Cum recunoști un psihopat?

„Există oameni care sunt atât de deconectați din punct de vedere emoțional încât funcționează ca și cum ceilalți ar fi niște obiecte numai bune de manipulat și distrus fără nicio grijă”- Dr. Robert Hare, psiholog criminalist

În mentalitatea colectivă psihopații sunt reprezentați în general ca fiind niște criminali în serie ori niște persoane capabile să tortureze pe altcineva fără să aibă vreun strop de empatie sau remușcări. Este adevărat acest lucru, numai că psihopații nu trebuie neapărat să ucidă ori să fie violenți pentru a fi psihopați, deoarece au și alte trăsături distincte care îi caracterizează, de multe ori fiind greu de identificat.

În primul rând, sunt șarmanți. Chiar foarte șarmanți. Interacționează cu ușurință cu cei din jur, știu să facă conversație, spun povești (credibile, de altfel)  care să îi pună într-o lumină favorabilă ori în care ei par „eroi” sau „binefăcători”. Știu să se facă plăcuți (cel puțin la început) și uneori chiar sunt prea drăguți. Nu spune nimeni că amabilitatea ar fi un lucru rău, însă o amabilitate și o „bunătate” excesive ar trebui să ne dea de gândit. Bineînțeles că aceste calități nu sunt reale, ci doar mimate cu scopul de a construi anumite aparențe, de a ascunde cum sunt ei cu adevărat. Vor să le intre în grații celor din jur și știu foarte bine ce atitudini și comportamente să adopte pentru a face asta.

Psihopaților le este greu să își creeze relații autentice bazate pe sentimente sau atașament, în schimb au relații superficiale pe care le întrețin prin manipulare și care au ca și scop obținerea unui maxim de beneficii cu minim de efort și implicare. Ceilalți sunt niște simple instrumente pe care psihopatul le folosește pentru a-și atinge obiectivele.

Așadar, unealta lor principală de interacțiune este manipularea. Sunt experți în a-i manipula pe ceilalți să facă ce vor ei - le câștigă simpatia și încrederea, îi flatează, îi laudă, îi complimentează sau îi fac să se simtă vinovați, rușinați astfel încât de cele mai multe ori aceștia ajung să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar face sau chiar să își pună la îndoială propriile capacități de a gândi și lua decizii. Sunt capabili să influențeze comportamentul unei alte persoane în așa măsură încât acea persoană nici măcar să nu își dea seama de acest lucru, ajungând să-i facă anumite favoruri ori să îi satisfacă anumite nevoi în propriul detriment, simțind chiar simpatie sau regret (milă) față de „săracul” psihopat. Îi amăgesc și îi mint cu zâmbetul pe buze pe ceilalți pentru profit sau plăcere personală.

Sunt lipsiți de empatie și compasiune – chiar dacă sunt drăguți cu cei din jur și chiar se oferă să îi ajute, părând foarte sinceri și autentici, ei de fapt nu empatizează cu problemele acestora. Deși își dau seama de ceea ce simte o altă persoană, la nivel emoțional ei nu simt nimic. Pentru că nu se pot racorda la ceilalți, pot oricând „să răsucească cuțitul în rană”, apăsând pe cele mai sensibile butoane și profitând de acele momente de vulnerabilitate. Așadar, înțeleg ce gândesc și simt alții numai că nu le pasă așa că pot folosi acest lucru împotriva lor pentru a-și atinge scopurile (chiar dacă acest lucru înseamnă să le facă rău celor din jur); sunt egocentrici în mod patologic și extrem de egoiști inclusiv în raport cu propria familie – nu contează că este vorba despre propriii părinți, frați sau partener de viață.

Nu au regrete, remușcări sau un cod moral și tocmai de aceea pot ajunge să ucidă, să hărțuiască, să tortureze, să terorizeze, să mintă, să înșele ori să comită alt gen de acte antisociale. În general psihopații sunt persoane inteligente, își planifică strategic acțiunile anticipând fiecare mișcare și nu lasă urme, făcând tot posibilul să-și reducă riscurile cât mai mult. Într-un fel se simt îndreptățiți să îi rănească pe ceilalți - din plăcere sau dacă acest lucru îi ajută în atingerea obiectivelor deoarece oricum nu îi interesează de suferința acestora care, de altfel, „ar trebui să treacă peste”, „sunt prea sensibili” sau „o caută cu lumânarea”, „merită”.

