Renuntarea la libertate – de actiune, de gandire, de comportament
Atunci cand nu stii incotro te indrepti, poti sa ajungi intr-un loc pe care nu ti l-ai dorit.
Inevitabil, atunci cand ne insotim cu cineva in viata, din iubire in primul rand si apoi din dorinta de armonie in cuplu, exista posibilitatea sa facem anumite compromisuri. Atat timp cat acestea nu te reprezinta, nu sunt in acord cu nicio parte din tine si le faci doar ca sa „salvezi relatia”, mai devreme sau mai tarziu vei dezvolta resentimente fata de partenerul tau / partenera ta (sau vei plasa povara asupra copiilor tai – „m-am sacrificat pentru tine”).
Cum am spus si mai sus, o relatie functionala este bazata pe consens si nu pe sacrificii sau compromisuri. Consensul apare intre doua persoane care si-au definit fiecare personalitatea proprie, stiu cine sunt si ce isi doresc si nu pun presiune de nici un fel (in niciun caz nu apeleaza la santajul emotional) asupra partenerului. Altfel ajungem la o relatie de tip troc in care fiecare da ceva ce nu are...
Atunci cand te gandesti sa intri intr-o relatie, intreaba-te daca partenerul tau te accepta neconditionat asa cum esti. Iti respecta libertatea, in toate formele sale? Sau de fapt intri intr-o colivie (poate fi chiar aurita) dar in care va trebui sa renunti la multe dintre aspectele care te fac o fiinta umana unica si irepetabila?
„Am supravietuit casniciei”
Stiu, este foarte frumos si poetic sa vezi cupluri care sunt impreuna de zeci de ani. Imi imaginez ca este de fapt idealul fiecaruia dintre noi, insa unii dintre ei, in momentul in care sunt intrebati cum au reusit si ei raspund „am supravietuit casniciei”, cu un zambet resemnat si amar, ma intreb daca a meritat.
Oare ne dorim relatii cu orice pret? Chiar cu pretul propriei vieti?
Evident, intre doi oameni exista si vor exista intotdeauna diferende si conflicte de diferite intensitati. Chiar si conflictele au partile lor pozitive, dar este nevoie sa fim atenti la modul in care le solutionam. Atunci cand aruncam cuvinte ca sa-l dezarmam pe celalalt, cand ranim, cand acuzam sau facem crize, relatia nu va mai fi aceeasi. Nu poti sa spargi o farfurie si sa o lipesti la loc. Nu va mai arata niciodata la fel. Si astfel, incet-incet ne indepartam unul de celalalt, poate ajungem la divort, iar in cel mai rau caz poate doar la un divort emotional, iar eventual atunci apare un/ o amant/amanta si despre ce casnicie mai este vorba atunci?
Dupa ce partenerul/partenera au fost implicati emotional intr-o alta relatie, acea casnicie care va continua va fi doar de forma... fondul nu va mai putea fi refacut la fel ca inainte.
O fiinta umana nu trebuie sa renunte niciodata la libertatea de a fi ea insasi si, daca gaseste o relatie in care poate sa-si pastreze si sa-si desavarseasca individualitatea, este minunat... daca nu, frustrarile din pacate sunt inerente.
Nimic nu este pentru totdeauna
Nimeni nu trebuie să ţină o altă persoană legată de o promisiune pe care a facut-o în trecut şi în privinţa căreia nu se mai simte în largul ei în prezent. Dacă nu poţi să dezlegi o altă persoană de trecut, cum te poţi dezlega pe tine însuţi? Ceea ce contează nu este faptul că sunteţi împreună sau despărţiţi, ci dacă faceţi acest lucru într-un mod plin de corectitudine şi de respect mutual. Paul Ferrini
Atunci cand intram intr-o relatie sau cand ne casatorim, avem convingerea ca este pentru totdeauna, „pana cand moartea ne va desparti”. Un ideal minunat, insa pe cat este de minunat, pe atat este de iluzoriu. Vedem in jurul nostru atatea relatii care se destrama, atatea casnicii care sfarsesc in durere si suferinta si toate acestea pentru ca acele persoane au evoluat diferit, au renuntat sa mai comunice (daca au facut-o cu adevarat vreodata...) sau pentru ca pur si simplu au luat anumite decizii nu foarte constient.
