M-am gandit zilele acestea care sunt cele mai importante lectii de viata pe care mi le-as spune daca m-as intalni eu cu mine, cea care am fost la 20 de ani. Le-am scris si ti le impartasesc si tie, poate iti sunt de folos in calatoria ta prin aceasta minunata aventura numita VIATA.
- Nu te lasa influentat de nimeni si nici nu te stradui sa castigi aprobarea celor din jur cu pretul renuntarii la autenticitatea ta.
- Oamenii care sunt astazi langa tine, nu neaparat vor fi langa tine si in viitor. Nu-ti face planuri de viitor cu ei si nu-ti investi toate resursele in ei, in detrimentul tau. Oamenii intra si ies din viata ta, singura relatie “pentru totdeauna” este cea cu tine insuti.
- O experienta, de orice fel, este un prilej de a invata. Nu regreta nimic din ce ai facut, ci eventual oportunitatile care ti s-au deschis si le-ai refuzat - din teama de schimbare sau de a-ti pierde confortul. Daca ai gresit, fii fericit ca ai avut oportunitatea sa inveti o lectie pretioasa. Expune-te mereu la tot felul de stimuli si invata. Omul isi gaseste calea si dobandeste intelepciune prin incercare-reusita sau incercare-eroare.
- Cea mai importanta investitie este cea in tine insuti, in dezvoltarea ta profesionala si personala. Investitiile pe care le faci in altii sau in exteriorul tau sunt cu un grad ridicat de risc. Ai in vedere mereu faptul ca poate va trebui sa o iei de la inceput si te vei putea baza doar pe ceea ce este in interiorul tau.
- Nimeni nu stie mai bine decat tine cum arata fericirea pentru tine. Nu urma retete, nu ii copia pe altii, ci asculta-ti mereu vocea interioara. Chiar daca esti singur intr-o multime care gandeste altfel, urmeaza-ti chemarea interioara.
- Fii independent si cauta intotdeauna sa te bazezi pe fortele tale proprii. Dependenta te va predispune la compromisuri, la sacrificii inutile si te va indeparta de tine insuti. Dependenta te face sa iti pierzi demnitatea si verticalitatea.
- Controleaza-ti mintea si emotiile. Toate emotiile, reactiile, atitudinile, alegerile si comportamentele tale sunt dictate de mintea ta. Mintea ta trebuie sa fie prietenul tau cel mai bun si un aliat de nadejde in fata incercarilor vietii.
- Asculta-ti intuitia / instinctele. Ele iti vor spune intotdeauna ce decizie sa iei.
- Cand constati ca nu esti fericit, indiferent de implicatii, spune "stop" si ia-o pe o alta cale. Vei vedea ca atunci cand spui stop suferintei, ti se deschid alte usi care te duc acolo unde te cheama sufletul tau.
- Nu-ti face planuri pe termen lung pe baza emotiilor de moment. Singura constanta in Univers este schimbarea, iar emotiile au caracterul de a fi temporare.
- Traseaza-ti limite si granite clare in interactiunile cu cei din jur si nu le permite oamenilor sa se foloseasca de tine. Asa ca tine, toti oamenii isi urmeaza interesul lor propriu si este normal sa fie asa. Insa, atunci cand observi ca investitiile tale sunt luate ca fiind “normale”, dar reciproca nu este valabila, opreste-te din a mai da. Nu accepta relatiile toxice sau disfunctionale in viata ta pentru ca ele nu aduc nimic bun, ci doar suferinta psihica si boala fizica.
- Nu ai de ce sa accepti interactiuni cu oamenii care te trateaza cu lipsa de respect. Nu ai de ce sa stai in relatii de cuplu, de familie, de prietenie etc., daca ele iti fac rau. Cand observi ca un om te tradeaza, te minte, te trage in jos, te barfeste, abuzeaza de tine s.a.m.d. nu-i mai acorda alta sansa. Acel om iti arata cum este el, iar daca tu il accepti in continuare in viata ta inseamna ca te tradezi pe tine si il inviti sa se poarte la fel cu tine si in continuare.
- Oamenii nu se schimba fundamental daca nu au o motivatie proprie. Nimic din ceea ce faci tu nu-i face sa se schimbe, daca ei nu sunt dornici sau pregatiti pentru asta.
- Indragostirea si iubirea nu sunt suficiente. Compatibilitatea la nivel de valori si credinte, comunicarea, prietenia, respectul si admiratia reciproce sunt bazele unei relatii sanatoase. Nu neaparat poti sa ai o relatie pe termen lung cu o persoana care te face sa simti fluturi in stomac. Ceea ce ramane dupa ce fluturii zboara este ceea ce conteaza.
- Contrar credintei populare care iti spune: “cariera nu-ti tine de cald, ci familia face asta”, tu cauta sa devii o persoana de succes, autonoma si independenta. Cand esti un om puternic, atragi langa tine persoane ca tine. Cand renunti la tine si iti investesti totul in altii (“familie”) te poti trezi la un moment dat ca traiesti in compromis, dependenta sau ca “familia” te paraseste pentru ca are alte obiective sau alt drum. Bazeaza-te pe tine intotdeauna.
- Nu te stradui sa gravitezi in jurul altora, sa le faci pe plac, ci pune-te pe tine in centrul existentei tale si devino un om cu o adevarata valoare intrinseca. Succesul tau ii va atrage pe altii ca un magnet in jurul tau, iar apoi tu esti cel care ii selecteaza pe cei pe care isi doreste sa ii pastreze.
- Cand vezi ca un om se comporta altfel decat vorbeste, cand exista discrepante si sincope intre ceea ce spune si face, crede intotdeauna ceea ce vezi, nu ceea ce auzi. Oamenii poarta masti, dar ele cad uneori si ne dezvaluie adevarata fata, iar aceasta fata este adevaratul lor eu.
- Nu astepta ca altii sa te invete ceva. Pe cat posibil, fii autodidact si cauta sa te depasesti si sa te perfectionezi neincetat. Fii un bun profesionist orice ai face, da mereu tot ce ai mai bun si rasplata va veni cu siguranta.
- Ai grija de tine, de corpul tau si de sanatatea ta. Asta nu inseamna sa devii obsedat de diete sau de tot felul de reguli, ci sa aplici masura si echilibrul in toate. Bucura-te de tot ceea poti la nivel de simturi, insa cu masura si cumpatare.
- Viata ta nu este “batuta in cuie”. Cand simti ca nu mai vrei sa continui pe un anumit drum, opreste-te si cauta o alta cale. Poti sa iti schimbi jobul, meseria, tara in care traiesti de cate ori iti doresti asta.
- Niciodata, sub nicio forma, nu accepta compromisurile sau sacrificiile. Singurele sacrificii bune pentru tine sunt cele care vizeaza atingerea unor obiective marete. De exemplu, sacrifici distractiile de moment pentru ca iti doresti sa investesti tot timpul tau in evolutia ta profesionala sau personala. Dar compromisurile prin care renunti la tine in favoarea altora si a capriciilor lor, te indeparteaza de tine si de bucuria de a trai.
- Fa bine celor din jur, fara sa te astepti la nimic in schimb. Insa fa asta doar atunci cand iti permiti. Ofera din preaplinul tau si urmareste mereu ca tu sa fii “plin” inainte de a le oferi altora. Astfel eviti capcana relatiilor de tip dependent - codependent.
- Un om care te iubeste, te accepta asa cum esti. Nu-ti cere sa te schimbi sau sa fii altfel doar ca sa-i hranesti nevoile, dorintele si asteptarile egoiste. La fel si tu, cand iubesti cu adevarat, accepti. Nu pentru ca faci compromisuri, ci pentru ca nu te deranjeaza nimic la celalalt. Asta inseamna compatibilitate si asta sa cauti mereu in relatia ta de cuplu. Cand vrei ca celalalt sa se schimbe pentru a-l putea accepta, nu il iubesti, ci iti manifesti dorinta de control, posesivitatea si nevoia de a-ti hrani orgoliul.
