Prin natura meseriei mele, iau contact în fiecare zi cu suferința umană și cu cele mai întunecate povești de viață, iar unele dintre cele mai revoltătoare povești sunt cele în care întâlnesc adulți a căror viață este profund tulburată de relația cu părinții lor.
Cunosc femei și bărbați de 20, 30, 40 chiar 50 de ani care au trăit o viață întreagă terorizați de mama sau de tatăl lor. Încă din copilărie acești părinți i-au abuzat fizic (adică i-au bătut) și psihic (adică le-au adresat tot felul de cuvinte devalorizatoare, jignitoare) și continuă să o facă.
Ce fel de mamă îi spune copilului ei: „Te urăsc încă de când erai la mine în burtă!”, „Mi-ai distrus viața!”, „Ești un handicapat, tâmpit, idiot!”, „Nu ești bun de nimic!”, „Mă faci de rușine!”, „Mai bine te dădeam la casa de copii!”, „Ești o curvă!” (și asta la 10 ani), „Nu vei reuși, nu vei face nimic niciodată toată viața ta!” ș.a.m.d. De fapt, știu ce fel de părinte spune astfel de lucruri copilului său și din punctul meu de vedere acești oameni nu ar avea voie să aducă pe lume suflete inocente, înainte de a-și rezolva tulburările emoționale sau psihice.
Lucrez cu clienții mei să le construiesc acum o stimă de sine sănătoasă, încredere în ei înșiși și să depășească toate aceste mesaje parentale care le-au distrus copilăria și uneori și viața de adult. Este o muncă titanică pentru că fundația personalității lor este profund viciată de felul în care au trăit până în acest moment – imaginează-ți cât de greu este să repari o casă care are fundația șubredă.
Dragi părinți, copilul vostru este simbolul familiei din care provine. Dacă i se repetă mesaje negative, va avea tendința să trăiască în acord cu ele, iar dacă are parte de părinți care îi oferă o educație pozitivă, va crește un adult cu încredere în sine, dornic să trăiască frumos și să aibă realizări pe toate planurile.
Un părinte poate să-i distrugă șansa la fericire copilului său, dacă îi repetă mesajele pe care le-am enumerat mai sus. Să nu te miri dacă, după ce i-ai repetat copilului tău că nu este bun de nimic, îți va demonstra că așa este. Să nu te surprindă faptul că, odată ajuns adult, va trăi după „profețiile” tale. Dacă l-ai supus abuzului psihic sau (și) fizic va avea tendința să stea cu capul plecat în fața oricărei forme de autoritate și le va permite și altora să se comporte cu el așa cum ai făcut-o și tu, iar asta îl va predispune la o viață de suferință continuă.
Viața este și așa suficient de grea și avem nevoie de o personalitate puternică și echilibrată ca să reușim să trăim frumos. Nu-i distruge copilului tău personalitatea, ci, dacă tot l-ai adus pe lume pentru că așa ai ales tu – nu pentru că el a cerut asta, asumă-ți responsabilitatea și oferă-i tot ce ai tu mai bun.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Nu orice părinte merită să fie respectat și iubit de copilul său, ci este necesar să-și câștige afecțiunea și prețuirea progeniturii sale. Dacă te-ai purtat cu el într-o manieră prin care i-ai făcut mai mult rău decât bine, să nu te surprindă faptul că va pleca cât mai departe de tine imediat ce va avea ocazia.
Ai făcut un copil? Minunat. Acum învață cum să fii un părinte bun, rezolvă-ți problemele personale, emoționale sau psihice și asigură-te că îi oferi copilului tău premisele celui mai sănătos și luminos viitor posibil.
Dr. Ursula Sandner
Din pacate,si eu am auzit toata viata mea aceste lucruri…si mai rau de atat.Am ajuns sa aud de la tatal meu ca sunt grasa,urata,ca orice barbat care s-ar uita vreodata la mine ar face-o numai ca sa profite de mine,ca sunt o fraiera,o proasta,a ajuns sa-mi spuna chiar si ca sunt boschetara(pt el,bineinteles…).
Atunci am o intrebare…Se merita sa mai vorbesc vreodata cu el?Se merita sa il iert vreodata nu doar ca a spus aceste lucruri despre mine,ci si ca asta reprezint eu pt el?
