Teama de moarte este prezentă în mintea fiecărui om diferind în funcție de intensitatea acesteia, ceea ce determină într-un final ca o bună parte din energie să fie direcționată înspre negarea ei, într-o formă sau alta.
Oamenii tind să păstreze gândurile care au legătură cu moartea în afara sferei conștiente, suprimându-le. Pentru a se apăra, adoptă anumite mecanisme precum: a crede că mortalitatea este pentru ceilalți și nu pentru sine - își creează un sentiment de inviolabilitate – „mie nu mi se poate întâmpla asta, cel puțin nu acum”, sau se agață de un mare Salvator, o ființă omnipotentă care le va fi alături în lumea de dincolo, care îi va veghea și va avea grijă de ei.
După cum spunea psihologul Irvin Yalom, aceste două modalități de apărare împotriva temerii de moarte se manifestă într-o existență mediată, în care persoana nu trăiește pentru sine, ci fie pentru un „scop dominant” fie pentru un „celălalt dominant”. Cel care trăiește pentru un „scop dominant” este cel care își modelează viața în jurul credinței în statutul său special și a propriei inviolabilități. Depresia ia adesea naștere în momentul în care credința într-o spirală veșnic ascendentă („scop dominant”) se năruie. Persoana care trăiește pentru un „celălalt dominant” reprezintă o încercare de a fuziona cu cineva perceput ca furnizor de protecție și sens în viață. Acest „celălalt dominant” poate fi soțul, mama, tatăl, iubitul sau o antropomorfizare a unei afaceri sau instituții sociale. Ideologia se poate prăbuși din multe cauze: persoana dominantă poate muri, își poate retrage dragostea și atenția sau se poate dovedi mult prea failibilă pentru a fi la înălțimea sarcinii, iar oamenii sunt adesea depășiți când recunosc eșecul propriei ideologii; pot să simtă că și-au sacrificat viața pentru o iluzie.
Credințele despre sine și despre lume, importanța și semnificația morții, regretele, valorile personale influențează felul în care cineva se raportează la moarte și gradul de teamă resimțit. Această anxietate mai are legătură și cu neîmplinirea în propria viață, în sensul în care o persoană care simte că nu și-a atins potențialul, că nu și-a îndeplinit visurile, ori că nu a trăit cum și-ar fi dorit se va simți amenințat de faptul că ar putea pleca de pe această lume înainte de a realiza ceea ce și-a dorit. Cu cât există mai puțină satisfacție în viață, cu atât mai mare va fi angoasa de moarte.
Astfel, teama de moarte poate avea legătură cu regretul de a nu trăi o viață împlinită, cu despărțirea de cei dragi, cu suferința de dinainte sau din timpul morții, cu frica de necunoscut – ce se întâmplă după moarte, cu sentimentul singurătății din procesul morții și incapacitatea de a controla acest lucru, cu durerea cauzată celor apropiați, cu anularea propriei ființe și imposibilitatea de a mai trăi vreo altă experiență.
Pus față în față cu realitatea încetării propriei existențe, omul adoptă anumite stratageme prin care încearcă să obțină o nemurire simbolică. Această nemurire simbolică se poate exprima prin mai multe modalități precum:
- Modalitatea biologică – încercarea de a trăi prin intermediul urmașilor. Genele sunt transmise copiilor iar prin continuitatea familiei se asigură la nivel psihologic o imortalitate trăită simbolic. Este vorba despre o moștenire genetică și una culturală. Ne dorim să transmitem urmașilor noștri valorile și principiile care ne caracterizează, învățăturile noastre de viață pentru ca o „parte” din noi să continue să existe.
- Credința în viața de după moarte, raiul sau reîncarnarea reprezintă maniere de „a înșela” moartea, promițând nemurirea. De asemenea, credința într-un Dumnezeu care ocrotește și protejează alină sentimentul singurătății și teama nonexistenței. De altfel, acest Salvator întrupat într-o ființă supranaturală poate fi personificat și sub forma unei ființe speciale cu calități deosebite, percepută ca fiind mai presus de ceilalți, precum un conducător sau un lider. Renunțând la propria libertate sau viață în numele acestui Salvator, oamenii au reușit să își înfrângă teama de moarte, având în minte un scop mai presus de ei, o cauză personificată.
- Modalitatea creativă care se referă la a trăi prin intermediul operelor, creațiilor personale care au un impact asupra altora - prin știință și artă. Ceea ce lași în urma ta prin intermediul muncii tale influențează în mod direct alte persoane. Un medic care își ajută pacienții să se vindece ori salvează vieți, un profesor care îi ajută pe elevii săi în dezvoltarea personalității, aptitudinilor și cunoștințelor sale, un cercetător sau un inventator ale căror produse ale activității sale dăinuie peste generații și schimbă vieți reprezintă exemple prin care omul simte că viața sa are valoare și sens și că astfel poate dăinui într-o manieră simbolică pe acest pământ.