Nu simt vinovăție sau rușine, au emoții / trăiri superficiale  și de obicei dau vina pe ceilalți pentru propriile comportamente inventând tot felul de scuze și justificări pentru asta, pozând în victime și făcându-l pe celălalt să pară de fapt agresorul, „cel rău”.

Consideră că legea nu ar trebui să li se aplice - se simt îndreptățiți să facă tot ce vor și ar trebui să li se permită asta. Nu consideră că trebuie să răspundă pentru propriile fapte deoarece în mintea lor nu cred că vor fi prinși vreodată, se plasează mai presus de toți și toate, desconsiderându-i pe ceilalți și fiind, în fond, lipsiți de respect. În general, asemeni narcisiștilor, sunt aroganți, consideră că li se cuvin anumite privilegii și sunt convinși că sunt cei mai buni, că știu cel mai bine și că merită cel mai mult.

Unii dintre psihopați sunt diagnosticați cu tulburare de personalitate de tip antisocial și sunt caracterizați de o agresivitate crescută pe care le este greu să o țină în frâu și / sau violență – abuzează psihic, fizic și / sau emoțional; au tendința de a se lăsa pradă impulsurilor și au nevoie constant de stimulare putând dezvolta astfel dependențe de anumite substanțe sau activități.

Psihopații „funcționali” de printre noi, după cum spune Kevin Dutton în cartea sa „Înțelepciunea psihopaților”, au mult mai multe șanse să reușească în carieră decât oamenii obișnuiți prin faptul că dețin anumite trăsături care se aseamănă cu setul de trăsături promovate și recompensate de societatea capitalistă actuală – detașarea emoțională, farmecul superficial, egocentrismul, independența exacerbată și atenția extrem de concentrată. „Acestea se regăsesc mult mai frecvent în sălile luxoase de ședințe decât în celulele cu gratii în care sunt ținuți criminalii. Diferența rezidă în context, în mediul în care au fost încurajate să se dezvolte aceste abilități: social sau antisocial.”

Dr. Ursula Sandner

 

40 comentarii pentru “Cum recunoști un psihopat?

  1. Interesant articol, e bine de stiut ce trăsături caracteristice au psihopatii. Eu aveam concepția greșită ca doar criminalii sunt psihopati. O intrebare am: pot psihopatii sa aiba relatii de lunga durata fara sa dea nimic de bănuit partenerului?

    1. Răspunsul meu: nicidecum!
      Din cauza faptului că umblă după relații ca pisica după șoarece (deși personalitatea lor reală e total opusul a ceea ce se caută într-o relație),iar ceea ce e mult mai dureros e că aceștia evită să-și cultive relații apropiate și sincere cu ei înșiși (cea mai bună modalitate de a ieși din zona de singurătate și de căutare a validării din partea celor din jur, Iar când nu ai cu tine însuți cea mai frumoasă și mai nobilă relație,unica relație care contează cu adevărat,e inutil să mai speri și să mai aștepți fericire,desăvârșire și control in alte relații,doarece,mai mult decât orice lucru pe lumea asta,în relație se cer calități,personalitate și însușiri de caracter autentice,pe care nu oricine chiar dintre oamenii normali le are,persoanele bolnave psihic niciodată!

      Ar trebui să fie observați medical,să stea la colțul lor,să-și urmeze tratamentul,să lucreze la personalitatea lor,să-și cultive relația cu ei înșiși,și să-și vadă de treabă.

      Aceste lucruri bineânțeles sunt valabile și pentru omul sănătos la minte,numai că el le recunoaște din prima,și le asumă,și le pune în practică în viața de fiecare zi,fără să pretindă sau să aibă așteptări de nimic de la nimeni.

    2. Raspuns pentru Anca: psihopatii incep sa dea semne, mai devreme sau mai tarziu, ca ceva nu este in regula cu ei, si atunci depinde de partener sa perceapa si sa interpreteze corect si la timp aceste semne si sa actioneze in consecinta.
      Comentariu general referitor la articol: cel mai interesant mi se pare ultimul paragraf, despre psihopatii “functionali”. Deci iata cum psihopatii sunt creati in sanul societatii, nu numai in afara ei. De fapt, psihopatii dinlauntrul societatii sunt mult mai periculosi decat antisocialii, intrucat actiunea lor este insidioasa, beneficiind si de ecticheta de “perfect valabil” din partea societatii. Ei ii induc astfel in eroare pe cei din jur si ii fac sa lase garda jos. Pe cand antisocialii se manifesta cu mult mai multa intensitate in exterior, iar acest lucru determina o mai mare vigilenta si o reactie ferma si prompta a celor din jur. Concluzia trista, semnalata si de alti autori, este ca traim intr-o imensa casa de nebuni.

    3. Din ultimii mei 5 ani , iti spun cu mama pe inima ca da . ce ma facut pe mine sa fac omul ala , mi mi as fi imaginat ca pot vreodata . Mi am dat peste cap toti prietenii si.oamenii dragi pentru ca el ii punea intr o lumina proasta.am renuntat la locuri de munca pentru ca “nu erau pentru mine ” , m am imbolnavit de nervi si stres , anxietate si insomnie , am plans noapte de noapte si mi a luat 5 ani sa mi dau seama ca nu era vinovata , eram manipulata sa cred asta ..pentru ca doar asa el era “erou” ..daca purtam eu coarnele . Aveti grija, fetelor .

  2. Multumesc pentru acest interesant articol! Nu stiam nimic despre asemenea persoane, sunt o persoana care ii vede pe cei din jur prin prisma comportamentului personal. Daca eu nu pot sa fac pe cineva sa sufere , cum ar putea altcineva…….. O sa fiu mai atenta si mai precauta .

  3. Sunt foarte periculosi tocmai pentru faptul ca ii putem lua ca pe niste oameni normali.Voi fi mai atenta de acum la cei din jurul meu ,la comportamentul lor , dar nu as vrea sa fiu mereu suspicioasa in acest sens.Multumesc pt. articol!Interesant”

  4. Am fost casatorita 15 ani cu un asemenea om.abuzul era emotional si psihic. Si eu si fetita mea de 13 ani inca suferit profund desi am divortat de 3 ani,bineinteles el da vina pe mine pt divort si pozeaza in victima.Fetita sufera pt ca simte ca tatal ei nu o iubeste.e cumplit.

    1. Daca m-as fi trezit brusc dintr-un somn adanc, puteam spune ca eu sunt cea care a scris acest comentariu. Anii de “caznicie” au fost putin mai multi, in rest e totul la fel. Abuz emotional atat de subtil, imperceptibil, incat evident, nici nu parea a fi ce era.

  5. Interesant. as dori sa stiu cum putem demasca un psihopat, cum putem ajuta un om drag sa scape din plasa unui asemenea psihopat sarmant?

  6. Amuzant! indeosebi comentariile, precum si cateva din aspectele urmatoare, care imi vin pe moment in minte : cei mai multi oameni au impresia ca sunt exceptii, ca aceste trasaturi de personalitate sunt clar delimitate si incadrabile, pentru a fi destul de facil de etichetat, numai ca, din ce am intalnit eu pana acum : 1) acestia sunt ceea ce se cheama, in realitate, oamenii normali; 2) sunt regula, in orice medii, cu preponderenta masculina, fiind obsedati de putere (cu toate atributele aferente : banii si accesoriile femele, la purtator) si control sub orice forma; 3) minciuna si manipulare oricum e omniprezenta, indiferent de trasaturile de personalitate, de medii, de oameni in general; 4) de ce intotdeauna ne raportam la altii ca fiind rai, noi fiind intotdeauna cei buni, sfinti, victimele permanente si niciodata nu avem nici macar un dubiu, o intrebare cu privire la noi insine? cum ar fi sa ne cercetam intai mai bine, iar cand suntem numai noi cu noi, sa scrijelim poleiala superficiala si vedem daca descoperim cine suntem cu adevarat…poate niste psihopati, oameni nebuni, intr-o lume nebuna = > oameni normali, in aceasta “normalitate” a prioric, astfel definita, premisa de la care s-a pornit :) asa ca, toate cele bune! si mai ganditi-va cel putin de 2 ori inainte de a arunca piatra, s-ar putea sa aveti surprize sau sa va auto-surprindeti, nu tocmai placut! :)

