Abuzul Emoţional sau despre Răul Acceptat din Viaţa Noastră

"Nimeni, sub nicio circumstanţă, nu merită să se simtă neglijat, insultat, umilit, batjocorit,  ironizat, controlat, forţat, intimidat, rănit, lovit, împins, apucat, sau atins într-un mod nedorit." (Dr Steven Stosny)

Ce este abuzul emoţional?

Abuzul emoţional este cea mai comună formă de abuz şi cu toate acestea este cea despre care se vorbeşte cel mai puţin. Unul dintre motive este faptul că oamenii tind să accepte această formă de abuz, deoarece ei cred că anumite forme de comunicare, care de fapt sunt abuzive, sunt modalităţi normale şi acceptabile de relaţionare. Multe persoane nici nu-şi dau seama că au fost – sau că sunt – abuzaţi emoţional. În plus, abuzul emoţional nu are un impact sever sau dramatic, dar cu toate acestea afectează fiinţa umană pe nenumărate paliere.

Cum putem caracteriza abuzul emoţional?

Spre deosebire de abuzul fizic sau de cel sexual, unde chiar şi un singur incident constituie abuz, abuzul emoţional este caracterizat de o serie de incidente sau de un model comportamental care are loc în timp. Abuzul emoţional reprezintă mai mult decât insultele verbale (cea mai uzuală definiţie a abuzului). Abuzul emoţional este constituit dintr-o serie de incidente repetate, intenţionate sau neintenţionate, care insultă, ameninţă, degradează, umilesc şi/sau controlează comportamentul altei persoane.

Poate să includă una sau mai multe dintre următoarele forme de abuz: insulte, critică, dorinţe sau expectanţe formulate într-o manieră agresivă, ameninţări, respingere, neglijenţă, învinovăţire, manipulare sau control emoţional, izolare, pedeapsă, terorizare, ignorare, şicanare sau cicăleală.

Forme ale abuzului  emoţional sunt  hărţuirea, abuzul sexual sau fizic sau participarea ca martor la abuzul altora.

Abuzul emoţional poate să aibă loc oriunde: acasă, la şcoală, în relaţii sau la serviciu.

Abuzul emoţional la femei şi la bărbaţi

Nu sunt studii care să ateste care dintre cele două sexe tind să  se folosească mai mult  de abuzul emoţional, însă se pare că fetele/femeile tind să folosească mai mult abuzul emoţional pentru a obţine control sau putere, în timp ce băieţii/bărbaţii tind să utilizeze intimidarea fizică, agresiunea şi violenţa.

Efectele abuzului emoţional

Nu numai că nu se prea vorbeşte despre abuzul emoţional, dar efectele lui sunt minimizate. Realitatea este că multe dintre persoanele care au trecut prin abuz fizic şi sexual spun că abuzul emoţional datorat celorlalte forme de abuz a fost mult mai devastator şi că a avut efecte pe termen lung.

Abuzul emoţional taie în însăşi esenţa unei persoane, atacându-i fiinţa cu totul. Abuzul emoţional, dacă are loc frecvent, este de obicei internalizat de către victimă şi acest lucru are ca şi repercursiune faptul că acea persoană se va simţi temătoare, insignifiantă, fără valoare, nedemnă de încredere, nevoiaşă din punct de vedere emoţional, fără dreptul de a fi iubită şi se va simţi ca şi cum ar fi făcut ceva rău şi merită să fie pedepsită şi să se simtă vinovată.

Persoanele care au trecut prin abuz emoţional în viaţa lor au de multe ori dificultăţi în a înţelege de ce se simt aşa de rău. Abuzul nu pare să fi avut un impact major şi de multe ori oamenii care-i înconjoară vor minimiza experienţa spunându-le că nu este ceva grav. Dar un climat în care nu se ţine cont de sentimentele unei persoane, unde cineva este supus constant la critică, se ţipă la el sau este ignorat, are un efect profund care atacă imaginea, încrederea şi stima de sine a acelei persoane.

Cum identificăm abuzul emoţional?

O manieră în care poţi să faci asta este să te detaşezi de situaţie şi să examinezi climatul per-ansamblu din casa ta sau de la serviciu. Ai încredere în instinctele şi sentimentele tale faţă de oameni. Evident că în marea majoritate a cazurilor abuzul emoţional poate fi recunoscut uşor şi este se manifestă după cum a fost descris mai sus. Uneori se poate ca o persoană doar să se uite la tine şi tu să simţi că te desconsideră. În alte cazuri cuvintele cuiva sunt ok, dar tonul pe care vorbeşte este atacator. Abuzul emoţional poate fi insidios şi foarte subtil, aşa că ai încredere în ceea ce simţi, instinctul tău îţi spune de cine să te fereşti.

Recunoaşterea abuzului

Deoarece este dificil să numeşti abuzul emoţional ca fiind abuz, poate fi şi mai dificil să te vindeci de repercursiunile lui. Primul pas este să denumeşti experienţa prin care ai trecut ca fiind abuz. Ai încredere în felul în care te simţi. Mulţi oameni reuşesc să identifice abuzul odată ce ştiu după ce anume trebuie să caute. Primul semn al abuzului emoţional este acela că comportamentul lor se modifică: înainte erau deschişi, încrezători în sine şi relaxaţi apoi au devenit nervoşi, anxioşi şi temători în prezenţa unei persoane care abuzează emoţional. Însă, doar pentru că simţi acele sentimente nu înseamnă că eşti abuzat emoţional, poate că se întâmplă altceva. Dar, acele sentimente combinate cu un comportament abuziv reprezintă o dovadă convingătoare că eşti abuzat.

Încearcă să descrii altor oameni felul în care se comportă persoana abuzatoare. Fii onest, şi ascultă feedback-ul pe care-l primeşti.

Nu uita faptul că abuzul emoţional este de multe ori minimizat.

Depăşirea dinamicii abuzului

Abuzul emoţional crează o dinamică în care victima ajunge să creadă că ea este de vină şi că trebuie să muncească din greu ca să depăşească problema (ca de exemplu, să-şi îmbunătăţească relaţia). Acest lucru nu funcţionează niciodată deoarece problema nu este victima; comportamentul abuziv este problema. Nimic din ceea ce faci nu schimbă asta. Indiferent cât de frumos sau cât de atent eşti, nimic din ceea ce faci nu va schimba comportamentul unei persoane care abuzează emoţional. De fapt, mulţi oameni devin şi mai agresivi când tu încerci să te porţi şi mai frumos, deoarece ei simt că tu crezi că este vina ta şi asta le confirmă şi propriile lor credinţe!

Poate fi foarte greu să nu cazi în capcana de a-ţi asuma rolul de „fată bună” sau „băiat bun” când cineva abuzează emoţional de tine, dar este important să eviţi asta.

Crezi că eşti abuzat emoţional în prezent?

Dacă ştii că eşti abuzat emoţional în prezent, ai nevoie să găseşti căi de a te proteja emoţional, prin a reduce sau a stopa contactul cu persoana abuzatoare, prin a-ţi găsi aliaţi, să vorbeşti despre ceea ce se întâmplă şi să cauţi opţiuni pentru a nu te mai lăsa abuzat în continuare.

Una dintre variante este să faci psihoterapie sau să cauţi un grup de suport.

Ai fost abuzat emoţional în trecut?

Identificarea abuzului ca fiind abuz este un pas important în vindecarea ta. Aceasta înseamnă să recunoşti că ceea ce ţi s-a întâmplat a fost greşit, dureros şi că nu a fost vina ta. Plasarea responsabilităţii asupra abuzatorului este cheia în vindecarea de orice formă de abuz.

Din păcate, în cultura din care facem parte, abuzul emoţional asupra copilului se numeşte "educaţie" , abuzul emoţional în familie între soţ şi soţie face parte din cutuma relaţională, modalitatea în care se comportă prietenii între ei este "cool"...

Combaterea negativismului

Combaterea mesajelor negative pe care le-ai primit este de asemenea importantă. Poate vei avea nevoie să scrii toate acele lucrurile insultătoare care ţi-au fost spuse despre tine şi să le contracarezi cu adevărul. Te vei simţi poate straniu sau nelalocul tău să combaţi aceste mesaje, dar te va ajuta să te simţi bine pe termen lung. Surprinde-te în momentul în care începi să-ţi adresezi mesaje în care te desconsideri. Respiră adânc şi adu-ţi aminte că nu vrei să mai faci asta, că tu nu meriţi să fii rănit şi că vrei să te gândeşti la tine într-un mod diferit, pozitiv.

Vezi dacă îţi vine în minte ceva care-ţi place la tine. Dacă nu-ţi vine în minte ceva frumos, gândeşte-te la felul în care ţi-ar plăcea să te percepi. Ideea este să întrerupi fluxul gândurilor insultătoare pe care le ai şi să găseşti o modalitate să înlocuieşti acele gânduri cu altele care te fac să te simţi bine (un psihoterapeut poate să te ajute să faci asta).

Prin găsirea de modalităţi de a fi blând şi bun cu tine însăţi/însuţi, combaţi în mod direct acele mesaje. Să fi bun cu tine însăţi/însuţi prin a fi atent la nevoile tale, la ceea ce vrei să faci şi să-ţi dai voie să faci acele lucruri sunt toate moduri de a crea o relaţie mai pozitivă şi mai iubitoare cu tine însăţi/însuţi.

Indiferent ce ţi s-a spus şi indiferent cum ai fost tratat, să fii convins de faptul că eşti demn de iubire şi de respect. Cu cât mai mult crezi asta, cu atât scad şansele ca tu să accepţi un comportament abuziv sau lipsit de respect îndreptat către persoana ta sau către alţii.

Nu ar trebui să accepţi abuzul emoţional din partea nimănui – indiferent care este scuza!

Meriţi să fi tratat bine.

Cu drag,

Ursula

(după Kali Munro)

 

7 comentarii pentru “Abuzul Emoţional sau despre Răul Acceptat din Viaţa Noastră

  1. Ma bucur ca ti-am citit articolul. M-am confruntat cu abuzul emotional toata copilaria, toata adilescenta si buna parte din viata de adult…Pana acum putin timp am crezut ca totul s-a intamplat din vina mea…chiar eram convinsa…abea acum la aproape 27 de ani inteleg si realizez adevarul…Articole ca al tau ma ajuta..Multumesc.

  2. Sentimentul de devalorizare ce-l taiesti atunci adolescentul ce este copilul tau,in mod sistematic iti raspunde pe ton iritat,nu te priveste in ochi cand ii vorbesti,da semne de nerabdare cand vb cu tine la telefon si-ti inchide telefonul daca considera ca ai vorbit prea mult,pentru ca trebuie ca el sa aiba ultimul cuvant.Iti reproseaza ca l-ai crescut nu asa cum ar fi vrut el, dupa anumite modele ce le-a vazut in alte familii,ca tu nu esti familia lui,ca tu nu ai nici o importanta,ca sunt mai importanti prietenii lui,ca indiferent ce faci, esti proasta, ca nu te ridici la nivelui cercului de prieteni,si ca oricum trebuie sa-l accepti pentru ca nu ai de ales pentru ca el face ce vrea,iar tu esti atat de………departe de aspiratiile lui iar el se identifica cu alte valori!!!!Tu ca mama nu meriti prezenta lui!!!

  3. Ai ce să-i faci!
    Dă-i o lecţie usturătoare! Pune-i hainele la uşă şi să meargă-n p…da mă-sii la prietenii şi colegii din anturaj… Să vadă că VORBEŞTI SERIOS! Şi că AI ce să-i faci!

    Nu în ultimul rând, fii fermă când îi comunici că trebuie să înceteze cu lipsa de respect şi nesimţirea la adresa celei care i-a dat viaţă, pentru că orice acţiune are consecinţe. Cu alte cuvinte, gura bate c…ru’.

    1. Draga Gigi,

      Iti dau un sfat cu toata bunavointa: CAUTA AJUTOR PENTRU TINE! Ai mare nevoie. Esti plin de resentimente, de ura, de venin.

      Despre edith_al nu stiu ce sa zic. As asculta si ce are de spus copilul ei. Iar pe ea as asculta-o mai mult inainte sa zic orice. Cele cateva randuri pe care le-a scris nu-mi sunt de ajuns.

      Tu in schimb clar trebuie sa te ajuti pe tine inainte de orice. Mai ales inainte de a incerca sa-i ajuti pe altii. De la asta abtine-te cat poti. Ceea ce recomanzi tu aici este un abuz. Esti toxic pentru tine in primul rand; apoi si pentru ceilalti. Cu cat ceilalti iti sunt mai apropiati (rude, partenera, copii daca ai), cu atat esti mai toxic pentru ei. Dar chiar si daca esti un pustnic sau pur si simplu nu-ti pasa de altii, fa-ti tie un bine. Cere ajutor!

  4. Hei Doamne!Si cati oameni traiesc asa, intr un bombardament de insulte in fiecare zi! Ca un fel de selectie naturala.Aia puternici ii ataca pe aia mai slabi mereu,mereu.Eu m am nascut cu strabism.Toata personalitatea mea s a construit oarecum influentata de lucrul asta.Am crescut cu sentimentul ca nu am nici o valoare.Ca nu am prea multe atuuri.ASTA AM INVATAT despre mine.Lupt mereu impotriva sentimentului astuia”lipsita de valoare”.Mereu il inving da’ce bine ar fi sa dispara odata!

  5. am fost si sunt traumatizat de cei in care am avut incredere.in scoala mincam bataie vinovat-nevinovat cel mai adesea cu un aratator de bambus la palme.am indurat si in armata umilinte de neimaginat.si acum in prezent dupa ce am fost furat de rude si umilit am fost si reclamat la politie .inteleg ca si lupul se poate deghiza cu blana mielului mincat la micul dejun.ei mi au facut viata un iad.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.