope © Inés Montenegro

 

4 comentarii pentru “Relatiile abuzive

  1. Un articol interesant care ma trimite cu gandul la modelul de interactiune umana descris de psihologul American Dr. Stephen Karpman in anul 1968 – Drama Triangle. In cele mai multe situatii,la nivel relational, oamenii joaca anumite roluri, care nu sunt deloc fixe iar ceea ce genereaza exercitarea acestora, este anxietatea, o emotie fireasca…pe care cei mai multi dintre noi o experimenteaza intr-o masura mai mare sau mica, fie ca suntem victime, persecutori sau salvatori…Paradoxal, de cele mai multe ori, cei care abuzeaza, acasa, la servici, etc., sunt oameni care ocupa pozitii importante in ierarhia sociala si nu au deloc o viata mizera…Schimbarea aduce multa anxietate fiintei umane, lucru firesc de altfel, iar lucrul asta ne determina sa ne complacem in roluri mai mult sau mai putin benefice noua, celorlalti si relatiilor dintre noi…

  2. Buna Ursula
    Imi plac articolele tale, uneori dor fiindca merg la tinta
    Sunt o persoana care a trecut prin abuzul fizic, iar cand am ales sa merg mai departe m-am simtit libera, vie. Deci exista viata dupa o astfel de experienta si as transmite femeilor care trec prin asta ca se poate merge mai departe, catre normalitate, nu exista nimic mai rau decat sa traiesti astfel-calcat in picioare ca un pres, ce nu se poate este sa continui sa traiesti astfel, caci te poti degrada atat de tare incat sa te pierzi pe tine insuti. Nici un om nu poate fi stapanul tau, doar tu insuti.

  3. buna Ursula am invatat multe si m-a ajutat enorm articolele tale…e un mare adevar si aici in acest articol…eu am simtit si stiu ce inseamna abuzul psihic…si asta nu numai in familie dar si insocietate mai ales la servici…inca in romania mai sunt destui sefi care nu stiu sa colaboreze ei isi impun autoritatea folosind abuzul :tipa urla jicnesc drept pentru care daca nu am reusit sa ii fac sa inteleaga acest lucru mi-am dat demisia …acum sunt la o raspantie…incerc sa inteleg ce vreau sa fac mai departe si sa ma regasesc…sa-mi gasesc linistea daca ai un sfat il primesc cu drag

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.