- Contopirea cu natura – acest gen de imortalitate se referă la interesul oamenilor de conectare cu natura, prin reuniunea cu forțele sale vitale. În unele culturi, zeii sunt înfățișați ca trăind în mijlocul munților și văilor ori spiritele superioare sunt cele ale elementelor naturii. Natura este vie, dăinuie, iar „contopirea” cu ea reprezintă în mod simbolic o expresie a imortalității.
- Modalitatea experiențial-transcedentală – se referă la dobândirea unei stări psihologice în care persoana simte că depășește limitele acestei vieți, că este una cu totul, că se pierde pe sine într-o stare atât de intensă și de profundă că timpul și moartea dispar, ca și cum viața s-ar desfășura într-un prezent continuu. Această stare poate fi trăită ca o stare de iluminare și extaz, iar după acest gen de experiență persoana poate spune că viața i s-a schimbat complet, că e ca și cum ar fi renăscut și ar avea o nouă viață. Astfel de stări pot fi regăsite în muzică, dans, creații artistice sau literare, dragoste romantică dar pot fi induse și de droguri sau alți factori care duc la modificarea stării de conștiință.
Confruntându-ne cu realitatea morții încercăm să găsim modalități prin care să evităm acceptarea ei ca parte din viață. Unele modalități prin care încercăm să ne apărăm de această teamă ne pot limita, în fapt, existența. Fiind conștienți de acest lucru, putem, în schimb, să facem alegeri prin care să ne oferim sens și scop vieții, să preluăm controlul asupra felului în care această anxietate ne influențează comportamentele, reacțiile și deciziile, diminuând astfel manifestările sale distructive. Putem să trăim în negare, consumându-ne energia în mecanisme de apărare precum tendința de a ne „anestezia” emoțional pentru a nu mai simți această frică (pe care în mod inconștient o sublimăm, o reprimăm ori o înlocuim cu o alta), ori putem să ne motivăm singuri și să îmbrățișăm viața cu tot ce are ea să ne ofere, conștienți fiind de faptul că nimic nu este pentru totdeauna.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Dr. Ursula Sandner
Mulțumesc!
Conform principiului adevarat ca : nimic nu se pierde ci totul se transforma (in universul aflat in expansiune )este evident ca energia noastra sub forma de traire nu se pierde cum si noi dupa o noapte aflati in nemiscare (ca si morti numai din punct de vedere fizic ) ne intoarcem la viata zi de zi mai impliniti ,mai plini de viata /// La un moment dat __> dupa ce experimentam rotirea in jurul soarelui de suficiente ori energia nu mai poate fi cuprinsa de corpul fizic si precum omida lepadam invelisul ptr a ne transforma in fluturi ! Ca atare nemurirea este evidenta si reala nu numai simbolica zic ! Trairea necesara pentru a crea devine ceva ce_ti apartine si pe care il iei cu tine cind pleci .Deci moartea este numai o transmutare !
În definitiv suntem picături intr-un ocean de energie, venim din veșnicie și mergem spre veșnicie. ….
Da sunt oameni care au făcut istorie și chiar au întrat în istorie, tocmai pentru acest motiv:sa devina nemuritori pentru zeci, sute de generații, Și unii chiar au reușit! Ma gândesc la împăratul Nero, care știa ca prin fapte de vitejie nu o sa fie reținut de istorie, pentru simplu fapt ca nu a avut așa ceva! „Dai foc Romei și te.ai aranjat!” Alt schizofrenic Caligula, își face calul senator, întra în nemurire Mai nou un tânăr sârb îl asasineze pe printul moștenitor al Austro_Ungariei, Franț Ferdinand, motiv pentru populația planetei a începe prima conflagratie mondiala?În cadrul acestei conflagratie aproape toți soldații din ambele tabere, erau mințiți, de cei care ii puneau sa lupte, ca vor deveni nemuritoriSarbul a ucis pentru a întra în istorie Și mai nou, turcul care a încercat sa.l asasineze pe Papa Ioan Paul, la fel s.a gândit ca o sa devin nemuritor, evident în mod simbolica sa nu mai vorbim de dictatoriHitler, Stalin, Musulmani, toți au devenit asa cum ei și.au dorit_nemuritori(în mod simbolic)!
Se spune despre cei care au trait experienta unei ,,morti,,ca ar fi un corp imaterial cu diverse perceptii si deplin constient care ar traii in afara timpului si a spatiului fara a avea o legatura cat de mica cu acest corp fizic.Acesti oameni ar percepe viata ,situatiile,trairile intr-un mod total diferit cu viata traita inainte de acel eveniment care ar corespunde unui moment de cotitura pentru tot restul vietii.pentru ei moartea o percep cu totul diferit de majoritatea oamenilor.
Mulțumesc frumos!
Nu va mai agatați de viata materiala! Încercați sa nu mai reveniti pe pămînt la reîncarnare. Acestea sunt metode de păcăleală a acelor entități care sunt in consiliile de judecată de apoi si iti verifica viața. Te mint si te pun in situații in care sa te faca sa doresti sa revii ca sa repari ceva si sa parafezi un contract. Iti sterg memoria si te trimit in alt trup. Noi sintem oricum nemuritori. Venim pe pămînt din dorinta de a explora si nu din obligație asa cum sîntem păcăliți cu karma. Noi sintem spirite libere de orice constrîngeri. Si pt ca avem sursa proprie de energie de care au nevoie celelalte entități ne păcălesc usor. Deci atenție, după moarte nu dati crezare la toti neaveniții. Vor incerca sa ne sperie, dar avem puterea si vointa de a ne opune. Venim pe pămînt daca vrem si cu memoria întreaga.
Draga Sorin, si credinta e tot o forma de pacaleala. A renunta la realitatea materiala care in aest moment e singura certitudine si a fugi intr-o realitate psihologica inventata de minte foloseste doar la a-ti pacali viata fara a obtine nimic altceva. Eu consider ca e un pacat sa-ti pacalesti viata, a-ti pacali viata e cum in fapt nu ai exista. Neexistand nu ai cum sa fii cu Divinitatea. Divinitatea creata de minte pe care o vad unii dintre noi va disparea odata cu trupul.
Poate moartea să devina alinare? Da, atunci când viață devine o povară. Poate că cel mai bine înțeleg moarte, cei care stau mereu aproape de ea. Nu poți să ști, TU ca individ, ce este și cum se manifestă această clipa si atunci venim cu explicații. In copilărie nu există moarte, pentru ca nu există percepția fenomenului decât atunci când cineva drag dispare. Ca adult cauți, sau nu, răspunsuri in funcție de nivelul tău de cunoaștere. Indiferent de culturi sau civilizații fiecare are o explicație, pentru acel timp, acel ceva, ce înseamnă sfârșit si începerea sau nu, a unui nou început. Moarte este un mister cum mister este si viața, este precum + și- . Angoasa sau neliniștea față de acel moment poate duce clar la depresie sau uneori la suicid pentru a fi TU cel care deține controlul sau cel puțin așa cred.
Unii chiar se folosesc de aceasta realitate (moartea) si cauta sa o foloseasca in arta indoctrinarii. Frica indiferent de ce natura e trebuie considerata un pacat. Am intalnit cazuri in care unii parinti lipsiti de inteligenta repeta copiilor lor sistematic ca vor muri. Acesti inconstienti manipulati la randul lor de niste paraziti umani in fapt fara Dumnezeu cad in aceasta greseala. Copilul prin natura lui ignora aceasta realitate si chiar e un dar dar totusi oamenii in lipsa lor de ratiune pot provoca leziuni psihologice acestor tineri. Moarte e un dat si trebuie luata ca atare. As vrea sa cred ca faptul ca ne-am nascut inseamna ca avem proprietatea de a ne naste. Si a crede in aceasta posibilitate am avea puterea de a nu ne lasa manipulati. Universul e nemarginit si cred ca e posibil sa reaparem ca un cod de bare. Din pacate capacitatea unor oameni de a parazita pe semenii lor facand creere de Dumnezeu e reala si fiecare dintre noi avem obligatia de a descuraja acest mare pacat.
Credinta, o forma de a insela viata. In trairile noastre exista o dualitate a starii. Un bun psiholog poate controla cu dibaci mintea nefericitului. Frica de moarte e un atribut pe care il au majoritatea fiintelor vii. Frica de moarte obliga specia sa lupte pentru viata, deci tine de perpetuarea speciei. Stramosul nostru nu a fost o fiinta rationala, el a fost condus de instinct in totalitate. Omul modern are doua alternative. 1. De a constientiza frica si cu ajutorul ratiunii sa o faca ineficienta 2. Sa o lase, dar sa isi inventeze un sens prin care sa nu prea aiba timp de ea si aici isi au loc zecile de mii de credinte existente.