Ai plecat capul destul. E momentul sa prezinti lumii intregi comoara ta interioara.

stand_out_or_sit_downTraim intr-o societate a carei mentalitate ne impiedica de multe ori sa ne dezvoltam sau sa ne afirmam personalitatea.

Suntem mentinuti in mediocritate de credinte limitative bine implantate in inconstientul nostru: “capul plecat sabia nu-l taie”, “trebuie sa fii modest”, “umilinta este rasplatita in ceruri”, "lauda de sine nu miroase bine", "mandria este un pacat","sa te multumesti cu putin", "sa te multumesti cu ceea ce ai", s.a.m.d.

Toate aceste credinte, intelese gresit, ne limiteaza si ne taie aripile atunci cand vrem sa zburam. Nu indraznim sa ridicam capul pentru a nu fi considerati "aroganti", sau ca ne credem "superiori", ne multumim cu putin, desi simtim in interiorul nostru ca sunt atat de multe resurse ca ar putea straluci daca ar fi scoase la lumina. Ne temem de inividia si rautatea celor din jur, asa ca nu vorbim despre realizarile noastre si de bucuria pe care am simtit-o cand le-am obtinut. Esti mult mai usor de controlat si de supus daca nu ai incredere in tine si nu ai curaj sa traiesti in acord cu ceea ce stii ca poti sa fii.

Nemultumiri, frustrari, neajunsuri

Ne-am invatat sa vorbim cu precadere despre ceea ce nu este ok in vietile noastre, astfel ca subiectele de discutie, in situatii sociale, sunt despre nemultumirile, frustrarile si neajunsurile cu care ne confruntam. Astfel, avem impresia ca "la toti ne este greu" si ca nu are niciun sens sa inotam impotriva curentului, adica sa facem ceva frumos si pozitiv cu vietile noastre.

Reusite, planuri de viitor

Cum ar fi daca in loc sa barfim, sa ne plangem, sa ne victimizam sau sa ne straduim sa obtinem atentia celor din jur prin lucrurile negative despre care vorbim, sa facem exact pe dos? Adica sa vorbim despre reusitele noastre, despre planurile noastre de viitor, despre lucrurile frumoase pe care le vedem, simtim si traim?

Atunci cand te intreaba cineva "ce mai faci ?", care este primul tau impuls? Sa vorbesti despre cat de bine iti merge sau din contra, despre tot ceea ce te nemultumeste?

Diferenta dintre aroganta si asertivitate

Este o mare diferenta intre aroganta si asertivitate. Aroganta inseamna sa-i desconsideri pe ceilalti, sa crezi ca doar tu esti special si ca ei nu sunt buni de nimic. Este o atitudine care de multe ori este doar o poza, o forma fara continut, care nu se bazeaza pe realizari notabile.

Asertivitatea, insa, inseamna "caracteristică a unei persoane care îşi exprimă cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele, fără anxietate, fără a le nega pe ale celorlalţi." (dex). Sa fii asertiv presupune sa te respecti si pe tine si pe ceilalti in acelasi timp, inseamna sa te prezinti pe tine exact asa cum esti in fata celorlati, fara sa te supraestimezi sau sa te devalorizezi.

Fii mandru de tine, inspira-i pe ceilalti

Atunci cand ai incredere in tine si in puterile tale, atunci cand ai realizat in viata ceva de care esti mandru, vorbeste-le oamenilor despre asta. Ii poti inspira si pe ei sa faca la fel, sa caute sa aiba o viata mai buna, implinita si plina de realizari.

Sa fii asertiv inseamna sa tii spatele drept, sa-i privesti in ochi pe ceilalti, sa ai incredere in tine, sa te respecti si sa le arati celorlalti respectul tau, indiferent pe calea pe care au ales sa mearga in viata. Tu esti ok si ei sunt ok.

Cu totii dorim sa iesim in evidenta

In viata, cu totii dorim sa iesim in evidenta cu ceva. Nu cred ca exista om pe fata pamantului care sa nu-si doreasca sa fie "cel mai bun" intr-un domeniu sau altul, care sa nu-si doreasca sa fie apreciat, iubit si sa primeasca atentia celor din jur pentru ceva ce stie sa faca el. Unii oameni fac asta prin intermediul profesiilor lor, sau prin pozitia pe care o au in societate, altii prin felul in care se imbraca, prin grija pe care o arata fizicului lor, altii isi doresc sa fie pe scena, unii prin daruirea fata de familia sau copiii lor, unii prin rezultate sportive, sau prin masina pe care o conduc, s.a.m.d., iar altii, negasind ceva pozitiv cu care sa iasa in evidenta, recurg la acte antisociale.

