Frica, stresul si anxietatea

Prima parte

„Îmi este frică”, „sunt prea stresat”, „sunt anxios”, „am frecvent stări de panică”, „simt cum mi se pune un nod în gât”, „mi-e teamă că o să leșin, că o să-mi pierd controlul”… acestea sunt vocile la unison ale celor care parcă se simt copleșiți de viața de zi cu zi, care parcă nu-și mai găsesc liniștea, ale celor frământați de îngrijorări și gânduri catastrofale, ale multora dintre oameni.

Se spune că, pe lângă depresie, stresul și anxietatea au devenit boala secolului XXI, iar acest lucru nu este departe de adevăr. Scott Stossel ne informează în cartea sa, „Anxietatea”, că această tulburare constituie cea mai comună formă a bolilor mintale din clasificarea oficială de astăzi din SUA, mai răspândită chiar decât depresia și alte tulburări afective. Aproximativ 15% dintre oamenii care trăiesc în Anglia și 40 de milioane de americani suferă la un moment dat de o formă de tulburare anxioasă, iar la nivel mondial, un număr de unu până la șase oameni vor fi afectați de o tulburare de anxietate pentru cel puțin un an la un moment dat în timpul vieții.

Care este natura anxietății? Teoriile și abordările terapeutice ale anxietății pot fi grupate în patru categorii de bază (Stossel, 2019):

Abordarea psihanalitică susține că refularea gândurilor și a ideilor tabu, adesea de natură sexuală, sau a conflictelor psihice interioare duce la anxietate.

Abordarea cognitiv-comportamentală a anxietății consideră că aceasta este un răspuns condiționat de frică – învățăm, adesea prin condiționare inconștientă, să ne temem de lucruri neamenințătoare din punct de vedere obiectiv sau să ne temem prea intens de lucruri puțin amenințătoare.

Abordarea biomedicală se focalizează asupra mecanismelor biologice ale anxietății, pe structurile cerebrale, iar abordarea experiențială privește anxietatea ca fiind un mecanism de coping creat de psihic ca reacție la amenințările asupra integrității sale și a stimei de sine.

Deși în anumite privințe aceste perspective teoretice intră în conflict unele cu altele, nu se exclud reciproc.

Însă ce este anxietatea? Anxietatea poate fi confundată cu frica, însă nu este unul și același lucru. Frica este o emoție care ne semnalizează un pericol real, este de scurtă durată și are un „obiect” concret ce o determină.  Frica apare ca un răspuns emoțional în fața unei primejdii și ne pregătește pentru fugă, însă ne ajută și să găsim soluții pentru a ieși din acea situație primejdioasă. Vorbim aici despre răspunsul fight or flight, adică luptă sau fugi – sistemul nervos simpatic este activat, se secretă adrenalină și noradrenalină, ritmul cardiac crește, presiunea sanguină crește, pupilele se dilată, bronhiile se dilată, crește transpirația, întreg corpul devine tensionat și este pregătit să acționeze.

Cu toate că în prezent viața nu ne mai este amenințată de animale sălbatice, de exemplu, răspunsul luptă sau fugi ne poate fi activat de alți factori pe care îi percepem ca pe o amenințare – grijile ori situațiile stresante de zi cu zi, pierderile suferite – pierderea job-ului sau unei persoane iubite etc. Acest răspuns, la bază, este unul adaptativ, pentru că și frica este o emoție adaptativă - ea ne asigură supraviețuirea, însă devine problematică în momentul în care ne domină și ne controlează viața. Frica excesivă reprezintă punctul comun în cazul tuturor tulburărilor anxioase. Dacă frica vizează un pericol iminent real, anxietatea se referă la anticiparea unui pericol și este caracterizată de îngrijorări excesive și frici iraționale. Deși este normal să ne simțim anxioși în perioade mai dificile sau stresante ale vieții noastre (vorbim aici despre o anxietate normală, tranzitorie, deseori indusă de stres), o anxietate prelungită poate fi un semn al unei tulburări anxioase. În acest caz, simțim o frică intensă, stres și anxietate doar gândindu-ne într-o manieră negativă la anumite evenimente care presupunem că se vor întâmpla în viitor, declanșând, astfel, răspunsul luptă sau fugi chiar dacă nu ne confruntăm cu un pericol real. Ce efect are acest lucru asupra noastră?

- niveluri ridicate ale cortizolului și adrenalinei ne vor afecta memoria și capacitatea de a învăța;

- pentru ca organismul să revină la starea inițială are nevoie chiar și de 60 de minute, iar repetarea acestui ciclu de activare și dezactivare, adică a trăi în permanență într-o stare de stres, poate duce la iritabilitate, insomnii, dureri de cap, tulburări alimentare, dependență de alcool sau droguri;

- vulnerabilitate față de probleme respiratorii – în astfel de momente dacă respirăm accelerat și superficial apare hiperventilația sau putem simți că rămânem fără aer (apare senzația de sufocare). Dacă acest lucru se întâmplă frecvent, ne forțăm sistemul respirator, ceea ce îl poate vulnerabiliza;

- vulnerabilitate față de probleme cardiovasculare – începând de la creșterea tensiunii arteriale și ritmului cardiac până la alte probleme medicale mai grave;

- afectarea sistemului imunitar – care ne poate predispune la infecții sau care poate încetini vindecarea anumitor afecțiuni pe care le avem deja.

Anxietatea poate fi un efect al stresul prelungit, însă poate apărea chiar dacă o persoană nu are prezenți în viața sa factori concreți de stres. În cele ce urmează vom discuta despre stres, iar într-un articol viitor vom reveni asupra celorlalte cauze ale anxietății.

Stresul este un răspuns al organismului la cereri sau solicitări exercitate asupra sa. Stresul poate fi privit ca stimul, și ne referim aici la factorii de stres, ca reacție – starea de tensiune care apare în diferite situații, și ca proces – în fața aceluiași eveniment din exterior, persoanele pot reacționa diferit.

Stresul acut este de scurtă durată, apare în momentele în care ne simțim amenințați de un pericol, ca răspuns la un șoc pe care îl suferim, atunci când ne gândim la anumite evenimente recente neplăcute sau la situații presante care urmează să se întâmple. În fața acestui tip de stres, corpul nostru eliberează cortizol și adrenalină, ceea ce ne determină să intrăm într-o stare de alertă, pregătindu-ne să acționăm.

Stresul cronic se manifestă o perioadă îndelungată de timp și apare când, de exemplu, trăim într-o relație toxică, o familie disfuncțională, când trăim în condiții de viață nefavorabile sau când mintea noastră este „poluată” de fel și fel de gânduri și credințe negative. Vorbim, așadar, de situații dificile, problematice, lăsate nerezolvate, cu care ajungem să ne obișnuim în timp, astfel încât de multe ori oamenii nici măcar nu mai realizează cât de toxic este acest stil de viață. În acest caz, pentru că situațiile care ne declanșează stres sunt lăsate nerezolvate, corpul nostru, din cauza hormonilor eliberați, este în permanență în alertă, suprasolicitat. Pe acest fond, dacă nu facem ceva pentru a ieși din situațiile stresante sau dacă nu ne schimbăm perspectiva, felul în care gândim și ne raportăm la ceea ce ni se întâmplă, devenim mult mai vulnerabili în fața afecțiunilor fizice sau psihice (precum anxietate sau depresie).

Există, de asemenea, și ceea ce se numește stres pozitiv sau eustres, atunci când ni se întâmplă lucruri pozitive, când ne confruntăm cu schimbări favorabile – o promovare în carieră, căsătoria, nașterea unui copil.

Ce ne cauzează stres?

Printre factorii exteriori putem enumera:

- relațiile interpersonale/relația de cuplu – atunci când există conflicte, abuz de orice fel, lipsă de respect, un mediu toxic;

- insatisfacția privind slujba noastră, suprasolicitarea în muncă, conflicte cu colegi sau cu șefi;

- probleme financiare;

- schimbări/evenimente importante: pierderea unei persoane dragi, pierderea slujbei, un accident.

Printre factorii interni putem enumera:

- gânduri negative, îngrijorări, dialog interior focalizat pe autoînvinovățire, blamare, desconsiderare;

- oboseala, somn insuficient, lipsa unui echilibru între muncă, relaxare și distracție, nerespectarea nevoilor organismului;

- schimbări ale stării de sănătate, schimbări hormonale.

Cum se manifestă stresul?

- iritabilitate, nerăbdare, nervozitate, teamă, tristețe;

- oboseală, epuizare fizică, psihică acompaniată de un sentiment de agitație interioară;

- senzația de a sta ca pe ghimpi;

- dificultatea de a te bucura de viață;

- dificultatea de a te concentra și a lua decizii;

- poate apărea o senzație de singurătate, copleșire sau neajutorare;

- abuz de alcool, droguri, fumat în exces;

- a mânca prea mult sau prea puțin;

- tulburări ale somnului;

- probleme sexuale;

- dureri de stomac, de cap, amețeală.

Atunci, când stresul persistă mult timp în viața noastră, ajungem să ne simțim cu moralul la pământ, tensionați și neliniștiți în permanență, să ne retragem din punct de vedere social, chiar să avem reacții necontrolate. Deși eliminăm factorii de stres, o perioadă după aceea, ne vom simți la fel de obosiți și tensionați, până când organismul nostru își va recăpăta echilibrul.

Așadar, pentru a combate stresul, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să identificăm factorii declanșatori și să le limităm influența – de multe ori oamenii au senzația că nu-și pot controla gândurile, mediul sau felul în care se desfășoară relațiile lor, însă puterea de a ne schimba viața este în mâinile noastre. Dacă suntem stresați din pricina job-ului sau a relațiilor cu colegii sau cu șefii, trebuie să luăm atitudine, să ne apărăm poziția, să facem ceva pentru a rezolva situațiile care nu ne mulțumesc (însă oamenii nu fac asta pentru că își imaginează niște consecințe catastrofale, care, de altfel, pot fi niște temeri iraționale); dacă relația de cuplu reprezintă un factor de stres, trebuie să observăm ce anume nu ne mulțumește, care este contribuția noastră, putem schimba ceva, iar dacă nu, ce alegem să facem în continuare?

Dacă, în general, putem schimba anumite aspecte din viața noastră care nu ne muțumesc și ne cauzează stres, să ne gândim la un plan și să începem să acționăm, iar dacă schimbarea unei situații nu depinde de noi, atunci o manieră prin care putem reduce stresul este să o acceptăm, în loc de a ne consuma energia împotrivindu-ne, blamând, fiind furioși.

Când știm că de noi depinde schimbarea, blocarea într-o stare de pasivitate, de resemnare, nu va face altceva decât să ne întărească sentimentele de neputință, de frustrare, de tristețe, să ne consume pe interior și să ne determine să devenim și mai stresați, temători sau anxioși.

Stresul și anxietatea pot fi considerate fețe ale aceleiași monede, iar în articolul următor din această serie, vom discuta despre tulburarea anxioasă generalizată – ce este, cum se manifestă, care sunt cauzele.

Pe curând,

Dr. Ursula Sandner

 

7 comentarii pentru “Frica, stresul si anxietatea

  1. Foarte frumos,minunat dar eu cred ca confund starea de amxietate cu stresul cronic…dar mai lucrez cu mine…citesc foarte mult.Multumesc ptr tot.Sunteti minunata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *