Prin natura meseriei mele iau contact in fiecare zi cu suferinta umana si cu cele mai intunecate povesti de viata, iar unele dintre cele mai revoltatoare povesti sunt cele in care intalnesc adulti a caror viata este profund tulburata de relatia cu parintii lor.
Cunosc femei si barbati de 20, 30, 40 chiar 50 de ani care au trait o viata intreaga terorizati de mama sau de tatal lor. Inca din copilarie acesti parinti i-au abuzat fizic (adica i-au batut) si psihic (adica le-au adresat tot felul de cuvinte devalorizatoare, jignitoare) si continua sa o faca.
Ce fel de mama ii spune copilului ei "te urasc inca de cand erai la mine in burta", "mi-ai distrus viata", "esti un handicapat/tampit/idiot", "nu esti bun de nimic", "ma faci de rusine", "mai bine te dadeam la casa de copii", "esti o curva" - (si asta la 10 ani), "nu vei reusi, nu vei face nimic niciodata toata viata ta" s.a.m.d? De fapt, stiu ce fel de parinte spune astfel de lucruri copilului sau si din punctul meu de vedere acesti oameni nu ar avea voie sa aduca pe lume suflete inocente, inainte de a-si rezolva tulburarile emotionale sau psihice.
Lucrez cu clientii mei ca sa le construiesc acum o stima de sine sanatoasa, incredere in ei insisi si sa depaseasca toate aceste mesaje parentale care le-au distrus copilaria si uneori si viata de adult. Este o munca titanica pentru ca fundatia personalitatii lor este profund viciata de felul in care au trait pana in acest moment - imagineaza-ti cat de greu este sa repari o casa care are fundatia subreda.
Dragi parinti, copilul vostru este simbolul familiei din care provine. Daca i se repeta mesaje negative, va avea tendinta sa traiasca in acord cu ele, iar daca are parte de parinti care ii ofera o educatie pozitiva, va creste un adult cu incredere in sine, dornic sa traiasca frumos si sa aiba realizari pe toate planurile.
Un parinte poate sa-i distruga sansa la fericire copilului sau, daca ii repeta mesajele pe care le-am enumerat mai sus. Sa nu te miri daca, dupa ce i-ai repetat copilului tau ca nu este bun de nimic, iti va demonstra ca asa este. Sa nu te surprinda faptul ca odata ajuns adult, va trai dupa "profetiile" tale. Daca l-ai supus abuzului psihic sau/si fizic va avea tendinta sa stea cu capul plecat in fata oricarei forme de autoritate si le va permite si altora sa se comporte cu el asa cum ai facut-o si tu, iar asta il va predispune la o viata de suferinta continua.
Viata este si asa suficient de grea si avem nevoie de o personalitate puternica si echilibrata ca sa reusim sa traim frumos. Nu-i distruge copilului tau personalitatea, ci, daca tot l-ai adus pe lume pentru ca asa ai ales tu - nu pentru ca el a cerut asta, asuma-ti responsabilitatea si ofera-i tot ce ai tu mai bun.
Nu orice parinte merita sa fie respectat si iubit de copilul sau, ci este necesar sa-si castige afectiunea si pretuirea progeniturii sale. Daca te-ai purtat cu el intr-o maniera prin care i-ai facut mai mult rau decat bine, sa nu te surprinda faptul ca va pleca cat mai departe de tine imediat ce va avea ocazia.
Ai facut un copil? Minunat. Acum invata cum sa fii un parinte bun, rezolva-ti problemele personale, emotionale sau psihice si asigura-te ca ii oferi copilului tau premisele celui mai sanatos si luminos viitor posibil.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Life-coach, psihoterapeut, Ph.D
Din pacate,si eu am auzit toata viata mea aceste lucruri…si mai rau de atat.Am ajuns sa aud de la tatal meu ca sunt grasa,urata,ca orice barbat care s-ar uita vreodata la mine ar face-o numai ca sa profite de mine,ca sunt o fraiera,o proasta,a ajuns sa-mi spuna chiar si ca sunt boschetara(pt el,bineinteles…).
Atunci am o intrebare…Se merita sa mai vorbesc vreodata cu el?Se merita sa il iert vreodata nu doar ca a spus aceste lucruri despre mine,ci si ca asta reprezint eu pt el?
