Oricât ne-am dori și oricât ne-am întreba cum putem scăpa de problemele noastre, înainte de toate, trebuie să devenim conștienți de cum am reușit să ajungem în punctul în care suntem acum și ce am putea face diferit de acum încolo, astfel încât să nu mai repetăm greșelile din trecut. Ce alegeri am făcut? Au fost ele într-adevăr înspre binele nostru? Putem alege diferit acum? Putem schimba ceva? Dacă da, ce? Cum putem produce schimbarea? Căror aspecte ar fi trebuit să le acordăm mai multă atenție? Ce am ales să ignorăm?
Fiecare om se confruntă de-a lungul vieții cu fel și fel de probleme - unele au o încărcătură mai grea și lasă urme mai adânci, iar peste altele putem trece mult mai ușor. Indiferent de statut social, familial, situație materială, gen sau vârstă, întâlnim în jurul nostru persoane care sunt în permanență preocupate - fie se plâng de ceva, fie sunt nemulțumite, fie se simt blocate, fie nu știu încotro să se îndrepte, fie au dubii, îndoieli sau regrete ș.a.m.d.
Indiferent despre ce problemă ar fi vorba, suferința oamenilor este profund subiectivă și fiecare îi face față în funcție de propriile resurse interioare și de felul în care se raportează la ce i se întâmplă. Însă problemele cu care se confruntă majoritatea oamenilor provin din următoarele aspecte:
1. Nu se maturizează la nivel psihic, nu trăiesc în mod conștient și nu își dezvoltă inteligența emoțională.
- atunci, când nu trăim în mod conștient, este ca și cum am trăi pe pilot automat - repetăm anumite comportamente învățate de mai demult și întărite în timp chiar dacă nu ne mai sunt de folos acum, nu ne punem problema să ne schimbăm obiceiurile chiar dacă sunt distructive sau tot amânăm schimbarea, ajungem să avem o atitudine pasivă, negăm sau fugim din fața problemelor în loc să le găsim soluții, nu investim în dezvoltarea inteligenței noastre emoționale, ne lăsăm conduși de emoții și impulsuri, acționăm fără să gândim ș.a.m.d.
2. Au așteptări (nerealiste) de la alții și prea puține de la ei înșiși. Așteaptă ca alții să-i facă fericiți, să trăiască pentru ei și pentru binele lor și nu își dezvoltă autonomia și independența.
- atunci, când plasăm responsabilitatea vieții noastre asupra altora, renunțăm la puterea noastră interioară, ne așteptăm ca ceilalți să ne ofere soluții, să renunțe la ei și la viața lor pentru a ne face nouă pe plac și a ne satisface dorințele și nevoile devenind astfel egoiști și egocentrici. Nu îți pune fericirea în mâinile altora, ci străduiește-te să o obții prin propriile tale forțe!
3. Sunt dependenți de tot felul de lucruri și oameni din exteriorul lor, iar asta îi face să se simtă slabi, fragili sau vulnerabili.
- dependențele ne țin înlănțuiți și ne constrâng libertatea; ne blochează evoluția și ne consumă energia din cauza eforturilor pe care le depunem pentru a le satisface.
4. Își imaginează că o relație înseamnă cel mai important lucru în viață și că nimic altceva nu-i poate face fericiți. Își imaginează că sunt „jumătăți” care au nevoie de o altă „jumătate” ca să fie întregi.
- o relație este cireașa de pe tortul vieții tale, nu tortul însuși. Cu cât credința în sufletul pereche este mai puternică, cu atât responsabilitatea pe care o plasăm pe umerii celuilalt este mai mare. Ne așteptăm astfel ca partenerul să ne salveze, să ne aducă fericirea, să ne transforme peste noapte, ca în basme, viața. Ne agățăm de niște iluzii și uităm să mai acordăm importanță și altor aspecte ale vieții noastre.
5. Nu au capacitatea de a da un sens solitudinii lor și de a se simți bine în propria lor companie.
- atunci, când nu putem suporta solitudinea, când o resimțim ca pe o corvoadă de care vrem să scăpăm cu orice preț, suntem mult mai predispuși să acceptăm oameni în jurul nostru cu care nu rezonăm neapărat, însă cu care stăm doar pentru a trece timpul și putem, astfel, să intrăm foarte ușor în relații toxice. Atunci, când nu ne simțim bine în propria noastră companie, poate că mai înțelept ar fi să căutăm să ne îmbunătățim și să ne șlefuim personalitatea în loc să fugim de noi înșine aruncându-ne în brațele celorlalți.
6. Fac compromisuri și sacrificii pe care nu-și doresc să le facă și apoi le cer și altora să facă același lucru. Astfel, nu avem cum să trăim în armonie, ci se generează conflicte atunci când simți că dai mai mult decât primești, mai ales când ai conștiința faptului că ai dat împotriva voinței tale.
- compromisurile și sacrificiile ne îndepărtează de noi înșine și, mai devreme sau mai târziu, se vor întoarce împotriva noastră. Când dăm împotriva voinței noastre, cu timpul vom ajunge să acumulăm resentimente atât față de noi, cât și față de ceilalți.
7. Nu știu să dea un sens vieții lor, astfel că le permit altora să-i influențeze și să le dicteze calea și se trezesc (uneori prea târziu) că au trăit vieți cu care nu rezonează și în care nu se regăsesc.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
- chiar dacă la început nu știm exact ce cale să urmăm, important este să nu renunțăm niciodată din a ne căuta drumul, acela care rezonează cu sinele nostru autentic; să explorăm, să ne creăm o viziune, să încercăm mai multe până vedem ce ni se potrivește. Indiferent de costuri, nu renunța la tine și la viața ta, permițându-le altora să te influențeze după bunul lor plac și, de obicei, în funcție de interesele personale.
8. Se hrănesc cu iluzii, autoamăgire și credințe iraționale, evitând confruntarea cu realitatea și rezolvarea rațională sau funcțională a problemelor.
- atunci, când fugim din fața realității, ne amplificăm fricile deja existente, ajungem să ne imaginăm tot felul de scenarii negative și cu greu suntem capabili să ne rezolvăm problemele atât timp cât le negăm sau fugim de ele.
9. Aleg manipularea și șantajul emoțional în locul comunicării asertive.
- prin manipulare și șantaj emoțional ne hrănim jocurile psihologice distructive și, chiar dacă putem obține anumite beneficii pe moment, pe termen lung acestea nu ne vor putea susține relațiile și nici nu ne vor aduce liniștea și împlinirea pe care ni le dorim, deoarece acționează negativ în dublu sens: atât împotriva noastră cât și împotriva celorlalți.
10. Se victimizează, dramatizează și își cultivă suferința psihică, dând vina pe „agresori” și căutând „salvatori” din exterior. Practic nu își asumă responsabilitatea vieții lor, ci cred că alții sunt „de vină” pentru ce și cum trăiesc ei, iar soluția este tot la alții.
- fiecare persoană are o anumită cantitate limitată de voință și energie în fiecare zi. O mare parte din aceste energii le consumăm atunci când ne victimizăm, dramatizăm și ne amplificăm suferința psihică, rămânând, astfel, cu prea puțină energie și voință pe care să le investim în mod constructiv și funcțional. Soluția nu este să apelăm la aceste strategii în ideea că vom atrage în jocurile noastre oameni pe care să îi putem subjuga și de care să ne putem folosi pentru a obține diverse beneficii (fie ele psihice, emoționale sau materiale), ci să căutăm să ne asumăm acțiunile și propria viață pentru a reuși prin puterile noastre și nedepinzând de factori exteriori să ne dobândim fericirea și mulțumirea dorite.
O persoană care va căuta să se dezvolte personal, să trăiască în mod conștient și rațional, care își dorește să devină autonomă și independentă și să se bazeze pe puterea sa interioară, va avea o viață împlinită, fericită și trăită în acord cu sinele său interior.
Multe din problemele noastre se pot rezolva dacă înțelegem că noi singuri ni le-am creat (prin alegerile, mentalitatea, atitudinile și acțiunile noastre) și că tot de noi depinde să le rezolvăm și să le depășim. Într-adevăr există situații problematice cu care ne confruntăm și care nu depind de noi, însă în fața acestor situații putem oricând să ne alegem atitudinea, după cum spunea și Victor Frankl: „Omului îi poate fi luat totul, dar nu și ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi.”
Dr. Ursula Sandner
Imi regasesc viata intocmai cu cele descrise aici si nu gasesc nici o iesire simt ca nu traiesc propria-mi viata !?
Multumesc,Ursula. Imi sunt de foarte mare ajutor toate materialele tale. M-au ajutat foarte mult in dezvoltarea mea personala. Nu mi-a ramas decat sa aplic tot ce am invatat .Te imbratisez cu drag.
am trait si eu mult timp ancorata in ngativ, frici, si intra-devar aceste stari nu ajuta sa progresam, ne tin blocati, nu avem o imagine de perspectiva , nu ne da voie sa visam, nu vedem solutii, oportunitati.
e mare lucru sa fii constient de tine si de viata ta, sa iti asumi deciziile, sa ii fie bine cu tine, dar pt aceasta trebuie sa lucram in permanenta cu noi, sa ne observam.
la punctul 10 ma simt caracterizata,insa nu stiu in ce masura atata timp cat mereu fac ceva pt a merge pe drumul spre visul meu insa stiu ca acum trebuie sa merg la un alt nivel……autonoma si responsabila….imi lipseste increderea si curajul.