Noi nu ramanem la fel, nimic din jurul nostru nu ramane in exact aceeasi forma, de fapt, singura constanta in Univers este schimbarea. Ceea ce este astazi adevarat, poate ca maine va fi exact opusul sau va avea o alta forma.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Acelasi lucru este valabil si pentru relatiile noastre. Cel/cea care astazi ni se pare cea mai potrivita persoana se poate ca maine sa devina doar un tovaras de drum cu care nu mai avem nimic in comun. Am evoluat diferit, ne-am schimbat amandoi sau poate doar unul dintre noi, vrem altceva si nu mai rezonam unul cu celalalt. In acest caz, este corect pentru fiecare dintre noi sa continuam ceva ce nu-si mai are sensul? Ba mai mult de atat, ne ia bucuria de a trai?
Este o chestiune de maturitate si inteligenta emotionala sa putem sa ne eliberam si sa-l eliberam si pe celalalt de o povara pe care nu are sens sa o mai ducem.
Sa stam impreuna de dragul copiilor este o intentie prin care le aratam de fapt copiilor cum sa NU traiasca... intr-un mediu lipsit de afectiune, iubire, uneori chiar de respect, unde este prezenta tensiunea si nefericirea... nimeni nu cred ca-si doreste sa traiasca intr-o astfel de atmosfera. Noi suferim, copiii sufera si, mai tarziu, la maturitate, vor ajunge sa ne reproseze ca le-am oferit o astfel de viata. In plus, vor avea tendinta inconstienta sa recreeze si in vietile lor ceea ce au vazut acasa.
Viata noastra este extrem de pretioasa si suntem singurii responsabili de fericirea sau nefericirea noastra. Noi alegem in fiecare clipa ce lasam sa continue sau ce anume sa schimbam. Singura datorie pe care o avem este fata noi insine si in momentul in care ne iubim suficient, vom avea puterea sa alegem bucuria si nu suferinta, schimbarea benefica si nu stagnarea intr-o situatie care ne marcheaza psihic, fizic si sufleteste.
Este minunat sa avem relatii profunde care sa ne implineasca si care sa ne infrumuteseze viata, insa atunci cand constatam ca nu este asa, este bine sa avem puterea sa spunem „Stop” si sa ne dam noua (si celuilalt) o noua sansa sa-si gaseasca fericirea.
In viata inchidem capitole, deschidem altele noi, evoluam, invatam, ne imbogatim. Iar relatiile sunt doar o parte a vietii noastre, dar nu reprezinta insasi Viata.
Ursula
Partea I AICI
Partea a - II - a AICI
Partea a - III - a AICI
Si faptul ca sunt indignata de multe lucruri scrise aici, spune un milion de lucruri despre mine.
Multumim, Ursula, pentru doza de realitate.
Draga Ursula,
Am citit toate cele 4 articole despre „ce sta in spatele relatiilor noastre”. Sunt pline de adevar si profunzime…si ma bucur ca te-am descoperit, ce-i drept la Stilul Tau TV.Am intrat pe site-ul tau si am gasit o „bogatie” de informatii utile.Felicitari!
Vreau, insa, sa te intreb ceva: daca noi ne putem imdeplini singure toate nevoile, si am inceput sa cred asta, totusi, cum ramane cu nevoia noastra,fizilogica, de a face dragoste?(sex).
Astept cu nerabdare raspunsul tau.
Mary
Apelăm la sex shop și încercăm să ne iubim pe noi înșine din ce în ce mai mult, sau evoluăm spiritual așa de mult încât nu mai avem nevoie…
Deci relațiile dintre două entități de sex opus trebuie să fie bazată numai pe consens, probabil și pe sex în cazul în care nu ești hermafrodit. Consens înseamnă: gândim la fel, trăim la fel, vorbim la fel etc. Iar când consensul i-a sfârșit căutăm alți parteneri, chiar dacă consensul durează numai până după prima partidă de sex, totul fiind pe încercate. Isus a spus că femeia și bărbatul constituie prin taina cununiei o singură entitate, în timp ce relațiile extraconjugale au fost și sunt prezente și apreciate din totdeauna. Eu ca entitate de sine stătătoare care sunt împăcat cu mine îmsumi, mă iubesc, mă apreciez, mă simt bine cu mine, practic nu am nevoie de o persoană de sex opus decât numai pentru satisfacerea relațiilor sexuale și eventual pentru a oferi lumii noi membri și mă oblig să investesc în ei timp și bani necesari educației și dezvoltării până când devin independenți. Este clar că nu înțeleg anumite aspecte, mi-aș dori mult să înțeleg mai mult…