Gaseste acel ceva care te face special

Gaseste acel ceva care te face special (cu totii avem asta in interiorul nostru), si mandreste-te cu unicitatea ta. Ca sa explicitez la ce ma refer, cand spun "mandru" iti redau definitia din dex: "Mulțumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii; demn; care este cuprins de un sentiment de satisfacție (ca urmare a unui succes, a unei reușite sau a unei victorii); care inspiră admirație." La acest aspect ma refer cand spun sa fii mandru de tine si de realizarile tale. Antonimele termenului mandru sunt "modest, simplu, servil, slugarnic, umil, umilit."

Sa fii umil nu este o calitate daca iti doresti sa faci ceva cu viata ta si eventual sa-i inspiri pe ceilalti. Cat ar fi avut omenirea de pierdut daca persoane ca Socrate, Platon, Michelangelo, DaVinci, Einstein, Rembrandt, Mozart, etc., ar fi ales sa aiba o existenta mediocra, sa-si nege capacitatile si calitatile sau sa stea in umbra?

Poate si tu ai venit pe lume ca sa schimbi in bine destinul omenirii, insa pentru ca ai in mintea ta tot felul de credinte limitative, stai cuminte "in banca ta" si nu-ti duci la indeplinire destinul. Nu este oare acesta cel mai mare pacat?

Cauta in interiorul tau acea comoara care te face special

Fii un om de valoare, cauta in interiorul tau acea comoara care te face special, scoate-o la lumina si incanta-ne pe toti cu ea!

Eu as vrea cu siguranta sa stiu despre tine, despre realizarile tale si despre acele lucruri cu care te mandresti! Iesi din anonimat si vorbeste despre tine. Hai sa-i inspiram si pe altii, sa le dam curaj sa fie mandrii de ei si de vietile lor!

Lasa-mi un mesaj cu aceste lucruri ca sa le aratam si altora ca se poate. Iesi din anonimat si vorbeste despre tine.

Ursula

 

9 comentarii pentru “Ai plecat capul destul. E momentul sa prezinti lumii intregi comoara ta interioara.

  1. Am citit cu interes articolul dvs. Foarte interesant si am ales sa scriu despre mine… Am 42 de ani;sunt educ. la tara ;profesia mea e vocatie cu mine…ador piticii din fiecare generatie si mi i-am transformat in prieteni pe viata…sunt tare incantata ca Dumnezeu a ales asa pentru mine..dorinta mea a fost sa ‘dau aripi’fiecarui pui de om (cred ca stiu sa fac asta );sunt si mama unui baiat de 19 ani reusit ,spun eu ,student acum…am si incomoditati in viata de zi cu zi dar sunt o persoana pozitiva ,cred eu…ideea e ca Vreau Mai Mult,mi-ar placea sa pot face si altceva in timpul liber(am ocupatii)dar ceva de anvergura….nu stiu daca voi reusi dar…voi ‘sapa ‘pana tot imi va iesi ceva…Multumesc !!! Succes in tot ce faceti;va apreciez mult..

  2. Buna ziua! In primul rand tin sa va marturisesc ca imi sunt de mare ajutor articolele dumneavoastra si totul mi se pare mai usor, in schimb imi este greu sa iau atitudine. Am 25 de ani, am fost olimpica nationala in scoala, am terminat studiile universitare cu burse si note maxime, dar m-am pierdut. Nu lucrez in domeniu pentru ca nu mi s-a dat nicio sansa, desi am experienta ca voluntar si in plus salariile sunt mici si nu reusesc sa ma intretin. Parintii nu sunt multumiti de mine si de mica ma chinui sa-i fac sa fie mandri de mine, dar am ajuns sa le dau dreptate. Am invatat atat, am luptat atat sa fiu prima, dar cu ce folos? Vorba lor: cu ce m-au ajutat toate astea? Atatea diplome, atatea burse, pentru nimic. M-am cantonat si nu-mi dau seama cum sa reusesc in viata. Simt ca a trecut timpul si nu am realizat nimic. Cei care nu dadeau 2 lei pe scoala, au reusit si s-au ridicat, dar prin mijloace care nu sunt in concordanta cu principiile mele. Sunt dezamagita si orice realizez mi se pare nefolositor. Nici nu mai stiu ce vreau!
    Multumesc ca m-ati ascultat!

