Distorsiuni în percepția interpersonală

În fiecare zi, într-un fel sau altul, interacționăm cu persoane diverse și diferite din punct de vedere al vârstei, condiției sociale, felului de a fi și a se exprima, reacțiilor pe care le manifestă. Avem acces la o mulțime de informații despre celălalt pe care le prelucrăm în așa fel încât să le oferim o structură coerentă care să aibă pentru noi sens și înțeles. Încercăm să cunoaștem o persoană pentru a-i înțelege mai bine motivațiile și comportamentele, pentru a putea să anticipăm reacțiile sale viitoare. Însă, percepția interpersonală nu este în totalitate conformă cu realitatea deoarece ea depinde de mai mulți factori subiectivi sau obiectivi ce țin de:

- persoana care percepe: experiența de relaționare cu persoane diferite, gradul de inteligență, stilul de gândire (de ex. rigid vs. flexibil), echilibrul emoțional (persoanele instabile emoțional au tendința de a interpreta într-o manieră ilogică indicii perceptivi și de a relaționa bazându-se pe aceste percepții distorsionate; persoanele imature sunt prea preocupate de conflictele lor interioare pentru a-i observa în mod acurat pe ceilalți), gradul de asemănare cu celălalt, propriile așteptări;

- persoana percepută: felul în care comunică, atitudinea sa, aspecte ale înfățișării și comportamentului, gradul de accesibilitate – toți aceștia reprezentând factori care influențează impresia formată.

- situație: natura relațiilor dintre cei doi (îl interpretăm mai corect pe celălalt dacă relaţia este pozitivă şi de lungă durată, decât dacă îl cunoaştem de puţin timp sau relaţia este negativă) , rolurile pe baza cărora interacționează, dacă situația este una favorabilă sau amenințătoare (într-o situație favorabilă vom avea tendința de a ne dezvălui mai mult trăirile, gândurile, intențiile pe când într-o situație amenințătoare vom avea tendința de a ne ascunde cât mai mult).

Așadar, pot apărea anumite distorsiuni legate de felul în care îi percepem pe ceilalți:

Efectul de primacitate se referă la faptul că primele informații percepute despre cineva vor fi semnificativ mai importante decât cele aflate ulterior, chiar dacă cele din urmă sunt mai consistente și le contrazic pe primele. Acest lucru se explică prin faptul că atunci când întâlnim prima dată pe cineva și nu cunoaștem nimic despre el, orice informație primită ni se pare importantă pentru că ne ajută să ne formăm o impresie. Chiar dacă ulterior aflăm și alte lucruri care le pot contrazice pe primele, noi ne-am format deja anumite păreri care sunt precum niște ancore. Plusul de informații este mai puțin important fiind "încă ceva" atunci când ştim deja "ceva".

Efectul de recenţă  se referă la faptul că informațiile ulterioare sunt mai credibile decât cele inițiale dacă considerăm că informațiile pe baza cărora ne-am format prima impresie nu sunt suficiente și căutăm mai multe date pe care le reanalizăm pentru a ne forma o impresie corectă; și dacă între cele două momente (cel inițial și cel recent) a trecut o perioadă semnificativă de timp.

Efectul de halou se referă la faptul că atunci când întâlnim o persoană care ne impresionează cu o anumită trăsătură particulară deosebită vom avea tendința să ne formăm o părere pozitivă despre aceasta trecând cu vederea alte aspecte mai puțin plăcute. Și invers. Imaginea de ansamblu pe care ne-o formăm este contaminată de acea caracteristică negativă sau pozitivă care iese foarte mult în evidență și care influențează decisiv modul în care evaluăm persoana în cauză.

Erorile de atribuire

Atunci când ne formăm anumite impresii sau păreri despre ceilalţi, încercăm să ne explicăm care sunt acele trăsături și caracteristici care stau la bază comportamentului oamenilor, ce anume îi face să acţioneze într-un fel sau altul. Explicațiile găsite se referă la trăsăturile de personalitate dar și la contextul situaţional, încercând să justificăm ce anume din acesta i-a determinat să aibă o anume atitudine sau un anumit comportament.

Oamenii au nevoie să își formeze o viziune coerentă asupra lumii dar și să controleze mediul și evenimentele cu care se confruntă. O manieră de control este aceea în care atribuim anumite cauze evenimentelor cu care ne confruntăm, comportamentului propriu sau al celorlalți. Cauzele comportamentelor altor persoane sunt atribuite într-o mai mare măsură factorilor personali precum atitudinea și personalitatea decât celor situaționali, iar cauzele comportamentelor proprii sunt atribuite mai degrabă unor factori situaționali.

Fenomenul atribuirii se confruntă cu mai multe erori:

Eroarea fundamentală de atribuire

Se referă la faptul că atunci când ne formăm o impresie despre o persoană pe baza unei singure percepții avem tendinţa de a atribui explicația comportamentelor sale mai curând unor cauze interne și mai puțin elementelor situației. De exemplu, dacă întâlnim o persoană care se comportă cu amabilitate în situația de față credem că este întotdeauna amabilă, indiferent de situație – confundăm comportamentul că trăsătura. Așadar vorbim despre subestimarea factorilor cauzali situaționali chiar și când aceștia sunt evidenți și supraestimarea factorilor cauzali interni, chiar și când aceștia sunt nejustificați. Explicaţia constă în faptul că, focalizându-ne pe felul de a fi al persoanei (aspect stabil), credem că putem anticipa mai bine comportamentele ei în situaţii variate.

Eroarea de atribuire de tip proiectiv

Se referă la faptul că dacă noi ne comportăm într-un anume fel într-o anumită situație, avem tendința de a presupune că și alți oameni se vor comporta la fel în situații similare – ne așteptăm ca aceștia să gândească și să se comporte la fel ca noi. Prin acest lucru ne justificăm tendința de a explica comportamentul celorlalți în baza comportamentului și propriilor păreri pentru a ne putea menține stima de sine la un nivel ridicat. Dacă și alții sunt ori fac la fel ca noi, acest lucru ne confirmă faptul că alegerile noastre sunt în regulă – ne ajută să ne acceptăm mai ușor. Așadar, felul în care îi percepem pe ceilalți este distorsionat de proiecții personale.

Eroarea de atribuire etnocentrică

Se referă la faptul că oamenii au tendința de a-i percepe și evalua pe ceilalți bazându-se pe apartenența la un anumit grup social. În acest sens, membrii unui grup sau unei categorii sociale favorizează propriul grup și le defavorizează pe cele de care nu aparțin.  Atunci când interpretăm informațiile despre comportamentele celuilalt fiind influențați de apartenența presupusă la o anumită categorie socială sau o altă cultură / subcultură vorbim despre o evaluare bazată pe stereotipuri și prejudecăți.

Stereotipurile sunt credinţe, scheme mentale structurate despre categorii de indivizi sau despre grupuri sociale pe care adesea le învățăm de la alții și nu prin experiența noastră directă. Astfel, credem că dacă  o categorie socială are în general o anumită caracteristică, fiecare membru al acelei categorii are acea caracteristică. Schematizăm, simplificând exagerat ceea ce percepem. Așadar, avem tendinţa să selectăm  informaţiile care sunt concordante cu stereotipul şi să ignorăm sau să acordăm o importanță mai mică informaţiilor neconcordante. Impresia astfel formată confirmă stereotipul.

Prejudecăţile reprezintă reacții afective și atitudinale față de membrii unui grup sau categorii sociale bazate pe stereotipuri negative, fiind mai complexe și mai prejudicioase decât acestea. Așadar, favorizăm valorile și caracteristicile grupului de care aparținem în detrimentul persoanei percepute.

 În cunoaşterea celuilalt nu suntem scutiți de greșeli: interpretăm anumite date bazându-ne pe observații superficiale, pornim de la premise eronate, deducții greșite, prejudecăți sau proiecții. Însă util este să fim conștienți de toate aceste aspecte și să observăm când ne confruntăm cu ele pentru a nu ne lăsa induși în eroare.

 

Dr. Ursula Sandner

 

 

8 comentarii pentru “Distorsiuni în percepția interpersonală

  1. Percepem oamenii conform dorintelor afectivitatii si experientelor noatre.Cu singuranta nu suntem multumiti de toti nici noi nu-i multumim pe toti.Nu inseamna ca daca cineva te caracterizeaza intr-un fel asa si esti.Perceptiile noastre despre oameni sunt denaturate fiecare percepe ce il intereseaza.Nu-i frumos cei frumos e frumos ce-ti place Dotorita logicei deductive avem tendinta generalizarii.Daca am avea o gandire mai analitica am observa ca lucrurile nu stau chiar asa

  2. Extrem de utile aceste informatii in societetea de azi , in care este dificil sa percepi corect o persoana Eu am avut cateva dezamagiri vis a vis de unele persoane care se comportau asa cum stiau ca ti ar fi placut sau cum te asteptai sa fie , si care ulterior cand le aflam adevaratul caracter mi am dat seama ca erau de fapt ca aveau un comportament camelionic in functie de scopul urmarit

  3. Cel mai bine este să ne limităm relațiile cu alții la un simplu salut,la răspunsuri vagi și considerate ,,înțelepte” în societate. Oamenii nu ne vor face niciodată fericiți!

  4. Da cel mai bine este sa te pui in situația celui pe care-lanalizezi .
    Sa nu aștepți nimic de la nimeni ca sa nu ai dezamagiri

  5. In interiorul fiecaruia dintre noi, exista,, ceva” , care ne dicteaza si ne transmite niste informatii despre persoanele cu care intram in contact. Problema cea mai grea este atunci cand intelegi aceea persoana,dar valorile tale interioare si caracterul o resping.

  6. Oamenii intra usor sub piele,atunci cand au nevoie de tine,sunt ca niste pisicute blande,le crezi si faci tot pentru ei ba chear si mai mult…si sa vezi ce atitudine si comportament au dupa ce au obtinut ce au dorit.Sunt altii, si te intrebi de ce? Trebuie sa fii tare ,si daca observi asta,inlatura acest graunte putred din viata ta.

  7. Vedem distorsionat, percepem subiectiv și numai prin prisma unor fărâme ale personalității noastre. Celălalt nu apare decât ca o ”fărâmă” manifestată sau nu, latentă ori activă a personalității noastre. Astfel, lumea devine o reflectare a noastră. De aceea se spune: fă-te pe tine mai bun și Lumea se va îmblânzi. Avem laturi întunecate, acea ”umbră” de care se vorbește mereu, acel demon interior, criticist și ambițios, perfecționist și neîndurător care ne chinuie, nelăsându-ne să evoluăm liber.
    Din acea Smerenie, pustnicii și anahoreții scoteau îndumnezeirea umană prin renunțare chiar și la Cultură, unindu-se cu Lumina, latura noastră adevărată și indestructibilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.