M-am gandit sa scriu cateva randuri despre relatii... da, despre relatiile noastre cu persoanele de sex opus. Am sa ma refer mai mult la noi, femeile, insa cu siguranta anumite aspecte vor rezona si cu persoanele de sex masculin.
Vad in jurul meu multa suferinta, multe compromisuri si sacrificii si multe drame in relatiile dintre barbati si femei. Asa ca, voi incerca sa raspund la intrebarea: „de ce ajungem acolo si cum putem sa evitam aceste capcane?”.
Dorinta de a nu fi singuri
Invata sa te descurci cu singuratatea. Traseaza-i harta. Suporta singuratatea macar o data in viata ta. E o experienta normala pentru orice om. Nu mai folosi niciodata corpul sau emotiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorinte neimplinite. E. Gilbert
Pentru a avea o relatie completa cu altcineva, trebuie sa ai mai intai o relatie cu tine insuti. Daca nu putem cuprinde propria noastra singuratate, il vom folosi pur si simplu, pe celalalt ca pe un scut impotriva izolarii. I. Yalom
Un prim factor pe care l-am observat de-a lungul timpului este dorinta de companie, de fapt dorinta de a nu fi singuri. Nu suntem obisnuiti sa stam singuri, cu noi insine si sa ne bucuram de propria noastra companie. Nici nu stim ce inseamna asta. Mai mult, ni s-a spus ca a trai pentru tine insuti inseamna egoism. Nimic mai neadevarat. Doar atunci cand reusesti sa stai singur/a, atunci cand poti sa te bucuri de orice activitate pe care o desfasori in solitudinea ta (fie ca este vorba de a citi o carte, de a face shopping, de a face sport, de a merge la seminarii etc.) poti sa intri intr-o relatie in care nu-i vei cere partenerului sa-ti umple golurile, ci in care vei avea capacitatea sa daruiesti si sa primesti un plus de valoare.
Atunci, cand intram intr-o relatie doar pentru a ne alina suferinta singuratatii, vom pune multa presiune pe cel de langa noi sa ne acorde multa atentie, sa-si petreaca fiecare clipa libera cu noi, ne vom simti lezati si suparati daca va alege sa petreaca timp cu alte persoane, iar de aici incep certurile si senzatia celuilalt ca este prins intr-o capcana. La inceput, cat inca indragostirea este mare, celalalt va face tot ceea ce-i cerem, insa dupa o perioada va deveni frustrat si se va indeparta de noi. Iar de aici incepe sfarsitul acelei „povesti” pe care ne-am creat-o in minte.
Ii dam celuilalt impresia ca este responsabil de fericirea sau nefericirea noastra, ii inducem prin santaj emotional sentimente de vinovatie, care adaugate frustrarii pierderii libertatii il vor face sa intre in defensiva sau ofensiva. Si ce inseamna asta? Ca acea relatie va deveni un camp de lupta, o ciocnire intre orgolii sau va incepe un troc de genul „tu-mi dai mie asta, eu iti dau tie asta”, iar asta inseamna de obicei compromisuri si sacrificii personale si nicidecum consens, asa cum ar fi bine sa fie. Consensul nu poate sa apara decat intre doi parteneri maturi si echilibrati care se cunosc pe sine insisi si pot sa empatizeze cu dorintele celuilalt.
Fiecare persoana are nevoie de timp sa se cunoasca pe sine si este minunat daca ne dam acest timp pentru a ne desavarsi ca fiinte inainte de a intra in relatii pentru ca ne imaginam ca avem diferite „nevoi” care pot fi satisfacute doar de celalalt.
Cu siguranta poti sa vezi si singur un film, sa iesi cu prietenii, sa dansezi, sa canti, sa scrii, sa pictezi, sa inveti, sa te dezvolti, sa-ti creezi o cariera, sa mergi la cumparaturi, sa... orice. Stiu, vei spune „da, dar este mai placut in doi”. Asa este, insa pentru a fi „doi” este necesar ca mai intai sa stii cine este tu, acea fiinta unica care stie ce isi doreste sau nu isi doreste de la propria viata.
Dorinta de a fi iubit/a
Avem cu totii dorinta de a ne simti iubiti si pretuiti de cineva semnificativ. Insa unii dintre noi isi doresc sa vina cineva in viata noastra si sa ne iubeasca pentru ca noi nu putem sa ne oferim singuri iubirea. Ma intreb, cum poate cineva sa iubeasca o alta fiinta daca nu se iubeste in primul rand pe sine?
Ce inseamna iubirea de sine si cum ajungem la ea?
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
In primul rand, este important sa ne punem pe primul plan in viata noastra. Sa ne respectam corpul, mintea si sufletul, sa ne purtam frumos cu noi insine pe toate aceste planuri. Poate sa insemne sa avem grija ce mancam, sa facem sport, sa nu ne hranim cu ganduri anxioase, depresive, de furie, sa fim atenti cu ce ne hranim mintea – cu ganduri pozitive si constructive si nu cu ganduri negative si distructive – si sa oprim orice forma de abuz fizic, psihic si emotional cu care putem veni in contact. Este responsabilitatea fiecaruia dintre noi sa ne alegem acele persoane si lucruri care ne fac sa ne simtim bine cu noi insine si sa ne indepartam de ceea ce nu ne face bine.
Asa apar increderea in noi insine, respectul de sine, pretuirea de sine si apoi iubirea de sine.
Imi amintesc de o metafora, scrisa de Anthony de Mello, care spune sa ne imaginam ca avem o bucatarie magica in care orice mancare pe care ne-o dorim apare pur si simplu. Astfel, atunci cand ne bate cineva la usa si ne aduce o pizza, de exemplu, sa putem sa-i spunem: „intra si fii binevenit. Insa eu nu am nevoie de pizza ta, am tot ce-mi trebuie deja in bucataria mea” . In momentul in care nu mai avem „nevoie” de celalalt ca sa ne iubeasca putem de fapt sa ne bucuram de iubirea profunda, sincera si dezinteresata.
Ursula
Partea a - II- a AICI
Partea a - III - a AICI
Partea a - IV- a AICI
Grozav articolul Dna Ursula Ivonne Sandner…Va respect si va apreciez ff mult <3!!!
extraordinar!!!! Deosebit, ati punctat adevaruri cotidiene pe care prea putini incearca sa le patrunda si sa le exploreze. Sunt lucruri si trairi dure uneori la care nu toata lumea gaseste raspunsuri in primul in propria lui constiinta, in comportament, in atitudine…. Am trait si traiesc eu insami o poveste pe care altii ar putea crede ca este scenariu de telenovela….. dar VIATA BATE FILMUL !!!!!
Multumesc.
totul este de mare bun simt,multi avem in sinea noastra acest
ganduri,dar cati siu sa le puna in pagina. Multumesc in numele
multora.
Va multumim ca existati !!! un adevarat balsam pentru sufetele noastre ratacite !!!
Mi se pare foarte sanatos acest punct de vedere, dar in acelasi timp parca putin cam exagerat si dramatizat. Poate fi oarecum si distructiv pentru o relatie separarea aceasta si atingerea acestei independente pe toate planurile, si aici nu ma refer la rutina cotidiana cu care ne-am obisnuit, ci la impacarea cu calmul psihic pe care celalalt ni-l poate oferi, si in acelasi timp si cu posibilitatea disparitiei acestuia, mai ales daca luam in considerare si faptul ca sunt multi care prefera linistea sufleteasca alaturi de oameni frumosi, contienti fiind de dorintele care le apartin cu adevarat, decat o cariera sau alte lucruri trecatoare.
Daca n-ar fi femei capabile sa traiasca singure, probabil barbatii ar avea o problema :) Tot mai des oamenii sugereaza sa faci compromisuri, sa nu mai fii asa pretentioasa…iar cand singuratatea devine un mod de a trai, clar nu ai nevoie de compromisuri :) Si atunci, ai de ales sa stai singur sau sa mai cobori stacheta? Ca din punctul altora de vedere, tu ai o problema :)