Spui ceea ce gandesti si crezi ceea ce spui? Sau cuvintele tale te duc pe carari pe care nu ai vrea sa te afli? Hai sa privim mai indeaproape conexiunea dintre cuvintele si actiunile tale (daca exista), ca sa poti sa faci o radiografie a integritatii tale din acest moment.
Ai reusit sa te tii de indeplinirea planurilor pe care ti le-ai facut de Anul Nou? Inca le mai dedici aceeasi energie ca la inceputul lui ianuarie? Sau te-ai apucat de ele cu mult entuziasm si apoi le-ai abandonat incet-incet pe parcurs?
Daca nu te afli acolo unde doresti, poate ca te-ai intrebat de ce... Exista o multime de motive pentru care ne abandonam intentiile. Uneori ne facem planuri care sunt mult prea ambitioase si pentru care pur si simplu nu avem energia sau abilitatile sa le ducem la bun sfarsit. Uneori ne lovim de blocaje emotionale pe care nu stim cum sa le depasim, asa ca sfarsim prin a fi demotivati. Dar de cele mai multe ori se intampla sa ne oprim din a mai face pasii pe care ii avem de facut pentru a ne indeplini obiectivele pentru ca nu ne tinem cuvantul dat noua insine... Facem promisiuni ("Maine ma trezesc devreme si ma duc la sala") si apoi nu ne tinem de ele ("Oh, ploua si cred ca voi sta mai bine in pat. Ma duc la sala in drum spre casa") - de multe ori din motive pe care nici macar nu le intelegem. Ceea ce ma face sa-ti adresez intrebarea: tu cat de des duci la indeplinire ceea ce spui?
Cuvintele au o putere de creatie extraordinara. Ele ne iau visurile si scopurile si le duc departe, acolo unde toata lumea poate sa le vada. Florence Scovel Shinn, un metafizician din anii '20, a spus ca "exista intotdeauna o multime de cai pe care poate sa o apuce cineva; dar aceste cai pot deveni realitate doar prin dorinta, credinta sau prin cuvantul pe care l-am rostit". De cate ori vorbim, cream o anumita cale. Calitatea drumului si cat de departe ajunge acesta sunt direct legate de integritatea cuvintelor noastre.
Vorbeste cu Integritate
Ce este mai exact integritatea? Conform dictionarului, Integritatea este " Însuşirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însuşirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg; totalitate, deplinătate. 3. Caracter integru; sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru întreg, intact." (Dex online). Deci integritatea inseamna sa ai principii inalte si sa mentii aceste principii pe toate palierele fiintei tale.
Una dintre modalitatile prin care putem observa daca o persoana are probleme de integritate este prin a vedea felul in care obisnuieste sa vorbeasca. Atunci cand suntem integri, le dam celorlalti impresia unui "intreg". Cuvintele noastre sunt in acord cu faptele noastre, adica "spunem ceea ce gandim si credem ceea ce spunem". Cand nu avem acest obicei si spunem lucruri pe care de fapt nu le credem, iesim din zona de "integritate".
Poti sa identifici o persoana pe care o cunosti si care foloseste cuvintele intr-un mod prea lejer, care consimte sa duca la indeplinire diferite lucruri dar care nu reuseste mai niciodata sa faca ceea ce a spus? Cunosti persoane care pierd o gramada de timp vorbind despre lucruri pe care nu le-au experimentat niciodata - care au o multime de pareri, dar putina (sau deloc) experienta practica care sa sustina ceea ce spun? Ai prieteni care barfesc des sau care se devalorizeaza in mod constant? Acestea sunt unele dintre cele mai uzitate metode prin care oamenii se priveaza de puterea potentiala a cuvintelor.
Cuvintele au rolul de a transpune in realitate visurile noastre. Cand ne "cheltuim" cuvintele pe idei gandite pe jumatate, pe pareri entuziaste despre lucruri pe care doar le-am auzit, dar nu le-am experimentat in mod direct, cand utilizam cuvintele intr-un mod distructiv sau cand spunem lucruri pe care de fapt nu le credem, pierdem din puterea noastra personala. Puterea personala vine din integritate si se diminueaza atunci cand ne autosabotam integritatea. Din pacate, foarte putini dintre noi suntem invatati sa folosim limbajul ca pe o forta care ne cladeste integritatea...