  7. Mi se pare foarte interesant si, in acelasi timp, imi da de gandit articolul. Sotul meu are cateva dintre “calitatile” descrise mai sus…Manipuleaza, mai ales la locul de munca, dar si pe mine uneori (atunci cand isi doreste foarte mult ultimul gadget aparut, face el cumva si ma convinge ca e ok sa si-l cumpere; de obicei placa e ca munceste mult si merita si el sa-si cumpere ceva). Se face placut de toti cei din jur, fiind amabil si dragut chiar daca nu intotdeauna nutreste cele mai bune sentimente pentru unele dintre persoanele respective. Fata de mine…as zice ca ma iubeste daca ma orientez dupa faptul ca vorbeste frumos, in momentele de intimitate se straduieste sa ma faca sa ma simt foarte bine (si reuseste), ma sustine in proiectele personale (atat timp cat crede ca am sanse de reusita, altfel, “spre bine meu”, dupa cum sustine, ma sfatuieste sa renunt), ma ajuta sa fac cate ceva ce nu pot face singura, se implica in treburile casnice (desigur, cu conditia sa aiba chef), imi da libertate (sa ies cu prietenele, sa fiu singura, daca asa imi doresc), denota angajament pentru relatia noastra: avem planuri de viitor impreuna. DAR, il simt ca nu e total deschis cu mine, ca sunt lucruri pe care nu mi le impartaseste, ca ii e teama de o intimitate emotionala mai profunda si nu prea e dispus la gesturi tandre in momentele cand stie ca nu vom ajunge la sex…imi zice totusi din cand in cand ca ma iubeste, totusi, o zice de parca atunci ar fi realizat. E un tatic bun, iubitor, munceste pentru a asigura cele necesare familiei noastre. Ar putea fi psihopat? Eu parca simt ca nu, dar…m-as putea insela? suntem de 10 ani impreuna.

  8. Multumesc mult pentru raspunsurile date! Diana, ai reusit sa ma faci sa inteleg mai bine articolul prin explicația ta. Iti apreciez comentariul.
    Alina, imi pare rau ca ai stat 15 ani cu asa o persoană. Sper sa iti fie mai bine de acum înainte. Sa ai incredere in tine si in faptul ca si fetita ta va intelege mai târziu ca nu e vina ei ca tatăl va trateaza asa… provin si eu dintr-o familie in care tatăl a abuzat-o pe mama mea si intotdeauna am stiut ca el greseste.

  9. Intalnirea cu un psihopat e ravasitoare. Nu iti dai seama cat e boala si cat e abatere etica.tot sistemul de valori prin care te raportezi la “realitate” este dat peste cap incat si tu poti sa capeti distorsiuni cognitive,tulburari emotionale mari sau si mai rau. Nici acum dupa ce au trecut prin viata mea nu pot sa dau un Diagnostic clar acelor oameni si acelor perioade.Ei pot parea f autentici incat ajungi sa te intrebi daca tu esti in regula… E un taram alnisipurilor miscatore si greu de cunoscut si strabatut. Din pacate exista f multi psihopati in jurul nostru si vorba aceea…nici noi nu ne simtim prea bine…

  10. Daca esti de buna credinta , cu siguranta esti si o posibila victima a unui psihopat, daca ai nenorocul sa il intalnesti.
    Eu am avut aceasta nesansa ! Patru ani de chin si cosmar , in care nu mai eram sigura ce vreau si ce gandesc ! M-a “ajutat ” sa-mi repug familia , mai grav pe propiul meu copil , prietenii, colegii etc. M-a facut sa renunt la casa parinteasca cu acte sa ma poata duce la casa lui unde am devenit , impreuna cu copii niste marionete. Nu au fost iertate nici rudele lui , mama lui , sora.sa care il intretine cu bani din Italia, pentru ca lui nu.i place munca , sau mai bine zis nu.si gaseste locul intr.o colectivitate , pentru ca la el toti erau ‘prosti’ si el destept . Ajunsesemn sa nu mai fiu stapana pe salariul meu , pe bunurile mele, pe conturile mele , pe parolele mele …pe copii mei .Stiam ca nu e bine si nu puteam sa ies din jocurile lui perverse , de teama, de atasament , pentru ca au o maiestrie de a te face vinovata si de a te intoarce din atasament , sindromul “atasamentul victimei fata de calau ”
    Este mult de povestit….in final am scapat , am citit si ascultat mult materiale despre dezvoltare personala(ma ascundeam de el , pentru ca nici asta nu aveam voie sa fac) , am luptat sa inteleg ce se intampla cu mine , pentru ca el statea aproape sa vegheze sa nu imi “intre alte idei in cap”.
    Iubiti.va fetelor mai presus ca pe oricine si respectati.va . Nu lasati pe altcineva sa va faca pres si sa va calce in picioare!
    A cunoaste un psihopat inseamna o lectie de viata, inseamna a te descoperii pe tine, a sta de vorba cu tine si a te iubii mai presus de oricine!

  11. Anca, multumesc pt. incurajare.
    Daniela D., ma regasesc mult in descrierea vietii tale.Nu mai aveam nimic al meu: cardul, telefonul, parolele, masina, viata, totul…era pt el.Desi eu munceam, eu plateam ratele , chiria, etc.Nu aveam timp nici pt a face cumparaturi, m-am trezit cu credit facut la banca pe numele meu, si desi am realizat cat de grav era, faptul ca abia nascusem fetita, nu mi-a dat timpul si puterea necesara sa fac investigatii.Apoi, educatia de acasa…sa lupt pt familia mea, sa salvez aparentele, sa las de la mine pt binele familiei, sa ma gandesc la copil…toate au inclinat in balanta in favoarea lui…asa insa m-am distrus pe mine.efectele sunt devastatoare atat asupra mea, cat mai ales asupra fetitei.

    1. Draga Alina,
      Tot ce iti pot spune este ca ai facut alegerea buna in a te desparți de el. Timpul va vindeca rănile tale si el va obosi la un moment dat sa te agaseze… iti urez mult succes in ceea ce faci. Esti o femeie puternică și vei reusi sa invingi. Fetița ta va vedea asta!

  12. Unii ii numesc pradatori…unii mimeaza totul, chiar si propria viata, propriul eu, fiind ei insisi o alta minciuna a vietii, asa-zisa viata insasi fiind o minciuna…pe unii, cei rari constienti de joc insa, ii doare…jocul rolurilor…al experimentelor…sa fii nevoit sa mimezi, sa te minti singur, te injosesti, folosesti si esti folosit..si pentru ce sa te auto-umilesti prin actorie, minciuna, manipulare? doar pentru bani, putere, control, sex? atata de putin? atat de ieftin? doar pentru atat? si asta e tot? fiinte triste, nevoite sa joace teatru pentru a obtine ceea ce au nevoie, pe moment ….surogate….si apoi dansul reincepe…si vidul interior creste, la fel ca extinderea desertului……victime ale propriului destin, ale tragediilor personale, ale blestemului propriului eu, ale imposibilitatii de a iubi, desi totodata isi doresc aceasta hrana…si umbla flamanzi si goi, bantuiind pe ici pe colo, intinzand plase de paianjen, peste tot…doar-doar de o mai pica ceva….obtinand astfel ceea ce se obtine usor, mult prea usor… si nici macar prin merit personal, adevarat, autentic, ci prin inselaciune, false victorii…iluzii…trist…dar totusi, poate ca intr-o zi, unii dintre ei vor reusi sa se auto-salveze din propriul iad…pentru binele lor…

  13. Unii poate asa s-au nascut si atunci se pune intrebarea : sunt ei vinovati de ceea ce sunt? ca in “natural born killer”, ca in studiile lui Lombroso…altii poate asa au devenit, in timp, multe din trasaturi fiind ceea ce se cere “pe piata”, fiind multi corporatisti, vanzatori de top (carcase fara suflet, vandut pentru bani)…cei mai periculosi sunt insa cei de la butoane, cei care au puterea de a decide/modifica destine, care coordoneaza show-ul marionetelor…din umbra….nu au remuscari, nu au constinta, nu au suflet…calca peste cadavre pentru a-si atinge scopurile…si, evident, se prefac de la un cap la altul…se prefac ca sunt umani, se prefac ca le pasa, ca au suflet, ca iubesc oamenii, cand, in realitate, nu fac decat sa-si urmeasca tintele, la rece, calculat…

