Ce sta in spatele relatiilor noastre? (III)

Dorinta de siguranta

Familia ne este prezentata ca o sursa de siguranta in viata. Mama si tata au avut grija de noi, apoi noi am crescut si evident a trebuit sa parasim cuibul familiei. Si pentru ca avem acest model al „sigurantei”, dorim sa ne intemeiem cat de repede o familie, adica sa gasim un partener cu care sa ne cladim viitorul. Nu este neaparat gresita aceasta abordare, insa in momentul in care traim cu impresia ca singura varianta de a ne simti in siguranta este sa avem un sot care sa aibe grija de noi si de copii nostri, ne predispunem singure la o relatie de tip dependent, care poate foarte usor sa devina una toxica (cu multe frustrari si neimpliniri).

Si tu poti sa lucrezi, mai mult de atat, poti sa-ti construiesti o cariera si poti sa ai foarte multe impliniri pe toate planurile. Da, de una singura. Asigura-ti tu siguranta de care ai nevoie, castiga acei bani pe care-i doresti, achita-ti singura notele de plata, cumpara-ti singura hainele pe care le vrei, devino independenta si abia atunci intra intr-o relatie cu un barbat. Astfel el va putea sa te respecte si sa te pretuiasca - pentru ca altfel exista sanse sa te faca dependenta de el si sa fii nevoita sa faci compromisuri doar ca sa-ti asiguri tie, si eventual copiilor tai, cele necesare traiului.

Haide sa depasim aceasta conditie de „neajutorate”, de femei care traiesc in umbra si dupa placul unui barbat. Avem tot ceea ce ne trebuie pentru asta si crede-ma, vei intalni astfel acel barbat cu care sa ai o relatie frumoasa... pentru ca vei fi respectata, admirata si pretuita pentru ceea ce esti.

In plus, adu-ti aminte ca tot ceea ce se afla in exteriorul tau este de fapt o iluzie... singura persoana pe care poti sa te bazezi cu adevarat esti tu insuti/insati.

 

Bo© Marc Vreenegoor

Dorinta de a avea copii

Nu crea copii pana cand nu esti gata sa fii un creator si sa dai nastere la creatori. E gresit sa faci copii din nevoie, e gresit sa folosesti un copil pentru a-ti alina singuratatea, e gresit sa-ti creezi un scut in viata din a reproduce o copie a ta. I. Yalom

Sunt multe persoane, atat femei cat si barbati, care-si doresc sa intre intr-o relatie sau sa casatoreasca pentru ca isi doresc copii. Daca le punem intrebarea de ce isi doresc copii sunt deconcertate si nu stiu ce raspuns sa dea. „Pentru ca sa nu raman singur la batranete”, „pentru ca asta-i menirea noastra”, „ca sa fiu un parinte tanar”, „asa-i normal, nu?”, etc.

Sigur vezi si tu in jurul tau cam cate familii destramate exista, cate familii in care doar se convietuieste, unde iubirea a disparut de mult sau poate nici nu a fost cu adevarat vreodata, familii in care tensiunea, frustrarea, abuzul verbal si/sau fizic este mereu prezent... Ce fel de viitor ii oferi copilului tau intr-o astfel de atmosfera?

Un copil este bine sa vina pe lume ca un rod al iubirii intre doua persoane mature, responsabile si constiente. Este bine sa facem copii atunci cand avem o motivatie non-egoista, cand putem sa-i asiguram o educatie care sa-l faca sa devina un „creator” si de ce nu, atunci cand avem mijloacele necesare pentru asta.

Graba de a face copii se finalizeaza de multe ori intr-un viitor nefast pentru toate partile implicate.

Valori, credinte si scopuri comune

Atunci cand ne alegem un partener/ o partenera este bine sa vedem cat de compatibili suntem la nivel de valori, credinte, mod de a privi viata si daca avem sau nu scopuri comune.

Este bine sa ne dam timp sa-l cunoastem pe celalalt si dupa ce euforia indragostirii se diminueaza, cand nu mai vibram la fiecare atingere si sexul poate ca nu mai este doar un foc pasional al simturilor... Multe relatii se destrama dupa ce aceste lucruri trec in planul secund pentru ca atunci cand il vedem pe celalalt asa cum este el, nu asa cum ne-am imaginat noi ca este, nu ne mai place. Si atunci poate incepe lupta spre a-l transforma „dupa chipul si asemanarea noastra”, sa-l facem sa corespunda proiectiei din mintea noastra si ne frustreaza faptul ca nu este asa.

Este bine sa fim foarte constienti de faptul ca in prima faza a unei relatii, mecanismul proiectiei ne ajuta sa-l vedem pe celalalt asa cum ni-l dorim noi de fapt si nu cum este el. Trecem cu vederea eventualele discrepante dintre imaginea pe care o avem in minte si realitate pentru ca in acel moment este mult mai importanta traierea euforica si fuziunea cu celalalt. Insa aceasta betie a simturilor se va diminua in timp – din pacate – si este bine sa asteptam pana in acel moment ca sa vedem daca partenerul / partenera este intr-adevar compatibil sau nu cu noi, cu personalitatea noastra si cu ceea ce ne dorim de la viata.

Ai oare vreun drept sa iti doresti sa schimbi pe cineva doar pentru ca iti doresti sa fie altfel? Cum ramane cu respectul pentru celalalt?

Te las sa reflectezi un moment la citatul de mai jos:

Eu îmi văd de treaba mea şi tu îţi vezi de treaba ta.

Eu nu am venit în această lume ca să-ţi îndeplinesc aşteptările,

Şi tu nu eşti în această lume ca să mi le îndeplineşti pe ale mele.

Tu eşti tu şi eu sunt eu.

Şi dacă, din întâmplare ne găsim unul pe celălalt, este minunat,

Dacă nu, nu avem ce face.

(Scris de Fritz Perls, creatorul terapiei Gestalt)

 

Ursula

 

Partea I AICI

Partea a - II - a AICI

Partea a - IV- a AICI

 

7 comentarii pentru “Ce sta in spatele relatiilor noastre? (III)

  1. am si eu o intrebare care ma „macina” de ceva vreme. scrie in articol : motivatie non-egoista pentru a face un copil. eu ma gandesc de ceva luni si nu reusesc sa gasesc o motivatie non-egoista pt a face un copil, va rog, spune-ti-mi care ar putea fi macar una? multumesc.

    1. Draga Nausica,
      o motivatie non-egoista de a face un copil inseamna sa ne dorim sa crestem un om care prin existenta lui sa aduca un plus de valoare omenirii… sa-l ajutam si sa-l sustinem sa devina un creator, o persoana armonioasa, cu noblete si frumusete sufleteasca, care sa inteleaga faptul ca el este o parte a acestui intreg numit Omenire si ca in viata sa are datoria si onoarea ca sa traiasca frumos si sa contribuie si la bunastarea celorlalti, indiferent cum va alege el sa faca asta.

  2. adica „eu” imi doresc sa aduc pe lume un copil care sa…. toate cele. eu… asta suna destul de ego,pentru mine cel putin… sau, la mine in cap se traduce asa: ” ia te uita lume ce am fost eu in stare sa fac pe lumea asta!!! am facut un copil care … priveste ,tu lume, cat de minunat am stiut eu sa-l sustin in a deveni ceva care aduce plus valoare! nu e asa ca eu sunt atat de capabil?! ” dar poate doar e doar o parere de a mea. cert este ca, pentru mine asa e.

    1. Daca asa doresti tu sa percepi, este absolut in regula… Imi imaginez ca vorbesti din felul in care te-ai raporta tu la el si cu siguranta poti sa-ti hranesti ego-ul prin creatia ta. Insa ma gandesc ca atunci cand investim energie ca sa creem ceva si sa daruim altora ceva de valoare, aplauzele sunt o consecinta si nu motivatia primara.

  3. pai nu despre asta era vorba ? despre motivatia non egoista de a face un copil, pe care este bine sa o avem atunci cand ne hotaram sa facem un copil? a mea, a lui „eu” care il fac? sau cel putin asa am inteles eu din articol…. poate am inteles gresit…eu.

    pe alta parte, da, asa ma raportez eu, consider ca sunt construita cu „eu” si ca, pentru mine, cel mai bine/simplu/usor/sanogen ar fi sa accept ca da, sunt egoista si asta nu inseamna ca e ceva rau(desi am fost invatata ca e frumos a fi altruist). pentru mine asta e responsabilitate si, sunt in stare sa accept si aplauzele aferente despre care spuneai.
    dar e egal cum e pentru mine. sau cum percep eu.
    intrebarea mea pentru tine era : te rog spune-mi un motiv non egoist pentru…. ? poti? exista? si daca da, care e pentru tine?

  4. Noi sintem responsabili de Iubire, de educatia pe care o dam unui copil, de valorile morale pe care i le transmitem pina la un punct, insa nu putem controla mostenirea genetica, de exemplu, si care asa cum stim citeodata surprinde .
    In alta ordine de idei, spiritul care doreste ca vina pe Pamint, care ne alege pe noi ca si parinti, poate fi bun si minunat atunci cind e bebe neajutorat, iar ca adult poate fi un om ”urit”, chiar daca noi i-am dat iubire, educatie, valori morale ca si celorlati frati ai lui.
    Facem copii atunci cind sintem pregatiti sa IUBIM mai presus de orice, cind sintem pregatiti sa acceptam TOT ceea ce va veni. Sintem pregatiti sa primim un copil foarte bolnav sau foarte problematic? Sintem pregatiti sa primim un copil care sa nu stea cu noi decit o scurta perioada de timp?
    Khalil Gibran spunea atit de frumos,

    Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
    Ei sunt fiii şi fiicele năzuinţei Vieţii spre ea însăşi.
    Ei vin prin voi, dar nu de la voi.
    Şi deşi ei sunt cu voi, ei nu vă aparţin.

    Voi le puteţi da dragostea voastră, dar nu gândurile voastre,
    Pentru că ei au propriile lor gânduri.
    Puteţi oferi o casă pentru corpurile lor, dar nu pentru suflete,
    Căci sufletele lor locuiesc în casa Lui mâine, pe care voi n-o puteţi vizita, nici măcar în visele voastre.
    Voi puteţi să vă străduiţi să fiţi ca ei, dar nu să îi faceţi pe ei aidoma vouă.
    Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici nu întârzie asupra lui ieri.

    Voi sunteţi arcurile din care copiii voştri, ca săgeţi vii, sunt trimişi înainte.
    Arcaşul vede ţinta pe calea infinitului şi El vă îndoaie cu puterea Lui, ca săgeţile Lui să meargă iute şi departe.
    Fie ca îndoirea voastră în mâna Arcaşului să fie către bucurie;
    Căci aşa cum El iubeşte săgeata care zboară, la fel iubeşte El şi arcul stabil.

    Imi doresc un copil !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.