Despre binele si raul din fiinta umana

Good_vs_Evil_by_SaibelBunatatea si rautatea, raiul si iadul exista in fiecare dintre noi, iar ele sunt create si mentinute prin gandurile si actiunile noastre.
 
Da, un om poate alege sa fie bun hranind constient ganduri si actiuni pozitive. La fel, omul rau este cel care alege ca in dialogul lui interior sa aiba ganduri care conduc la distrugere, furie, ura, gelozie, invidie. Pasul urmator este sa puna in practica, tot prin actiuni constiente, comportamente si actiuni care izvorasc din gandurile pe care le are.
 
Este usor pentru un om sa devina rau. Poate in familia in care a crescut a vazut modele ale raului - agresivitate, furie, abuz, astfel ca a ajuns sa le copieze, poate a trebuit sa faca fata rautatii altora si si-a construit mecanisme de aparare, poate a observat ca prin agresivitate si rautate poate sa ii domine pe altii si sa-si atinga obiectivele in viata.
 
In fiecare om exista un simt al binelui si raului, iar in constient sau in inconstient tine un fel inventar al gandurilor si faptelor sale. Daca are ganduri negative sau recurge la comportamente si actiuni rele, imaginea de sine a omului este afectata. Insa, cum nu ne place sa credem despre noi insine ca suntem rai, ajungem sa ne mintim, sa ne autoiluzionam ca de fapt suntem buni si traim intr-un conflict intrapsihic.
 
Cu fiecare actiune sau gand negativ, ne indepartam din ce in ce mai mult de noi insine, amortim cumva in interior si traim intr-o iluzie permanenta.
 
Ce face omul rau? Neaga adevarul, se preface, isi pune masca bunatatii si se straduieste din rasputeri sa ii convinga pe altii ca de fapt el este bun, prin manipulare si inselaciune. Afiseaza in exterior bunatate si calm in speranta ca nimeni nu-si va da seama de raul care salasluieste in el. 
"Cuvintele 'imagine', 'aparenta' si 'din afara' sunt cruciale pentru a intelege moralitatea celor rai. Desi pare sa le lipseasca orice motivatie de a fi buni, ei doresc intens sa apara ca fiind buni. 'Bunatatea' lor se afla doar la nivel de pretentie. Este, in fapt, o minciuna. Minciuna nu este destinata atat de mult sa-i amageasca pe ceilalti, cat amagirii de sine. Ei nu pot sau nu vor tolera durerea unor reprosuri aduse lor. Eticheta dupa care isi conduc viata este mentinuta ca o oglinda in care sa-si vada reflectata o imagine corecta. Totusi, autoamagirea n-ar fi necesara daca cei rai n-ar fi constienti de bine si de rau. Mintim doar atunci cand incercam sa acoperim ceva despre care stim ca este ilicit." M. Scott Peck - Psihologia minciunii
Avem de-a face de multe ori in viata cu oameni rai. Sigur, rautatea umana imbraca diferite forme si are diferite grade. Sunt oameni rai care inca au o constiinta si ca atare pot deveni buni, precum sunt si cei in care raul a devenit predominant si permanent. Iar acestia nu prea mai pot fi ajutati deoarece orice proces prin care ar trebui sa treaca pentru a deveni buni este mult prea dureros, asa ca il refuza cu indarjire.
"Cei care sunt in iad se afla acolo datorita propriei lor alegeri. Ei ar putea sa iasa din el daca ar alege acest lucru, insa valorile lor fac ca drumul de iesire din iad sa para ingrozitor, periculos, inspaimantator de dureros si imposibil de urmat. Asa ca ei raman in iad, deoarece li se pare ca acolo sunt in siguranta si ca le este usor. Ei prefera aceasta cale." M. Scott Peck
Oamenii rai sufera. Dar cel mai mult sufera cei din jurul lor, persoanele care sunt victimele dorintei lor de a-si satisface pornirile de agresivitate, narcisismul, dorinta de putere si de dominare. Pentru ca sunt maestrii ai deghizarii si ai manipularii, oamenii cu care au de-a face sunt inselati de imaginea pe care ei o proiecteaza in exterior. Insa, daca si-ar asculta intuitia, ar simti o anumita confuzie interioara, o senzatie ca ceva nu este tocmai in regula. Cel mai bine ne dam seama atunci cand ne gandim la un om in absenta lui - ce trairi ne evoca, cum il percepem atunci cand nu suntem sub "vraja" lui. De asemenea, este foarte important sa ne uitam la comportamentele unui om, la discrepantele dintre ceea ce spune si ce face si sa fim atenti la expresia fetei sale. Nimeni nu poate sa sustina o masca neintrerupt.
Am intalnit, imi imaginez ca si tu, oameni rai care erau extrem de credinciosi, care merg la biserica si le respecta pe toate cele sfinte. Insa si asta este doar o aparenta. Poate ca isi imagineaza ca "pacatele" le vor fi iertate punandu-si masca credinciosului, poate ca si prin acest lucru incearca sa le induca altora amagirea ca ei, de fapt, sunt buni si smeriti. Din nou, este bine sa ne uitam la comportamentele lor. Vorbesc despre simplitate si smerenie, insa sunt avari si acumuleaza averi colosale, vorbesc despre cele zece porunci, insa mint, inseala, barfesc, se infurie, ii manipuleaza pe altii, sunt agresivi si rautaciosi? De fapt, cat au interiorizat ceea ce propovaduiesc?
"Deoarece motivatia principala a raului este deghizarea, unul dintre locurile in care e cel mai probabil sa fie gasiti oamenii rai este biserica. Ce cale mai buna de a-si ascunde propriul rau de sine si, de asemenea, de ceilalti exista decat aceea de a fi vazut ca bun crestin? Nu vreau sa afirm ca motivatiile religioase ale celor mai multi oameni ar fi in vreun fel contrafacute. Vreau doar sa precizez ca oamenii rai tind sa graviteze in jurul pietatii pentru deghizarea si ascunderea pe care le-o ofera." M. Scott Peck
Dupa cum spuneam mai sus, acesti oameni nu pot fi ajutati deoacere ei nu cred ca ar avea o problema. Din contra, au tendinta sa dea vina pe altii, sa-si justifice actiunile neortodoxe si sa caute tapi ispasitori. Neasumarea este o caracteristica centrala a acestor oameni.
Important este pentru cei care au de suferit de pe urma oamenilor rai este sa nu se autoiluzioneze ca ii pot schimba sau ca ei se vor schimba vreodata. Singura metoda de a te proteja de rau este sa pleci din calea lui. Altfel exista riscul sa devii victima lui sau sa te atraga si pe tine intr-o realitate negativa: fie pentru ca simti nevoia sa te aperi si sa lupti cu raul, fie pentru ca ajungi sa copiezi acel model - iar asta se poate intampla cel mai adesea in relatiile de cuplu, de prietenie sau de familie, cand exista sentimente care te leaga de un om.
Un om poate sa fie bun daca isi doreste asta. Dar pentru asta este nevoie de constientizare, asumare si decizia de a renunta la orice gand, cuvant sau fapta negativa. Bunatatea iti aduce pace interioara si linistea sufleteasca, pe cand oamenii rai traiesc mereu intr-o suferinta, constienta sau inconstienta.
Tu cum alegi sa iti traiesti viata?
Dr. Ursula Sandner

 

19 comentarii pentru “Despre binele si raul din fiinta umana

  1. Multumim pt.articolele dv.pe care le citesc cu mult interes, gasindu-le pline de continut si profesionalism. Felicitari, Dr. U.Sandner !

    1. Aș vrea să știu două lucruri. De ce este din ce in ce mai multă răutate in lume decât bunătate, deci avantaj la răutate? Și ce variante avem când nu putem pleca de la un job bine plătit, dar plin de femei rele ? Deci, când în lume este atâta răutate, noi, cei buni să plecăm doar așa..degeaba? In alte țări se pedepsește răutatea. Mă rog, când ia formă de buling. Dar la noi, asta este boală națională.

  2. nu vreau sa enumar de cate ori am intalnit asa ceva, dar un caz e foarte elocvent. nu sunt perfecta, dar asa cum traiesc am semzatia, egal cat de greu e, nu ma deranjeaza. sunt sigura ca fac rautati, dar sper ca nu cu voie, ci ca reflex de autoaparate la reactia pe care ai descris-o asa de clar. am avut si eu asa o prietena, la care i-am scos masca de pe fata cu intentia de a salva ce e de salvat, bineanteles ca nu am reusit, consecinta a fost ca m-am retras din relatie si am blocat-o pe toate directiile. comportarea ei e asa cum ai descris in articolele tale. faptul ca am rupt relatia cu voie si abrupt a fost cea mai buna hotarare care am luat-o. m-a costat cativa ani sa ma calmez, nu glumesc, ani, dar acum reusesc sa nu ma mai gandesc la ea monate intregi. la inceput a fost groaznic, am inceput sa caut victime care sa ma asculte, sa povestesc indignarea intreaga ce mi-a provocat fiinta asta. acum m-am refacut. consider astfel de oameni ca traiesc inutil, au teluri absurde, nerealiste si fac viata altora de nesuportat, inclusiv a lor. am impresia ca daca reusim fara sa ne pierdem din neuroni din cauza lor, sa traim cum vrem, am ajuns la o maturitate, intelectuala si umana f buna . probabil asta e si unul dintre telurile existentei noastre, in cazul in care ar exista unul.

    1. Am fost oarecum o „victima””, pana m-am saturat de ipostaza asta si am spus lucrurilor pe nume.Doza de usoara agresivitate cu care m-am exprimat cand am rabufnit , n-a fost evident acceptata,insa mi-am asumat consecintele. Este vorba tot despre o femeie rea din preajma si din viata mea si sunt convinsa ca asa este…REA pana in maduva oaselor.In schimb ii merge excelent in viata…calca pe cadavre sa-si atinga scopurile,si isi arata uratenia sufletului atunci cand lipsa ei de caracter da pe dinafara.Aici imi pun eu un semn de intrebare, dar mai mult dintr-o nativa naivitate decat din alte motive: cum este posibil ca viata sa-i astearna covorul plin de flori in fata pasilor, cand este un exemplar aproape inuman.(Nu mai vorbesc de cate masti poarta).

    2. Amelia, „succesul” de care vorbesti este dat de faptul ca lumea in care traim functioneaza asa. Cei care au „succes” nu au nevoie sa fie oameni buni cu ceilalti din jurul lor, ci slujesc interesele unei minoritati care detine puterea politica, economica, samd., minoritate care nu e formata din oameni „buni”, asa ca nici ei n-au cum sa fie oameni buni decat accidental. Societatea bazata pe bani ( banuiesc ca la asta te referi cand te referi la „succes”) este o societate profund imorala, nu pentru ca banii sau bogatiile nu ar trebui sa existe, nu am nimic cu cei bogati, ci mai degraba cu felul in care noi, „cei multi” alegem sa ii facem pe unii bogati si ce ma sperie nu sunt averile celor bogati ci usurinta saracior de a se vinde pentru banii bogatilor facandu-i si mai bogati. Ca sa iti dau un singur exemplu, Steve Jobs, acest geniu al marketingului nu permita propriilor copii sa foloseasca tablete sau telefoanele companiei sale… Daca noi am acceptat o asemenea ipocrizie si mai mult, am si rasplatit-o cu bani, este mai intai de toate problema noastra, fiinda nu putem gandi principialist cand facem alegeri.
      Tot asa, ne gandim de multe ori sa dam vina pe cei cu bani, ca sunt lacomi si inumani, si chiar sunt, insa fara sa vedem propriile lacomii, de oameni mai mult sau mai putin saraci. De ex. in relatia cu petrolul sau poluarea, tindem sa dam vina pe cei bogati care polueaza sau provoaca razboaie pentru petrol, dar nu vedem cum noi, cei de rand, nu concepem sa ne deplasam fara masina si am plati oricat pe benzina pentru asta…
      Deci forme de lacomie exista si la cei saraci iar asta nu se vede fiindca de multe ori o asociem cu nevoile. Or fi aceste lacomii mai mici, dar si noi suntem mai multi si se aduna. De altfel, bogatii, daca n-au furat, se vor fi imbogatit speculand micile noastre lacomii, pe principiul „cate putin de la multi”.
      Ca o lectura suplimentara iti recomand articolul faimuos: On the phenomenon of bullshit jobs.
      Mie mi-e clar de mult ca cei care avanseaza „in cariera”, adica dependentii de un sistem sunt cele mai josnice fiinte si oricat si-ar etala „succesul” in forma lui, materialista, nu ma pacalesc. Ca oameni, familie, samd. de multe ori sunt zero, chit ca si-au cumparat toate gadgeturile si sclipiciurile posibile, eu nu ii invidiez.