  14. Daca insa, pe langa semnele de avertizare interna, ti se dau mai mult sau mai putin explicite avertizari externe, inseamna ca ti-ai asumat experimentul, in perfecta cunostinta de cauza…fenomenul interior si exterior fiind interesant de analizat, studiat…ca o alta cale catre tine…
    De ce insa unii (cei mai periculosi fiind evident cei care joaca constant, fara avertizari, la fel…in conditiile in care nu se prinde mai nimeni) ar avertiza? de ce nu ar aplica in continuare strategia initiala? din iubire (in ideea ca le pasa de unii oameni apropiati lor, pentru ca stiu/banuiesc cine sunt, pun afis la poarta : “atentie, nisipuri miscatoare! intri, daca poti, pe proprie raspundere si iti asumi toate consecintele” :), din mila, din plictiseala fata de prostia unora, care (par ca) nu se prind de joc? jocuri psihologice…volatilitate…in definitiv, poti mima orice (in functie de scop), daca esti un bun psiholog, ai studiat multi ani oamenii, poti predetermina tipare si comportamente viitoare, poti previziona automatisme si mai ales, ai metodele si mijloacele necesare pentru a completa tabloul studiului uman…chiar si rolul de psihopat…e un rol ca oricare altul, pana la urma….

  15. …cat de greu e sa nu judeci, sa nu etichetezi, sa poti sa iubesti chiar daca/in ciuda…sa te gandesti ca “esti in grafic”:), ca ai fost avertizat cu multi ani in urma sa nu…si nu de oricine, ci de un calugar, un ascet, un vizionar, ale carui profetii s-au implinit pana acum…si atunci te intrebi retoric : actorii, in ce masura/limita au liber arbitru (daca au, macar infim), pe scena, daca aprioric scena oricum a fost predeterminata? … sa poti sa speri ca la un moment dat sau poate treptat vei reusi sa-ti alchimizezi propriul intuneric in lumina…si totodata sa intelegi intunericul celorlalti…

  16. Este foarte greu sa iți dai seama ca trăiești lângă un psihopat, eu am avut nevoie de 11 ani până am reușit să ies din relația aceea toxică deși am simțit tot timpul ca nu este în regula comportamentul lui mă manipula cu foarte mare atenție.

  17. “Cum recunosti..cum te aperi…cum sa te feresti…” vrem o reteta magica, universal valabila! :)
    Daca insa e vorba de tatal tau, de mama ta (tu fiind minor), de copilul tau, de tine? cum te mai feresti, in cazul in care constientizezi ce se intampla, desigur? cum salvezi pe cineva drag de iadul din el? cum te auto-salvezi, daca te-ai auto-descoperit/incadrat? (munca permanenta cu tine, psihoterapie, etc? cam preconizez potentialele raspunsuri).
    Articolul e focusat pe victime sau potentiale victime sau pe latura de preventie, insa foarte putine articole trateaza si reversul medaliei…victimele-agresoare (fara sa le iau apararea, insa din studii rezulta ca multi au fost traumatizati in copilarie)…sunt vinovati cei cu creierul altfel? sunt vinovati daltonisti ca vad lumea altfel?
    In plus, o parte din trasaturi sunt caracteristice si altor tipuri de tulburari de personalitate (ex tulburarea bipolara/psihoza maniaco-depresiva), iar granitele dintre ele sunt extrem de labile ca si cele dintre asa-zisa “normalitate” (care, de fapt, ce inseamna : o norma/conventie/standard social, ceea ce manualele de psihiatrie definesc? o medie statistica a unui anumit comportament incadrat de autoritati ca fiind normal, semn ca dresajul social s-a finalizat cu succes?) si asa-zisa “nebunie”…
    Si apoi cine mimeaza totul, mai mult sau mai putin reusit, poate mima foarte bine si rolul de psihopat, un rol/o masca, printre multe altele…doar o alta minciuna, o alta manipulare cotidiana…

  18. este de notorietate publica ca 99% din barbati mint si manipuleaza, mimand iubirea/relatia cel putin pentru sex (obtinerea facila a acestuia, gratis, ca ceva de la sine inteles ca li se cuvine), atfel incat se pune intrebarea : sunt mitomani/psihopati? ei bine, conform standardelor sociale, sunt doar masculi “normali”, in calduri, in sezonul permanent de imperechere…
    la fel, este de notorietate publica, ca 99% din femei mint si manipuleaza, mimand orgasmul, statistic fiind dovedit ca mai putin de 20% nu simt nimic, astfel incat se pune intrebarea : sunt mitomane/psihopate? ei bine, s-ar parea ca nu, e doar un comportament “normal”, de la sine inteles, acceptat/tolerat de societate ca fiind normal, ca doar fetele cuminti nu simt niciodata nimic, ele doar se prostitueaza gratis versus fetele rele, care stiu ce vor si obtin ceea ce vor sau nimic! :)

  19. ….si acum surpriza noptii : ce poate fi mai delicios decat 2 psihopati : un el si o ea? :) jocul rolurilor face toti banii! cand e unul victima si celalalt calaul si invers, cand e unul la putere si dominator, cand e celalat…care pe care … :) o iubire ca in filme/ca intre psycho! :) v-am pupat! sa va iubiti mult! :)

  20. Cred ca primul pas ar fi sinceritatatea cu ei insisi, taria de a recunoaste ca exista o problema profunda, interioara, ce necesita sa fie recunoscuta, abordata cu seriozitate.Lupta e pe jumatate castigata astfel.

  21. Anca , stiu ca am facut alegerea buna pt mine si fetita mea. El insa inca o terorizeaza psihic pe fetita,care nici nu vrea sa vorbeasca cu el, desi vreau sa ii insuflu respectul pt el ca tata. Nu stiu ce sa fac,cum sa procedez intrucat el nu se implica nici in sustinerea ei financiara, dar avocata mi-a spus ca nu pot face mare lucru pt ca el locuieste in Spania si nu are un serviciu stabil. De fapt, nu a avut niciodata, fiind un inadaptat.

    1. Alina, poate ca ar fi bine sa o lasi pe fata ta o perioadă daca chiar nu vrea sa aiba legatura cu el. Sau chiar sa vorbiti despre asta fara sa ii judeci alegerea. Este minunat cum procedezi tu, ca o incurajezi sa isi respecte tatăl. Totul va veni cu maturizarea ei… tot ce poti face tu este sa o susții si sa încerci sa o înțelegi.
      În ceea ce privește ajutorul din partea lui, nu prea ai ce face daca până si avocata ti-a spus că nu sunt soluții. Credeam totusi ca e de obligația unui tata sa plătească cel puțin o pensie alimentară lunară… sper din suflet sa se aseze lucrurile in viata ta.

  22. Problema cu societatea romaneasca e ca exista foarte multa agresivitate in felul in care interactionam unii cu altii. Violenta asta ne opreste in incercarile noastre sa vedem lucrurile asa cum sunt ele. Sa luam de exemplu, felul in care ne raportam la mame. Ca iubim Mama si o ridicam pe piedestal fara sa ne pastram o perspectiva critica, sau ca o uram si o invinovatim pentru toate relele pamantului e acelasi tip de violenta. O gandire critica e sanatoasa atunci cand ne raportam unii la altii. Si tu, Ursula, ajuti oamenii in a-si integra niste concepte (ce tin de psihologie) din pacate nu e deajuns. Lecturile tale sunt pastile, nicidecum articole exhaustive. Noi, ca cititori ar trebuie sa cautam mai mult, in noi, in altii, in lecturi. Si apoi sa ne aranjam standardele in functie de ce am descoperit ca fiind adevarat nu in functie de ce vedem in jurul nostru.

