Orice călătorie începe cu primul pas

De multe ori suntem puși față în față cu incertitudinea, cu neîncrederea, cu teama; oscilăm între zona noastră de confort și necunoscut, ne întrebăm ce decizii să luăm și dacă într-adevăr acele decizii sunt cele mai bune pentru noi.

Îndoiala și lipsa de încredere ne fac să ne învârtim în același cerc, poate că facem un pas înainte și doi înapoi, dar nu rupem barierele și nu ieșim din cerc.

Dacă vrem să facem o schimbare, indiferent care ar fi acea schimbare, este foarte posibil ca toate aceste sentimente și îndoieli menționate mai sus să-și facă apariția, să încerce să ne înfrâneze, să ne facă „să ne mai gândim puțin”, să amânăm luarea unei decizii sau implementarea acesteia.

Viața în sine nu este liniară, ci presărată atât cu urcușuri, cât și cu coborâșuri, iar schimbarea este inevitabilă, fie că ne dorim acest lucru sau nu. Ceea ce se întâmplă de multe ori, dacă nu suntem noi cei care inițiem schimbarea, este că acea schimbare ne va lua, cumva, prin surprindere.

De exemplu, să ne imaginăm că suntem într-un moment mai dificil al relației noastre de cuplu, observăm cum tot reapar aceleași probleme, aceleași conflicte ori că se reactivează răni mai vechi din trecut rămase nevindecate. Dar nouă ne este teamă să le confruntăm, ne gândim că vor trece de la sine, nu încercăm, de fapt, să le soluționăm, ci continuăm în același mod ca până acum – ne învinovățim reciproc, ne facem reproșuri, ne manipulăm sau șantajăm emoțional pentru a întoarce situația în favoarea noastră, fără a depăși aceste tipare disfuncționale. Cu timpul distanța emoțională dintre noi începe să se amplifice, dar trecem și asta cu vederea pentru că suntem prea obosiți, ocupați sau preocupați de sarcinile vieții de zi cu zi – facturi, copii, slujbă ș.a.m.d. La un moment dat ruptura se produce brusc, apare infidelitatea sau despărțirea, în orice caz, o schimbare majoră se petrece. Inevitabilul s-a produs pentru că la timpul potrivit nu am făcut acele schimbări despre care știam sau simțeam că sunt necesare.

Acesta este doar un exemplu, dar ceea ce vreau să subliniez aici este că lucrurile nu ni se întâmplă din senin, ci noi suntem cei care conștient sau inconștient contribuim la producerea lor. Însă dacă începem să devenim conștienți de noi înșine, de credințele noastre, de cum ne influențează acestea, de sentimentele noastre, de fricile noastre, dacă începem să ne asumăm responsabilitatea pentru propria viață și propria condiție, noi vom fi, în fapt, cei care vor decide momentul și cursul schimbării.

Nu ni se mai „întâmplă” lucruri, nu mai suntem ca niște spectatori pasivi ai propriei vieți, ci noi facem să se întâmple. Și chiar dacă nu putem controla anumite circumstanțe exterioare, realizăm că ne putem controla atitudinea, reacțiile, felul în care vom acționa în acele circumstanțe.

Iar ca să facem să se întâmple ce ne dorim, este necesar să ne mutăm atenția de pe „frică” pe „încredere”. Să ne observăm frica, dar să acționăm în ciuda ei. Să nu rămânem blocați acolo, pentru că frica este cea care ne creează, de fapt, obstacolele și trezește în noi îndoiala. Dacă acționăm în ciuda fricii, ieșim din „cercul” în care ne tot învârtim. Ne eliberăm de frică prin decizia de a nu ne lăsa pradă ei și prin acțiune.

Primul pas este mai greu, dar apoi, pas după pas, drumul devine tot mai limpede și clar în fața noastră. În interiorul nostru există deja toate resursele de care avem nevoie pentru a face acele schimbări dorite, pentru a ne îndeplini obiectivele și visurile și pentru a trăi frumos. Da, chiar și în aceste vremuri turbulente.

Nu trebuie să mai așteptăm niciun miracol din exterior sau un „moment potrivit” pentru a acționa. Nu trebuie să mai așteptăm să vină acea zi când într-un final ne vom da voie să fim fericiți. Mulțumirea de sine și bunăstarea personală nu depind atât de mult de factori din exterior, ci de felul în care ne raportăm la noi înșine și la lume, de respectul și iubirea pe care ni le acordăm, de felul în care gândim, de atitudinea noastră, de ceea ce facem în momentul de față cu ceea ce avem deja.

Acest an a fost un an care ne-a pus la încercare pe fiecare dintre noi și mi-aș dori să putem rămâne cu anumite învățăminte din aceste încercări. După cum am mai spus în nenumărate rânduri, nu contează atât de mult circumstanțele exterioare, cât atitudinea noastră în fața acestor circumstanțe. Nu suntem niște victime, indiferent de problemele cu care ne confruntăm și tocmai pentru că nu suntem niște victime, avem puterea de a schimba ceva.

În interiorul nostru există o putere nebănuită iar momentul prezent este singurul care contează. Viitorul nostru va fi așa cum ni-l creăm acum, moment de moment. Indiferent de ce se va întâmpla în lume, în exteriorul nostru, să nu uităm că exteriorul este doar un punct în ecuația vieții noastre. Nu asta ne definește pe noi. Noi ne definim pe noi.

Să luăm decizii cu atenție și să înțelegem că noi suntem 100% responsabili de acele decizii și de consecințele lor, cum suntem responsabili și de sănătatea noastră fizică, psihică, emoțională, de bunăstarea noastră – indiferent ce așteptări sau pretenții au cei din jurul nostru de la noi, indiferent ce ni se spune că „trebuie” să facem, să filtrăm totul prin propria gândire și să nu permitem altora să ne influențeze, deoarece tot noi vom fi cei care vor suporta urmările acelor decizii.

Dacă le permitem altora să ne influențeze ori cedăm presiunilor celor din jur trebuie să ne asumăm și acest lucru, deoarece, în definitiv, noi am ales să le permitem să ne influențeze deciziile. Nu suntem obligați să facem nimic din ceea ce nu ne dorim doar pentru a-i mulțumi pe alții ori „a fi în rând cu lumea”, ci trebuie să ne rămânem, în primul rând, loiali nouă – să ne respectăm propriul adevăr interior.

Să pășim în noul an cu încredere în loc de frică – poate că este cel mai bun moment să facem aceasta și să ne exersăm puterea interioară. Să avem curajul să facem pas cu pas schimbările pe care ni le dorim și să ne alegem înțelept atitudinea în fața circumstanțelor exterioare în continuă schimbare.

Eu am încredere în voi și vă susțin în această călătorie, uneori grea, dar miraculoasă, de eliberare a propriilor temeri și înrădăcinare în propria putere interioară.

Vă urez alegeri înțelepte și decizii inspirate, încredere în forțele proprii, curaj și împlinire!

La mulți ani, 2021!

Cu drag,

Dr. Ursula Sandner

 

5 comentarii pentru “Orice călătorie începe cu primul pas

  1. multumim pentru toate incurajarile si sfaturile pe care le primim din partea dumneavoastra si va urez ca noul an sa va aduca forte proaspete pentru munca…La multi ani !!!

  2. Mulțumim că ne ești alături! Mulțumim că ne atragi atenția, că ne impulsionezi, că ne încurajezi și ne dai teme de gândire și reflecție!
    La mulți ani cu sănătate și iubire!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *