A fi „nebun” într-o societate bolnavă…

Brain…este de fapt un lucru sănătos.

A fi „normal” înseamnă a fi bolnav. Krishnamurti spunea că „Nu este semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă.” Cu toate acestea, fiind născuți și crescuți într-o astfel de societate, majoritatea oamenilor nu își dau seama de acest lucru ori de contribuția lor la felul în care arată sistemul în care trăim – sunt asemeni peștilor care trăiesc sub apă însă nu realizează că mediul lor este unul acvatic sau că sunt parte din ecosistemul maritim.

În societatea actuală, a fi „normal” înseamnă a fi spălat pe creier de la o vârstă foarte fragedă timp de mai bine de 12 ani prin ceea ce numim „educație” sau școală; a lucra ca un sclav aproape toată viața pe un salariu de nimic și intrând în competiție cu alții pentru a-ți asigura supraviețuirea; a consuma încontinuu într-o manieră inconștientă tot felul de produse ca urmare a manipulării prin marketing, în tot acest timp dăunând planetei care ne susține și otrăvindu-ne organismele prin consumarea de alimente care duc la apariția bolilor; a te supune regulilor și a crede în dogme transmise de cei cu autoritate; a fi pasiv și lipsit de creativitate; a te suprima pe tine însuți în nenumărate feluri; a trăi în suferință și cu toate acestea a nu face nimic pentru a o depăși.

Dacă te gândești puțin, acest mod de a trăi nu este deloc în regulă, este chiar unul bolnav, însă este acceptat și considerat a fi sănătos de aproape toată lumea, și mai mult decât atât, răsplătit de societate. Acei oameni care reușesc cel mai bine să trăiască în acest fel sunt considerați a fi cei mai de succes, sunt cei mai respectați, pe când cei care sunt diferiți, mai conștienți și mai inteligenți, cei care își doresc să urmeze o altă cale în viață, sunt ridiculizați și percepuți într-o manieră negativă ca și cum ar fi niște ciudați sau chiar „nebuni”.

Dar care este scopul să trăim așa cum o fac toți ceilalți din jurul nostru, după niște rețete prestabilite? Ne putem bucura de viață urmându-ne propria cale, trăind așa cum simțim noi cu adevărat, în acord cu sinele nostru real. Însă, din păcate, nu sunt mulți cei care reușesc să privească lucrurile și viața în afara programării la care au fost supuși, cei care reușesc să iasă din „matrix-ul” în care au trăit atât de mult timp. Dar totuși există și astfel de oameni, cei care încep să se trezească, cei care nu își mai trăiesc viața în funcție de așteptările celor din jur, de așteptările societății, în funcție de „așa se face”, „așa trebuie”, „asta e calea tradițională”.

Într-un fel ai putea spune că acești oameni sunt cei care se răzvrătesc împotriva „normalității”, cei care sunt sinceri atât cu ei cât și cu ceilalți, iar acesta poate fi cel mai dificil lucru pe care l-ar putea face. De ce? Pentru a-ți susține propriul adevăr în fața celorlalți ai nevoie de curaj deoarece este un lucru riscant să fii sincer într-o lume în care cei mai mulți trăiesc în minciună. Ceilalți ți se vor împotrivi pentru că ai părăsit „turma”, pentru că ai ales o cale non-tradițională, te vei confrunta cu credințele lor limitative de tip copy/paste și vei avea de înfruntat multe dificultăți, însă, pentru a depăși toate acestea, va trebui să îți continui drumul fără a privi înapoi, să ai puterea să nu te lași influențat de negativismul din jurul tău.

Mulți oameni care au avut curajul de a se răzvrăti împotriva „normalității” societății noastre bolnave nu au reușit să facă față consecințelor propriilor decizii și acțiuni. Când nimeni nu îți acceptă unicitatea, când te simți neînțeles și când ceilalți încearcă să te împiedice să îți exprimi autenticitatea sau când încearcă să te aducă la „normalitate”, poți cu ușurință să îți pierzi curajul și să devii anxios și nefericit. De aceea unele dintre cele mai mari minți ale lumii s-au confruntat cu probleme psihice și emoționale serioase. Și chiar dacă acum, după mult timp de la moartea lor, sunt recunoscute ca genii, când trăiau erau considerați „nebuni” sau ciudați.

Când conștientizezi că ceva nu este în regulă cu felul în care trăiești, în care trăim cu toții, și te hotărăști să îți recapeți libertatea și să o iei pe o altă cale, este foarte posibil să te confrunți cu nenumărate obstacole. Cei din jur și mai ales apropiații, prietenii și membrii familiei vor face tot posibilul pentru a-ți împiedica evoluția, cu intenția de a te „ajuta” să devii normal din nou, exact așa cum sunt ei. În loc să te susțină în drumul tău și să te încurajeze să îți dechizi aripile și să zbori cât mai sus, te vor descuraja și te vor trage după ei ca să suferiți împreună.

Îndrăznește să ieși din tipare!

Undeva în interior știi și tu că ai putea să-ți trăiești viața într-o manieră mult mai frumoasă. Și așa și este. Chiar dacă la început îți va fi greu și ți se va părea cel mai dificil lucru de obținut, este de fapt singurul lucru pentru care merită să depui tot efortul, pentru că, altfel, care mai este scopul vieții dacă nu bucuria de a trăi? Ce rost are să îți irosești întreaga viață doar pentru că alții ți-au spus cum ar trebui să trăiești?

Dacă îți dorești să trăiești așa cum vrei tu, și nu așa cum se așteaptă ceilalți, trebuie să ai curajul de a fi puțin „nebun”, nebun în acord cu standardele societății, să îți asculți vocea interioară, să îți urmezi chemarea și să nu te intereseze ce cred alții despre tine, să fii dispus să te confrunți cu greutăți fără a renunța la obiectivele tale și să faci tot posibilul să îți transformi visele în realitate.

Indiferent cât de greu ți-ar fi, toată suferința îți va fi recompensată odată cu crearea unei vieți noi, o viață trăită în bucurie, împlinire și liniște interioară. În plus, suferința merge mână în mână cu schimbarea, așa că permite-i să te ghideze în transformarea ta!

 

Echipa Dr. Sandner

- un articol adaptat după http://theunboundedspirit.com/crazy/

 

18 comentarii pentru “A fi „nebun” într-o societate bolnavă…

  1. Sunt rarisimi oamenii care ajung la aceasta intelepciune si stil de viata, cei mai multi asculta, chiar aproba dar continua sa traiasca toxic. Cunosc atatia oameni „speciali” care vorbesc despre autenticitate si evolutie, dar vietile lor nu reflecta deloc spiritul rebel autentic si curajos de care vorbesc ei. Niciun om nu ar recunoaste ca traieste nociv , constient fiind ca imbratiseaza valorile unei societati bolnave, la fel cum un fumator admite ca fumatul e nociv, niciodata nu va spune ca e sanatos, cu toate astea continua sa-si distruga sanatatea. Ma intreb oare cati oameni traiesc cu adevarat autentic si frumos? Cati pot spune cu mana pe inima ca sunt fericiti? De curand am avut surprinderea sa o descopar pe noua andreea raicu, poate singura persoana publica care a recunoscut ca a trecut printr-o criza urata in care efectiv si-ar fi dorit sa moara, desi putea usor bifa toate cerintele societatii asteia „minunate” – are bani, succes, faima, frumusete, si cam orice isi poate dori o femeie implinita. Cu toate astea era profund nefericita, si exact cum spui toti o privesc ca pe o ciudata care vorbeste despre India, meditatie si sensul vietii. Nu doar ca e marginalizata cumva, dar e si ridiculizata. Cred sincer ca acei oameni care ajung sa gaseasca fericirea sunt fie suflete intelepte fie trec printr-o criza de viata acuta. Revelatia spiritualitatii nu te loveste-n cap asa intr-o dimineata de mai, ci e un proces indelung de lectii si suferinta care te transforma si te sculpteaza pe dinauntru, iar pentru asta trebuie sa ai o anumite profunzime si sensibilitate interioara, dar si putere de intelegere. Traim intr-o era a schimbarii, a revolutionarii si a informatiei. Termeni ca self development nu mai sunt un mister pentru nimeni, si cu toate astea societatea se degradeaza de la un an la altul, pentru ca nu e de ajuns sa citesti sute de carti si sa incepi sa-ti pui intrebari, ci ai nevoie la un nivel superior sa integrezi o noua realitate de care nu erai constient ca exista, cea a fericirii adevarate. Am ajuns la un nivel atat de scazut al constiintei incat suferinta a devenit o stare de fapt cat se poate de „naturala”. Fericirea nu sunt acele cateva secunde cand sufli lumanarile in tort sau castigi o excursie in caraibe, fericirea e starea naturala a omului sanatos si nealterat. Schimbarea incepe la nivelul mintii, iar mintea poate intelege, dar nu e suficient. Pana ce nu experimentezi autenticitatea si libertatea, pana cand nu esti total sincer si asumat, nu ai cum sa accesezi fericirea doar la nivel mental. Exista atatea quote-uri de care ne lovim zilnic ” urmeaza-ti inima” ” iubeste viata” traieste liber” etc incat in pofida simplitatii lor, banalizandu-le, efectiv nu le intelegem decat la nivel mental si acolo se opreste totul. Degeaba iti spui toate astea si le postezi pe facebook daca nu le-ai experimentat si nu le-ai trait niciodata. E ca si cum ai spune ” sunt milionar” dar nu esti si iti urasti jobul la care mergi zilnic. Degeaba spui „traieste liber” cand esti dependent financiar sau emotional de cineva. Multi functioneaza pe principiul „gandeste pozitiv” dar nu actioneaza in niciun fel. Libertatea e o responsabilitate uriasa, iti cere sa iti depasesti limitele, sa-ti infrunti frica, necunoscutul, sa te intretii financiar, sa spui ceea ce gandesti si simti cu toate consecintele aferente, sa te muti intr-o alta tara sau sa-ti schimbi anutrajul daca asta iti doresti, libertatea inseamna sa-ti infrunti familia si apropiatii cu toate riscurile etc. Repet, la nivel mental, pur teoretic, multi suntem bravi si evoluati, dar doar cei care isi traiesc propriul crez sunt cei cu adevarat impliniti si autentici, iar eu cred ca tu esti una din ei pentru ca ai avut curajul sa-ti schimbi radical directia in viata, la randul tau candva o victima a matrix-ului. Un articol foarte simplu si adevarat, dar atat de profund in simplitatea lui, incat putini il inteleg cu adevarat.

    1. Buna Cristina. Apreciez opinia ta, dar din punctul meu de vedere cred ca te complici si in comentariul tau ti-ai creeat singura ziduri ca sa eviti sa fii fericita. Ideea e sa fii fericit, si nu e greu sa faci asta indiferent de cine esti si ce situatie materiala ai. Sunt fumator, stiu ca tutunul este nociv, dar imi place sa fac asta. Accept acest risc pentru ca ma face sa ma simt bine. Si trebuie sa cauti fericirea in tot ce te inconjoara si da, sa fii diferit si sa nu iti pese ce zic ceilalti, ca pana la urma este viata ta, corpul tau. Este greu sa faci asta pentru ca omul a fost educat sa sufere a fost indoctrinat sa se supuna si sa se multumeasca cu 700 ron pe luna ca daca nu va fi dat afara. Suntem siliti sa ne supunem majoritatii si sa nu avem pareri in niciun fel, dar in noile generatii lucrurile s-au mai schimbat daca privim indeaproape. Cu toate ca ii numim „generatia tableta” dar exista totusi ceva diferit. Trebuie sa fii open minded si sa accepti si sa intelegi oamenii… Si vorbind de libertate, este mult mai dificil sa-i gasim o definitie cat mai buna, pentru ca libertatea difera; ajungand la libertatea supreama este imposibil de obtinut pentru ca exista bariere la fel ca in comentariul tau. Si 99% din populatie este manipulata deci au doar sentimentul de „libertate”. Ideea in sine este ca daca vrei sa fii fericit e simpul fa-o, fara prea multe intrebari asupra sinelui ca o sa te trezesti intr-o stare de ego. Si inca ceva, nu ai nevoia de libertate sa fii fericit, ai nevoie de curaj. Libertatea eate o forma de manipulare atata timp cat banul – si e greu de acceptat acest lucru – are in momentul de fata cea mai mare putere.. Dar ne abatem de la subiect… Sper sa iti gasesti calea spre o fericire mai prospera in rest follow your dreams. :*

