Alegi, alegi pana… gasesti ceea ce cauti

Ursula si ValentinStii proverbul acela autohton care spune ca cel ce tot alege, pana la urma culege? Ei bine, este o zicala total eronata si se aplica doar acelor oameni care se multumesc cu putin sau cu mediocritatea in vietile lor. Este un proverb care ne indeamna sa acceptam primul lucru care ne iese in cale, sa nu cautam prea mult pentru ca exista mari sanse sa nu gasim ceva mai bun, insa mie realitatea mi-a aratat ca exact contrariul.

Nu m-am multumit cu putin in niciun aspect al vietii mele: intelectual, profesional, relational, social, fizic, s.a.m.d., iar pentru asta am cautat intotdeauna varianta cea mai buna pentru mine. Nu cred nici in mediocritate, nici in “lasa ca merge si asa”, nici in compromisurile de niciun fel. Rezultatul este ca, avand o astfel de abordare, am primit si primesc tot ceea ce visez. Si daca eu pot, cu siguranta poti si tu!

Articolul acesta se adreseaza felului in care ne raportam la relatiile noastre de cuplu, pentru ca da, multi binevoitori sunt in jurul tau care iti spun sa accepti aproape orice relatie, doar ca sa nu fii singur. Iti spun poate sa nu te desparti de partenerul tau, desi traiti in conflict continuu si relatia este toxica, ca nu ai garantia ca vei gasi pe cineva mai bun. Iti spun ca “daca nu te bate, aduce banii acasa si nu este curvar”, nu ai de ce sa te plangi. Si chiar daca te inseala, te abuzeaza psihic sau fizic, lasa, ca trece. "Importanta este familia, oricum ar fi ea, oricat de toxic ar fi mediul in care traim sau ne crestem copii."

Ni se baga in cap de mici diferite credinte disfunctionale despre relatii. Ascultam povesti cu printi si printese, ne influenteaza mass-media, parintii, cercul de prieteni si din cauza tuturor acestor indemnuri ajungem sa traim intr-un adevarat calvar in relatiile noastre. Ne agatam unii de altii, facem multe compromisuri, ne multumim cu putin. Avem asteptari nerealiste, traim in autoamagire si minciuna, ne imbolnavim psihic si fizic din cauza felului in care arata relatiile noastre. Oare este ok sa traim in acest fel?

Multe dintre problemele pe care le avem in relatiile noastre ar disparea pur si simplu daca am intelege ca fiecare dintre noi este unic, are un set aparte de trasaturi de personalitate si ca nu ne potrivim cu oricine.

Multe dintre neintelegeri ar disparea daca nu am mai face confuzie intre indragostire si iubire. Indragostirea se bazeaza mult pe chimie, are la baza pulsiunile noastre biologice si inconstiente, pe cand iubirea este ceea ce se intampla dupa faza de indragostire, atunci cand il vedem pe celalalt exact asa cum este el si ne place. Ar fi minunat daca nu am lua decizii pe termen lung la inceputul unei relatii, ci ne-am da voie sa il descoperim cu adevarat pe celalalt, inainte de a ne asuma o relatie.

Atat in experienta mea de viata, cat si oamenilor cu care am lucrat de-a lungul timpul, am observat, fara exceptie o realitate - cei care au spus NU compromisurilor in relatii, cei care nu s-au multumit cu putin sau cu mediocritatea, cei care au avut curajul sa iasa din relatii toxice si si-au dat o noua sansa, au intalnit pana la urma persoana potrivita. Si atunci au inteles de ce toate celelalte relatii nu au functionat: nu ne potrivim cu oricine si nu suntem compatibili cu oricine.

Iti spuneam ca eu nu sunt adepta compromisurilor de niciun fel si cu atat mai putin in relatia de cuplu. Am intalnit de-a lungul vremii multi barbati, am stat de vorba cu ei, am iesit la intalniri, uneori m-am si indragostit, insa de indata ce imi dadeam seama ca o posibila relatie pe termen lung nu ar functiona, am plecat. Eram constienta ca nu pot sa schimb pe nimeni, ca nu am niciun drept sa fac asta si m-am scutit astfel de mult zbucium si suferinte inutile.

Sigur, mama si prietenele mele nu erau de acord cu abordarea mea. Imi spuneam ca am o varsta, ca trebuie sa ma casatoresc, sa ma asez la casa mea, ca poate nu voi gasi altul mai bun, ca e ok sa mai lasi de tine si sa nu fii asa de pretentioasa, ca este necesar sa faci compromisuri doar ca sa nu fii singura sau ca sa ai un sprijin. Nu am ascultat niciun astfel de indemn si bine am facut. Am investit mult in mine, in autocunoasterea mea si in dezvoltarea mea personala, in cariera mea si in autonomia mea din toate punctele de vedere si bine am facut.

Eu ma bazez in primul rand pe mine, nu am nevoie de nimeni, insa imi doresc o relatie - insa nu orice relatie, ci doar acea relatie cu un partener compatibil, care imi aduce un plus pozitiv, imi desavarseste fericirea si implinirea. O relatie de care nu am nevoie, insa pe care mi-o doresc.

Si astfel, cu mici exceptii, am fost singura pana la varsta de 35 de ani. Am investit mult in mine, am calatorit, mi-am construit o cariera de care ma bucur in fiecare zi, am facut sport, m-am distrat si am fost fericita de una singura. Apoi, intr-o seara in care m-am dus in vizita la prietenii mei, Pera si Andreea, l-am cunoscut pe Valentin. L-am perceput de la inceput ca pe un tip aparte, altfel decat toti cei pe care ii cunoscusem pana atunci. Am inceput sa ne intalnim, sa vorbim, sa ne cunoastem si mi-am dat seama ca este barbatul perfect pentru mine. Iar reciproca, se pare, este valabila :)

Avem deja de cativa ani o relatie minunata, suntem compatibili din toate punctele de vedere, nu ne certam ci purtam discutii si ajungem la consens, ne imbogatim vietile reciproc, ne respectam si ne iubim, ne sprijim unul pe celalalt, calatorim, ne distram, ne bucuram unul de altul si de armonia in care traim.

Da, este relatia ideala, singura relatie pe termen lung pe care as fi acceptat-o vreodata in viata mea. Imi multumesc mie insami ca nu m-am multumit cu jumatati de masura, ca nu am acceptat compromisuri, ca nu m-am grabit sa fiu intr-o relatie doar ca sa am si eu pe cineva. Daca nu as fi facut toate acestea, daca ascultam de altii si nu de vocea mea interioara, poate ca in acest moment eram si eu nefericita, intr-o relatie toxica sau disfunctionala.

Se poate sa iti gasesti un partener compatibil, insa este necesar sa ai rabdare, sa iti voie sa cunosti cat mai multe persoane ca sa iti dai seama ce fel de partener ti s-ar potrivi si, mai ales, sa nu accepti compromisurile.

Am pregatit impreuna cu Pera un material despre “Cum sa iti gasesti un partener compatibil”, in care iti vorbim despre experientele noastre personale si despre toata cunoasterea pe care am acumulat-o de-a lungul anilor despre acest subiect. Materialul il gasesti AICI 

Cu drag,

Ursula

P.S. Am pus o poza cu mine si cu Valentin, ca sa-l cunosti si tu pe barbatul care imi desavarseste fericirea ;)

 

2 comentarii pentru “Alegi, alegi pana… gasesti ceea ce cauti

  1. Draga Ursula, ma bucur mult pentru fericirea ta. Bine gandit! Ai ales un barbat tanar, frumos, inteligent, care te iubeste, te respecta, iti este fidel, asa cum ar merita orice femeie. Esti nu numai frumoasa, dar mai ales inteligenta! Rara avis! Ai dreptate, e de preferat sa fi selectiv in viata, sa nu te multumesti cu putin (mai ales in conditiile in care stii ca meriti mai mult, in nici un caz mai putin decat oferi) si nici cu relatii toxice/abuzive, doar de dragul iluziei familiei, iubirii, care nu exista! de 1 milion de ori mai bine in solitudine decat prost insotita (mai mult sau mai putin) pe drumul vietii, cu fiecare compromis/tradare fata de tine insati pe care il faci, de dragul lui, „ca sa fie bine”, „sa lasi de la tine” (nefiind valabil si reciproc), iti scade stima si increderea de sine treptat, pana ajungi la anularea ta ca fiinta umana, distrugerea sanatatii fizice si psihice! nu mai zic de compromisurile sexuale, care sunt cele mai grave, fiind o forma de sclavie/prostitutie gratuita!

  2. este foarte importanta si constinta propriei valori…cand te uiti in jur si vezi ce jale e in toate aspectele, iti vine sa te pupi pentru ceea ce esti si mai ales pentru ceea ce nu ai acceptat sa fii transformat! NU este mult mai importantat decat DA in viata! este esential!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.