Inca din copilarie omul invata prin imitatie, prin observarea si preluarea atitudinilor, comportamentelor, reactiilor si credintelor celor din jurul sau. Familia, mediul in care ne-am format, mentalitatea poporului in care ne-am nascut isi pun covarsitor amprenta asupra personalitatii noastre.
Pana atinge maturitatea psihica si isi dezvolta o constiinta de sine, omul este pur si simplu produsul mediului din care provine. Parintii si mediul sunt responsabili pentru ceea ce a devenit el.
Insa, odata ce a atins maturitatea psihica si a devenit adult, omul este responsabil 100% de sine insusi, de alegerile sale si de destinul sau. El este responsabil sa faca un inventar al tuturor gandurilor, comportamentelor si atitudinilor sale si, in urma constatarilor facute, sa le pastreze pe cele care ii sunt pe plac si cu care rezoneaza, sa renunte la cele care nu sunt bune pentru el si sa-si dezvolte altele noi, in acord cu personalitatea si viata pe care si-o doreste. Acesta este rolul autocunoasterii si dezvoltarii personale de care auzi vorbindu-se atat de mult in ultima vreme si care este obligatorie pentru fiecare dintre noi.
Ce se intampla daca nu-ti asumi acest demers?
Vei ramane doar cu acele credinte si valori pe care ti le-au insuflat cei care te-au crescut.
Vei fi limitat la a trai o viata de tip copy/paste, lipsita de originalitatea si autenticitatea care exista ca si potential in interiorul tau.
Vei repeta "greselile" parintilor tai pentru ca, traind inconstient, vei avea tendinta sa ramai loial scenariului de viata pe care l-ai vazut la ei.
Vei prelua comportamentele si atitudinile celor care te-au crescut, iar ele te vor duce acolo unde i-au dus si pe ei.
Daca ne uitam in jur vedem prea putini oameni fericiti, prea putine familii cu adevarat implinite si functionale, care sa le insufle copiilor lor valori si credinte sanatoase. Vedem multe compromisuri, sacrificii, renuntare, tristete, disperare, suferinta, agresivitate, conflicte, ura, razbunare, "nebunie" s.a.m.d. Sunt mari sanse sa fi fost si tu expus la astfel de lucruri, asa ca, daca vrei sa traiesti altfel, este necesar sa devii constient de tine, de ceea ce exista in interiorul tau - de programarea ta mentala - si sa-ti asumi demersul de a iesi din matrix-ul in care ai fost bagat fara voia ta.
Nu mai gandi si nu mai fa nimic doar pentru ca asa ti-au spus altii, pentru ca "asa se face". Pune totul sub semnul intrebarii, renunta la ceea ce ti-a spus mama, tata sau alte persoane (cu exceptia acelor oameni care intr-adevar reprezinta un model de implinire, fericire si bucurie de a trai si astfel pot fi mentorii tai), cauta-ti adevarul tau propriu si construieste-ti propria ta cale, chiar daca esti un deschizator de drumuri.
Nu le mai permite celor care nu reprezinta un model pentru tine sa te influenteze, sa te faca sa te indoiesti de tine sau sa te manipuleze ca sa te determine sa nu-i depasesti, sa le arati ca se poate si altfel. Cand tu devii un om de valoare, increzator in sine, mandru, demn, cu realizari personale si profesionale, ii vei face si pe ei sa se indoiasca de credintele lor si de felul in care si-au trait viata - in compromisuri, suferinta sau renuntari si astfel sunt sanse sa se schimbe si ei.
Nu permite ca tu sa fii o copie a unei societati bolnave care inca nu si-a gasit calea catre armonie, ci devino un model al omului nou, evoluat, implinit si fericit.
Am mai spus-o si o repet: istoria a fost schimbata de acei oameni care au indraznit sa fie altfel, sa iasa din turma si sa gandeasca cu propria lor minte.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
De tine depinde evolutia societatii in care traim, de tine depinde felul in care esti si felul in care arata viata ta, tu esti arhitectul destinului tau.
Traieste in asa fel incat sa fii mandru de tine si de existenta ta, fii fericit si arata-le celor din jur ce inseamna sa fii un om frumos, evoluat si care emana bucuria de a trai!
Dr. Ursula Sandner 
Evolutia este calea spre frumusete
Buna Ursula,
Foarte frumos articolul tau, dar am si eu niste intrebari;
– Cand se atinge de fapt „maturitatea psihica si se atinge o constiinta de sine”?
– Ce facem noi parintii (cred eu ca avem o maturitate psihica) cand vedem copii nostri ca nu iau modele decat anturajul? ca noi parintii nu insemnam nici macar tiparele cu care au crescut si de care pomenesti mai sus!
– Cum remediem relatiile parinti-copii? (constientizand dupa 20 de ani ca nu am stiut cum sa facem sa functioneze)
ca despre asta vorbim, daca am sti, am actiona in cunoastinta de cauza si toata lumea ar „evolua frumos, dar NU STIM, aflam cu mult mai tarziu, din propriile experiente; ce facem ca si copii nostri sa nu afle „constienta de sine” la 40 de ani? sa isi traiasca voata frumos si impliniti.Ce facem cand vedem ca vor sa renunte la tot (la scoala) dar nu pun nimic in loc? Nu vor sa faca nimic dar blameaza tot ce reprezentam noi?
mentionez ca am un baiat de 21 de ani, si nu m-as implica deloc daca as sti ca urmeaza maturizarea psihica intr-un an, doi, trei, oricand, doar sa stiu ca se va intampla inr-o zi!
pana atunci, nu pot asista ca un spectator! nu pot, trebuie sa ma implic, altfel care este rolul nostru?
Multumesc frumos!
O zi minunata!
Buna Ioana,
maturitatea psihica si constiinta de sine o atinge un om in urma experientelor de viata si/sau a unui demers de autocunoastere si de dezvoltare personala, obligatoriu, cred eu, pentru fiecare dintre noi.
Cum poti sa intervii tu in deciziile baiatului tau, care are acum 21 de ani? Mi-e teama ca nu prea poti, mai ales daca el nu iti cere asta… orice interventie de tip parinte-copil (mai ales criticile, nemultumirea, judecarea, s.a.m.d.) nu fac altceva decat sa il indeparteze si mai mult de tine. Simte ca nu il accepti, asa ca cauta acceptarea la anturajul lui.
Ar fi normal sa il lasi sa-si asume responsabilitatea fata de propria sa existenta, sa faca singur greseli si sa invete din ele. Pana la urma cele mai bune lectii de viata sunt cele pe care le constientizam singuri.
Daca vrei sa nu il indepartezi de tot, este necesar ca relatia dintre voi sa se transforme intr-o relatie de tip adult-adult, nu parinte-copil cum este acum. Insusi faptul ca tu te raportezi la el ca la un copil lipsit de discernamant, ca incerci sa-i spui ce e bine si ce este rau, cum ar trebui sa traiasca sau sa gandeasca, il impiedica pe el sa-si asume responsabilitatea propriei vieti si in loc sa se comporte din ce in ce mai mult ca un adult, se comporta ca un copil rebel.
Nu mai poti sa repari acum greselile pe care le-ai facut in trecut in educatia lui, ci poti sa-i fii alaturi neconditionat, pana isi gaseste propria cale. Nu-l mai conditiona sa fie dependent de tine, fie ca te ia ca si model sau ca si contra-model, ci ia-ti mainile de pe el si lasa-l sa constientizeze ca viata sa ii apartine, pe de-a-ntregul. Orice actiune de a lui va fi urmata de un feed-back din partea vietii si asta il va face sa se trezeasca, nu indemnurile sau criticile tale.
Atunci cand nu mai avem plasa de siguranta sub noi si constientizam asta, instinctul de supravietuire intra in functiune. Cat timp el inca este dependent de tine, va trai ca un copil rebel, neasumandu-si responsabilitatea propriei sale vieti si astfel nu va atinge maturitatea psihica si nu-si va dezvolta constiinta de sine.
Stiu ca e greu pentru tine sa-i dai drumul, insa crede-ma ca este cel mai bun lucru pe care il poti face.
Numai bine iti doresc,
Ursula
Frumos spus.bune intrebari.majoritatea patintilot se confruntă cu aceste probleme.unde găsim rezolvarea?doar noi părinții cu atentie .rabdare multe dragoste putem reusi .
Mediul in care am crescut m-a transformat intr-o persoana slaba, fricoasa, exagerat de timida. Ajunsa la maturitate si constientizand ce se intampla cu mine, am hotarat sa ma schimb. Dar este atat de greu. Pentru un om care a fost format gresit, este atat de greu sa invete sa fie si sa traiasca altfel. Simt ca fac progrese, dar foarte incet. Voi salva acest articol si il voi reciti pentru a-mi da putere si a ma motiva. Multumesc ca existi, Ursula.
Buna Ursula, imi poti spune te rog ce pot face atunci cand lasam trecutul in urma, iertam si ne acceptam greselile si ne indrepatam atentia pt a contrui un viitor asa cum vrem noi DAR inca simtim inauntru nostru emotii negative care ne framanta si de care vrem sa scapam.Cum putem scapam de emotiile negative si toata ura care este inca in interior atunci cand avem cele mai bune intentii pt viitor?
Buna Ale,
daca simti aceste sentimente pentru o anumita persoana, scrie-le intr-o scrisoare si, daca simti, poti sa ii dai acele randuri. Dar vei vedea ca deja dupa ce le scrii, te vei simti putin mai usurata.
In acelasi timp, constientizeaza faptul ca orice ti-a facut acea persoana, orice s-a intamplat, nu se mai intampla acum. Trecutul nu mai are nicio putere asupra ta daca tu nu il tot aduci cu tine in prezent. Lasa-l acolo unde ii este locul si fa din prezentul si viitorul tau o opera de arta.
Daca simti aceste trairi fata de tine insuti sau fata de viata in general, accepta ca ai actionat in felul in care ai facut-o sau ca viata s-a purtat cu tine intr-un anume mod, invata din greselile trecutului si gandeste-te ca datorita lor ai devenit mai inteleapta si mai puternica. Astazi poti sa decizi sa o iei pe un alt drum, sa iti contruiesti o exista complet noua, sa lasi in spate trecutul luand cu tine doar invatamintele pe care le-ai extras din el.
Daca simti ca ai nevoie de ajutor suplimentar, apeleaza la un psihoterapeut care te va ajuta sa depasesti toate acestea.
Numai bine iti doresc,
Ursula
mi-as dori sa am in mine resurse de a-mi gasi un echilibru emotional ,nu stiu sa-mi raspund de ce sunt asa de sensibila si usor de ranit de cele mai multe ori chiar daca las in urma trecutul ,fiecare experienta imi creeaza un alt dezechibru emotional pentru ca de fiecare data pun suflet si nu pot sa vad decat comportamentul frumos si nu adevarata fata …
Pai tocmai in tine sunt aceste resurse. Ele sunt si se afla adanc in interiorul tau chiar daca momentan ai o alta senzatie… tu tot in sufletul tau o sa gasesti puterea! Mi-ar face placere sa discutam mai multe … daca doresti.
Draga Alina, tiza mea, si eu am trecut si inca mai trec prin acest labirint… caut sa transform un labirint intr-un drum drept. :)
Chiar daca imi asum demersul, nu e nici o garantie ca lucrurile se vor schimba. Pana la urma oamenii nu se schimba. Evolueaza, dar nu se schimba cu adevarat doar pentru ca se trezesc intr-o dimineata cu aceasta dorinta…totusi poate exista modalitati si inca nu le-am descoperit eu…
E de bagat bine la cap ce ai scris aici, mas bucura ca tot poporul roman sa citeasca si sa inteleaga ce ai scris aici
„Acum 10 ani, la fel ca mulți dintre noi, ajunsesem într-un moment de răscruce. Deciziile pe care le-am luat m-au aruncat într-o depresie cumplită. Aveam o stare permanentă de anxietate și aveam încontinuu atacuri de panică și chiar luam în calcul o soluție radicală.
Am primit apoi o carte cadou, carte care mi-a deschis ochii și m-a făcut să îmi schimb complet viața. ”
Imi poti spune te rog ce carte ti-a deschis ochii?
Multumesc, Sabina
Despre ce carte vorbeste Sabina?
Despre ce carte vorbesti?