Mesajele tale ma ajuta pas cu pas sa merg inainte si sa nu renunt…
Pe harta mentală noi avem un număr de așteptări pentru că am implementat prin experiențele trăite în această hartă anumite ,,obiecte” pe care le considerăm importante și în jurul căror facem raționamente logice. Noi catalogăm într-un numit fel pozitiv sau negativ numai obiectele pe care le înțelegem și le înțelegem numai pe cele le regăsim pe harta noastră mentală, nu avem nici un fel de reacții intelectuale sau emoționale la obiectele care nu sunt pe harta noastră mentală, utilizăm cu preponderență ceea ce e bine fixat din cauza asta avem un grad de creativitate destul de redus și suntem cu greutate deschiși către nou, orice obicei la maturitate se instalează anevoios și cu dificultate. Mecanismele mentale pe care le avem sunt cele de adaptabilitate sau dezadaptare de evoluție sau involuție, un mecanism al puterii care este stimulativ pentru dezvoltarea abilităților noastre mentale a senzorilor cu care percepem mediul înconjurător și a bazei noastre energetice și mai multe mecanisme de contabilizare a eforturilor și rezultatelor, care declanșează comportamente, aceste mecanisme mentale înnăscute sunt aplicabile în toate cele trei părți componente ale hărții mentale, componenta personală,componenta socială și componenta de mediu și acestea ne condiționează gândirea. Suntem tentați să nu gândim prea mult ci doar să facem asocieri între între obiectele noi și cele pe care le avem deja pe harta mentală . Soluțiile la probleme le găsim atunci când gândim, suntem creativi și deschiși spre experiențe și obiceiuri noi.
In primul rand multumesc frumos pentru constientizare pe care o aduci in viata mea zi de zi, pe care stiu ca o faci cu mare drag.Iar in ceia ce priveste articolul pot spune doar ce-ia ce-mi vine acum in minte,iar din cauza faptului ca nu-ma pot exprima prea bine am sa incerc sa ma exprim pe scurt!Iti trebuie foarte multa putere,vointa,imaginatie,perseverenta prostie sau neglijenta,de a creia o asfel de viata fie ea si distructiva,insa daca totus sunt atit de creativa iar instrumentele de care am nevoie pentru a putea creia,le am deja in mine,inseamna ca nu ar trebui sa am nici o problema in a-mi recreia intreaga viata.Imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri,atunci cand am constientizat pentru primaoara ce dezastru mi-am creiat in viata si care sunt cauzele datorita carora am reusit sa creiez o adevarata capodopera de arta, caci la o adica ca e distructiva sau benefiga tot creatie e,mi-am pus mainile in cap si mi-am spus urmatoarele cuvinte,Doamne ce am putut sa fac din viata mea!Am fost cu adevarat un geniu in a-mi distruge propia viata!Iar acum daca tot ai fost un geniu in a-ti distruge viata,acum fi tot tu un geniu in a o pune din nou la punct!Si exact asta si fac si nu ma voi opri pana nu-mi voi gasi libertatea dorita.Insa stiu un lucru acolo unde am fost pana acum nu doresc sa ma mai intorc si nu-mi ramane decat sa pasesc inainte cu incredere, pentru mine o asfel de viata nu-si mai are nici un sens,nu mi-a adus nici o evolutie,fericire sau implinire iar de libertatea de a fi ceia ce sunt cu adevarat nici nu-mai vorbesc!Multumesc inca o data pentru toate infirmatiile oferite si da problemele mele au fost cauzate de cele enumerate mai sus si plus de altele,insa cu adevarat cele mai grave probleme din viata mea au fost cele legate de: Iubire, Acceptare si Increderea plus inca un alt lucru pe care nu doresc sa-l fac public,cu care din nefericire inca mai am de luptat!!!
Multumesc Ursula, in totdeauna cand am o „nedumerire” apare de la tine un articol… culmea exact pe tema :), de parca mi-ai ghici gandurile !
Eu zic ca daca un om constientizeaza ce a gresit, este deja un pas spre Evolutie!. Si eu am ajuns sa-mi vad pasii/deciziile gresite si incerc sa ma pun pe drumul cel drum, sa nu le mai repet. Mie greu, ma regasesc in aproape toate cele 10 puncte. Am de luptat cu propriile dorinte vs dorintele celor dragi mie, si asta trebuie rezolvata fara a ajunge sa fiu „egoista”, sa nu am „remuscari” sau mustrari de constiinta, sau sa ma simt „inferioara” si „folosita”. Aici e punctul greu, sa tii toate acestea in echilibru :( .
Multumesc
Iti multumesc si te iubesc! Mi-ai deschis ochii mai demult, de atunci incerc sa ma dezvolt si nu-mi mai plang de mila. Frici mai am, dar nu asa multe. Stiu ca sunt pe drumul cel bun. Te imbratisez cu mult drag.
Foarte interesant articol. Insa nu sunt de acord in totalitate cu factuel ca suntem responsabili de tot ceea ce avem sau nu avem in viata.
In viata am luat decizii asa cum am putut.
Nu am avut incotro. Si sunt impacata cu asta.Multi dintre noi nu am fost educati in favoarea noastra iar alegerile noastre au fost facute in functie de anumite tipare. Ok ce vina avem? Nici una. Dar pe viitor putem schimba multe.
citesc cu drag tot ceea ce scri,esti un mentor ptr sufletele oamenilor,cand ma simt singura,citesc adesea,pasajele tale,multumesc!
Da.Intr-un fel sau altul,toti suntem in cautarea sensului vietii(v.Viktor Frankl si exceptionala sa carte „Omul in cautarea sensului vietii”).Dar nu toti suntem constienti ca problemele noastre sunt…ale noastre!Asta inseamna sa avem si responsabilitate.Sens si responsabilitate.