dar se poate schimba situatia,,si draga Iulia si tatal meu imi vorbea asa…eram insarcinata la 19 ani si el,tatal meu ma lovea in burta,,am 53 de ani,,pina acum 2 ani,credeam ca e normal sa traiesti din emotii distructive,,faceau parte din mine,sint dependenta emotionala,dependenta de mincare,dar de cind cunosc dezv personala,am facut cursuri online,si psihologia invingatorilor,am inceput sa ma cunosc emozional,sa imi vindec ranile din copilarie,sa imi urmez visurile mele ca
ale parintilor nu le-am facut dar nici ale mele,,pina la 26 de ani tatal meu inca ma batea,am inca traume adinci in suflet,sint impulsiva uneori,dar credeti-ma ca se poate schimba totul si putem trai doar facind cum ne place noua,cum stam bine cu noi insine,dar trebuie sa ne cunoastem interiorul sa ne putem controla,,,asa ca va asigur,daca vreti,luptati,aveti pasiune totul se poate schimba,,,eu la 53 de ani am reusit,,deci oricine vrea poate chiar daca nu este usor,,va pup si va incurajez sa luptati pt voi ,pt fericirea voastra personala
Draga Nadia, sper sa primiti acest mesaj de la mine. Dintr-un motiv necunoscut mie, am simtit imperativ sa va scriu. Mi.ar placea sa vorbsec cu dumneavoastra, daca, desigur, binevoiti si dumneavoastra. Simt ca am multe de invatat de la dumneavoastra. Forta dumneavoastra de a continua e impresionanta.
Sunt tulburatoare aceste povesti de viata, dar din pacate foarte adevarate …
Draga Ursula, si eu am crescut cu urmatoarele sloganuri: ” doamne cit esti de urita, uita-te la sora ta ce frumoasa e , blonda cu ochi albastrii”, ” esti atita de urita ca va trebui sa punem linga tine – o masina, o casa si un cec de 5000lei ca sa te ia vreunu” , ” tu esti cea mare si esti vinovata si responsabila pentru surorile tale mai mici” , ” mai bine ma ca…am decit sa te fac pe tine”, ” eu te-am facut eu te omor” …samd. Sa nu mai vorbesc de cite ori luam bataie pentru ele . Lista e foarte lunga. Am suferit enorm si am luptat pentru a-mi stabiliza stima mea de sine si de a ma iubi asa cum sunt. Am devenit un om puternic si mi-am iertat parintii. Vreau sa incurajez pe toti care au avut parte de o asemenea tratatie in copilarie sa apeleze la serviciile unui psiholog, sa aibe incredere in ei insasi. Mai ales ar fi de dorit ca toti cei care doresc sa aibe un copil, sa se gindeasca foarte bine inainte. daca sunt pregatiti sa il aibe. Copilul este oglinda parintilor si merita
Articolul e excelent, surprinde simplu si realist o realitate dura, pe care o ascundem sub covor.
Autoarea pare a se adresa… parintelui! Caruia ii da sfaturi – de altfel inutile. Ce va intelege un adult aflat in faza de negare din ele? E ca si cum as spune alcoolicului sa NU MAI BEA… un sfat corect in totalitate, si bine intentionat, insa absolut inutil.
De fapt, m-as adresa COPILULUI, indiferent cati ani are. Si i-as spune: Poti corecta, poti rescrie o mare fila din viata ta… si sunt aici ca sa te ajut.
Draga Ursula,
Nu pot spune ca am avut lipsa in copilarie de tratamentele mentionate in articol, dar incerc de cativa ani sa repar distrugerile provocate de acestea.
Desi nu stiu cat de mult se „asorteaza” ceea ce te rog cu articolul tau, fiind vorba de copii indraznesc sa-ti cer sfatul.
Fiul meu, Alin, are 15 ani. Asta-vara plecand intr-o calatorie mi-a cerut ceva de citit si a ales din biblioteca mea „alchimistul” care i-a placut atat de mult ca de atunci tot timpul da cate o raita in biblioteca mea cand vrea sa citeasca. A mai ales „arta de a fi fericit”-schopenhauer, „daca m-as asculta m-as intelege” , „traieste in felul tau” a lui osho si alte asemenea .
Ideea este ca desi in biblioteca sunt in special carti de dezvoltare personala sau financiara, nu sunt sigura ca sunt toate potrivite pentru varsta lui. Stiind ca si tu de la o varsta frageda ai lucrat la dezvoltarea ta personala si spirituala , te rog sa-mi sugerezi cateva carti sau/si autori potrivit cu varsta lui, ca sa pot sa-i imbunatatesc adecvat propria lui biblioteca. Prioritara ar fi dezvoltarea personala desi a citit „cel mai bogat om din Babilon” si de atunci isi depune periodic bani pe cardul de alocatii, deci rezoneaza si la educatia financiara.
Sperand ca cerinta mea este ok , iti multumesc mult.
cu drag, Gabriela.
Trist dar adevarat !
Dar ma intreb daca e bine sa ai parinti hiperprotectivi ? Care din prea multa dragoste crezand ca iti fac un bine la urma te fac sa devii farà siguranta in propriile puteri , asteptand ca ei sa iti spuna c’è sa faci cand e de luat o decizie sau chiar luand locul tau in situatii dificile pt a te menaja !