  3. Sunt foarte confuza, desi incerc din rasputeri sa ma gindesc unde am gresit, nu gasesc raspunsul.De ce tocmai cei dragi, carora eu stiu ca le-am facut bine, nu ma mai cauta, nu ma suporta, nu ma lasa sa spun si parerea mea, sa avem un dialog,poate asa am rezolva problemele dintre noi.Eu sunt cea care sufera, cea care i-mi pare rau, cea care nu vroia sa se ajunga la rautati,dar ce pot face.Eu sunt cea care vrea sa ne impacam, dar vreau si sa recunoasca fiecare greselile, sa ne cerem iertare unii altora, si sa incepem o noua viata.Poate ca gresesc, poate nu-mi dau seama, insa fiecare avem o vina,mai mica sau mai mare, important ar fi sa discutam, ori ei asta refuza!Sa renunt la ei ar fi o solutie, sa i-mi vad de viata mea, insa fara sa vreau ma gindesc acolo si ma intreb.De ce? De ce? De ce?
    Stiu ca eu trebuie sa ma schimb, insa nu reusesc, sa fiu putin egoista, sa nu mai pun la suflet, sa nu-mi mai pese ,sa fac ceva sa-mi fie mie bine.Usor de zis, greu de facut!

  4. În general,pe oamenii răi îi putem cunoaște din cele două dorințe mari ale lor: dorința de îmbogățire cu orice preț,(chiar distrugând familii și vieți omenești,sau mai ales),și dorința de a-i domina pe alții,de a trece peste personalitatea victimelor,de a-i lipsi de orice lucru material,cu scopul unic spre a-i determina să-i servească,adică să le fie sclavi.
    Dar prefer să nu mă las manipulat de răutatea nimănui,mai bine rămân ultimul sărac de pe Pământ,dar cu sufletul bogat,cu gânduri pozitive,cu valori adevărate și cu perspective reale de viitor!
    Mai bine prefer să mor de foame LIBER decât să-mi calc personalitatea și sufletul în picioare slujind la un om rău fără nimic!

  5. Citesc cu mare atentie ceea ce ati scris.Avem multe de invatat din aceasta carte cu adevarul despre viata de zi cu zi.
    Felicitari si va citesc in contiuare.

  6. Intradevar, foarte interesant acest articol! Benefic pentru multi dintre cei care il citesc, ajutandu-i sa inteleaga mai bine ce se intampla cu ei, cu oamenii din jurul lor, si totodata sa se dezvolte personal. Felicitari pentru munca depusa si pentru profesionalismul de care dati dovada!

  7. Sunt total de acord ca cei mai rai oameni se gasesc in biserici si culmea, ei se cred cei mai buni si dau sfaturi celorlalti in ce priveste credinta. Eu cred ca nu sunt constienti de ceea ce se intampla cu ei deoarece ei se cred superiori celorlalti sustinand faptul ca trebuie sa te pocaiesti si astfel pacatele iti vor fi iertate. Degeaba incerci sa-ti spui punctul de vedere, nu ai nici o sansa de reusita in fata acestor oameni care te ameninta cu iadul cand de fapt, ei sunt cei care traiesc in iad.

  8. Daaa, foarte interesant și foarte adevărat, așa cred! Însă pentru oamenii răi din firea lor este extrem de greu să se poată schimba, în primul rând majoritatea nu conștientizează acest lucru, nu pot să o facă și nici nu își doresc!

  9. Foarte interesant articol!
    Pana acum i-am privit pe cei pe care eu i-am considerat rai doar prin prisma faptelor facute de ei . Nu m-am gandit de ce sunt asa , mi-am dorit doar sa nu-i mai am in apropiere. Am simtit ca trebuie sa rup contactul cu ei. Sigur au fost oameni goi pe dinauntru care fara mastile pe care le purtau tot timpul nu puteau supravietui , oameni care isi puteau permite sa piarda tot pentru ca de fapt nu aveau nimic de pierdut. Nu cred ca acesti oameni isi doreau sa devina buni sau ca ar fi ridicat un deget macar pentru a deveni buni . Marea lor majoritate chiar se simteau bine asa !!!

  10. Aveţi dreptate. Dacă răul este individual, putem corecta mai uşor comportamentul. Cât despre autocorecţie, ca să devii bun trebuie să realizezi că eşti rău. Ştiţi zicala cu prostul . Dacă un prost îşi dă seama că e prost, deja nu mai este.
    Ce ne facem însă cu răul colectiv, cu răii solidari şi înregimentaţi ? Cât rău s-a făcut de colectivităţi, alcătuite din fiinţe umane, în numele unor ideologii cu idealuri bune…? Iar acest bine colectiv asumat a fost şi este molipsitor şi mai greu de corectat.
    În mod firesc, oamenii credincioşi au fost şi sunt buni în esenţa fiinţei lor. Dar cât rău se face în numele unor religii…Suntem contemporani cu asemenea manifestări „religioase” inumane, ca să nu mergem prea departe către Inchiziţie.
    Felicitări pentru gândurile bune!

  11. Un articol de exceptie, descrierea este in opinia mea reala si obiectiva, te obliga la introspectie si autoevaluare sa vezi unde te situezi. Este interesant – oameni rai se gasesc cel mai adesea in biserica, in opinia mea biserica poate fi descrisa ca fiind un mare spital iar cei „RAI” enoriasi sau oameni ce trec prin incercari sunt constienti ca au nevoie de doctor, un medic suprem il numesc eu. Ce este trist este faptul ca nu toti cei ce il cauta pe Dumnezeu se lasa tratati. Citind acest articol te poate ajuta sa te cunosti mai bine sa te descoperi cu adevarat si astfel poti alege – sa te schimbi intr-un om nou sau sa persisti intr-o stare duplicitara de autoamagire ceea ce este foarte grav, citez – ce este cel mai rau este faptul ca sufera cei din jur – persoane nevinovate, care pot fi manipulate cu usurinta emotional.

    Un mesaj plin de inelepciune.

    Cu stima!

  12. Buna Ursula,
    Articolul tau anterior, „Bine si rau in fiinta umana” e un indemn la dragoste neconditionata pentru toti ceilalti. Apoi vine articolul cu oamenii toxici pe care trebuie sa ii alungam din vietile noastre apoi acest articol prin care accepti ca oamenii nu sunt toti buni, ci chiar sub masca bunatatii se ascund oameni foarte rai.

    Aparent te contrazici, dar eu cred ca ai evoluat si acest articol pe care l-ai scris este extrem de bun. Daca articole ca primul, indemne la gandire pozitiva oarba si iubire neconditionata gasesti peste tot, un punct de vedere mai nuantat ca acesta, mai rar. Eu unul nu mi-am propus sa iubesc neconditionat pe toata lumea ci doar sa fiu indiferent fata de cei pe care in mod normal i-as fi urat, invidiat, etc. E greu si ma lupt cu asta, sa devin mai bun, fiindca asta inseamna sa fii un om bun. Cred ca iubirea trebuie sa o lasam sa vina de la sine, dupa ce am eliminat ura, va avea destul loc in sufletul nostru sa se manifeste. Nu trebuie sa ne „scremem” sa iubim cat timp sufletul ne este inca otravit de sentimente negative, trebuie deci sa luptam aprig cu noi insine pe partea de sentimente negative mai intai. Iar asta cere timp si efort continuu, ca la sport, „te lasi” o vreme, ai pierdut tot.

  13. Am trait un astfel de exemplu. Am fost furata,mintita,manipulata.De cineva din anturajul meu.Si culmea ca tot ce-mi fura aducea inapoi in familie unui anumit membru,sub pretextul „nu m-ai prins,nu ma poti acuza”,sau alteori lucruri de valoare se evaporau pur si simplu din locatia unde eram.Si culmea acea persoana era tinuta de membrii familei in discretie sau chiar o aparau la acuzele pe care i le aduceam.M-a durut mult atitudinea ei si a celorlati din jurul ei.Am terminat cu ea inalturand-o definitiv din anturajul meu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *