Dragostea pe care-o doresti se lasa asteptata? Ce poti face tu…

Ursula SandnerDraga mea,

stiu prin ce treci si stiu cat de mult doare atunci cand barbatul pe care il iubesti si il doresti in viata ta nu vine... Isi gaseste mereu scuze, explicatii, poate chiar se victimizeaza, iti spune poate ca nu e pregatit de o relatie, ca poate mama nu este de acord, ca se focalizeaza pe cariera, ca nu poate inca sa se desparta de cea cu care este casatorit sau cu care are o relatie, desi este foarte nefericit si nu mai este de mult nimic intre ei...

Poate isi face timp din cand in cand ca sa stea in bratele tale sau pentru o partida de sex, poate vine la tine sa-l asculti atunci cand ii este greu (si asta pentru ca stie ca tu il accepti oricand, neconditionat), poate te cauta atunci cand este ametit de aburii alcoolului, sau poate atunci cand cea de acasa il trateaza "urat" si are nevoie de confirmari, validari sau afectiune.

Si tu il accepti, speri si crezi... crezi ca daca vei fi buna cu el tot timpul, la un moment dat isi va da seama ce comoara esti tu si veti fi impreuna. Visezi la ziua aceea in care el va veni, te va lua in brate, iti va spune ca te iubeste si veti trai fericiti "pana la adanci batraneti".

Insa... cu timpul iti vei da seama ca doar te autoiluzionezi, ca te autoamagesti, ca mai trece o zi, o luna, un an sau mai multi si el tot la fel se raporteaza la tine. Toata intalnirile voastre sunt doar cand vrea el, cat vrea el, cum vrea el, tu nu poti sa-l cauti pentru ca, nu-i asa, nu vrea sa-i faci probleme "ca si asa are destule". Si tie ti-e mila de el, intelegi ca ii este greu si simti ca doar tu esti cea care il poate salva, iubindu-l si acceptandu-l neconditionat.

Iar tu il intelegi, accepti, suferi in tacere, ii gasesti explicatii si scuze, plangi si nu mai poti sa te concentrezi pe viata ta, il astepti si crezi ca intr-o zi se va intampla un miracol si va veni. Pentru ca sa poti sa continui sa speri si sa investesti atat de mult, probabil ca l-ai pus si pe un piedestal... el este frumos, destept, minunat, barbatul vietii tale (desi daca ar fi asa de minunat precum crezi, nu ar alege sa traiasca in acest fel...) asa ca merita toata zbaterea si suferinta ta. Trebuie sa aiba un rost toate acestea si speri... si crezi...

Insa din pacate, lucrurile nu stau asa... daca un om s-a obisnuit sa obtina ceva fara niciun fel de efort, nu va fi dispus sa faca mai mult ca sa-l obtina. Daca esti atat de disponibila pentru el, daca ii dai tot ce iti cere, oricand iti cere, din pacate el nu va putea sa te respecte, sa te doreasca, sa te pretuiasca, sa te ia in serios pentru ca noi oameni nu stim sa apreciem ceea ce obtinem foarte usor.

Stiu ca nu-ti place sa auzi asta, insa tu pentru el esti doar o "manta de vreme rea", ceva care ii da siguranta ca este dorit, iar asta ii gadila orgoliul. Nu va renunta la tine pentru ca esti "o distractie" usor de obtinut si in sinea lui se impauneaza si se gandeste ca este probabil foarte valoros daca sunt mai multe femei care il doresc si ar face orice pentru el. Lui ii convine situatia, exact asa cum este acum. O relatie "oficiala" si tu (poate si altele)... asteptandu-l si sperand la clipa in care te va cauta, in care veti petrece cateva clipe impreuna - chiar daca este vorba doar de sex, dupa care pleaca repede.

Insa, in tot acest timp, tu iti pui viata pe "stand-by". In loc sa fii fericita, sa iubesti si sa fii iubita, sa ai o relatie frumoasa, sa-ti construiesti o viata de care sa fii mandra, fara sa fie nevoie sa te ascunzi, tu stai si suferi si iti creezi sperante desarte.

Oare asta este tot ce meriti? Cat timp a trecut de cand traiesti asa? A facut el vreo schimbare majora? Tu nu  vezi ca nu-i pasa de tine, ci doar isi ia de la tine ceea ce are nevoie si apoi dispare, fara sa stii cand va veni iar?

De ce ti-e frica sa pui punct? Crezi ca nu vei mai gasi pe altcineva? Ti-e greu sa accepti esecul? Ai investit atat de mult si esti atasata de propria ta investitie? Cat timp iti vei mai da voie sa suferi, sa te supui la un astfel de supliciu, sa te multumesti cu atat de putin, sa plangi cu fata in perina, sa te chinui...?