  3. Am 57 de ani. Sunt abonat la un program de dezvoltare personală și la site -ul Ursulei . Am depaăsit alcoolismul , după 17 ani, și toate urmările pierderilor majore avute- sociale, morale și materiale. Mă simt la începutul celei mai prolifice perioade a vieții , iubindu-mi viața și oamenii. Confirm adevarul scrierilor Ursulei !

  4. Drumul vietii mele nu a fost unul lin, dar astazi pot spune ca sunt o norocoasa, ca Dumnezeu ma iubeste si daca stau sa analizez trecutul, nu regret nimic, sau aproape nimic, pentru ca tot ceea ce s-a intamplat a dus la dezvoltarea mea.Datorita trecutului sunt ceea ce sunt acum.
    Povestea mea pe scurt.
    Am divortat dupa foarte multi ani de casnicie.Am gasit puterea de a face acest lucru cu toate ca aveam 2 copii pe care a trebuit sa ii port la liceu, si mai apoi la facultate.Am divortat cu toate ca nu aveam unde sa ma duc, cu toate ca am fost nevoita sa mai locuiesc 5 ani impreuna cu fostul sot.Aceasta perioada mi s-a parut mai grea ca toti cei 20 si …. de ani de casnicie.Am reusit sa merg intr-o alta tara sa muncesc si asa l-am despagubit pentru partea lui de casa si eu am ramas impreuna cu copiii in casa.Este al doilea an de cand locuiesc fara el si realizez ca imi este foarte bine.Mi-am dovedit mie ca sunt puternica, ca pot rtealiza mult mai multe decat am facut-o atunci cand eram cu el.Intre timp am facut si facultate, am avansat pe plan profesional.Am constatat ca pot fi fericita pur si simplu, fara a avea un motiv aparte, ca am acea liniste sufleteasca pe care o cautam de mult timp.
    Daca ar fi sa dau un sfat celor care sunt in situatia in care am fost eu, le-as spune ca nimic nu este imposibil daca crezi in tine, daca crezi in visele tale, daca intreprinzi ceva ca ele sa se materializeze.

    1. Felicitari! va admir sincer pentru curajul de a divorta dupa atatia ani, si de a evolua profesional.

  5. Buna,
    am un an vechime decand urmaresc exemplele altora de reusita, dar cel mai importatnt pentru mine ca citesc, gandesc tot ce scrii draga prietena, simt mereu ca trebuie sa fac schimbari incontinuu si am inceput cu dezvoltarea mea. Niciodata nu e tarziu mi.am spus acum 3 ani cand viata mi.a dat o provocare imensa si am luat atitudine divortand dupa 7 ani in care traiam ca pe cuie ultimii 2 din ei. Azi imi cresc fetita care e mandra de mine si careia vreau sa.i fiu exemplu de ASA DA. E greu sa.ti asumi ca tu esti singur responsabil de viata ta asta pana treci de prima decizie si exersezi si am constatat ca e cea mai mare putere.Acum vreau sa fie un stil de viata pentru mine. Toate cele bune

  6. MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA EXISTA PE LUME ASFEL DE PERSOANE CA TINE !
    eu am 57 de ani ,si pot spune ca rolul meu sau mai bine zis misiunea data de CREATOR ,si cu care indradevar ma mindresc ,pentru ca sint apreciata de multa lume atit din tara cit si din strainatate ,pentru pregatirea” mincarii „,in care pun un ingredient special numit DRAGOSTE .
    Tot ce mi-am propus in acest domeniu a fost rasplatit cu laude si micutii de care acum ma ocup ,caci lucrez intr-o gradinita ma rasplatesc cu CEA MAI BUNA BUCATAREASA DE PE PAMINT ,si stim ca niciodata copii nu mint ,si felul in care am crescut citeva generatii spun totul depre mine .
    Am de ce sa multumesc lui DUMNEZEU ,in fiecare zi pentru calitatea pe care mi-a daruit-o !

  7. Sunteti minunati dragii mei si ma bucur atat de mult ca exista oameni care spun „NU” compromisului, vietii traite in nefericire sau in sacrificiu si isi dau o noua sansa.

    Va sunt alaturi cu gandul si cu sufletul si imi doresc sa punem bazele schimbarii societatii in care traim!

    Sunteti exemple ca se poate, ca viata inseamna bucurie si ca avem toate resursele necesare in interiorul nostru ca sa reusim in orice ne propunem!

    Va imbratisez cu drag,
    Ursula!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.