- Nu-ti fie teama de solitudine. Ba chiar cauta sa ramai singur din cand in cand, chiar si cateva minute pe zi. Asa vei ramane mereu in contact cu tine, vei sti cine esti si ce sa faci in continuare. Zgomotele, agitatia si compania altora te pot indeparta de tine insuti si de drumul tau.
- Citeste din intelepciunea marilor minti ale omenirii, ia de la ei ideile cu care rezonezi si imbunatateste-ti gandirea in permanenta. Claritatea mintii, intelepciunea si ratiunea te vor sustine intotdeauna sa iei cele mai bune decizii pentru prezentul si viitorul tau.
- Singurul tau scop pe lumea asta este sa iti cauti fericirea, asa ca fa totul pentru a o obtine. Uneori este necesar sa o construiesti, iar alteori trebuie sa inlaturi barierele din calea ei - adica sa renunti la tot ceea ce te face nefericit.
- Distreaza-te, calatoreste cat mai mult, danseaza, relaxeaza-te. Natura, cu tot ce are ea sa iti ofere, este si va fi cel mai bun prieten al tau.
In 20 de ani am invatat toate aceste lectii si sunt foarte curioasa ce invataminte imi voi insusi in urmatorii 20.
Tu ce ti-ai spune daca ai avea ocazia sa stai de vorba cu cel care ai fost acum 20 de ani?
Dr. Ursula Sandner
Multumesc <3
Am 30 de ani si Doamne cat de mult mi-as fi dorit sa stiu toate astea la 20. M-ar fi scutit de multa suferinta inutila, de multe zbateri si caderi, de multe oscilari si cautari prin bezna necunoscutului si a intrebarilor. Mi-a luat ani de zile pana ca aceste cuvinte intelepte sa prinda contur in mine si sa ma pot rupe de prejudecati, ignoranta, limitari, compromis, suferinta. Nu e nimeni care sa-ti spuna toate astea, daca stau bine sa ma gandesc, parintii mei nu mi-au vorbit niciodata despre viata sau macar sa-mi fi spus vreo vorba inteleapta cu care sa raman. Au trait si traiesc toxic si asta mi-a intarziat si mai mult eliberarea pt ca precum o ancora ma trageau mereu inapoi, iar indoiala te saboteaza cel mai mult in drumul evolutiei. Nici scoala nu se ocupa de „viata” ci are alte preocupari mai „importante” si ajungi un suflet fraged sa te izbesti de toate valurile vietii si sa-i infrunti furtunile de unul singur, invatand acolo unde te doare, caci suferinta e cel mai bun maestru, cand n-ai un intelept langa tine. Astfel mi-au trecut aproape 10 ani din viata pe care i-as fi putut trai mai frumos si mai intelept. Sfaturile astea sunt aur curat si asta il voi invata pe copilul meu intr-o buna zi, in speranta ca poate cumva ii voi scurta drumul si ratacirile si astfel va ajunge mai devreme la fericire. Multumesc Ursula, esti minunata si sper ca Universul/Providenta sa iti intoarca valoarea pe care o oferi generos.
Draga Cristina, mi-a placut comentariul tau, iar cel mai mult aceste concluzii: ”indoiala te saboteaza cel mai mult in drumul evolutiei”, ”ajungi un suflet fraged sa te izbesti de toate valurile vietii” si ”suferinta e cel mai bun maestru, cand n-ai un intelept langa tine”. Sunt de acord cu tot ceea ce ne spune Ursula in acest articol, insa parerea mea este ca la 20 de ani nu le-am fi dat atentie acestor sfaturi, pentru ca la acea varsta aveam un alt nivel de perceptie asupra vietii sau relatiilor si gândeam cu totul altfel decat la 30 sau 35. Si eu le reprosez uneori (doar in gand) parintilor mei ca atunci când aveam 20 ani nu m-au sfatuit – de pilda – sa nu ma grabesc cu insuratoarea, ci mai bine sa astept 2-3 ani pana imi/ne dispare faza de indragostire, dar oare daca ei m-ar fi sfatuit astfel, eu chiar i-as fi ascultat? :)
Iti doresc tot binele din lume!
Cristina, fii fericita ca ai,, pierdut” doar 10 ani din viata ,pe care ai fi putut sa ii traiesti mai frumos si mai intelept ! Eu am pierdut 30… de ani de zbateri si cautari .M-am sacrificat pentru altii, fara sa imi pese de mine .Acum am invatat sa ma iubesc (poate putin cam tarziu ),dar asta e,:) si vreau sa fiu fericita ,sa traiesc pentru mine ,nu doar sa ma sacrific pentru altii care nu iti spun nici macar un simplu ,,multumesc”. Am fost invatata ca trebuie doar sa muncesc ,sa le fac eu pe toate ,sa fie totul perfect ,pentru ceilalti si EU nu am contat .Sper sa gasesc in cartea doamnei Úrsula ,sfaturi care sa ma ajute sa traiesc inca 50 de ani de acum incolo ,fericiti si impliniti :)). Va multumesc pentru ca mi-ati trimis cartea ,va multumesc ca existati ,va multumesc ca v-am intalnit ! Va doresc multa sanatate si putere de munca ,dumneavoastra domna Úrsula ,cat si celor care citesc aceste articole minunate !!! Numai de bine tuturor !
Mulțumesc. Mulțumesc. Fraze înțelepte,cu o însemnătate de mare Preț. Mulțumesc frumos.
Ai mei părinți nu s au” deranjat” să ofere astfel de valori.
Dar sunt recunoscătoare că mai există oameni ca dvs.
Sa fiți binecuvîntată!
Draga Ursula, iti multumesc pentru tot ce ne daruiesti prin ceea ce scrii.. am 32 de ani acum si uitandu-ma in urma cred ca ca cel mai mult mi-as fi dorit ca atunci cand aveam 20 de ani sa imi ascult intuitia si sa fac ceea ce striga sufletul meu ca vrea, fara a alege ceea ce altii credeau ca e mai bine pentru mine… cel mai mult imi doresc sa am intelepciunea si puterea de a nu face acelasi lucru cu copii mei si cand va fi vremea sa -i las sa zboare alegand ceea ce ei isi doresc ..Multumesc pentru ceea ce esti, ne faci viata mai costienta si frumoasa!
Eu cred ca evolutia mea se datoreaza exclusiv mie. Nu cred ca este altcineva de vina, nici macar parintii mei. Am fost dintotdeauna o fire mai rebela, sunt absolut sigura ca nu as fi ascultat nimic din ceea ce m-ar fi sfatuit. Am 46 de ani si consider ca inca nu mi-am invatat toate lectiile. La 20 de ani eram kamikaze ( sincer preferam acea varianta), acum zic eu ca am prea multe frici de care de ani de zile ma chinui sa scap, sa mi le inving.
In rest Ursula, multumesc. Ca intotdeauna esti o gura de aer proaspat pentru mine. Te iubesc si te imbratisez cu drag.
Ma bucur foarte mult ca ati scris aceste lucruri…Eu am ajuns sa urmez aceste sfaturi ca sa zic asa…La 20 de ani nu aveam de unde sa le stiu, iar mentalitatile societatii la vremea cand aveam eu 20 de ani erau cu totul altele…Alergam de fapt dupa modelele dezirabil social…Mai tarziu am avut curajul sa imi urmez chemarile, ca sa zic asa, dar am avut destule de indurat, am pierdut cunostinte, prieteni, care m-au judecat, etichetat etc… Totusi, eu ma simt azi happy ca am facut alegerile pe cont propriu…Precizez doar ca unele pierderi pe drum le-am resimtit puternic si m-au marcat si a durat mult timp sa accept necesitatea acestor pierderi, ca sa zic asa…Relatiile cu anumiti oameni sunt ireconciliabile…As putea azi sa spun si ca , de fapt, acei oameni nici nu au ce face in viata mea, viata mea nu ii cere…Azi ma simt o fiinta puternica, independenta , ma simt mandra de mine ca am avut nu o data mare curaj sa fac anumite lucruri, sa infrunt unele situatii, si intotdeauna am facut-o singura, nu am avut pe nimeni alaturi, cu care sa impartasesc suferinta , ca sa zic asa…Nu m-am priceput la toate, dar unele lucruri le-am facut foarte bine…Am ales linistea si pacea interioara si ii sfatuiesc si pe altii sa aleaga cariere si directii care spre asta ii duce…Nu pe toti ii sfatuiesc….Exista oameni pentru care valorile supreme sunt puterea si banii…Pe acestia ii las in pace…Insa exista oameni care isi „prostitueaza” viata, ca sa zic asa, chinuindu-se sa urmeze modele sociale in care deja sunt varati pana in gat….desi traiesc nu fericire, ci o corvoada…si nu stiu ca exista si alt mod de viata…
