Cum ar fi să ne rescriem scenariul după care trăim?

Dr. Ursula SandnerNe pierdem în povestea vieții noastre, uitând că noi nu suntem totuna cu povestea noastră.

Noi nu suntem totuna cu părinții sau copiii noștri, cu familia, copilăria, adolescența sau tinerețea noastră.

Noi nu suntem totuna cu poveștile noastre de dragoste ori cu relațiile „eșuate” sau reușite cu care ne identificăm atât de mult.

Noi nu suntem totuna cu alegerile noastre, pentru că putem oricând să alegem diferit și să devenim, astfel, altcineva. Chiar daca se spune ca am fi suma alegerilor de până acum putem oricând să creăm o altă „sumă”.

Poate că învățăm să acționăm în acord cu emoția fricii și să ne simțim neputincioși. Poate că permitem ca părerile altora să ne influențeze, poate că ne ghidăm în deciziile vieții după gura lumii, după credințele pe care le-am preluat de la cei din jur, după ceea ce ne-a fost indus în mod eronat că am fi noi sau că ar trebui să fim...

Dacă felul în care trăiești acum îți cauzează suferință, durere, neîmplinire, dacă te simți neputincios sau nu vezi ieșirea, încetează să te mai întrebi cum și de ce ai ajuns aici, încetează să te mai focalizezi pe ce nu a mers bine și pe ce nu e bine acum.

Mă gândesc că ai aflat răspunsurile din prima, a doua sau a treia oară. Știi și tu că ceva nu e bine.

Tot ceea ce trebuie să faci este să schimbi acel ceva. Dacă crezi că nu poți, gândește-te la faptul că daca crezi că nu vei putea, nici nu vei putea, confirmându-ți astfel o profeție care se împlinește de la sine. În realitate, în interiorul tău există toate resursele necesare pentru a face acea schimbare DOAR dacă îți acorzi această permisiune.

Schimbarea nu vine dacă te întrebi și contempli în mod repetat la cine sunt eu, de ce sunt așa și de ce trăiesc ceea ce trăiesc, ci vine în momentul în care decizi cine vrei să fii, ce vrei să trăiești și începi, în ritmul tău propriu și personal, să devii acel cineva, adică să acționezi diferit.

Până la urmă este vorba despre viața ta și tu decizi cum și pentru ce trăiești, însă aș vrea să te întreb un lucru: ce ai simți dacă ai ști că viața ta se va repeta la infinit, exact așa cum e acum, dacă ai trăi la infinit fiecare durere, fiecare bucurie, fiecare suspin? Ai schimba ceva? Ai fi mulțumit de cum au decurs lucrurile până acum? Este ceva ce ți-ai dori să fie altfel?

Într-un final, care este sensul și scopul existenței noastre? Existența noastră are sens numai dacă noi îi dăm un sens, iar sentimentul împlinirii nu are cum să fie clădit pe sacrificii și pe urmarea unui drum care nu ne aparține.

Pentru ce trăim? Trăim pentru copiii noștri, pentru iubitul sau iubita noatră? Pentru jobul sau afacerile noastre? Trăim pentru a trăi prin ei? Sau trăim pentru noi înșine, pentru a învăța și experimenta Viața, pentru a ne desăvârși ca ființe umane?

Eu cred că trăim pentru a experimenta plenitudinea Fiintei noastre. Iar dacă asta înseamnă să ne însoțim la drum cu oameni alături de care să ne îmbogățim experiența, într-un fel sau altul, fie. Dacă asta înseamnă să ne petrecem viața în solitudine, fie. Dacă asta înseamnă să ne dedicăm unui domeniu pentru a ne îmbogăți experiența, fie. Dacă asta înseamnă să suferim, fie. Dar ce putem învăța din acea suferință pentru a putea evolua? Ce crezi că încearcă suferința ta să îți transmită?

A trăi pentru tine, a-ți urma visele și propriul drum în acord cu sinele tău real, adică a avea grijă de nevoile și dorințele tale, a fi atent la ce se întâmplă cu tine și cu viața ta și a schimba ceea ce îți dăunează, a-ți stabili clar granițe și limite de interacțiune cu ceilalți (adică, printre altele, a nu ceda manipulării și șantajului emotional) nu este un gest egoist, pentru că numai dacă tu ai grijă de tine și te simți împlinit vei putea oferi altora din surplusul tău fără a avea pretenții să îți recuperezi investiția, fără a te simți nevoit să faci sacrificii și compromisuri în speranța că ceilalți îți vor satisface nevoile și dorințele.

Dacă te sacrifici pentru alții te întreb cum te-ai simți ori te-ai simțit atunci când cei pentru care te-ai sacrificat nu s-au ridicat la înățimea așteptărilor? Dezamăgit? Rănit? Dezamăgirea este cauzată de așteptările pe care noi înșine ni le facem în privința celorlalți, nu de ceea ce ei aleg să facă. Nu ar fi mai simplu să căutăm să ne atingem și chiar să ne depășim potențialul, să ne satisfacem nevoia de autorealizare, să ne fim suficienți nouă înșine pentru a nu mai aștepta să ne simțim realizați prin alții în funcție de disponibilitatea lor de a ne satisface nevoile?

Lucrurile sunt mult mai simple decât scenariile din mintea noastră.

Dacă vrei să faci ceva, fă acel ceva atâta timp cât respecți libertatea celorlalți, în ciuda fricilor și a credințelor limitative care ÎNTR-ADEVĂR pot fi rescrise.

Dacă nu mai știi cine ești, nu te mai întreba la nesfârșit același lucru. Alege acum cine vrei să devii și fă un legământ cu tine însuți că o să devii acel cineva.

Dacă te simți fără speranță, crează-ți speranța, tu cu puterea infinită a minții tale. În esența noastră (divină) suntem Creatori.

Dacă te simți captiv și simți că ai trăi viața altei persoane, încetează să mai trăiești altfel decât îți dorești. Fă ca viața ta să îți aparțină!

Dacă crezi că nu poți, propune-ți ca fiecare zi să înceapă sub dictonul „Eu pot”.

Dacă tu crezi că ești lipsit de putere, conștientizează că puterea are doi poli – unul pozitiv și unul negativ și că tu te afli mai aproape sau mai departe de unul dintre acești doi poli. Așadar, puterea este în mâinile tale, depinde cum alegi să o folosești - împotriva sau în folosul tău.

Lucrurile stau așa cum le așezăm noi și totul este o chestiune de alegere în ciuda obstacolelor cu care ne confruntăm sau a piedicilor autoimpuse.

Alege înțelept! Eu cred în tine!

Dar tu…?

Dr. Ursula Sandner

P.S. Scrie-mi un comentariu si spune-mi cum arata scenariul tau de viata, de ce faci ceea ce faci si de ce traiesti in felul in care o faci.

 

11 comentarii pentru “Cum ar fi să ne rescriem scenariul după care trăim?

  1. Buna ziua, Ursula!
    Am 46 de ani si de aproape 6 ani, viata mea nu este asa cum as vrea eu sa fie. In toata aceasta perioada am luat si continui sa iau tratament medicamentos pentru depresie asociata cu anxietate, atac de panica si agorafobie, diagnostice puse in urma mai multor consulturi psihiatrice la diferiti medici. Problema cea mai mare nu este depresia, ci anxietatea doar atunci cand ies din casa si vin in contact cu alti oameni care ma intreaba de multe ori „ce ai patit, nu te simti bine, te doare ceva?” Din acest motiv ies foarte rar din casa, am renuntat sa mai lucrez si am ajuns sa fiu dependenta de sotul meu, ceea ce nu a fost cazul inainte sa am aceste probleme. Imi este frica sa traversez strada si merg asemenea unui om care a consumat alcool in exces. Nu sunt la prima casatorie dar nici aceasta „nu merge”, motiv pentru care as fi iesit din ea demult daca nu as avea problemele despre care am scris. Urasc sa fiu întretinuta de cineva sau sa depind de cineva! In fiecare zi fac aceleasi lucruri si anume treburile casnice. Scenariul vietii mele de acum se poate rezuma la un singur cuvant: LÂNCEZESC! De ce? Am scris deja motivele. Am asteptat cu nerabdare sa primesc cartea scrisa de tine, „Puterea ta interioara” si am fost foarte bucuroasa cand am primit-o iar acum am început sa o citesc. Am încercat sa scriu in cat mai putine cuvinte, fara prea multe detalii cum este viata mea acum. Daca as putea sa rescriu scenariul vietii mele, cu siguranta as face-o!

    1. RAMONA MI-A PLĂCUT SINCERITATEA CU CARE TE EXPRIMI .EU VĂD , DIN CUVINTELE TALE ,O FEMEIE DEŞTEAPTĂ ŞI PUTERNICĂ . EXPERIMENTEAZĂ ,STAREA DE A TE ÎNDRĂGOSTI PE CARE AI TRĂIT-O LA 15 – 16 ANI. CÎTE 5 minute ÎN FIECARE ZI . STAREA ASTA O POŢI ACTIVA PLÎMBÎNDU-TE UNDEVA , UNDE ÎŢI PLACE ŢIE . IUBIREA SĂ O FOCALIZEZI SPRE TINE , SPUNÎND ÎN GÎND : SUNT FRUMOASĂ , SUNT TÎNĂRĂ , SUNT SĂNĂTOASĂ , SUNT DEŞTEAPTĂ , SUNT VESELĂ ŞÎ SUNT MODERNĂ . APOI IARTĂ , DIN TOT SUFLETUL , PE TOATĂ LUMEA CARE ŢI- A GREŞIT . JOACĂ ÎN FIECARE ZI ACESTE IDEI , DE CÎTE ORI VREI ŞI VEI FI SUPER BINE . TU EŞTI CEA MAI IMPORTANTĂ PENTRU TINE ! TU EŞTI CEL MAI BUN DOCTOR PENTRU TINE . SĂ FII CEA MAI BUNĂ PRIETENĂ A TA , SĂ TE IUBEŞTI SINCER CU AMBIŢIE .

    2. Buna Ramona.

      Am citit povestea ta si am simtit sa iti raspund pentru ca am lucrat cu multe persoane care se afla in situatii similare cu a ta si stiu ca se poate depasi acest episod.

      In primul rand, medicamentele pe care le iei nu fac altceva decat sa tina sub control anumite simptome, insa nu rezolva cauzele in niciun fel. Dupa cum observi si tu, nu-ti „trece” nici depresia, nici anxietatea, desi spui ca de 6 ani iei tratament. Cel mai bun lucru pe care ai putea sa-l faci este sa cauti un psihoterapeut si sa incepi o terapie – doar astfel vei putea sa rezolvi cauzele care te-au adus in acest punct.

      In al doilea rand, cu cat mai mult te retragi din fata vietii si actionezi in acord cu fricile tale (stai in casa, nu lucrezi, ti-e teama de oameni, etc.), cu atat mai puternice vor deveni aceste frici. Le reintaresti de fiecare data cand alegi sa le cedezi. Dupa cum sigur ai observat, incet incet ai inceput sa renunti la tot mai multe lucruri si acum esti la faza in care nu mai iesi din casa aproape deloc.

      Spui ca nu-ti place sa depinzi de sotul tau si te felicit pentru asta. Ai fost o femeie care a lucrat, ai fost independenta si te bazai pe propriile tale forte. Imi imaginez ca nu esti de acord nici cu compromisurile si de aceea ai renuntat la prima ta casatorie.
      Toate acestea, inclusiv faptul ca ai scris acest comentariu, imi arata faptul ca esti o persoana puternica, insa, din diferite motive, ai renuntat la puterea ta personala – de fapt ai renuntat sa o folosesti intr-o maniera constructiva. Ea este tot acolo, dar pentru ca tu ti-ai pierdut increderea in tine, puterea ta s-a intors impotriva ta si de aceea te simti deprimata si anxioasa.

      In concluzie, eu spun sa facem pact cu aceasta putere si bazandu-ne pe ea, sa incepem sa cautam iesirea din situatia ta actuala, pas cu pas. Revin cu sugestia de a cauta un psihoterapeut care sa te ajute sa depasesti aceasta etapa. De putut se poate cu siguranta!

      Ramona, lupta pentru viata ta!. Oricat de greu ar parea la inceput, vei vedea ca in scurt timp, viata ta se va schimba pe de-a-ntregul.

      Succes si tina-ma la curent cu progresele pe care le faci.
      Ursula

    3. Buna seara, Ursula!Tin sa-ti multumesc pentru raspunsul tau atat de încurajator pentru mine! Spui ca se poate sa depasesc aceste momente. Si eu cred ca se poate dar oricat am incercat sa le depasesc singura, nu am reusit. Adevarul este ca am nevoie de ajutor, vreau sa incep o terapie care sa ma ajute sa incep sa traiesc din nou. De multe ori plang si repet ca imi vreau viata inapoi. Eu locuiesc in Oravita, la 110 km. de Timisoara, aici nu gasesc un psihoterapeut, nu am nici masina, singurul mijloc de transport ramane autobuzul ca sa pot sa ajung la Timisoara. Imi doresc sa pot sa ajung la cabinetul tau pentru a incepe terapia. Te rog frumos sa-mi spui daca poti sa ma ajuti si cand as putea sa vin, la ce interval de timp vor avea loc sedintele si,  imi cer scuze ca trebuie sa intreb, cat costa o sedinta? Deja imi este frica, cand ma gandesc ca trebuie sa vin singura. Si aici, in Oravita, cand trebuie neaparat sa merg undeva, imi sun un taxi chiar daca este vorba despre o distanta mica. Eu am mai avut aceste simptome si in urma cu 15-16 ani cand am fost casatorita cu primul sot. Am fost trimisa si atunci de catre medicul de familie la un medic psihiatru care mi-a preacris un tratament pentru o perioada scurta de timp in urma caruia m-am simtit bine, simptomele au disparut. Au mai aparut din cand in cand dar pentru perioade scurte, doua-trei zile. Am iesit din acea casnicie de cosmar, cu greu, pentru ca ma ameninta ca ma omoara daca plec si mie imi era teribil de frica de el mai ales dupa ce am facut comotie cerebrala in urma unei batai din care nu am crezut ca voi mai scapa cu viata. Am plecat la familia mea impreuna cu cei doi baieti, mi-am luat un job si mi-am crescut copiii singura. Nu am suferit deloc in urma divortului, din contra, m-am simtit libera si incet, incet am inceput sa ma regasesc. Am mai avut doua relatii care nu au durat prea mult pentru ca eram hotarata sa nu mai fac nici un compromis. Cu actualul sot sunt impreuna de 8 ani iar de aproape 5 ani am legalizat relatia si acum, ma intreb de ce trebuie ca oamenii sa isi legalizeze relatiile cand pot sa stea impreuna si fara acea hartie numita certificat de casatorie. Aceste simptome au aparut dupa aproximativ doi ani de relatie. La inceput nu au fost de o intensitate asa mare cum sunt acum. In acest timp am avut si perioade mai bune cand aceasta teama a disparut dar a reaparut dupa o perioada. De fiecare data ma gandeam ca am scapat si ca niciodata nu va mai reveni. La medicamente nu am renuntat, de 6 ani, nu pot sa renunt, am incercat dar mi-au dat dependenta aceste droguri legale de care nu stiu cum voi scapa. Draga Ursula, de cand am fost copil mama mea mi-a indus ideea ca eu nu pot sa fac lucrurile pe care colegii mei le faceau. Stii cand am realizat ca „si eu pot”? In clasele 1-4, la ora de sport care atunci se facea cu invatatoarea si nu cu un profesor de sport ca acum, trebuia sa facem „podul”. Mama mea fiind educatoare la aceeasi scoala, i-a spus invatatoarei mele sa nu ma puna sa fac podul pentru ca eu nu pot! O alta invatatoare m-a chemat la ea si mi-a spus sa fac multe exercitii de gimnastica si voi reusi sa fac si eu podul. Cand am incercat sa fac podul eram sigura ca nu voi reusi pentru ca asa a spus mama dar spre surprinderea mea…am reusit, ba chiar mai bine decat ceilalti colegi. Cred ca asta a fost prima mea realizare la care m-am gandit cand am vizionat videoclipul tau primit bonus la cartea Puterea ta interioara, cand ai spus sa facem o lista cu realizarile noastre.Ma intorc inapoi la casnicia mea. Asa cum am spus si in comentariu…”nu merge” dar din cauza problemelor care le am nu pot sa ies din ea, un motiv in plus ca sa depasesc aceste stari. As vrea sa-ti povestesc si despre casnicia mea dar deja email-ul meu e prea lung si nu stiu daca o sa ai timp sa-l citesti. Am citit multe articole scrise de diversi psihoterapeuti dar articolele tale si tot ceea ce scrii sunt unice, scrii pe intelesul tuturor fara sa folosesti termeni psihologici pentru ca oricine sa poata sa inteleaga. Imi cer scuze pentru ca am scris atat de mult si iti multumesc pentru ca ma „asculti”. Scriind, aveam impresia ca esti langa mine si asculti gandurile mele care le-am asternut aici. Noapte buna, Ursula!Ramona Jurca

      Trimis din Yahoo Mail pe Android

  2. Sunt casatorita de 10 ani. Nu ma mai simt bine in relatia aceasta. Vreau sa fiu iubita, respectata, adorata, sa pot avea incredere in sotul meu, sa simt ca ma sprijina in orice, oricand. Simt ca nu sunt eu cu actualul sot. Cred ca pot oferi mai mult, mult mai mult.

    Ramona, lupta! Poti sa o faci. Daca tot esti singura acasa si ai timp numai pt.tine, cauta sa vezi viata ta viitoare. Fa-ti scenarii care sa te scoata din lancezeala. Nu mai lua pastile. Iti omoara sufletul, iti aplatizeaza creierul. Fa integrame, plimba-te dimineata cand nu e multa lume. Sa fii fericita!

  3. Scenariul meu de viață! !!! Bine punctat, nu cred că m-am gândit prea mult la asta , datorită faptului că atunci când o fac nu sunt mulțumită deplin, probabil ar fi absurd sau nu??? Oricum ar fi există în mine o nemulțumire, altfel nu m-aș găsi aici! Totuși cred în forta mea! Mulțumesc mult!

  4. Multumesc foarte mult, Ursula, pentru raspunsul tau! Voi urma sfatul tau de a începe o terapie care sa ma ajute sa depasesc aceste stari! Si aici exista o problema pentru ca în orasul unde locuiesc nu este nici un psihoterapeut, locuiesc la 110 km de Timisoara dar, spun eu…daca teoria relativitatii se aplica in cazul timpului, de ce nu s-ar aplica si in cazul distantei? :)

    Iti multumesc Carol pentru cuvintele frumoase, iti multumesc Cezara pentru sfaturile tale!

    1. RAMONA ,AI FOST VREODATĂ ÎNDRĂGOSTITĂ DE UN BĂIAT ? TREBUIE SĂ FII SINCERĂ CU TINE . ESTE ESENŢIAL SĂ ŞTII SĂ ACTIVEZI STAREA DE ÎNDRĂGOSTIT ,CIND TRUPUL ÎŢI ESTE INUNDAT DE O ENERGIE INTENSĂ .ACEASTĂ ENERGIE TE FACE FERICITĂ ŞI IZVORĂSTE DIN ZONA INIMII ,RESPIRI MAI PUŢIN CA SĂ IZVORASCĂ CONSTANT .CÎT MAI MULT TIMP . EU ACTIVEZ ACEASTĂ ENERGIE AMINTINDU-MI DE FETELE DE CARE M-AM ÎNDRĂGOSTIT ÎN ADOLESCENŢĂ . ÎMI DĂ VIAŢĂ ,PUR ŞI SIMPLU . CA UN REGAL SEX ,CARE ÎŢI RIDICĂ NIVELUL VIBRAŢIEI , ADICĂ STAREA DE FERICIRE . SPER CĂ SUNT ÎNŢELES CORECT ,FĂRĂ INTERPRETĂRI ERONATE . O RELAŢIE SEXUALĂ DE BUNĂ CALITATE ASIGURĂ SĂNĂTATEA PSIHICULUI ÎMPREUNĂ CU ALIMENTAŢIA PLINĂ DE VITMINELE DIN FRUCTE . FĂRĂ MEDICAMENTE .

  5. Ramona,
    Dacă îți Dorești cu adevărat să îți schimbi viața..SE POATE..Faptul că nu este un terapeut in orașul tău este nesemnificativ….Se poate face terapie telefonic. Totul depinde de tine. Exprimă-ți doar INTENȚIA că ALEGI să îți scimbimbi viața, în bine, și Dumnezeu îți va scoate în cale oamenii de care ai nevoie.Se poate! Și eu am făcut terapie telefonic.
    Viața este un DAR Minunat. Merită trăită Frumos. Cea mai mare Așteptare să o avem de la NOI ÎNȘINE și Dumnezeu ne va ajuta, pentru că EL lucrează prin OAMENI.
    Fii tu însăți, indiferent de circumsanțe!

  6. Buna Ursula, de vreo 12 ani de zile ma trezesc in fiecare dimineata cu dictonul „Eu pot” si am mare incredere in mine, dar pana acum nu mi a reusit nimic din ce mi-m propusAm incercat toate caile legale, si in fiere zi imi spun”O sa resesc!!” …. pana acum nu am realizat nici macar 1% din ce mi am propus.
    Si acum sa iti comunic ce mi am propus: Imi doresc din tot sufletul meu sa ajung in posesia unui Mercedes S500 in valoare de vreo 120 mii de euro …. si cat de increzator in mine sunt ….. nu resesc ….
    Tu spui ca eu aleg ceea ce vreau sa fiu …. uite eu vreau sa fiu proprietarul acestei limuzine ….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.