dar se poate schimba situatia,,si draga Iulia si tatal meu imi vorbea asa…eram insarcinata la 19 ani si el,tatal meu ma lovea in burta,,am 53 de ani,,pina acum 2 ani,credeam ca e normal sa traiesti din emotii distructive,,faceau parte din mine,sint dependenta emotionala,dependenta de mincare,dar de cind cunosc dezv personala,am facut cursuri online,si psihologia invingatorilor,am inceput sa ma cunosc emozional,sa imi vindec ranile din copilarie,sa imi urmez visurile mele ca
ale parintilor nu le-am facut dar nici ale mele,,pina la 26 de ani tatal meu inca ma batea,am inca traume adinci in suflet,sint impulsiva uneori,dar credeti-ma ca se poate schimba totul si putem trai doar facind cum ne place noua,cum stam bine cu noi insine,dar trebuie sa ne cunoastem interiorul sa ne putem controla,,,asa ca va asigur,daca vreti,luptati,aveti pasiune totul se poate schimba,,,eu la 53 de ani am reusit,,deci oricine vrea poate chiar daca nu este usor,,va pup si va incurajez sa luptati pt voi ,pt fericirea voastra personala
Draga Nadia, sper sa primiti acest mesaj de la mine. Dintr-un motiv necunoscut mie, am simtit imperativ sa va scriu. Mi.ar placea sa vorbsec cu dumneavoastra, daca, desigur, binevoiti si dumneavoastra. Simt ca am multe de invatat de la dumneavoastra. Forta dumneavoastra de a continua e impresionanta.
Sunt tulburatoare aceste povesti de viata, dar din pacate foarte adevarate …
Draga Ursula, si eu am crescut cu urmatoarele sloganuri: ” doamne cit esti de urita, uita-te la sora ta ce frumoasa e , blonda cu ochi albastrii”, ” esti atita de urita ca va trebui sa punem linga tine – o masina, o casa si un cec de 5000lei ca sa te ia vreunu” , ” tu esti cea mare si esti vinovata si responsabila pentru surorile tale mai mici” , ” mai bine ma ca…am decit sa te fac pe tine”, ” eu te-am facut eu te omor” …samd. Sa nu mai vorbesc de cite ori luam bataie pentru ele . Lista e foarte lunga. Am suferit enorm si am luptat pentru a-mi stabiliza stima mea de sine si de a ma iubi asa cum sunt. Am devenit un om puternic si mi-am iertat parintii. Vreau sa incurajez pe toti care au avut parte de o asemenea tratatie in copilarie sa apeleze la serviciile unui psiholog, sa aibe incredere in ei insasi. Mai ales ar fi de dorit ca toti cei care doresc sa aibe un copil, sa se gindeasca foarte bine inainte. daca sunt pregatiti sa il aibe. Copilul este oglinda parintilor si merita
Articolul e excelent, surprinde simplu si realist o realitate dura, pe care o ascundem sub covor.
Autoarea pare a se adresa… parintelui! Caruia ii da sfaturi – de altfel inutile. Ce va intelege un adult aflat in faza de negare din ele? E ca si cum as spune alcoolicului sa NU MAI BEA… un sfat corect in totalitate, si bine intentionat, insa absolut inutil.
De fapt, m-as adresa COPILULUI, indiferent cati ani are. Si i-as spune: Poti corecta, poti rescrie o mare fila din viata ta… si sunt aici ca sa te ajut.
Draga Ursula,
Nu pot spune ca am avut lipsa in copilarie de tratamentele mentionate in articol, dar incerc de cativa ani sa repar distrugerile provocate de acestea.
Desi nu stiu cat de mult se „asorteaza” ceea ce te rog cu articolul tau, fiind vorba de copii indraznesc sa-ti cer sfatul.
Fiul meu, Alin, are 15 ani. Asta-vara plecand intr-o calatorie mi-a cerut ceva de citit si a ales din biblioteca mea „alchimistul” care i-a placut atat de mult ca de atunci tot timpul da cate o raita in biblioteca mea cand vrea sa citeasca. A mai ales „arta de a fi fericit”-schopenhauer, „daca m-as asculta m-as intelege” , „traieste in felul tau” a lui osho si alte asemenea .
Ideea este ca desi in biblioteca sunt in special carti de dezvoltare personala sau financiara, nu sunt sigura ca sunt toate potrivite pentru varsta lui. Stiind ca si tu de la o varsta frageda ai lucrat la dezvoltarea ta personala si spirituala , te rog sa-mi sugerezi cateva carti sau/si autori potrivit cu varsta lui, ca sa pot sa-i imbunatatesc adecvat propria lui biblioteca. Prioritara ar fi dezvoltarea personala desi a citit „cel mai bogat om din Babilon” si de atunci isi depune periodic bani pe cardul de alocatii, deci rezoneaza si la educatia financiara.
Sperand ca cerinta mea este ok , iti multumesc mult.
cu drag, Gabriela.
Trist dar adevarat !
Dar ma intreb daca e bine sa ai parinti hiperprotectivi ? Care din prea multa dragoste crezand ca iti fac un bine la urma te fac sa devii farà siguranta in propriile puteri , asteptand ca ei sa iti spuna c’è sa faci cand e de luat o decizie sau chiar luand locul tau in situatii dificile pt a te menaja !