Spui ceea ce gândești și crezi ceea ce spui? Sau cuvintele tale te duc pe cărări pe care nu ai vrea să te afli? Hai să privim mai îndeaproape conexiunea dintre cuvintele și acțiunile tale (dacă există), ca să poți să faci o radiografie a integrității tale din acest moment.
Ai reușit să te ții de îndeplinirea planurilor pe care ți le-ai făcut de Anul Nou? Încă le mai dedici aceeași energie ca la începutul lui ianuarie? Sau te-ai apucat de ele cu mult entuziasm și apoi le-ai abandonat încet-încet pe parcurs?
Dacă nu te afli acolo unde dorești, poate că te-ai întrebat de ce... Există o mulțime de motive pentru care ne abandonăm intențiile. Uneori ne facem planuri care sunt mult prea ambițioase și pentru care pur și simplu nu avem energia sau abilitățile să le ducem la bun sfârșit. Uneori ne lovim de blocaje emoționale pe care nu știm cum să le depășim, așa că sfârșim prin a fi demotivați. Dar de cele mai multe ori se întâmplă să ne oprim din a mai face pașii pe care îi avem de făcut pentru a ne îndeplini obiectivele pentru că nu ne ținem cuvântul dat nouă înșine... Facem promisiuni („Mâine mă trezesc devreme și mă duc la sală”) și apoi nu ne ținem de ele („Oh, plouă și cred că voi sta mai bine în pat. Mă duc la sală în drum spre casă”) - de multe ori din motive pe care nici măcar nu le înțelegem. Ceea ce mă face să-ți adresez întrebarea: tu cât de des duci la îndeplinire ceea ce spui?
Cuvintele au o putere de creație extraordinară. Ele ne iau visurile și scopurile și le duc departe, acolo unde toată lumea poate să le vadă. Florence Scovel Shinn, un metafizician din anii '20, a spus că „există întotdeauna o mulțime de căi pe care poate să o apuce cineva; dar aceste căi pot deveni realitate doar prin dorință, credință sau prin cuvântul pe care l-am rostit”. De câte ori vorbim, creăm o anumită cale. Calitatea drumului și cât de departe ajunge acesta sunt direct legate de integritatea cuvintelor noastre.
Vorbeste cu Integritate
Ce este mai exact integritatea? Conform dicționarului, Integritatea este: 1. „Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg; totalitate, deplinătate. 3. Caracter integru; sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității care servește drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 3) Stare a unui lucru întreg, intact." (Dex online). Deci integritatea înseamnă să ai principii înalte și să menții aceste principii pe toate palierele ființei tale.
Una dintre modalitățile prin care putem observa dacă o persoană are probleme de integritate este prin a vedea felul în care obișnuiește să vorbească. Atunci, când suntem integri, le dăm celorlalți impresia unui „întreg”. Cuvintele noastre sunt în acord cu faptele noastre, adică „spunem ceea ce gândim și credem ceea ce spunem”. Când nu avem acest obicei și spunem lucruri pe care de fapt nu le credem, ieșim din zona de „integritate”.
Poți să identifici o persoană pe care o cunoști și care folosește cuvintele într-un mod prea lejer, care consimte să ducă la îndeplinire diferite lucruri dar care nu reușește mai niciodată să facă ceea ce a spus? Cunoști persoane care pierd o grămadă de timp vorbind despre lucruri pe care nu le-au experimentat niciodată - care au o mulțime de păreri, dar puțină (sau deloc) experiență practică care să susțină ceea ce spun? Ai prieteni care bârfesc des sau care se devalorizează în mod constant? Acestea sunt unele dintre cele mai uzitate metode prin care oamenii se privează de puterea potențială a cuvintelor.
Cuvintele au rolul de a transpune în realitate visurile noastre. Când ne „cheltuim” cuvintele pe idei gândite pe jumătate, pe păreri entuziaste despre lucruri pe care doar le-am auzit, dar nu le-am experimentat în mod direct, când utilizăm cuvintele într-un mod distructiv sau când spunem lucruri pe care de fapt nu le credem, pierdem din puterea noastră personală. Puterea personală vine din integritate și se diminuează atunci când ne autosabotăm integritatea. Din păcate, foarte puțini dintre noi suntem învățați să folosim limbajul ca pe o forță care ne clădește integritatea...
Minciuni nevinovate
Pentru a găsi sursa care ne face să fim necinstiți cu noi înșine, trebuie să ne căutăm patternurile pe care le-am dobândit cultural, din mediul în care am crescut, care determină modalitatea în care utilizăm limbajul și dacă folosim sau nu minciuna în vorbire. Majoritatea dintre noi considerăm că suntem oameni ok (buni) și în general încercăm să facem lucruri bune atunci când ni se oferă ocazia. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor „ok” mint în mod frecvent. De ce se întâmplă asta? Și cum de a devenit acest comportament unul acceptabil?
Dicționarul descrie cuvântul „minciună” în următorul mod: MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr . A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, viclenie. (dex online).
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
În toate aceste descrieri, un lucru apare în mod constant: că minciuna este ceva ce facem într-un mod deliberat – că scopul pentru care mințim este să inducem în eroare pe cineva. Cu siguranță că acest tip de comportament este contrar comportamentului „OK” cu care ne mândrim noi. Cum se poate atunci să credem despre noi înșine că suntem oameni „ok” și asta să includă și obișnuința de a minți? Poate că avem credința că mințim pentru un scop nobil: să nu rănim sentimentele cuiva, să evităm conflictele sau să facem pe cineva fericit. În definitiv, care este problema dacă mai spunem câte o minciună nevinovată din când în când?
Ca regulă generală, minciuna creează realități multiple. Atunci când mințim, realitatea se divide – se „dez-integrează”. Acum ai două realități: una în care trăiești și pe care o cunoști tu, cel care știi „adevărul” despre un anumit lucru, și realitatea în care trăiesc oamenii pe care i-ai mințit, realitate care este creată în jurul unei informații total sau parțial eronate. Oamenii pe care i-ai mințit iau decizii și fac alegeri bazate pe realitatea în care trăiesc ei, dar acum această realitate este diferită de cea în care trăiești tu, iar această diviziune a realității va influența de acum încolo relația pe care tu o ai cu ei, precum și viitorul vostru comun.
Presupunem că ai spus această minciună nevinovată ca să înfrumusețezi realitatea altor oameni, dar, în același timp, ai spus acea minciună și ca tu să te simți mai confortabil în realitatea ta (de exemplu, mințind ai evitat să te „simți prost”, să dezamăgești pe cineva sau să fii purtătorul veștilor proaste). Problema este că tu creezi această uriașă diviziune a realității fără a avea cât de cât posibilitatea să cunoști ce repercusiuni va avea acest lucru pe termen lung. Nu ai cum să știi în ce fel această realitate separată poate să se dezvolte în viitor și chiar nu ai cum să știi dacă rezultatul minciunii tale va fi pe termen lung un avantaj sau un dezavantaj pentru realitatea viitoare a persoanei pe care ai mințit-o sau dacă ar fi fost mai bine dacă i-ai fi spus adevărul de la bun început. Tot ce poți să știi cu siguranță este că tu acum ai creat o fisură atât în cursul vieții tale cât și a celeilalte persoane și prin asta ți-ai asumat responsabilitatea, chiar și într-o mică măsură, de a fi creatorul (scenaristul) realității altei persoane.
Cu cât spui mai multe minciuni, cu atât creezi mai multe realități divizate în care va trebui să trăiești. Aceasta este o responsabilitate enormă, care poate să te sece de energie, pentru că plătești efectiv cu integritatea ta – cu starea de a fi întreg, sănătos, congruent și nedivizat.
Când se adună suficiente „minciuni nevinovate” în interiorul tău, integritatea ta este fracturată. Poți să te simți tras în o mie de direcții și să fii incapabil să iei vreo decizie fără a nu te teme că toate acele realități pe care „le-ai creat cu mâna ta” nu se vor prăbuși asupra ta. De asemenea, și acesta este un lucru foarte important, poți să simți că nu te cunoști și că nu ai încredere în propria-ți persoană...
Dr. Ursula Sandner
P.S. În partea a II-a și a III-a a articolului vorbim despre cum se formează aceste patternuri, cum ne resuscităm onestitatea și cum învățăm să vorbim într-o manieră care este congruentă cu noi înșine.
Sursa imagini: Adrian Barbu Photography