Despre nevoia de dramă

Drama queenÎn acest articol vreau să îți vorbesc despre acei oameni care par a fi „însetați după dramă”, care trăiesc și își creează în viața lor situații mai mult sau mai puțin conflictuale pentru ca mai apoi să se plângă și să se victimizeze de cât de grea le este viața, care se comportă ca și cum lucrurile ar fi mult mai grave decât sunt.

Tu, poate, că te lași impresionat de poveștile lor care par a fi rupte din filme, simți milă, compansiune ori dorința de a-i ajuta, de a le ușura situațiile dificile prin care trec, încerci să faci ceva, însă de fiecare dată rămâi cu impresia că te izbești de un zid, poate că te simți frustrat pentru că îți dai tot interesul, însă tot ceea ce faci nu are absolut niciun efect asupra lor.

De ce se întâmplă asta?

În primul rând, aceste persoane au tendința de „a-și înflori” întâmplările, exagerează când își povestesc experiențele, transformă o întâmplare banală sau lipsită de importanță într-o adevărată dramă și fac asta pentru că, în interior, simt lucrurile mult mai intens și le percep a fi mult mai grave decât sunt - mintea lor inventează fel și fel de înțelesuri și găsește acele explicații care să le permită să își hrănească în continuare nevoia de dramă. Însă, la o privire mai atentă, poveștile lor nu sunt atât de dramatice precum par.

În al doilea rând, nevoia ta de a-i ajuta provine din faptul că ei încearcă să plaseze responsabilitatea asupra propriilor trăiri și experiențe asupra ta – folosesc manipularea pozând în victime. Poate chiar reușesc să îți inducă sentimente de vinovăție dacă nu „te dai peste cap” să le fii alături, să le „ții isonul”, să îi compătimești sau să încerci să îi salvezi într-un fel.

În al treilea rând, aceste persoane joacă niște jocuri psihologice de care nici măcar nu sunt conștiente. Lasă impresia că au nevoie de ajutor, că vor să își ușureze situația, te caută să se plângă ori să „își verse nervii”, însă scopul lor nu este ca într-adevăr să obțină ajutor, să iasă din situația negativă în care se află, ci să își exacerbeze trăirile (cu cât vorbești mai mult despre ceea ce trăiești și simți, aducând în centrul atenției tale toate senzațiile, gândurile și emoțiile, cu atât acestea se vor amplifica), să îți inducă și ție aceleași trăiri pentru ca tu să poți dramatiza alături de ei.

Oamenii care au personalități dramatice, în general, au o viață haotică și creează în jur crize și conflicte. Relațiile lor sunt presărate de certuri, exagerări, nemulțumiri și deseori se sfârșesc în scandaluri de proporții. Este ca și cum ar căuta exact ceea ce nu funcționează, ca și cum s-ar focaliza exact pe ceea ce nu merge bine pentru a provoca alte situații tensionate, pentru a exacerba conflictele.

Au tendința de a lua totul la modul personal, ca și cum totul li s-ar întâmpla numai lor și simt că nu pot controla lucrurile negative prin care trec deși tot ei au creat premisele necesare ca acestea să evolueze astfel. Le este greu să se detașeze și să privească și din alte puncte de vedere. Au mereu impresia că sunt subiect de bârfă, însă în același timp îi bârfesc pe alții. Deseori vorbesc și își spun părerile fără să țină cont de conjunctură sau de consecințe. Este ca și cum nu ar avea „filtru”.

De ce alege cineva să trăiască în acest mod, în ciuda consecințelor negative?

  • atunci când te focalizezi pe ceea ce se află în exteriorul tău, când îți ocupi mintea și viața cu fel și fel de „probleme” autocreate, îți distragi atența de la ceea ce este cu adevărat important - de la tine însuți, de la rănile și nemulțumirile tale, de la dorința și putința de a-ți găsi împlinirea în propria viață. Implică efort, conștientizare, responsabilitate și asumare să îți creezi o viață așa cum o visezi și nu toți oamenii sunt dispuși să își asume un proces de dezvoltare personală, să își vindece rănile, să își conștientizeze și să își accepte defectele și calitățile și să facă ceva pentru evoluția și fericirea lor;
  • dacă ești obișnuit cu drama, dacă ai trăit în conflicte, dacă limitele tale au fost slab conturate, vei avea tendința să repeți ceea ce îți este familiar, vei reacționa și te vei comporta în continuare așa cum ai fost învățat până acum;
  • dacă îți lipsește stimularea din propria viață poate ajunge să îți placă felul în care te simți sub influența hormonilor eliberați în urma reacțiilor emoționale precum furia și, astfel, vei tânji iar și iar după aceleași senzații;
  • când creezi rumoare în jurul tău, când lumea vorbește despre tine, când ești subiect de bârfă sau de scandal te vei bucura de atenție din partea celorlalți, chiar dacă această atenție este una pe negativ și, astfel, îți vei satisface nevoia de a te simți important.

În ciuda acestor „beneficii” psihologice, drama atrage în viața noastră multă negativitate și mult haos. Așadar, putem alege să trăim într-un carusel emoțional, în conflicte și suferință fizică și psihică, sau putem alege să ne schimbăm felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceea ce ni se întâmplă. Sigur că nu va fi ușor la început, vorbim totuși de tipare de gândire, emoție și comportament, însă cu voință și dorință orice om poate realiza schimbări benefice în viața lui.

Ce putem face atunci când avem de-a face cu drama queens / drama kings?

De preferat ar fi să nu intrăm în jocurile acestor persoane. Cel mai bine ar fi să rămânem neutri, să nu ne implicăm prea mult. Toate eforturile noastre vor fi în zadar și ne vor consuma de energie deoarece aceste persoane caută atenție și validare pentru că, fie s-au simțit neimportante, respinse, invizibile și lipsite de afecțiune - și încearcă astfel să își demonstreze sieși și altora că și ele contează, fie nu au reușit să își dezvolte abilitățile necesare pentru a face față vieții de adult, fie nu au reușit să își schimbe credințele negative despre ele însele și să își gestioneze emoțiile disfuncționale. Așadar, vorbim despre un fel de a fi care are ca și cauze elemente care provin încă din copilărie, profund întipărite în mintea și personalitatea acestora. Iar atunci când ceva din prezent le va aminti de trecutul lor, vor reacționa exagerat și dramatic și vor încerca să te implice și pe tine în filmul lor. Însă, nimic nu se poate face, dacă ei nu își rezolvă problemele interioare, dacă nu decid să înceapă un proces de autocunoaștere, dezvoltare personală și maturizare.

Singurul lucru pe care poți tu să îl faci este să îți trasezi limite și granițe clare de interacțiune. Să știi când să intervii și când să te retragi. Când fac scene sau se comportă nepotrivit să nu le acorzi atenție pentru că, astfel, le vei întări și încuraja acele comportamente. De asemenea, este important să le decodezi limbajul, adică să vezi realitatea din spatele poveștilor fabuloase pe care le spun.

Tu ai avut de-a face cu astfel de persoane?

Dr. Ursula Sandner

 

 

 

 

11 comentarii pentru “Despre nevoia de dramă

  1. Da.Este adevărat,cunosc pe cineva care provoacă tot felul de discuții numai să fie în centrul atenției, agitând oamenii din jur pentru orice fleac sau bârfă care nu are relevanță, victimizandu-se fără rost sau facandu-i pe alții să se certe sau să se implice pierzând timpul și energia degeaba.

    1. Da, mama !!! A fost extrem de traumatizant pentru mine, acum, in ultima vreme, in ciuda ei ;) , imi este mai bine.

  2. Buna Ursula,
    Am o verisoara care este exact tipologia descrisa mai sus. Fara sa vreau am intrat in povestile si victimizarile ei pana cand nu am mai suportat-o, ca ani de zile „problemele ei nu se mai terminau” desi este o persoana cu bani, cu situatie, care se ingrijeste, si suferinta ei nu era vizibila decat in povestile ei de familie. Dar eu am ajuns la saturatie cand am avut si eu o problema reala, la care ea a fost foarte indiferenta si chiar privea problema mea cu desconsiderare. Din articolele tale precedente, Eu o suspectez ca are si o tulburare de personalitate obsesiv-compulsiva, si am auzit ca se duce totusi acum la un parapsiholog.
    Imi plac articolele tale,
    Numai bine!

  3. Buna draga Ursula.Am avut si eu parte de astfel de persoane cat timp am acordat atentie plangerilor si nemultumirilor din vietile lor.Acum nici nu ma saluta ca nu le acord atentie plangerilor.Multumesc pentru toate informatiile primite!

  4. Da si eu am astfel de persoane linga mine.am incercat sa nu ma implic dar e greu sa stabilesti granita inttre indiferenta si neimplicare.Am incercat cu o prietena sa o determin sa nu mai vada totul negativ in viata si m-am trezit cu reprosuri,motiv pentru am incetat orice discutie cu ea si asa am pierdut o familie de prieteni.

  5. Buna Ursula ,
    Da si eu cunosc asemenea persoane si pana sa imi dau seama cu cine interactionez mi-am pierdut mult timp incercand sa-i ajut , sa-i sustin cumva dar eforturile erau intotdeauna nemultumitoare , problemele lor devenid din ce in ce mai mari si probleme ca ale lor nemaiavand nimeni ei erau foarte speciali si trebuia sa ai grija domne cum vorbesti cu ei sarmanii sa nu faca vreo criza ! Si daca le propuneai o solutie pentru rezolvarea problemei si nu le placea cum suna mai trebuia sa induri rabdator tipetele lor. ??? Cel mai bun ajutor pe care am putut sa-l ofer acestor indivizi a fost cand le-am tratat asazisele problemele cu indiferenta .
    Imi plac foarte mult articolele tale!❤️
    ??

  6. Da, mama soacra.
    Este tot timpul bolnava, nu gaseste un doctor care sa o vindece, desi a cheltuit ff. multi bani. Cand vorbesti cu ea vrea sa fie in centrul atentie si toate i se intampla ei. Niciodata nu are timp si nici un medicament nu este bun. Personal am inceput sa o evit.

  7. Da, și eu am cunoscut o asemenea persoană. Când am încercat sa-mi delimiteze teritoriul, să îi explic că singura își creează problemele care oricum nu erau la dimensiunea tragică desenată de ea, dar mai ales când nu am reușit să-i răspund la telefon sau să mă întâlnesc cu ea fix când voia…ghici ce: mi-a reproșat că nu sunt alături de ea, ca ea are probleme grave, ca nu-i răspund cu aceeași monedă. Nu conta ca poate si eu aveam ceva de rezolvat exact atunci. I-am argumentat la fiecare acuzație adusă dar era ca si cum vorbeam în eter. Pur si simplu nu ai ce face, dacă încerci să le explici, majoritatea nu vrea să priceapă sau dacă își schimbă comportamentul, acest lucru e doar temporar. Dacă îi ignori, ești nerecunoscătoare și insensibilă. Dar e mai bine să rupi relațiile cu astfel de persoane sau să încerci sa stai cat mai la distanta, să nu devii confesorul lor pt ca din acel moment te secatuiesc efectiv de energie. Nu ascultă nimic din ceea ce spui sau dacă îți dau dreptate oricum nu pun nimic în practică și devine teribil de frustrant pt ca simți că îți irosești sfaturile și timpul.

  8. Da, am si eu asa ceva la munca si desi incerc sa fiu neutra, sunt trasa la raspundere pt chestii banale.

  9. Actual traiesc o drama cu niste persoane de felul asta….de fapt incearca sa ma atraga in drama lor si neputinta lor cu santaje emotionale, cu barfe, cu ocari ,vorbe urate sau mieroase cu orice cred ca ma pot atinge in vreun fel…. se folosesc de orice masinatiune numai de a arata ca sunt batute de soarta….dar nu fac nimic de -a schimba situatia,viseaza ca altii sa le rezolve problemele atat financiare ,sentimentale de convietuire ,socializare….iar ca sa poata lovi in mine si sa fie sigure se folosesc de copilul meu….il scot la inaintare ca pe o arma iar el… el joaca si face dupa ii se zice…cred ca si el s-a imbolnavit si i s-a inoculat virusul prostiei si nesimtirii….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.