  23. Ganduri simple : aproape toti suntem fiinte cu probleme mai mari sau mai mici, astfel incat clasificarile de acest tip nu fac decat sa inlantuiasca si mai mult, fara sa ofere alternative, solutii.Foarte putini sunt cei care incearca macar sa inteleaga…
    De fapt, cei mai multi suntem suflete facute (aproape) zob/insangerate, de-a lungul timpului, de cand ne nastem practic, pe parcurs tot incercand sa mai lipim din cioburi, care, cum putem…sau adaugand, constient/nu, alte rani …si de aici, auto-distrugerea, dependente de diverse tipuri : nu numai clasicele : sex, alcool, droguri, alimente, ci si negativism/pesimism curent, stationarea prea mare/nereusirea iesirii la liman din mocirla subconstientului, auto-sabotarea aproape constanta, etc
    Din experienta anterioara cu membrii familiei mele, am constientizat ca iubirea e o conditie “sine qua non”, nu insa si suficienta, nici macar in raport cu propria persoana -> nu te poti iubi si accepta neconditionat nici macar pe tine si e logic sa fie asa, atata timp cat nu ai cum sa-ti accepti si sa-ti iubesti Umbra, ci dimpotriva te lupti toata viata sa nu o cresti prin gandurile, prin faptele tale…e foarte important sa stii apoi, la modul real, ce isi doresc cu adevarat, ce vise, sperante au si cum vad ei ca si le-ar putea indeplini, limitele personale, etc…asta daca intr-adevar iti pasa si le vrei numai binele…

  24. Mulțumesc Ursula Sadneer am vb si pe fabook la un moment dat, Felicitari pt Articol Om Frumos
    Din pacate am cunoscut persoane gen..si nu numai. Sunt NUMEROASE adica exact cum cititi Numeroase persoane care ajung in Pozitii de Putere cu aceasta. ANOMALIE. credeti-mă in momentul prezent sunt hartuita de un asemenea personaj trecut de 60de ani… Fost Armata… Bolnav mintal. doreste ”sa imi faca felul” . etc.

    Sunt Energii pozitive si Energii Negative nu degeaba se spune ca Psihopatia = din punct de vedere spiritul ca si Posesia de o entitate Demon etc pt ca asa se comporta. ! Dumnezeu sa ne ajute din pacate. mare parte din Societate nu recunoaste, este f usor manipulabila dina ceasta cauza aceste Persoane cu probleme psihice ajung. in pozitii de Putere apoi fac rau multor persoane.
    Multa Sanatate!

  25. Alina, dacă fetița ta nu vrea să vorbească cu el nu o forța. Copiii simt persoanele. Nu îi impune să îl respecte. Nu-i faci nici un bine,crede-mă. Am fost un copil forțat să îmi respect tatăl psihopat. Mama nu s-a despărțit de el, așa că trebuia să-l suport vrând-nevrând. Ne-a manipulat pe amândouă cum a vrut. Am împlinit o lună de când am fugit de el. După 38 de ani.
    Mi-am întrebat ieri mama de ce m-a forțat să-l îl am aproape. Mi-a spus că a crezut că e bine pentru mine să am și tată. Nu i-am mulțumit. Nu am avut pentru ce.
    Am trei copii, am divorțat acum 3 ani de soțul meu, pe care “tata” m-a făcut să îl văd ca pe un monstru. Am suferit de sindromul Stockholm, eram conștientă, dar nu reușeam să ies, era ca un cerc vicios.
    Nici acum nu știu de unde mi-a venit forța să mă opun. Încă sunt sub amenințarea lui, doar că nu mă mai atinge nimic. Nu îmi mai inspiră frică. Sunt mai puternică decât el.
    E un om fără scrupule. Ca să motiveze plecarea mea, din casa mea, a inventat că fata mea cea mare (16 ani) este însărcinată și eu m-am certat cu el fiindcă nu a vrut să îmi împrumute bani de avort. A călcat în picioare viața copilului meu doar ca să nu recunoască faptul că e un bolnav mintal cu care nu se poate trăi, care vrea să controleze totul, care îmi reproșa că le iau prea multe copiilor și care a trăit toată viața pe spinarea mamei lui, apoi a mamei mele și a mea.
    Alina, dacă tu crezi că fostul tău are trăsături de psihopat nu îți forța copilul să respecte ceva ce nici tu nu respecți. Vei crea o altă victimă. Ți-o spune una care a pierdut 38 de ani. O jumătate de viață. Își va alege singură tipul de relație pe care să o aibă cu tatăl său.

  26. am trait 4 ani langa un psihopat. Am divorta de el si nici acum, la 14 ani de la divort, NU am scapat de el. Ma urmareste incontinuu, iar ce e mai grav este ca instiga propriul copil impotriva mea. Rezultatul? ! i-a reusit planul machiavelic. este cumplit sa fii pus la zid de propriul copil, pe care l-am crescut singura de la 1 an. cumplit…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *