M-am gândit să scriu câteva rânduri despre relații... da, despre relațiile noastre cu persoanele de sex opus. Am să mă refer mai mult la noi, femeile, însă cu siguranță anumite aspecte vor rezona și cu persoanele de sex masculin.
Văd în jurul meu multă suferință, multe compromisuri și sacrificii și multe drame în relațiile dintre bărbați și femei. Așa că voi încerca să răspund la întrebarea: „De ce ajungem acolo și cum putem să evităm aceste capcane?”.
Dorința de a nu fi singuri
„Învață să te descurci cu singurătatea. Trasează-i harta. Suportă singurătatea măcar o dată în viața ta. E o experiență normală pentru orice om. Nu mai folosi niciodată corpul sau emoțiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorințe neîmplinite.” – E. Gilbert
„Pentru a avea o relație completă cu altcineva, trebuie să ai mai întâi o relație cu tine însuți. Dacă nu putem cuprinde propria noastră singurătate, îl vom folosi pur și simplu pe celălalt ca pe un scut împotriva izolării.” – I. Yalom
Un prim factor pe care l-am observat de-a lungul timpului este dorința de companie, de fapt dorința de a nu fi singuri. Nu suntem obișnuiți să stăm singuri, cu noi înșine, și să ne bucurăm de propria noastră companie. Nici nu știm ce înseamnă asta. Mai mult, ni s-a spus că a trăi pentru tine însuți înseamnă egoism. Nimic mai neadevărat. Doar atunci când reușești să stai singur/ă, atunci când poți să te bucuri de orice activitate pe care o desfășori în solitudinea ta (fie că este vorba de a citi o carte, de a face shopping, de a face sport, de a merge la seminarii etc.), poți să intri într-o relație în care nu-i vei cere partenerului să-ți umple golurile, ci în care vei avea capacitatea să dăruiești și să primești un plus de valoare.
Atunci, când intrăm într-o relație doar pentru a ne alina suferința singurătății, vom pune multă presiune pe cel de lângă noi să ne acorde multă atenție, să-și petreacă fiecare clipă liberă cu noi, ne vom simți lezați și supărați dacă va alege să petreacă timp cu alte persoane, iar de aici încep certurile și senzația celuilalt că este prins într-o capcană. La început, cât încă îndrăgostirea este mare, celălalt va face tot ceea ce-i cerem, însă după o perioadă va deveni frustrat și se va îndepărta de noi. Iar de aici începe sfârșitul acelei „povești” pe care ne-am creat-o în minte.
Îi dăm celuilalt impresia că este responsabil de fericirea sau nefericirea noastră, îi inducem prin șantaj emoțional sentimente de vinovăție care, adăugate frustrării pierderii libertății, îl vor face să intre în defensivă sau ofensivă. Și ce înseamnă asta? Că acea relație va deveni un câmp de luptă, o ciocnire între orgolii sau va începe un troc de genul „tu-mi dai mie asta, eu îți dau ție asta”, iar asta înseamnă de obicei compromisuri și sacrificii personale și nicidecum consens, așa cum ar fi firesc să fie. Consensul nu poate să apară decât între doi parteneri maturi și echilibrați, care se cunosc pe ei înșiși și pot să empatizeze cu dorințele celuilalt.
Fiecare persoană are nevoie de timp să se cunoască pe sine și este minunat dacă ne dăm acest timp pentru a ne desăvârși ca ființe înainte de a intra în relații doar pentru că ne imaginăm că avem diferite „nevoi” care pot fi satisfăcute doar de celălalt.
Cu siguranță poți să vezi și singur un film, să ieși cu prietenii, să dansezi, să cânți, să scrii, să pictezi, să înveți, să te dezvolți, să-ți creezi o carieră, să mergi la cumpărături, să... orice. Știu, vei spune: „Da, dar este mai plăcut în doi”. Așa este, însă pentru a fi „doi” este necesar ca mai întâi să știi cine ești tu, acea ființă unică care știe ce își dorește sau nu își dorește de la propria viață.
Dorința de a fi iubit/ă
Avem cu toții dorința de a ne simți iubiți și prețuiți de cineva semnificativ. Însă unii dintre noi își doresc să vină cineva în viața noastră și să ne iubească pentru că noi nu putem să ne oferim singuri iubirea. Mă întreb, cum poate cineva să iubească o altă ființă dacă nu se iubește în primul rând pe sine?
Ce înseamnă iubirea de sine și cum ajungem la ea?
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
În primul rând, este important să ne punem pe primul plan în viața noastră. Să ne respectăm corpul, mintea și sufletul, să ne purtăm frumos cu noi înșine pe toate aceste planuri. Poate să însemne să avem grijă ce mâncăm, să facem sport, să nu ne hrănim cu gânduri anxioase, depresive, de furie, să fim atenți cu ce ne hrănim mintea – cu gânduri pozitive și constructive și nu cu gânduri negative și distructive – și să oprim orice formă de abuz fizic, psihic și emoțional cu care putem veni în contact. Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să ne alegem acele persoane și lucruri care ne fac să ne simțim bine cu noi înșine și să ne îndepărtăm de ceea ce nu ne face bine.
Așa apar încrederea în noi înșine, respectul de sine, prețuirea de sine și apoi iubirea de sine.
Îmi amintesc de o metaforă, scrisă de Anthony de Mello, care spune să ne imaginăm că avem o bucătărie magică în care orice mâncare pe care ne-o dorim apare pur și simplu. Astfel, atunci când ne bate cineva la ușă și ne aduce o pizza, de exemplu, să putem să-i spunem: „Intră și fii binevenit. Însă eu nu am nevoie de pizza ta, am tot ce-mi trebuie deja în bucătăria mea”. În momentul în care nu mai avem „nevoie” de celălalt ca să ne iubească putem, de fapt, să ne bucurăm de iubirea profundă, sinceră și dezinteresată.
Dr. Ursula Sandner
Partea a - II- a AICI
Partea a - III - a AICI
Partea a - IV- a AICI
Grozav articolul Dna Ursula Ivonne Sandner…Va respect si va apreciez ff mult <3!!!
extraordinar!!!! Deosebit, ati punctat adevaruri cotidiene pe care prea putini incearca sa le patrunda si sa le exploreze. Sunt lucruri si trairi dure uneori la care nu toata lumea gaseste raspunsuri in primul in propria lui constiinta, in comportament, in atitudine…. Am trait si traiesc eu insami o poveste pe care altii ar putea crede ca este scenariu de telenovela….. dar VIATA BATE FILMUL !!!!!
Multumesc.
totul este de mare bun simt,multi avem in sinea noastra acest
ganduri,dar cati siu sa le puna in pagina. Multumesc in numele
multora.
Va multumim ca existati !!! un adevarat balsam pentru sufetele noastre ratacite !!!
Mi se pare foarte sanatos acest punct de vedere, dar in acelasi timp parca putin cam exagerat si dramatizat. Poate fi oarecum si distructiv pentru o relatie separarea aceasta si atingerea acestei independente pe toate planurile, si aici nu ma refer la rutina cotidiana cu care ne-am obisnuit, ci la impacarea cu calmul psihic pe care celalalt ni-l poate oferi, si in acelasi timp si cu posibilitatea disparitiei acestuia, mai ales daca luam in considerare si faptul ca sunt multi care prefera linistea sufleteasca alaturi de oameni frumosi, contienti fiind de dorintele care le apartin cu adevarat, decat o cariera sau alte lucruri trecatoare.
Daca n-ar fi femei capabile sa traiasca singure, probabil barbatii ar avea o problema :) Tot mai des oamenii sugereaza sa faci compromisuri, sa nu mai fii asa pretentioasa…iar cand singuratatea devine un mod de a trai, clar nu ai nevoie de compromisuri :) Si atunci, ai de ales sa stai singur sau sa mai cobori stacheta? Ca din punctul altora de vedere, tu ai o problema :)