Draga mea, respecta-te suficient de mult incat sa iti dai voie sa deschizi ochii. Fii putin rationala si uita-te la el: depune vreun efort sa fie cu tine? te cauta constant, este disperat sa fie cu tine? iti ofera ceva, inafara de clipele in care face sex cu tine, in dormitorul tau? cand ati fost la o cina, la o plimbare de mana prin parc, la un eveniment public? simti tu ca esti iubita, respectata, pretuita? ...de fapt, raspunsul este sigur "nu" pentru ca altfel el ar fi acela care nu ar putea sa traiasca fara tine si ar depunde efort clar ca sa se asigure ca esti a lui.

Nu-ti mai face rau, nu te mai minti, nu te mai autoiluziona, nu-i mai gasi explicatii si scuze, ci priveste realitatea exact asa cum este ea. Oricat de dureros ar fi sa faci asta asta acum, este mult mai bine decat sa continui sa suferi, sa te auto-distrugi psihic si fizic si sa pui punct unei "relatii" in care cineva doar ia de tine fara sa iti dea nimic in schimb, inafara poate de niste promisiuni care nu au o data de expirare.

Dupa ce vei lua decizia inteleapta sa pui punct, vei putea sa-ti oblojesti ranile, sa te vindeci si apoi sa-ti dai o alta sansa. Sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca si sa te pretuiasca asa cum meriti, pentru care sa nu fii doar o optiune - o sursa de placere rapida si fara efort.

Deschide ochii, vino in realitate, respecta-te si iubeste-te suficient de mult incat sa nu mai permiti nimanui sa se foloseasca de tine, sa ia fara sa-ti dea nimic in schimb.

Poate ai citit aceste randuri si spui "are dreptate, insa el nu este asa...sigur va veni o zi cand va veni la mine, simt ca suntem facuti unul pentru altul, doar ca el inca nu vede asta sau are destule pe cap, insa in timp le va rezolva pe toate si va veni" si continui sa astepti si sa speri. Este decizia ta, insa eu doar vreau sa-ti spun ca tu esti singura responsabila de ceea ce faci cu viata ta. Iubirea nu inseamna suferinta, ci bucurie. Tu esti fericita acum sau doar simti constant o apasare pe suflet?

Daca inca nu esti pregatita sa-i dai drumul, poate este timpul sa-ti dai un termen limita: cat timp vei mai accepta situatia aceasta? Daca nu se schimba nimic pana la acea data, iesi din "relatia" aceasta care iti aduce atat de mult chin si suferinta.

Sau, ia decizia acum sa spui STOP, continua-ti viata fara el, iar daca el intr-adevar te iubeste, va veni singur intr-o zi catre tine, cand isi va fi rezolvat toate "problemele" care il impiedica sa fie acum cu tine.

Alege intelept, alege-te pe tine!

Te imbratisez cu drag,

Ursula

 

 

 

 

12 comentarii pentru “Dragostea pe care-o doresti se lasa asteptata? Ce poti face tu…

  1. Un articol excelent care reflecta aproape perfect ultimii 3 ani din viata mea. Si un barbat poate fi, in egala masura, in locul acelei femei. Multumesc pentru articol.

  2. Nu stiu ce as mai putea adauga, Doamna Ursula pare ca „a eliminat” toate contraargumentele. Ce as face eu (sau mai bine ce am facut?, ca femeie supusa acestei dureri? Trecuta perioada de toleranta in care promisiunea lui a ramas doar vorba-n vant, as analiza situatia: ce am facut prea mult sau prea putin, cat inseamna el pt. mine (daca imi pot permite sa-l pierd). Si as incepe sa construiesc. Daca e nevoie as darama intai, pt. a-i produce un soc. Nu, nu as pune punct ca pe ei nu-i doare. Ce inteleg prin a construi? de toate, incepand cu mine; comportament si infatisare (sport, vestimentatie, interventie estetica), redecorarea interiorului, notiuni de arta conversatiei si o limba straina lectura si mai ales sport. In acest timp, fara sa-mi propun, as avea o atitudine relaxata fata de frecventa vizitelor lui si nu ar trece neobservata. Mingea revenind in terenul meu, l-as parasi organizand (cu banii lui) o cina romantica, sau l-as pastra daca viata mi-ar fi pustie fara el; dar schimband termenii ecuatiei si recastigandu-mi demnitatea.

  3. Desi textul mi-a fost respins, pastrez intentia care m-a determinat sa adaug ca nu a fost …delir ci o poveste adevarata; si nu mai conteaza daca printul s-a transformat in broscoi ori femeia a devenit printesa. El a fost doar rampa de lansare. Dar ca sa nu mai lungesc vorba, iubirea, ca toate lucrurile minunate din viata, necesita munca. Cu admiratie si simpatie, Anna.

  4. Multumesc frumos. Asa gandesc si eu. Si este infinit mai bine daca iti sunt validate parerile.Practic toti simtim daca suntem doriti/dorite sau nu. Ca ne mintim de dragul amorului propriu…asta ar fi-cum zice romanul-furtisagul propriei caciuli.

  5. Multumesc frumos pentru articol. Cred ca este folositor in marea majoritate a cazurilor. Din experienta mea totusi am inteles ca si o relatie fara pretentii poate fi benefica la un moment dat.

    Exista o imbogatire a experientei de viata, are un rol de descoperiere de sine, chiar un rol spiritual indraznesc sa spun.

    Pentru modificarea acestei situatii am vazut ca functioneaza stimularea increderii,abilitatilor, stimei de sine si evitarea blamarii celui in cauza fie ca este el sau ea. E clar ca e ceva intretinut de cele doua persoane…

    Este util totusi sa vedem realitatea asa cum este. Sa constientizam ca omul are si nevoi emotionale care nu pot fi satisfacute in dormitor sau doar cu cateva ore pe saptamana pretrecute impreuna. Si atunci apare intrebarea „Ce iti doresti defapt?”, „Te implineste cu adevarat aceasta situatie”?

    Este vorba asa cum scriai si tu un pliant de atingerea unui obiectiv sau doar de o fuga, si de alegerea unei cai care nu te reprezinta? Exista lucruri care sunt mai benefice si pe care meritam sa le accesam.

    In plus de asta tot tu spuneai ca fiecare persoana este reponsabila de binele ei interior, de echilibrul si fericirea sa. In viata avem de facut alegeri.

  6. Sunt intr-o asemenea relatie, si, Doamne, sunt o femeie spre 50 de ani. . Ma consuma psihic si fizic, am toate simptomele de depresie.
    Am trecut prin etape de „punct” si impacare, acum sunt in faza de asteptare a deciziei din partea lui. Ratiunea imi spune ca nu va pleca fara acordul lor, al sotiei care nu vrea sa renunte si copilul de 18 ani care ii vrea impreuna. Ma sperie groaznic gandul ca voi claca. Am nevoie de psihoterapie iar suferinta fizica e crunta. Nu stiu cum sa ma tratez.

  7. Si daca e vecinul tau???…cum sa reusesti sa-i pui punct?..e doar la doi pasi distanta..atat de aproape si totusi atat de departe..

  8. Acest articol reflecta perfect ceea ce a inceput la mine in iunie. Dupa 2 saptamani (in care declaratiile au curs in casacada, ba chiar unele cuvinte si mesaje erau de vis rupte din rai, si vacanta la Paris care urma) tipul era de nerecunoscut, eu am incercat sa inteleg ce se intampla!M-am invinovatit, sau nu am creat o conexiune cu el, sau am prea multe defecte..etc!!! El era ba confuz, ba obosit, ba.., de fapt incepusem un alt gen de relatie, exact ca in articol, IDENTIC …DIN IULIE PANA ACUM ERA ASA: „asteptandu-l si sperand la clipa in care te va cauta, in care veti petrece cateva clipe impreuna – chiar daca este vorba doar de sex, dupa care pleaca repede” . Chiar pleca repede, duap ceas, se trezea depreme dimineata si trebuia sa ajunga acasa, sau el poate dormi doar in patul lui, nu ma mai suna, era f obosit, nu imi mai vorbea era f confuz :))! Evindent vacanta la Paris nu a mai exista(era chiar supriza lui de ziua mea, asta era scopul) ideea ca eu intre timp mi-am pierdut si vacanta mea pe care o asteptam de un an..la mare..visul meu din fiecare an ! Acum o sapatamana am pus STOP! :) Nu stiu ce va mai urma! Dar, am reusit..sa ii spun ca nu accept asa ceva, aceasta relatie promiscua…ma durea enorm(de 4 luni simteam ca mi se scurge energia, viata, ma simteam rau, eram disperata, plangeam si eram mereu f agitata cu zeci de planuri/ipoteze in care EL era pe primul loc) …incepusem de fapt o alta „relatie”, diferita de momentul inital, in care intrasem ca intr-un joc „nedrept” in care cineva trisa!! MULTUMESC!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.