Capcanele relatiilor de prietenie

think

Unele dintre cele mai dureroase dezamăgiri pe care le poate simți omul este atunci când este trădat de prieteni sau de familie. Pe cei apropiați nouă îi investim cu încredere, îi includem în sufletul nostru și în preocupările noastre zilnice, ne facem planuri cu ei, ne împărtășim reciproc trăirile și gândurile.

Ne place socializarea, apartenența, ne place să avem cu cine să ne distrăm sau să ne petrecem timpul liber și de multe ori ne lăsăm pe noi deoparte pentru nevoile sau dorințele prietenilor noștri.

Și vine un moment în care poate că ți-e greu sau poate ai nevoie de susținerea cuiva, și apelezi în mod firesc la cei care îți sunt cel mai aproape... iar ei îți întorc spatele, justificându-și gestul prin scuze mai mult sau mai puțin plauzibile.

Sau, poate, cu toate că tu ai băga mână în foc pentru prietenia dintre voi, afli că de fapt "prietenul" tău cel mai bun te bârfește, te discreditează în fața altora, te invidiază sau încearcă să-ți pună bețe-n roate.

Un alt scenariu este atunci când conștientizezi că "prietenul" tău, prin sfaturile și îndemnurile pe care ți le dă, urmărește un cu totul alt interes decât să-ți fie ție bine.

Sunt, de asemenea, momente în care prietenul tău își schimbă situația în viața sa (fie pe plan material, social, profesional sau relațional) și uită încet-încet de tine sau își schimbă atitudinea față de tine. Îi erai de folos înainte, însă acum are alte lucruri mai interesante pentru el de care să se agațe.

Și atunci doare, simți că lumea ta se prăbușește și că nu mai știi în ce să crezi și în ce să nu crezi. Ai fost rănit de persoana pe care o țineai cel mai aproape de tine, față de care aveai cea mai mare deschidere și de la care te așteptai cel mai puțin să-ți facă rău.

Însă, din păcate, așa suntem noi, oamenii, construiți, iar toate scenariile de mai sus fac parte din "normalitatea" interacțiunii dintre ființele umane.

Cu toate că ne vine greu să acceptăm, ființa umană este profund egoistă (și nu într-un sens "ecologic" cum vă îndemn eu să fiți); are insecuritățile ei proprii; are complexe de inferioritate sau de superioritate și de aceea invidiază, bârfește, este în competiție sau vrea să-i domine pe alții; are răni psihice conștiente sau inconștiente și își exteriorizează durerea prin a face rău și dorind ca și alții să sufere; are nevoie de atenție și afecțiune din partea altora și îi este ciudă și simte gelozie atunci când altcineva primește mai mult decât ea ș.a.m.d.

În atare condiții, nu prea există prietenie sinceră, profundă și trainică între oameni (desigur că există și excepții). Prietenia este un lucru extrem de fragil și perisabil, mai ales între oamenii care nu au un nivel ridicat de conștiință de sine și de verticalitate.

Este frumos să ai prieteni, să ai un grup al tău la care să te raportezi, însă îți va fi mult mai ușor dacă vei înțelege că te poți aștepta la orice, din partea oricui, oricând.

Bucură-te de clipa prezentă în relațiile tale, împărtășește-ți viața cu oamenii cu care rezonezi în prezent, însă, așa ca și în relațiile de cuplu, acceptă faptul că nimic nu este pentru totdeauna... și este normal să fie așa, pentru că așa suntem noi, oamenii, construiți - așa este natura umană. Așteaptă-te la orice în condițiile în care nu aștepți nimic.

Oricât de dureros îți sună asta acum, singura persoană în care poți să ai încredere și pe care te poți baza necondiționat ești tu însuți. Toți cei din exteriorul tău au propriile lor vieți și propria lor agendă, așa că cel mai înțelept lucru pe care îl poți face este să devii tu un întreg, o ființă de sine stătătoare, care se bucură de interacțiunea cu ceilalți, însă fără să-și lase viața sau fericirea în mâinile lor.

Fii înțelept!

Dr. Ursula Sandner

 

 

3 comentarii pentru “Capcanele relatiilor de prietenie

  1. Atunci cand am observat ca prieteniile cu colegii mei esueaza, m-am inchis in mine. Am renuntat, m-am izolat.Am citit un articol despre 100/0 principle. Spunea sa dai 100 la 100 si sa te astepti sa primesti 0 in schimb. Am vrut sa vad daca functioneaza. Am schimbat tactica. Am facut rost de zilele de nastere si am facut cadou fiecarui coleg exact de ziua lui/ei de nastere. Am servit cafea si dulciuri, am vorbit despre carti si filme faine, am facut un colt al noutatilor.Nu m-am prefacut, am gandit doar mici schimbari. Nu stiu daca s-a schimbat ceva in profunzime, dar imi zambesc aproape toti colegii cand ma vad. Acum fiecare pune cate ceva fain la coltul noutatilor. Vreau sa spun ca da, e bine sa te protejezi, sa nu fixezi expectante inalte, dar e bine si sa vaslesti in continuare, sa mimezi macar socializarea, sa nu te lasi batut, sa cladesti, chiar daca pe nisip, sa mai arunci cate o samanta in vant, cine stie?

  2. Faptul ca omenirea e egosta, stiam, era de o vesnicie clar, dar speram ca macar prietenia e mai putin atinsa de aceasta maladie. Eroare cu aplauze, am cazut in nas ca aproape mi-am rupt gatul. Am patit asa cum spui si asta in ultimii ani nu numai o data. Ce fac? Ma ridic, imi ling ranile, trag invatatura de minte, recunosc ca sunt asa de consecventa si mai tot investesc, crezand stupid ca macar la capitolul prietenie, omul e altfel. Bineinteles ca ma insel, o iau de la cap, cad din nou, cateva zile nu pot sa gandesc altceva, devin neproductiva. Dupa aia, incet, incet imi trece. Devin cinica si imi dezvolt un fel de siguranta de sine, culmea ma admir pe mine gandind cata dreptate am avut. Nu stiu daca e bine, dar e o metoda de a trece prin jungla sociala, prin dezamagirea vis a vis de prietenie. Permanent creiez o impresie falsa, de naiva ce vorbeste mult, dar in spatele asta analizez lumea, prietenii. E ca o obsesie sa vad ca si la candidatul de prietenie urmator, am dreptate, dupa un timp dispare. Concluzia e ca suntem extrem de singuri in tumultul vietii cotidiene. Egal cat de sociali suntem, avem caractere intunecate orientate pt supravietuirea speciei. Egoismul este un mod de supravietuire, din pacate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.