    2. Enigma, nu ai inteles comentariul meu, eu sunt o persoana fericita, iar pentru mine libertatea chiar si financiara e o conditie a fericirii, nu as putea fi niciodata fericita fara bani sau independenta pe care ei mi-o ofera. Nu suntem siliti de nicun fel sa ne supunem majoritatii sau sa sa nu ne exprimam opiniile (cum spui tu) , pentru ca traim intr-o lume libera, intr-o tara civilizata si democratica si nu suntem supusi nici siliti de nimeni, astea se intampla doar in lumea islamica si-n cazuri extreme. Pentru mine cum spuneam fericirea e strans conditionata de libertate, iar libertatea e cea mai fireasca stare a omului, omul nu s-a nascut sa fie sclav nimanui. „Libertatea este forma de manipulare atata timp cat banul are cea mai mare putere” – in opinia mea banul e foarte benefic si necesar, iar libertatea pentru mine e conditia fericirii. De asta nu sunt angajata, traiesc unde imi doresc si sunt libera sa ma exprim cum simt, nu ma poate sili nimeni sa fac contrariul. Te invit sa recitesti comentariul si sa intelegi ce am vrut sa spun.

    3. Cristina, foarte pertinent si la obiect comentariul tau, e o paralela clara intre cei care „filozofeaza”, teoreticienii care palavragesc si cei care si aplica principiile unei vieti sanatoase. Daca ar fi atat de usor sa traiesti aceste principii, am trai intr-o lume mai inteleapta si mai pasnica. Mesajul tau indeamna la ACTIUNE in drumul spre fericire. Putini suntem cei care si actionam in sensul asta, multi raman la nivelul de teorie si filozofie ieftina, din cauza asta sunt saraci nu doar financiar dar si spiritual, sunt nefericiti, sunt sclavi, sunt depedenti de vicii etc. si nu inteleg cum doar unii reusesc sa atinga succesul cand teoria e atat de simpla si pe intelesul tuturor.

    4. Corect, Sergiu! doar cei curajosi si asumati iau initiativa si actioneaza pentru a-si schimba viata, cei care sunt dispusi sa faca efortul si munca necesara cu o mare putere de vointa, sunt invingatorii, cei care merita fericirea si viata pe care si-o doresc. Cei care doar teoretizeaza nu vor ajunge prea departe.

  2. Lumeaa ne-o construim noi,bineinteles tinind cont de toti cei din jurul nostru fara a frusta de libera alegere a fiecaruia!

  3. Azi mi se potriveste articolul acesta ca o manusa. Sa fii „nebun” in termenii unei societati cu valori confuze, nocive si compromise poate fi calea spre libertatea interioara. Dar are un preţ greu. E dureros sa il intelegi pe celalalt si sa stii, in acelasi timp, ca celalalt nu te poate înţelege, nu te poate accepta. Să rămâi senin în faţa ostilităţii generate de teama, neintelegere, frustrare e o dovada de putere interioară la fel de greu accesibilă ca libertatea interioară. E atât de greu! Acesta e punctul in care multi cedeaza şi aleg linistea pe care ti-o ofera normalitatea, adaptarea prin compromis si renunţare. Eu nu am ajuns inca la acea seninatate. Poate candva…

  4. Multumesc Cristina foarte greu am inteles de ce oamenii nu renunta la traditii ..mai ales ca singura constanta este schimbarea.M-am luptat cu aceste disonante dar iata ca cu cat elemente consonante ti se aduc te trezesti mai bine si te apropii de adevaratul sine renunti la credinte ce te limiteaza ..incepi si intelegi ca gloria ..libertatea de multe ori inseamna sa -i „bati”pe toti fie familie ..fie ce o fi asta inseamna transcederea si da ..unde este constiinta? Unii te pot considera nebun dar pana la urma asta e ..ce conteaza de fapt ?
    Fie Matrix fie Batman ..sunt lectii frumoase spre sinele tau spre autenticitate ..spre devenire de altfel face parte din procesele vietii .Pacat ca multi te considera nebun dar asta e ! Te rog sa mi dai un raspuns pentru ca sunt dependent emotional , multumesc inca o data si sper ca sunt pe drumul cel bun.

    1. Mihai, eu consider ca atata timp cat cauti sa te cunosti pe tine si sa-ti urmezi vocea interioara esti pe drumul cel bun. Fii sincer cu tine si nu te vei insela. Indoielile sunt normale, cu totii le avem dar ele sunt indicatorii spre destinatie, cu cat te apropii mai mult de adevar cu atat se spulbera si indoielile. Nu trebuie sa te simti vinovat ca ii infrunti pe cei apropiati, si nici nu trebuie sa fii dependent emotional de nimeni pt ca tu ai venit pe aceasta lume ca sa fii fericit, sa te bucuri de viata ta si daca ai primit acest dar pretuieste-l, nu-l sacrifica pentru nimeni. Oamenii vor incerca sa te manipuleze emotional ca sa renunti la tine pentru ei, ceea ce e foarte egoist. Fiecare e responsabil de fericirea proprie. Urmeaza-ti calea si nu privi in urma, tu esti cea mai importanta persoana din viata ta si nu datorezi nimic nimanui.

  5. Candva mi s-a dat definitia de a fi nebun cam asa, ne-bun sau a nu fi bun pt societatea in care traim. Mi-a placut explicatia si am adoptat-o, explicand permanent asta. Am mai auzit o definitie faina, exprimandu-ma o data ca am facut un desen si e kitsch , mi s-a raspuns de catre un artist plastic cam asa, ce e kitschul, e tot un tip de arta. M-am tot gandit si in concluzie, toate regulile sociale sunt artificiale, sunt de noi oamenii facute, cine zice ca sunt bune, rele, sau ca nu le putem schimba? Ne nastem , sper cu un cod genetic moral, in care legile primordiale sunt subordonate legii de ocrotire si perpetuate a speciei umane. Modul in care ne-am confectionat viata sociala e subordonata acestei legi si daca nu tinem cont de ea, mai devreme sau mai tarziu, ne vom elimina, vom disparea, natura nu iarta aroganta si vom fi considerati ca o tumoare. Cei care sunt ciudati, simt instinctiv ca omenirea a luat-o razna si procedeaza ca si celulele albe , incearca sa repare stricaciunea, dand semnale de alarma. Privind totul global, putem spune ca ne-bunii sunt vizionari, sunt doctorii societatii. A fi rebel, ne-bun, e un mod de a trai destul de palpitant si chiar periculos, e ca si cand urci pe Everest. Inaonte insa zrebuie sa te antrenezi., adica sa ai curaj, cum spui tu.

  6. Imi place teribil acest articol…Oameni buni, eu sunt un om „nebun” intr-o societate bolnava… si am trait tot ceea ce este scris acolo…Mi-am urmat caile mele, ba chiar am dat cu piciorul la asa zise „ocazii”…Adica sa ma inec in compromisuri mizere , pentru ca asa, cica, te poti realiza…Si cand zic compromisuri mizere, nu ma refer la a accepta spasita cei 700 de lei pe luna…Nu am putut sa vand pe mama si pe tata ca sa ma „relizez”…asta era ideea…Intelegeti, nu?
    Am citi despre Andreea Raicu. Nu am stiut ce a trait ea…Pentru ca eu nu citesc revistele mondene…Efectiv ar trebui sa plece din acel mediu si sa caute un mediu de omeni potriviti pentru ceea ce o preocupa pe ea acuma…

    Si da, e nevoie de mare curaj…

  7. Care este definitia independentei?
    Ca poti fi dependent de 700 lei salar sau 1.000.000 lei venitul societatii al carui patron esti.
    Oare cine munceste mai mult ? Cel care castiga 700 sau celalalt? O sa ziceti ca ultimul munceste cu placere…( chiar daca e vorba numai placerea de a avea bani?), dar si primului poate sa-i placa ce face, ca de aia nu renunta la jobul lui de 700 lei.
    Si uite asa am putea vorbi doua luni pe tema asta.
    In statistica tarilor cu populatia cea mai fericita, pe locul unu e Olanda. De ce? Pentru ca olandezii muncesc putin (26% din barbati si 76% din femei muncesc part time) si se multumesc cu ceea ce castiga (fac o arta din a cheltui putin), pentru ca sunt dependenti de sport si de familiile lor carora le dedica tot timpul si energia .
    Si da, probabil ca sunt fericiti si normali fiindca traiesc intr-o tara cu principii sanatoase.
    Daca sotul sau sotia ingrijeste de familie si partenerul munceste, nu inseamna ca el este nefericit . Cand cuplul se desparte statul il protejeaza pe cel ramas fara venit.
    A-i spune acelui om sa fie independent financiar si afectiv inseamna a-l face sa fie „defect” si nefericit. A nu-l lasa sa se impace cu viata lui.
    A fi constient si a-ti asuma modul in care traiesti e ok. Dar sa educi populatia ca e bine ca toti oamenii sa fie puternici, adica independenti financiar si afectiv nu inseamna a crea o populatie sanatoasa.
    A fi educat sa fii independent inseamna a fi educat sa traiesti singur. De ce sa traiesti singur?De ce trebuie sa te comporti ca si cum ai fi singur pe o planeta pe care exista 7.5 miliarde de oameni? Pentru a te proteja de o situatie nefericita ( nu te iubeste, te paraseste)? Asta inseamna sa nu ai incredere in oameni, sa nu iti lasi sentimentele sa existe, sa fii rece, calculat, indiferent, egoist… Poate un om sa fie cu adevarat fericit in felul asta?
    Statul are obligatia de a asigura un mediu sanatos dezvoltarii poporului si de a avea legi care sa protejeze omul.
    Nu educati oamenii sa fie nebuni intr-o lume disfunctionala.

    1. Un om nu renunta la un job cu salar de 700 de ron pentru ca-i place????!!!! Jesus Christ! No shit? Orice om sanatos la cap si-ar schimba acel job DACA AR PUTEA! Aici nu vorbim de alegeri, ci de necesitati, omul respectiv e obligat sa accepte cei 700 de ron ca bietul nu are alte variante. Intreaba-l pe Enigma daca si-ar schimba jobul lui de 700 de ron si ar sari in sus imediat de bucurie daca cineva i-ar da sansa unui salar de macar 2000 de ron cam cat iti trebuie sa poti trai decent in romania ( o tara din top 3 cele mai sarace din europa) Asta e mentalitatea paguboasa a saracilor, car spun ca bani isunt ochiul dracului si nu aduc fericirea, de asta ei nici nu vor prospera vreodata pt ca prefera sa ramana in zona lor de confort unde castiga 700 de ron pe luna, adica nici macar 200 de euro cat cheltuie un occidental la supermarket in weekend. E trist. Mentalitatea ta e cea de om dependent, adica daca nu ma mai intretine sotul pt ca am divortat, o sa aiba statul grija de mine si tot nu mor de foame, in loc sa ai ambitie sa realizezi ceva in viata asta. Again, trist. Asta e mentalitatea tipic romaneasca, sa asteptam sa faca altii, sa ne salveze cineva, un presedinte, Superman, Mos Craciun ,Iohannis, sa vina cineva sa ne dea, sa ne faca. Cine a spus ca a fi independent inseamna a trai singur? tu te auzi ce debitezi? A fi independent tanti, inseamna a-ti permite sa-ti cumperi poseta aia din vitrina la care visezi din banii proprii, nu sa mergi sa te milogesti de barbat-tu (daca ai unul) sa se indure de tine si sa ti-o cumpere, asta e sclavie. Cand negrii erau sclavi pe plantatii, stapanii le cumparau hrana si le asigurau un adapost si multi preferau sa fie sclavi toata viata pt ca singuri nu ar fi reusit niciodata sa se descurce intr-o societate de albi. Vorba ta, de ce sa fim toti puternici si independenti, cand putem fi slabi si dependenti? de ce sa ne chinuim. cand pot altii sa ne procure painea,nu? mai bine stam si ne „ingrijim de casa”. „Statul are obligatia de a asigura un mediu sanatos dezvoltarii poporului blah blah blah….” in ce lume traiesti? Statul nu iti garanteaza absolut nimic, cu atat mai putin nu are nicio obligatie fata de tine. Din contra, va incerca sa te traga pe sfoara si sa te exploateze ca pe un sclav implementand legi, taxe, etc. Again, in ce lume traiesti? Scufita rosie si lupul pacalit de bunicuta. Stai tu si asteapta sa-ti asigure statul ceva si o sa mori asteptand. De ce sa fim puternici si independenti? Chiar asa pfff…..

  8. Se vorbeste de fericire, fiecare isi traieste fericirea la anumite nivele, pana si aceasta este relativa si inteleasa diferit. Totul este o iluzie pana ajungi cu adevarat sa intelegi prin trairea proprie a stari de ” a fi” fericit. Ca sa ajungi la aceasta stare interioara, profunda si definitiva este necesar sa treci prin vindecarea programelor si tiparelor negative, limitative. Plaseaza o persoana actual ” fericita” intr-o situatie financiara cu lipsuri sa vedem cat de fericita ar mai fi. Starea de fericire, autentica, o ai in momentul in care nu ti-o clinteste nimeni si nimic, este starea de „a fi” fericit in orice situatie si aici vorbim de Iluminare. Deci, pana atunci nimeni nu poate afirma ca este cu adevarat fericit, sunt doar stari ocazionale.

  9. Buna Otilia, tema nu e fericirea, ci nebun intr-o societate bolnava si dorinta de a trai corect, ceea ce duce la notiunea de nebun. Tu esti bun intr-o societate normala si nebun , intr-una bolnava. Vizionarii isi asuma toate riscurile, suferind, numai sa produca o schimbare pozitiva in societate. Suferinta merge mana in mana cu schimbarea, uite, am facut un rezumat :-) . Fericirea apare aici ca si un element secundar, daca vrei, dar nu asa cum se intelege: aici fericirea e aceea de a fi nebun intr-o societate bolnava si DE A AVEA CURAJUL SA SPUI STOP, SA ADUCI SCHIMBARI LA NIVELUL TAU IN ASA FEL CA SISTEMUL SA INCEAPA SA SE MODIFICE. E un proces f greu, constient si dureros. Ideea e daca esti pregatita sa faci pasul asta. :-) . Multi il fac inconstient si nu stiu de ce au probleme. Altii isi asuma responsabilitatea schimbarii.

    1. eu nu cred ca trebuie sa iesi din matrix,trebuie sa il folosesti,navodul cu care pescuiesc stapinii lumii are destule gauri ,daca nu te consideri un procent,gen 15 la suta din someri,34 la suta din cei care nu voteaza,etc…,daca te consideri o individualitate bine definita si nu copia (jalnica) a unuia si a altuia,trebuie sa mergi pe drumul tau,dureros si plin de insatisfactii.nu conteaza ca 10000 de persoane spun da,pentru tine e NU si aici se termina orice ai avut in comun cu respectivii 10000,care nu te vor ierta niciodata pentru parerea contrara,si pentru faptul,ca ,subcostient se simt inferiori tie.nu cred nici ca lumea se poate schimba de catre un pumn de bine-intentionati(in afara bineinteles de stapinii lumii).lumea in general este de o inertie colosala,ca un cadavru pe care un frankenstein nebun incearca sa il resusciteze cu un soc electric.ce intensitate poate avea socul provocat de o mina de oameni mai ales ca se trateaza despre un soc psihic,folosind cuvinte si fraze pe care 90 la suta din oameni nu le-au auzit niciodata sau le refuza instinctiv?matematicianul si scriitorul italian piergiorgio odifreddi spunea intr-una din cartile sale,citez aproximativ:,,66 la suta din populatie se afla sub pragul de intelegere a unei societati complexe cum este a noastra,,.istoric vorbind lumea reactioneaza(nu se trezeste)!,doar in pragul marilor cataclisme,razboaie,cutremure,mari miscari sociale.practic,consider ca nu se poate face nimic global,cit timp lumea nu doreste acest lucru,sau nu isi pune macar o intrebare si accepta,cum spunea autorul anormalitatea ca normalitate.recunostinta oamenilor pentru cine a incercat sa schimbe ceva a fost maxim o statuie plina de gainat de porumbei pe o alee obscura intr-un parc.nu sunt cinic,sunt doar obosit (lupt de prea mult timp)iar o finalitate care transcende existenta mea nu ma intereseaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *