Orice are un început, are un cuprins și o încheiere. Felul în care se încheie ceva depinde de calitatea cuprinsului.
Când vorbim de relațiile de cuplu, felul în care se sfârșesc ele este o oglindă a ceea ce s-a întâmplat între cei doi cât timp a durat relația. În cuplurile care se fundamentează pe teama de a nu fi singur, pe dependență, pe anulare de sine, pe manipulare și șantaj emoțional este mai mereu conflict și război care îi secătuiesc pe parteneri, îi îmbolnăvesc și îi fac adeseori să simtă disperare. Pentru că oricât lasă de la ei, bucuria de a fi împreună nu apare. Pentru că oricâtă presiune pun pe partener, nu se simt iubiți.
Foarte puține cupluri ajung să se despartă într-o manieră civilizată, cele mai multe sfârșindu-se în suferință, amenințări, manipulare și șantaj emoțional. De ce se ajunge aici?
Unul dintre principalele motive este că ne gestionăm relațiile într-o manieră defectuoasă. Avem așteptări, pretenții, dorim să-l schimbăm pe celălalt, credem că deținem controlul asupra vieții sale și, de aceea, consumăm relația prin certuri și conflicte. Uneori ne pierdem într-o spirală a răzbunărilor reciproce, ca pe un teren de luptă. Unul din cei doi își epuizează primul resursele și nu mai dorește să continue relația care a devenit de mult toxică și vrea să plece. Însă pentru celălalt, pentru că între timp s-a acumulat atât de multă ură și resentimente, s-a investit multă energie în ciclul ceartă-împăcare, despărțirea ar însemna o pierdere. O investiție care nu mai poate fi recuperată.
Așa că, pus în fața unei despărțiri iminente, nu vrea să renunțe, așadar apelează la diferite metode prin care încearcă să împiedice asta. Face diferite promisiuni spunându-ți că se va schimba. Aceste promisiuni provin din teamă sau disperare, însă nu sunt autentice. Scopul lor este să te facă să te răzgândești, să te întorci din drum, neputând fiind însă susținute pe termen lung, decât până când persoana respectivă simte că pericolul despărțirii a trecut. Apoi relaționarea revine la ce a fost înainte ori se înrăutățește. Odată ce un om vede că a reușit să te facă să te răzgândești va ști că te poate manipula și șantaja emoțional, deci te poate controla.
Se folosește de lacrimi, victimizare, rugăminți și afirmații de genul "fac orice, doar mai dă-mi o șansă", "acum știu unde am greșit, nu mai fac”. Acestea sunt, în 99% din cazuri, izvorâte din frica de a nu pierde niște avantaje. Oamenii spun și fac orice până când văd că sunt din nou în siguranță, că au obținut ce și-au dorit, iar apoi alunecă înapoi în felul lor obișnuit de a fi. Mai ales dacă istoria se tot repetă și ai dat deja "n" șanse.
Dacă aceste strategii nu funcționează, persoana recurge la amenințare: că își ia viața, că nu îi va permite celuilalt să fie cu altcineva. Dacă este vorba de o căsnicie, apelează la avocați ca să se asigure că îl va lovi cât de mult se poate pe fostul partener.
„Daca nu ai vrut să mă faci fericit, dacă nu ai vrut să te supui, nu te voi lasa să fii sau să faci fericit pe altcineva." Cu siguranță este vorba despre foarte mult egoism aici. Și, surprinzător, cu toate că nici partenerul părăsit nu se simțea deloc bine în relație, nu își dorește să își dea o altă șansa și să îl elibereze și pe celălalt. Mai bine să fim nefericiți amândoi decât ca, doamne-ferește, să fii tu fericit cu altcineva.
Oamenilor nu le place să renunțe sau să piardă nici măcar ceea ce nu le mai folosește. Preferă să se chinuie decât să treacă printr-o schimbare care le aduce ceva nou în viață. Chiar dacă suferă mai mult decât se bucură, preferă să rămână. Chiar dacă simt că se luptă cu morile de vânt, că orice fac sau spun nu se schimbă nimic, preferă să rămână. Chiar dacă se hrănesc cu iluzii și se amăgesc, preferă să rămână. Chiar dacă le-a dispărut bucuria de a trăi, preferă să rămână. Continuă o relație doar pentru că a fost frumos cândva și, cu toate că nu mai este de mult, ei tot speră să revină la ceea ce a fost atunci, chiar dacă în adâncul lor știu că nu se mai poate.
Multă suferința inutilă ar putea fi evitată dacă în timpul relației nu ne-am simți îndreptățiți să ne purtăm oricum cu partenerul nostru, dacă am fi atenți la semnalele pe care le primim, dacă am învăța să comunicăm și să ne respectăm partenerul. Dacă am înțelege niște chestiuni elementare precum:
-nimeni nu ne datorează nimic;
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
-omul are dreptul să stea într-o relație atât cât se simte bine;
-dacă ne păstrăm mereu autonomia și nu devenim dependenți de cineva putem să ne despărțim în mod civilizat atunci când relația nu mai are motive pentru a continua;
-nu are niciun sens să punem o relație mai presus de noi înșine, mai ales atunci când asta înseamnă să renunțăm la autenticitatea noastră sau să facem compromisuri și sacrificii.
Astfel, dacă relația își consumă resursele și unul sau amândoi partenerii își doresc să o încheie, o vor face într-o manieră civilizată.
Dr. Ursula Sandner
Lumina ,se vede ori cat de dens e intunericul.
Foarte adevărat si util articolul! Mulțumim pentru sfaturi!
Da.Dar pentru toate astea ambii parteneri trebuie sa gandeasca la fel.Din pacate am trecut prin doua divorturi.Au trecut 10 ani dupa al doilea si tot ar vrea sa-mi controleze viata si continua sa ma jigneasca.Profita de faptul ca avem un copil impreuna si, prin prisma lui incearca mereu sa intre cu bocancii in viata mea.
Interesant ca de fiecare data cand am timp sa iti citesc articolele. Succes in continuare!
Sfaturile si continutul articolului sunt utile si interesante. Intr adevar , de multe ori intr o relatie, dar mai ales in cuplu, vrem sa l subnugam pe celalalt si nu sa l dezvoltam. E mai usor sa controlezi pe cineva decat sa l lasi sa se dezvolte si sa fie independent. De multe ori iubirea se trabsforma in egoism din dorinta de a detine controlul. Lipsa de incredere si iubirea nesincera transforma persianele aflate in relatie sau kn ciplu. Si cand iti liseste „jucaria” sau se „defecteaza” arhnci vina pe celalalt fara sa td privesti in ochi si dai vina pe oricine sau orice numai pe propriile greseli nu.
Mai ales că ,,nimeni nu posedă pe nimeni”,în relația adevărată NU AVEM ce pierde,fiindcă nici relația,nici partenerul/a nu ne aparține.
Tot ce ne aparține e comportamentul NOSTRU vizavi de relație,gradul NOSTRU real de implicare ADEVĂRATĂ la binele,fericirea,siguranța și stabilitatea celuilalt.
O relație egal o școală. Și ca la orice școală,și în relație primim și oferim LECȚII. Doar atât avem și de ,,câștigat” dintr-o relație.
Adevărata noastră relație o avem cu noi înșine.
Partenerul e doar un Înger trimis de Univers pentru a mă ajuta pe mine să mă observ așa cum sunt în realitate. Partenerul NU e NICIDECUM și NICIODATĂ vre-un demon,sau ceva ce-mi aparține!
Demonul e în mine,e acea parte din mine care nu e așa cum ar trebui.
Demonii din mine îmi transmit mesaje potrivit cărora cealaltă persoană e totul pentru mine,că relația e un ideal,că fără iubire mă sufoc și mor,etc..
În realitate,trebuie să înlocuiesc cuvintele ,,relație”, ,,fericire”, ,,iubire”, ,,împlinire”,etc.,cu cuvântul Eu. Eu ce fac pentru respectiva relație? Eu cum fac ca relația să meargă? Ce îmbunătățiri (sau mai exact ce daune) am adus eu relației? Ce tip de relație mai am eu cu mine la această dată? Mă mai înțeleg eu pe mine? Fericirea mea înseamnă doar relația cu această persoană,sau am ,,uitat” să mă fac eu pe mine fericit? Sau am ,,uitat” că doar eu mă pot face pe mine fericit? Sau am ,,uitat” că de fapt și de drept doar eu contez pentru binele,fericire,liniștea și pentru tot ce pot să-mi aduc eu bun,frumos și sănătos în viață?
Am ,,uitat” oare că persoana cealaltă are viața ei/lui,își are decizia la mână și că are dreptul să-mi spună ,,pas” la orice oră,minut și secundă,pentru că eu nu-i aparțin,și nici nu pot să-i aparțin vreodată cuiva,pentru că eu de fapt și de drept îmi aparțin doar mie?
Am ,,uitat” că iubirea e o școală,un curs de auto-descoperire,auto-perfecționare și auto-depășire – atât,și nimic mai mult? Și,ca orice curs,are un început,o durată-definită în timp și spațiu-și o finalizare,absolut indiferent că îl absolvim sau nu?
La acest curs numit iubire,relație sau orice altceva,Viața însăși e profesor. Depinde numai și numai de MINE dacă sunt elev,sau doar un simplu pasager prin viață!
Mult succes tuturor participanților,și concentrare pe Sine și pe viața personală de fiecare zi,că de asta depinde totul!
Sa speram ca unii vor si invata din toate aceste articole interesante si care contin mult adevar.
Tu ai invatat? Uneori e greu sa acceptam ca noua ni se intampla asa ceva. Acceptam cj greu ca partea frumoasa a relatiei s a terminat in momentul in care nu l am acceptat pe celalalt asa cum este el. Devii pisesiv cand frica de a nu pierde controlul pune stapanire pe tine, apoi apare gelizia cu toate nebuniile ei.Dar nu vreau sa te plictisesc. Invatam din scrierile sltora, greselilenoadtre( daca le rdcunoastem) si greselile celor apropiati noua ori cunostinte. O zi buna iti foresc si multa bafta
Foarte bine spus ursula si foarte logic!! Dar ce poti face atunci Cand doar unul gandeste si face in acest mod si celalalt Nu?! Multumesc …
Un articol absolut genial! Multumesc Ursula!