Minciuni nevinovate
Pentru a gasi sursa care ne face sa fim necinstiti cu noi insine, trebuie sa ne cautam patternurile pe care le-am dobandit cultural, din mediul in care am crescut, care determina modalitatea in care utilizam limbajul si daca folosim sau nu minciuna in vorbire. Majoritatea dintre noi consideram ca suntem oameni ok (buni) si in general incercam sa facem lucruri bune atunci cand ni se ofera ocazia. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor "ok" mint in mod frecvent. De ce se intampla asta? Si cum de a devenit acest comportament unul acceptabil?
Dictionarul descrie cuvantul minciuna in urmatorul mod: MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr . A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. (dex online).
In toate aceste descrieri, un lucru apare in mod constant: ca minciuna este ceva ce facem intr-un mod deliberat – ca scopul pentru care mintim este sa inducem in eroare pe cineva. Cu siguranta ca acest tip de comportament este contrar comportamentului „OK” cu care ne mandrim noi. Cum se poate atunci sa credem despre noi insine ca suntem oameni „ok” si asta sa includa si obisnuita de a minti? Poate ca avem credinta ca mintim pentru un scop nobil: sa nu ranim sentimentele cuiva, sa evitam conflictele sau sa facem pe cineva fericit. In definitiv, care este problema daca mai spunem cate o minciuna nevinovata din cand in cand?
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Ca regula generala, minciuna creeaza realitati multiple. Atunci cand mintim, realitatea se divide – se „dez-integreaza”. Acum ai doua realitati: una in care traiesti si pe care o cunosti tu, cel care stii „adevarul” despre un anumit lucru, si realitatea in care traiesc oamenii pe care i-ai mintit, realitate care este creata in jurul unei informatii total sau partial eronate. Oamenii pe care i-ai mintit iau decizii si fac alegeri bazate pe realitatea in care traiesc ei, dar acum aceasta realitate este diferita de cea in care traiesti tu, iar aceasta diviziune a realitatii va influenta de acum incolo relatia pe care tu o ai cu ei, precum si viitorul vostru comun.
Presupunem ca ai spus aceasta minciuna nevinovata ca sa infrumusetezi realitatea altor oameni, dar, in acelasi timp, ai spus acea minciuna si ca tu sa te simti mai confortabil in realitatea ta (de exemplu, mintind ai evitat sa te „simti prost”, sa dezamagesti pe cineva sau sa fii purtatorul vestilor proaste). Problema este ca tu creezi aceasta uriasa diviziune a realitatii fara a avea cat de cat posibilitatea sa cunosti ce repercusiuni va avea acest lucru pe termen lung. Nu ai cum sa stii in ce fel aceasta realitate separata poate sa se dezvolte in viitor, si chiar nu ai cum sa stii daca rezultatul minciunii tale va fi pe termen lung un avantaj sau un dezavantaj pentru realitatea viitoare a persoanei pe care ai mintit-o sau daca ar fi fost mai bine daca i-ai fi spus adevarul de la bun inceput. Tot ce poti sa stii cu siguranta este ca tu acum ai creat o fisura atat in cursul vietii tale cat si a celeilalte persoane si prin asta ti-ai asumat responsabilitatea, chiar si intr-o mica masura, de a fi creatorul (scenaristul) realitatii altei persoane.
Cu cat spui mai multe minciuni, cu atat creezi mai multe realitati divizate in care va trebui sa traiesti. Aceasta este o responsabilitate enorma, care poate sa te secatuiasca de energie, pentru ca platesti efectiv cu integritatea ta – cu starea de a fi intreg, sanatos, congruent si nedivizat.
Cand se aduna suficiente „minciuni nevinovate” in interiorul tau, integritatea ta este fracturata. Poti sa te simti tras in o mie de directii si sa fii incapabil sa iei vreo decizie fara a nu te teme ca toate acele realitati pe care „le-ai creat cu mana ta” nu se vor prabusi asupra ta. De asemenea, si acesta este un lucru foarte important, poti sa simti ca nu te cunosti si ca nu ai incredere in propria-ti persoana...
Ursula
P.S. In partea a II-a si a III- a a articolului vorbim despre cum se formeaza aceste patternuri, cum ne resuscitam onestitatea si cum invatam sa vorbim intr-o maniera care este congruenta cu noi insine.
Sursa imagini: Adrian Barbu Photography