Corvoada…mi-at placea sa discutam,si eu trec printr-o perioada grea si as fi curios sa ne intersectam ideile,am impresia ca ar putea sa iasa ceva constructiv. Multumesc anticipat soiv2001@yahoo.com
Vad altfel lucrurile, ma raportez de data asta la raspunsuri, fiindca ceea ce scrie Ursula e superb, asa e. Dar ce am inteles eu, e ca fiecare din noi , cu experienta de pana acuma, ce ne-am spune acum pt cea/cel de la 20 de ani. Deci fiecare din noi, fiindca e un individ original, sfaturile Ursulei se pot personifica pt. fiecare, in functie de modul lui de evolutie. Si asa inseamna ca trebuie sa raspundem, daca vrem sa o facem. In cazul meu, as adauga urmatoarele: am fost la 20 de ani mult prea nesigura pe mine ca sa intru in actiune cum ar fi trebuit. Parintii nu au avut o influenta negativa asupra mea, puteam sa aleg ce vreau, numai ca trebuia sa fiu seara acasa, din morive de siguranta. Cred ca nu e destul sa sti ce trebuie sa faci, mai trebuie sa ai curajul sa intri in actiune si nu toti la varsta asta au maturitatea psihica si sociala sa o faca. Deci, mie mi-as spune asa, ai curajul si picteaza, esti buna si nu mai pierde timpul cu prostii :-) , mai poti din cand in cand sa scrii ceva, chiar daca poeziile tale prea feminine sunt, de cand asa ceva e un defect? Fac asta acum, fiindca nici o data nu e prea tarziu.
Superb! Sfaturi de aud,care iti impinge sufletul mai departe, care te invata sa fii curajos, sa-ti pretuiesti valoarea ta ca entitate. Toate le invatam unii pana la 20de ani, altii dupa. Multumesc din suflet Ursula !Esti un inger frumos si f.intelept. Fii binecuvantata in vesnicie!
Love you… Multumesc pentru Ebook..
Buna ! Multumesc pentru aceasta tema interesanta ! Sigur sunt multe lucruri pe care acum la 40 de ani le-as face altfel decat la 20 ! Nu pot da in totalitate vina pe parintii mei ba din contra le multumesc ( mai ales mamei mele ) pentru neincrederea acordata pentru ca fara ea nu deveneam ceea ce sunt acum. Si eu am fost un fel de Kamikaze si am ramas intr-o amumita masura fortata de imprejurari . Imi dau seama de multe greseli pe care le-am comis la 20 de ani , unele greseli au fost ireparabile si mi-au influentat toata viata pana in prezent altele s-au dovedit a fi un impuls pentru ceva mai bun.
Poate as fi fost un om mai echilibrat daca as fi avut acum 20 de ani mintea de acum.
Poate ….
As fi ales sa traiesc altfel ….
Cu drag Eny
Draga Ursula,
Iti multumesc pentru aceste sfaturi pretioase.
Daca as fi stiut aceste lucruri in urma cu 20 ani, acum as fi fost o persoana independenta, implinita si fericita.
Nimeni nu-ti vorbeste despre viata, despre cum sa ai o viata implinita, despre faptul ca meriti sa fii fericit.
Ma bucur insa ca am sansa sa-i transmit aceste sfaturi fiului meu si astfel sa-l ajut sa lupte pentru a avea o viata asa cum isi doreste.
Eu am inceput sa-ti urmez sfaturile si sa fac schimbari majore in viata mea.
Am lasat in urma tot ce ma facea nefericita si am plecat pe un drum nou in cautarea fericirii mele.
Multumesc pentru articolele si cartile pe care ni le-ai daruit si cu ajutorul carora am invatat sa ma cunosc si am avut curajul sa fac acest pas.
Am plans cand am citit, deoarece am realizat ca am aproape 29 de ani si mi-ar fi placut sa pot sa stiu multe din aceste lucruri cand aveam 20 de ani. Trec prin cea mai dificila perioada din viata mea, din o persoana optimista, cu teluri in viata, cu multi oameni dragi in jur, plina de viata si voioasa am ajuns o epava……am trecut prin mari dezamagiri anul acesta, m-au tradat oameni pt care am crezut ca insemn totul, au lasat un gol imens in mine si cred ca aceasta trauma ma va afecta toata viata, de aceea singurul meu refugiu si unica alinarea a devenit cititul si rugaciunea…..asa am ajuns pe pagina dvoastra. Multumesc pt aceste randuri, va doresc tot binele din lume!
Am trecut si eu pe unde treci tu acum. Chiar acum ma aflu intr-o situatie asemanatoare si doar Domnul m-a ajutat si ma ajuta sa trec peste. Mi-ar placea sa vorbim, daca vrei. Eu sunt Andreea.
Iti las emailul meu : asofronie.andreea@yahoo.com
O zi buna!
Simonique87, esti tânără şi ai viața în față. Nu e timpul să te dai bătută acum. Niciodată să nu gândeşti negativ. Ai căpătat o experiență imensă odată cu tot ce ai trăit până acum. Iar pe de altă parte, imaginează-ți că alți oameni au trăit mult mai greu şi au avut provocări mult mai mari decât tine. Eu m-am oprit la un moment dat din nebunia asta indusă şi impusă chiar de cei apropiați. Singurele cuvinte care mi-au venit în minte a fost trădare, orgoliu, egoism. Iar acum când am început să descopăr cu claritate cine sunt şi că am un drum al meu de urmat, am aflat cu stupoare că în ochii lor nu mai am nici o valoare, nu mai reprezint nimic. Însă mie îmi place să spun că „m-am trezit” şi mi-e foame rău de cunoaştere, de dezvoltare. De bine făcut celor care încă trăiesc după un model prost, fals, negativ creat si oferit de alți „binevoitori.”
Iti las si eu adresa de e-mail mai jos si te astept cu orice intrebare, orice nedumerire..Te voi ajuta cu draga inima si fara nici o obligatie..
➡ cris_angel2011@yahoo.com
Foarte frumos si intelept articol. Mi as dori sa mai simt placerea celor 20 de ani. Traim ciocnirea generatiilor cu mentalitati diferite E nevoie de o autoadaptare mai eficienta la societate.
Frumoase si totodata interesante cuvintele scrise de voi!Au trecut 20 si ceva de ani…..ani in care,asa cum spuneau unii dintre voi,am trecut prin perioade dificile,care m-au marcat.Poate ca am invatat cate ceva din toate aceste experiente,insa timpul pierdut langa persoanele care nu te mai doreau in viata lor,nu-l mai recuperez niciodata.E bine si asa……as putea spune.E bine ca exista oameni,si-i multumesc si eu doamnei Ursula!!!!!
Daca as avea din nou 20 de ani si nu54 cat am acum,cred ca as schimba tot ,dar nu cred ca as putea daca datele problemei ar fi aceleasi.nu alegi tu in ce familie sa te nasti si ince tara si de acolo e punctul 0 de acolo pornesc toate erorile si greselile pe care urmeaza sa le faci constient sau inconstient. sa-mi spuna si mie cineva ce sanse are un copil care se naste intr-o familie cu un tata alcoolic si cu o mama care a trait toata viata la nivel inconstient si mai e si isterica si agresiva?cand nu esti tratat nici macar ca si un animal de companie,cand nu stii pana la 20 de ani ce e aia o vorba inteleapta,o mangaiere,de la parintii tai,ce asteptari mai poti avea din exterior ?Cind lumea ta e zdruncinata puternic inca de cand ai inceput sa intelegi cate ceva,ce ai putea schimba? Da ai ptea doar sa-ti doresti sa nu te fi nascut defel si sa nu ai parte de asa o experienta de viata.
Ai dori sa transpui acest text in AUDIO?
Ar putea fi ascultat si iar ascultat, iar si iar….pina il invatam, pentru ca merita invatat.
Eu iti multumesc,
Elena
Dr.Ursula i-ti multumesc ca existi,ca nimic nu este intamplator in aceasta viata,sunt convinsa de acesta,si tocmai ptr.aceasta i-ti multumesc!Ai acel ceva firesc,realist,si mai cu seama experienta ta de viata,care intr-un fel voalat ai transformato in lectie de viata ptr.semeni.Iar pe langa toate acestea sumt convinsa ca esti un bun psihopedagog,autodidact,in ceea ce te privește,fapt ptr.care ai devenit un foarte renumit psiholog.Ptr.toatea acestea ,mă plec cu tot dragul și respectul Dr.Ursula,un om minunat!Iar referitor la întrebarea pe ți-ai pus si ne-ai puso crdema ca să-i proceda la fel si poate va trebui să învăț din nou să iubesc mai mult pe mine,si cel mai important să învăț să am din nou curaj,sa învăț să nu mai am prejudecăți vizavi de ce cred cei din jurul meu despre mine!Oricum i-ti mulțumesc că exiști,si nici nu știi cât de importantă ești ptr.mine!!!!!!!!!!!!Cu drag!
daca as avea-o langa mine pe cea de acum 20de ani, i-as spune ca sunt bucuroasa ca inca suntem in contact si ca crestem, si ca sper ca o sa facem lucruri si mai frumoase impreuna!
Am 20 de ani. Citesc de mai multe ori acest articol pentru ca am foarte mare nevoie de el. Multumesc!
Nici de le-as fi știut la 20 de ani nu ar fi însemnat mare lucru, în acel moment. O spun cu toată sinceritatea. Nu avem nici educatia (iti trebuie educatie sa stii sa te iubesti pe tine) si nici disponibilitatea. Eu cred ca teoria e o poveste, iar practica, alta. Pana nu ne lovim, nu cautam – poate nici la 50 de ani – sa ne schimbam viata (valabil pentru cei nefericiți). Iti trebuie ceva curaj sa schimbi ceva. Eu nici la 35 de ani nu l-as fi avut dacă nu eram mai mult „forțata” sa iau o decizie.
Foarte bun articolul si foarte interesante comentariile! Doar la lectia nr. 22 as veni cu o conditie in plus ce trebuie indeplinita atunci cand faci bine altora, pe langa faptul de a fi „plin” ca sa ai de unde da, si anume: sa simti ca nu „strici orzul pe gaste”. Tineti minte ca traim intr-o societate in care fenomenul schizofreniei este foarte raspandit, prin faptul ca diverselor valori si concepte li se da o semnificatie contrara esentei lor, adica, de ex. adevarul trece drept minciuna, virtutea drept viciu si invers, in fiecare caz. Astfel, binele pe care vrei sa-l faci celor din jur poate fi adesea perceput de acestia drept ceva suspect sau chiar ceva rau. Asadar, in cel mai bun caz, binele pe care-l faci nu va fi de niciun folos, iar in cel mai rau caz te vei alege si cu reactii violente, caci actiunea ta va fi perceputa ca o actiune dusmanoasa. In asemenea situatii, e mai cuminte sa „economisesti” binele. Doresc sarbatori cu BINE tuturor ;-)!
Buna ziua, un articol foarte util. Aproximativ cu totii va doreati sa fi citit acest articol la varsta de 20 de ani. Geresit, niciodata nu este prea tarziu sa ne trezim si sa invatam sa fim fericiti. Anii din urma nu pot fi recuperati dar putem ca traim frumos incepand de acum. Ascunzandu-ne dupa” ce bine era daca aflam la 20 de ani” practic continuam sa ne complacem in tristete. Sa traiesti macar un an plin de fericiere te ajuta sa uiti trecutul dureros. Sa avem puterea sa o luam de la capat indiferent de varsta si sa traim frumos. Multumesc dr. Ursula, avem nevoie de multi oameni ca dumneavoastra.