Buna. Pot spune din toata inima ca am „evoluat”.Povestea vietii mele e destul de lunga, dar scurtata ar suna cam asa: un cancer de san acum 10 ani, si decesul sotului, un an mai tarziu. Viata mea a luat-o razna. Am ajuns la un moment dat la linia aceea unde stai si gandesti daca mai merita traita viata. Doi copii m-au tinut de mana si mi-au dat impulsul de a merge mai departe. Dar starea mea psihica era tot mai critica, depresia ma chinuia, singuratatea ma apasa, si sufletul plangea cu lacrimi amare. Apoi am intalnit o persoana care m-a indreptat catre un psiholog si viata mea a inceput sa se schimbe. Am invatat cum sa ma iubesc, cum sa ma accept asa cum sunt, cum sa accept tot ce primesc, cum sa multumesc pentru ceea ce primesc.Inca mai am de muncit cu mine, dar simt o schimbare in bine, de aceea tot ce primesc de la tine URSULA, citesc cu nesat si iti multumesc pentru tot. Sa stiti ca se poate evolua, cu multa munca, cu meditatii, citind si lucrand cu tine.E greu dar merita. VIATA, CHIAR MERITA TRAITA!
Fiul meu are 34 de ani, dupa un esec cu o femeiusca usoara, la mine acasa, binenteles ca nu am lasat fara cuvint, a ales sa se mute cu urmatoarea separat. Avind aceasta plasa care ii oferi si tu fiului tau, binenteles ca nu s-a mutat fara bani.
E, acum dupa citeva luni banii sunt pe nicaieri, mindra dusa cu altul de mult, si mie care am fost harpia pentru el, imi cere ajutorul. De altfel este un baiat foarte inteligent, invata tot timpul se educa, isi completeaza cunostiintele.
Vreau sa spun ca singurul ajutor care ii ofer este ca poate sa se mute acasa CONDITIONAT, plateste mincarea lui, si contribuie la facturi, ia parte din muncile necesare pentru intretinerea casei si a terenului, altfel nu va invata niciodata sa traiasca intre turma care ii cere bani in fiecare luna.
Viata noastra nu e fara sfirsit, dupa ce noi nu vom mai fi, cum vor trai ei
Da urmatorul comentariu a ajuns intr-un loc gresit.
Vreau sa spun ca eu am lucrat 18 ani pe o sectie de oncologie, a si lasat amprenta pe mine.
Dupa 10 ani am crezut ca nu mai rezist, dupa ce o prietena foarte buna cu noi imfirmierele (de altfel era bolnava noastra ce revenea in fiecare 3 saptamini), ajunsese piele si oase inainte de moarte, dar nu putea sa moara pina ce fiul ei nu avea un sprijin pe linga el, o femeie, cu care sa ramina un timp, si sa-si poarte grija inul altuia.
Acest lucru m-a marcat pentru toata viata, atunci simtindu-ma coplesita de durere.
De atunci am avut parte de multe incercari dar cred ca acum la virsta de 58 ani imi dau seama cita forta a scos din mine Viola, aceasta femeie puternica si constienta de boala ei cu care trebuia sa se lupte, si constienta de scopul si menirea ei din acesta viata
Mulțumesc pentru articol!
Am văzut de curând un documentar extraordinar, Lo Sfidante (Sfidatorul Conștiinței noastre) în care chiar este inserat un fragment din filmul Matrix. M-am cutremurat! Am inteles cât de rău ne facem singuri prin dialogul interior continuu, bazat pe sistemul nostru de credințe, care ne-a fost insuflat de familie si mediul în care trăim. Norocul meu este ca eu nu prea am acest sistem de credințe, chiar nu înțeleg de ce. Ce mă limitează pe mine în a-mi trai viața plenar este propriul meu bagaj de experiențe neplăcute, care îmi pune frâne în trăirea experiențelor. Aici trebuie sa lucrez cu mine. Dar sunt atât de fericita ca m-am ,,trezit,,! Am inceput deja sa lucrez pentru dezvoltarea mea ca persoana și am multe alte viitoare proiecte.
Bafta tuturor celor care pornesc pe acest drum!
Livia
Draga d -soara Ursula
Trebuie sa va multumesc iarasi pt. articolele pe care cu generiozitate mi le trimititi . Unele dintre ele mi se potrivesc precum o manusa. Mi au placut si comentariile + intrebarile si raspunsurile pe cate le dati. Cel mai mult ma regasesc in spusele d soarei Alina. Din pacate, spre sfarsitul vietii datorita ireversibilitatii timpului se mai pierde din echilibrul emotional . Cu aleasa consideratie Ada
Hmmm… la fel simt si eu – chiar mai rar decat inainte – la fel ca dvs. la fel ca si d-na Alina… dar nu cred ca ma aflu aproape de sfarsitul vietii la doar 39 ani. :)
Pot sa vorbesc in numele meu si sa spun ca la mine se mai intampla inca asa datorita mult prea repetatelor evenimente negative anterioare … da, rani emotionale. De la un timp nu le mai simt atat de des si atat de intens datorita faptului ca reusesc sa nu mai retraiesc in minte tot atat de des cele intamplate trecand iar si iar prin ele. Mintea umana este absolut fascinanta! Ati observat cata putere poate avea asupra unui om daca acesta ii permite? Cum se intampla ca atunci cand retraiesti in gand o cearta sau o neintelegere cu cineva drag, durerea, disconfortul sau chiar furia sa fie resimtite la fel de puternice sau chiar si mai puternice? Am observat ca exact asa – fiind blocata in a repeta in minte experiente anterioare – nu chiar nu o faceam voit! :) Se intampla tocmai pentru ca aveam nevoie sa constientizez. Ma aflam parca intr-o bucla temporara de unde vroiam sa scap deoarece cu cat ma gandeam la ce am suferit cu atat atrageam mai multa suferinta in realitatea mea!
Da lucrez cu propria-mi minte careia atat de mult ii place sa ma saboteze… iar eu cumva trebuie sa o fac sa inteleaga ca sufletul meu conduce si nu mintea ( egoul ).
A trecut ceva vreme de cand am inteles ca atunci cand spui ca ” este greu ” este o alta forma de a te sabota deoarece cu cat spui ca este greu cu atat va fii si mai greu si este posibil sa te lasi pagubas.
Asa ca prefer sa fac si atat. Fiind si eu tot un om si simtind nevoia sa spun ca ” este greu ” m-am obisnuit sa o fac doar in chestiuniile pe care nu o sa le fac niciodata ex pentru mine este greu sa: termoizolezi blocurile, sa pilotezi un avion deci doar ce stiu cu siguranta ca nu o sa fac in aceasta viata imi spun ca este greu. Tot ce vreau sa fac este o provocare si la sfarsit rezultatul imi apartine indiferent de cum este el. :)
Tuturor va urez rabdare si succes!
Draga Ursula
Multumesc pentru articolele primite.
Ma regasesc partial in cele scrise de Ioana si cred ca ati lasa copii sa se descurce singuri este calea cea mai buna pentru ca sa-si traiasca propriul destin. Noi ca parinti, eu si sotul meu ne-am protejat prea mult copilul, ceea ce i-a dat o permanenta nesiguranta si datorita acestui fapt l-a facut vulnerabil . A dat gres. Acum lupta cu el. Depune eforturi mari sa devina puternic si vreau sa cred ca va reusi .
Draga Ursula, iti multumesc pentru articolele trimise- imi sunt de mare folos……ma aflu la o mare raspantie- trebuie sa iau o hotarare- dupa 36 de ani de casnicie…..imi este ff greu. Sfaturile sunt minunate aplicabile dar dacanu ai sustinere financiara ce faci?
Matrix… :) Un subiect interesant… Matricea psibilitatilor intr-o lume a sabloanelor… Rosu sau Albastru…? :))
Multumesc ptr articolele trimise si uite asa invatam multe.Succes in continuare
Esti absolut minunata! Claritatea mintii tale si cristalul exprimarii ideilor imi sunt de un real folos.Faci un bine imens mie si oamenilor ca mine. Multumesc si fie ca acest bine sa ti se intoarca inzecit!
Senzațional articolul tau,frumoasa draga!Ani de zile m_a bântuit trecutul,pana am avut puterea sa pun capăt conversațiilor pe tel. cu foștii iubiți,care_mi aduceau trecutul in prezent,cu ei îmi umpleam golurile care ma caracter.,am pus capăt ,practic i_am interzis soțului sa mai aibă întâlniri cu fosta sotie care_l influenta împotriva mea si alte pers.,am înțeles ca mama a fost manipulata de bunica si de aceea s_a despărțit de tata,am înțeles ca trecutul trb.sa fie mort…Fara oameni frumoși ca tine,n_as fi reușit sa ma cunosc si sa evoluez.Îți mulțumesc ,draga Ursula
Bună seara , este foarte greu dar frumos sa lucrezi la dezvoltarea ta personala, m.am trezit la 41 ani după o experiență de viață cu multe chinuri , 7 operații, 4 diagnostice ,un pumn de medicamente psihotrope,dar citesc orice articol când am timp,tot ce primesc, orice blogspot de dezvoltare personala, muncesc de când mă trezesc cu mintea pana obosesc,nu pot merge pe jos mai mult de 3-5 minute ca am dureri mari din cauza unui diagnostic și a unei operații greșite la un picior,pe acest picior am 3 și urmează a 4 a,dar lupt și sunt foarte activa,în casa la birou mai mult unde pot cu toate ca nu am voie sa muncesc,am devenit super optIstanbul și pozitiva și îi susțin pe toți din casa care sunt pesimisti și gândesc negativ,așa eram eu la începutde căsnicie din obligație ,de parinti,am făcut multe cusururi, facultate și postliceala sanitara, am lucrat și ca asistenta 3 ani,îi încurajez pe cei care se plâng, vreau sa implementez în casa o comunicare nonviolenta,ca țipetele obosesc toate creierul este nu doar pe al meu, dar îmi lipsesc anumite detalii și sunt în criza de timp,muncesc mult ,obosesc și seara îmi place sa citesc saa relaxez și adorm târziu, mă trezesc târziu, lucrul.cu cifrele obosește rapid psihicul și am nevoie de timp seara pt a.l relaxa,sunt în criza de timp ,dar știu ca toate se rezolva, am fost chinuita de bunic ,tata,mana,mă rog sa uit ,sa iertam și sa îi iubesc,am afectat copilul cu problemele mele în perioade de șoc, a devenit introvertita și nervoasa, o las în pace , o ascult,o înțeleg, îi dau sugestii,eexemple și consecințe, avantaje și dezavantaje și o las sa decidă, a învățat singura sa își administreze bugetul,primit de la mine ,încă este a12 a ,o susțin financiar în pregătiri , o încurajez în orice decizie ,singurul lucru pe care încă îl cer este respectarea măcar 50 % a regulilor din casa,ajutor dacă are timp și restul, îi dau explicația corespunzătoare „când se lovește cu capul de sus” după ce se întâmplă să dea de o lectie care nu a ascultat.o de la mine
Îți mulțumesc pentru ajutorul pe care ni.l acorzi prin articole și vreau sa le spun tuturor, ca orice este posibil, dacă vrei,e foarte greu,și dacă nu reușim prin forte psihice proprii sa cerem ajutorul cât mai rapid,altfel trăim degeaba ,ne facem rău și noua și celor din jur și putem pierde rude și prieteni adevărați , iar copii pot lua o cale greșită, poate chiar neireversibila
Vă doresc mult curaj,putere,încredere în voi, va iubesc pe toți care veți citi chiar dacă nu va place ce am scris și va sfătuiesc să citiți și dezvoltare spirituala combinate ajuta enorm
Pentru orice detalii suplimentare, din experiența mea care am rezumat.o in mini infinit,dacă considerați ca v. Ar putea ajuta sau încuraja va stau la dispoziție și la telefon chiar în timpul meu liber fffff puțin, dar pt oamenii fac orice,iubesc oamenii,obiectele sunt pt folosit ,oamenii pt iubit și ajutat”iubește. ti aproapele ca pe tine insuti”spune Domnul Iisus, dar sa nu înțeleg greșit cum am înțeles eu mult timp,deci ca pe tine insuti nu mai mult decât pe tine , egal,va pup și va iubesc suflete dragi
Multumesc!!!
Din nou si din nou imi apare cate un raspuns tocmai cand am mai mare nevoie de el.
Multumesc! Foarte frumos articolul si tot la fel de frumos intra si la suflet!
Esti o incantare pt mine,fiecare articol citit ma ajuta sa inteleg cum e necesar sa fii ca la urma sa faci! MULTUMESC URSULA, esti un om minunat!