Oricat ne-am dori si oricat ne-am intreba cum putem scapa de problemele noastre, inainte de toate, trebuie sa devenim constienti de cum am reusit sa ajungem in punctul in care suntem acum si ce am putea face diferit de acum incolo astfel incat sa nu mai repetam greselile din trecut. Ce alegeri am facut? Au fost ele intr-adevar inspre binele nostru? Putem alege diferit acum? Putem schimba ceva? Daca da, ce? Cum putem produce schimbarea? Caror aspecte ar fi trebuit sa le acordam mai multa atentie? Ce am ales sa ignoram?
Fiecare om se confrunta de-a lungul vietii cu fel si fel de probleme- unele au o incarcatura mai grea si lasa urme mai adanci, iar peste altele putem trece mult mai usor. Indiferent de statut social, familial, situatie materiala, gen sau varsta intalnim in jurul nostru persoane care sunt in permanenta preocupate - fie se plang de ceva, fie sunt nemultumite, fie se simt blocate, fie nu stiu incotro sa se indrepte, fie au dubii, indoieli sau regrete s.a.m.d.
Indiferent despre ce problema ar fi vorba, suferinta oamenilor este profund subiectiva si fiecare ii face fata in functie de propriile resurse interioare si de felul in care se raporteaza la ce i se intampla. insa problemele cu care se confrunta majoritatea oamenilor provin din urmatoarele aspecte:
- Nu se maturizeaza la nivel psihic, nu traiesc in mod constient si nu isi dezvolta inteligenta emotionala.
- atunci cand nu traim in mod constient este ca si cum am trai pe pilot automat- repetam anumite comportamente invatate de mai demult si intarite in timp chiar daca nu ne mai sunt de folos acum, nu ne punem problema sa ne schimbam obiceiurile chiar daca sunt distructive sau tot amanam shimbarea, ajungem sa avem o atitudine pasiva, negam sau fugim din fata problemelor in loc sa le gasim solutii, nu investim in dezvoltarea inteligentei noastre emotionale, ne lasam condusi de emotii si impulsuri, actionam fara sa gandim s.a.m.d.
- Au asteptari (nerealiste) de la altii si prea putine de la ei insisi. Asteapta ca altii sa-i faca fericiti, sa traiasca pentru ei si pentru binele lor si nu isi dezvolta autonomia si independenta.
- atunci cand plasam responsabilitatea vietii noastre asupra altora renuntam la puterea noastra interioara, ne asteptam ca ceilalti sa ne ofere solutii, sa renunte la ei si la viata lor pentru a ne face noua pe plac si a ne satisface dorintele si nevoile devenind astfel egoisti si egocentrici. Nu iti pune fericirea in mainile altora ci straduieste-te sa o obtii prin propriile tale forte!
- Sunt dependenti de tot felul de lucruri si oameni din exteriorul lor, iar asta ii face sa se simta slabi, fragili sau vulnerabili.
- dependentele ne tin inlantuiti si ne constrang libertatea; ne blocheaza evolutia si ne consuma energia din cauza eforturilor pe care le depunem pentru a le satisface
- Isi imagineaza ca o relatie inseamna cel mai important lucru in viata si ca nimic altceva nu-i poate face fericiti. Isi imagineaza ca sunt "jumatati" care au nevoie de o alta "jumatate" ca sa fie intregi.
- o relatie este cireasa de pe tortul vietii tale, nu tortul insusi. Cu cat credinta in sufletul pereche este mai puternica, cu atat responsabilitatea pe care o plasam pe umerii celuilalt este mai mare. Ne asteptam astfel ca partenerul sa ne salveze, sa ne aduca fericirea, sa ne transforme peste noapte, ca in basme, viata. Ne agatam de niste iluzii si uitam sa mai acordam importanta si altor aspecte ale vietii noastre.
- Nu au capacitatea de a da un sens solitudinii lor si de a se simti bine in propria lor companie.
- atunci cand nu putem suporta solitudinea, cand o resimtim ca pe o corvoada de care vrem sa scapam cu orice pret, suntem mult mai predispusi sa acceptam oameni in jurul nostru cu care nu rezonam neaparat insa cu care stam doar pentru a trece timpul si putem, astfel, sa intram foarte usor in relatii toxice. Atunci cand nu ne simtim bine in propria noastra companie poate ca mai intelept ar fi sa cautam sa ne imbunatatim si sa ne slefuim personalitatea in loc sa fugim de noi insine aruncandu-ne in bratele celorlalti.
- Fac compromisuri si sacrificii pe care nu-si doresc sa le faca si apoi le cer si altora sa faca acelasi lucru. Astfel, nu avem cum sa traim in armonie, ci se genereaza conflicte atunci cand simti ca dai mai mult decat primesti, mai ales cand ai constiinta faptului ca ai dat impotriva vointei tale.
- compromisurile si sacrificiile ne indeparteaza de noi insine si mai devreme sau mai tarziu se vor intoarce impotriva noastra. Cand dam impotriva vointei noastre cu timpul vom ajunge sa acumulam resentimente atat fata de noi cat si fata de ceilalti.
- Nu stiu sa dea un sens vietii lor, astfel ca le permit altora sa-i influenteze si sa le dicteze calea si se trezesc (uneori prea tarziu) ca au trait vieti cu care nu rezoneaza si in care nu se regasesc.
- chiar daca la inceput nu stim exact ce cale sa urmam, important este sa nu renuntam niciodata din a ne cauta drumul, acela care rezoneaza cu sinele nostru autentic; sa exploram, sa ne cream o viziune, sa incercam mai multe pana vedem ce ni se potriveste. Indiferent de costuri nu renunta la tine si la viata ta permitandu-le altora sa te influenteze dupa bunul lor plac si de obicei in functie de interesele personale.
- Se hranesc cu iluzii, autoamagire si credinte irationale, evitand confruntarea cu realitatea si rezolvarea rationala sau functionala a problemelor.
- atunci cand fugim din fata realitatii ne amplificam fricile deja existente, ajungem sa ne imaginam tot felul de scenarii negative si cu greu suntem capabili sa ne rezolvam problemele atata timp cat le negam sau fugim de ele.
- Aleg manipularea si santajul emotional in locul comunicarii asertive.
- prin manipulare si santaj emotional ne hranim jocurile psihologice distructive, si chiar daca putem obtine anumite beneficii pe moment, pe termen lung acestea nu ne vor putea sustine relatiile si nici nu ne vor aduce linistea si implinirea pe care ni le dorim deoarece actioneaza negativ in dublu sens: atat impotriva noastra cat si impotriva celorlalti.
- Se victimizeaza, dramatizeaza si isi cultiva suferinta psihica, dand vina pe "agresori" si cautand "salvatori" din exterior. Practic nu isi asuma responsabilitatea vietii lor, ci cred ca altii sunt "de vina" pentru ce si cum traiesc ei, iar solutia este tot la altii.
- fiecare persoana are o anumita cantitate limitata de vointa si energie in fiecare zi. O mare parte din aceste energii le consumam atunci cand ne victimizam, dramatizam si ne amplificam suferinta psihica, ramanand astfel cu prea putina energie si vointa pe care sa le investim in mod constructiv si functional. Solutia nu este sa apelam la aceste strategii in ideea ca vom atrage in jocurile noastre oameni pe care sa ii putem subjuga si de care sa ne putem folosi pentru a obtine diverse beneficii (fie ele psihice, emotionale sau materiale) ci sa cautam sa ne asumam actiunile si propria viata pentru a reusi prin puterile noastre si nedepinzand de factori exteriori sa ne dobandim fericirea si multumirea dorite.
O persoana care va cauta sa se dezvolte personal, sa traiasca in mod constient si rational, care isi doreste sa devina autonoma si independenta si sa se bazeze pe puterea sa interioara, va avea o viata implinita, fericita si traita in acord cu sinele sau interior.
Multe din problemele noastre se pot rezolva daca intelegem ca noi singuri ni le-am creat (prin alegerile, mentalitatea, atitudinile si actiunile noastre) si ca tot de noi depinde sa le rezolvam si sa le depasim. Intr-adevar exista situatii problematice cu care ne confruntam si care nu depind de noi, insa in fata acestor situatii putem oricand sa ne alegem atitudinea, dupa cum spunea si Victor Frankl „Omului ii poate fi luat totul, dar nu si ultima dintre libertatile omenesti: aceea de a-si alege atitudinea intr-un anumit set de circumstante, de a-si alege propriul fel de a fi.”
Dr. Ursula Sandner
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Imi regasesc viata intocmai cu cele descrise aici si nu gasesc nici o iesire simt ca nu traiesc propria-mi viata !?
Multumesc,Ursula. Imi sunt de foarte mare ajutor toate materialele tale. M-au ajutat foarte mult in dezvoltarea mea personala. Nu mi-a ramas decat sa aplic tot ce am invatat .Te imbratisez cu drag.
am trait si eu mult timp ancorata in ngativ, frici, si intra-devar aceste stari nu ajuta sa progresam, ne tin blocati, nu avem o imagine de perspectiva , nu ne da voie sa visam, nu vedem solutii, oportunitati.
e mare lucru sa fii constient de tine si de viata ta, sa iti asumi deciziile, sa ii fie bine cu tine, dar pt aceasta trebuie sa lucram in permanenta cu noi, sa ne observam.
la punctul 10 ma simt caracterizata,insa nu stiu in ce masura atata timp cat mereu fac ceva pt a merge pe drumul spre visul meu insa stiu ca acum trebuie sa merg la un alt nivel……autonoma si responsabila….imi lipseste increderea si curajul.
Mesajele tale ma ajuta pas cu pas sa merg inainte si sa nu renunt…
Pe harta mentală noi avem un număr de așteptări pentru că am implementat prin experiențele trăite în această hartă anumite ,,obiecte” pe care le considerăm importante și în jurul căror facem raționamente logice. Noi catalogăm într-un numit fel pozitiv sau negativ numai obiectele pe care le înțelegem și le înțelegem numai pe cele le regăsim pe harta noastră mentală, nu avem nici un fel de reacții intelectuale sau emoționale la obiectele care nu sunt pe harta noastră mentală, utilizăm cu preponderență ceea ce e bine fixat din cauza asta avem un grad de creativitate destul de redus și suntem cu greutate deschiși către nou, orice obicei la maturitate se instalează anevoios și cu dificultate. Mecanismele mentale pe care le avem sunt cele de adaptabilitate sau dezadaptare de evoluție sau involuție, un mecanism al puterii care este stimulativ pentru dezvoltarea abilităților noastre mentale a senzorilor cu care percepem mediul înconjurător și a bazei noastre energetice și mai multe mecanisme de contabilizare a eforturilor și rezultatelor, care declanșează comportamente, aceste mecanisme mentale înnăscute sunt aplicabile în toate cele trei părți componente ale hărții mentale, componenta personală,componenta socială și componenta de mediu și acestea ne condiționează gândirea. Suntem tentați să nu gândim prea mult ci doar să facem asocieri între între obiectele noi și cele pe care le avem deja pe harta mentală . Soluțiile la probleme le găsim atunci când gândim, suntem creativi și deschiși spre experiențe și obiceiuri noi.
In primul rand multumesc frumos pentru constientizare pe care o aduci in viata mea zi de zi, pe care stiu ca o faci cu mare drag.Iar in ceia ce priveste articolul pot spune doar ce-ia ce-mi vine acum in minte,iar din cauza faptului ca nu-ma pot exprima prea bine am sa incerc sa ma exprim pe scurt!Iti trebuie foarte multa putere,vointa,imaginatie,perseverenta prostie sau neglijenta,de a creia o asfel de viata fie ea si distructiva,insa daca totus sunt atit de creativa iar instrumentele de care am nevoie pentru a putea creia,le am deja in mine,inseamna ca nu ar trebui sa am nici o problema in a-mi recreia intreaga viata.Imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri,atunci cand am constientizat pentru primaoara ce dezastru mi-am creiat in viata si care sunt cauzele datorita carora am reusit sa creiez o adevarata capodopera de arta, caci la o adica ca e distructiva sau benefiga tot creatie e,mi-am pus mainile in cap si mi-am spus urmatoarele cuvinte,Doamne ce am putut sa fac din viata mea!Am fost cu adevarat un geniu in a-mi distruge propia viata!Iar acum daca tot ai fost un geniu in a-ti distruge viata,acum fi tot tu un geniu in a o pune din nou la punct!Si exact asta si fac si nu ma voi opri pana nu-mi voi gasi libertatea dorita.Insa stiu un lucru acolo unde am fost pana acum nu doresc sa ma mai intorc si nu-mi ramane decat sa pasesc inainte cu incredere, pentru mine o asfel de viata nu-si mai are nici un sens,nu mi-a adus nici o evolutie,fericire sau implinire iar de libertatea de a fi ceia ce sunt cu adevarat nici nu-mai vorbesc!Multumesc inca o data pentru toate infirmatiile oferite si da problemele mele au fost cauzate de cele enumerate mai sus si plus de altele,insa cu adevarat cele mai grave probleme din viata mea au fost cele legate de: Iubire, Acceptare si Increderea plus inca un alt lucru pe care nu doresc sa-l fac public,cu care din nefericire inca mai am de luptat!!!
Multumesc Ursula, in totdeauna cand am o „nedumerire” apare de la tine un articol… culmea exact pe tema :), de parca mi-ai ghici gandurile !
Eu zic ca daca un om constientizeaza ce a gresit, este deja un pas spre Evolutie!. Si eu am ajuns sa-mi vad pasii/deciziile gresite si incerc sa ma pun pe drumul cel drum, sa nu le mai repet. Mie greu, ma regasesc in aproape toate cele 10 puncte. Am de luptat cu propriile dorinte vs dorintele celor dragi mie, si asta trebuie rezolvata fara a ajunge sa fiu „egoista”, sa nu am „remuscari” sau mustrari de constiinta, sau sa ma simt „inferioara” si „folosita”. Aici e punctul greu, sa tii toate acestea in echilibru :( .
Multumesc
Iti multumesc si te iubesc! Mi-ai deschis ochii mai demult, de atunci incerc sa ma dezvolt si nu-mi mai plang de mila. Frici mai am, dar nu asa multe. Stiu ca sunt pe drumul cel bun. Te imbratisez cu mult drag.
Foarte interesant articol. Insa nu sunt de acord in totalitate cu factuel ca suntem responsabili de tot ceea ce avem sau nu avem in viata.
In viata am luat decizii asa cum am putut.
Nu am avut incotro. Si sunt impacata cu asta.Multi dintre noi nu am fost educati in favoarea noastra iar alegerile noastre au fost facute in functie de anumite tipare. Ok ce vina avem? Nici una. Dar pe viitor putem schimba multe.
citesc cu drag tot ceea ce scri,esti un mentor ptr sufletele oamenilor,cand ma simt singura,citesc adesea,pasajele tale,multumesc!
Da.Intr-un fel sau altul,toti suntem in cautarea sensului vietii(v.Viktor Frankl si exceptionala sa carte „Omul in cautarea sensului vietii”).Dar nu toti suntem constienti ca problemele noastre sunt…ale noastre!Asta inseamna sa avem si responsabilitate.Sens si responsabilitate.