Știi proverbul acela autohton care spune că cel ce tot alege, până la urmă culege? Ei bine, este o zicală total eronată și se aplică doar acelor oameni care se mulțumesc cu puțin sau cu mediocritatea în viețile lor. Este un proverb care ne îndeamnă să acceptăm primul lucru care ne iese în cale, să nu căutăm prea mult pentru că există mari șanse să nu găsim ceva mai bun, însă mie realitatea mi-a arătat exact contrariul.
Nu m-am mulțumit cu puțin în niciun aspect al vieții mele: intelectual, profesional, relațional, social, fizic ș.a.m.d., iar pentru asta am căutat întotdeauna varianta cea mai bună pentru mine. Nu cred nici în mediocritate, nici în „lasă că merge și așa”, nici în compromisurile de niciun fel. Rezultatul este că, având o astfel de abordare, am primit și primesc tot ceea ce visez. Și dacă eu pot, cu siguranță poți și tu!
Articolul acesta se adresează felului în care ne raportăm la relațiile noastre de cuplu, pentru că, da, mulți binevoitori sunt în jurul tău care îți spun să accepți aproape orice relație, doar ca să nu fii singur. Îți spun poate să nu te desparți de partenerul tău, deși trăiți în conflict continuu și relația este toxică, că nu ai garanția că vei găsi pe cineva mai bun. Îți spun că „dacă nu te bate, aduce banii acasă și nu este curvar”, nu ai de ce să te plângi. Și chiar dacă te înșală, te abuzează psihic sau fizic, lasă, că trece. „Importantă este familia, oricum ar fi ea, oricât de toxic ar fi mediul în care trăim sau ne creștem copiii.”
Ni se bagă în cap de mici diferite credințe disfuncționale despre relații. Ascultăm povești cu prinți și prințese, ne influențează mass-media, părinții, cercul de prieteni și din cauza tuturor acestor îndemnuri ajungem să trăim într-un adevărat calvar în relațiile noastre. Ne agățăm unii de alții, facem multe compromisuri, ne mulțumim cu puțin. Avem așteptări nerealiste, trăim în autoamăgire și minciună, ne îmbolnăvim psihic și fizic din cauza felului în care arată relațiile noastre. Oare este ok să trăim în acest fel?
Multe dintre problemele pe care le avem în relațiile noastre ar dispărea pur și simplu dacă am înțelege că fiecare dintre noi este unic, are un set aparte de trăsături de personalitate și că nu ne potrivim cu oricine.
Multe dintre neînțelegeri ar dispărea dacă nu am mai face confuzie între îndrăgostire și iubire. Îndrăgostirea se bazează mult pe chimie, are la bază pulsiunile noastre biologice și inconștiente, pe când iubirea este ceea ce se întâmplă după faza de îndrăgostire, atunci când îl vedem pe celălalt exact așa cum este el și ne place. Ar fi minunat dacă nu am lua decizii pe termen lung la începutul unei relații, ci ne-am da voie să îl descoperim cu adevărat pe celălalt, înainte de a ne asuma o relație.
Atât în experiența mea de viață, cât și a oamenilor cu care am lucrat de-a lungul timpului, am observat, fără excepție, o realitate – cei care au spus NU compromisurilor în relații, cei care nu s-au mulțumit cu puțin sau cu mediocritatea, cei care au avut curajul să iasă din relații toxice și și-au dat o nouă șansă, au întâlnit până la urmă persoana potrivită. Și atunci au înțeles de ce toate celelalte relații nu au funcționat: nu ne potrivim cu oricine și nu suntem compatibili cu oricine.
Îți spuneam că eu nu sunt adepta compromisurilor de niciun fel și cu atât mai puțin în relația de cuplu. Am întâlnit de-a lungul vremii mulți bărbați, am stat de vorbă cu ei, am ieșit la întâlniri, uneori m-am și îndrăgostit, însă de îndată ce îmi dădeam seama că o posibilă relație pe termen lung nu ar funcționa, am plecat. Eram conștientă că nu pot să schimb pe nimeni, că nu am niciun drept să fac asta și m-am scutit astfel de mult zbucium și suferințe inutile.
Sigur, mama și prietenele mele nu erau de acord cu abordarea mea. Îmi spuneau că am o vârstă, că trebuie să mă căsătoresc, să mă așez la casa mea, că poate nu voi găsi altul mai bun, că e ok să mai lași de la tine și să nu fii așa de pretențioasă, că este necesar să faci compromisuri doar ca să nu fii singură sau ca să ai un sprijin. Nu am ascultat niciun astfel de îndemn și bine am făcut. Am investit mult în mine, în autocunoașterea mea și în dezvoltarea mea personală, în cariera mea și în autonomia mea din toate punctele de vedere și bine am făcut.
Eu mă bazez în primul rând pe mine, nu am nevoie de nimeni, însă îmi doresc o relație – însă nu orice relație, ci doar acea relație cu un partener compatibil, care îmi aduce un plus, îmi desăvârșește fericirea și împlinirea. O relație de care nu am nevoie, însă pe care mi-o doresc.
Și, astfel, cu mici excepții, am fost singură până la vârsta de 35 de ani. Am investit mult în mine, am călătorit, mi-am construit o carieră de care mă bucur în fiecare zi, am făcut sport, m-am distrat și am fost fericită de una singură. Apoi, într-o seară în care m-am dus în vizită la prietenii mei, Pera și Andreea, l-am cunoscut pe Valentin. L-am perceput de la început ca pe un tip aparte, altfel decât toți cei pe care îi cunoscusem până atunci. Am început să ne întâlnim, să vorbim, să ne cunoaștem și mi-am dat seama că este bărbatul perfect pentru mine. Iar reciproca, se pare, este valabilă :).
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Avem deja de câțiva ani o relație minunată, suntem compatibili din toate punctele de vedere, nu ne certăm, ci purtăm discuții și ajungem la consens, ne îmbogățim viețile reciproc, ne respectăm și ne iubim, ne sprijinim unul pe celălalt, călătorim, ne distrăm, ne bucurăm unul de altul și de armonia în care trăim.
Da, este relația ideală, singura relație pe termen lung pe care aș fi acceptat-o vreodată în viața mea. Îmi mulțumesc mie însămi că nu m-am mulțumit cu jumătăți de măsură, că nu am acceptat compromisuri, că nu m-am grăbit să fiu într-o relație doar ca să am și eu pe cineva. Dacă nu aș fi făcut toate acestea, dacă ascultam de alții și nu de vocea mea interioară, poate că în acest moment eram și eu nefericită, într-o relație toxică sau disfuncțională.
Se poate să îți găsești un partener compatibil, însă este necesar să ai răbdare, să îți dai voie să cunoști cât mai multe persoane ca să îți dai seama ce fel de partener ți s-ar potrivi și, mai ales, să nu accepți compromisurile.
Am pregătit împreună cu Pera un material despre “Cum sa iti gasesti un partener compatibil”, în care îți vorbim despre experiențele noastre personale și despre toată cunoașterea pe care am acumulat-o de-a lungul anilor despre acest subiect. Materialul îl găsești AICI .
Dr. Ursula Sandner
P.S. Am pus o poză cu mine și cu Valentin, ca să-l cunoști și tu pe bărbatul care îmi desăvârșește fericirea ;)
Draga Ursula, ma bucur mult pentru fericirea ta. Bine gandit! Ai ales un barbat tanar, frumos, inteligent, care te iubeste, te respecta, iti este fidel, asa cum ar merita orice femeie. Esti nu numai frumoasa, dar mai ales inteligenta! Rara avis! Ai dreptate, e de preferat sa fi selectiv in viata, sa nu te multumesti cu putin (mai ales in conditiile in care stii ca meriti mai mult, in nici un caz mai putin decat oferi) si nici cu relatii toxice/abuzive, doar de dragul iluziei familiei, iubirii, care nu exista! de 1 milion de ori mai bine in solitudine decat prost insotita (mai mult sau mai putin) pe drumul vietii, cu fiecare compromis/tradare fata de tine insati pe care il faci, de dragul lui, „ca sa fie bine”, „sa lasi de la tine” (nefiind valabil si reciproc), iti scade stima si increderea de sine treptat, pana ajungi la anularea ta ca fiinta umana, distrugerea sanatatii fizice si psihice! nu mai zic de compromisurile sexuale, care sunt cele mai grave, fiind o forma de sclavie/prostitutie gratuita!
este foarte importanta si constinta propriei valori…cand te uiti in jur si vezi ce jale e in toate aspectele, iti vine sa te pupi pentru ceea ce esti si mai ales pentru ceea ce nu ai acceptat sa fii transformat! NU este mult mai importantat decat DA in viata! este esential!