Oana Ștefan – Amintiri Divine, Trăiri Umane.

Toate pornesc de la o stare de fapt, paradoxal, ancestrală: trăire în Divinitate și trăire în umanitate. În mod firesc acest lucru va genera amintiri fie divine, fie umane.
Întreaga emoție este topită în creuzetul cunoașterii și al înțelegerii. Odată cu aceasta, înțelepciunea spiritului își pune amprenta pe modalitatea în care ne trăim existența, modalitatea în care ne trăim viața.

Din momentul în care ne-am desprins de Sursa Creației am pornit, în mod conștient, pe drumul experimentării, al construcției propriei noastre identități.
Încet, încet am părăsit în vremuri imemoriale, Spiritul Grup spre a ne construi, prin efortul și voința proprie Spiritul individual, scânteia divină, parte a marelui Foc Divin Creator.

Pentru că suntem umani ne putem pune întrebările complementare: “Amintirea umană poate influența trăirea Divină? sau Amintirea divină ghidează trăirea umană?”

Amintirile divine reprezintă scânteia Creației în fiecare dintre noi. Acțiunile umane vin ca efect al dorinței subconștiente de a ne reaminti ceea ce încă nu știm că...știm.
Ca un corolar al vorbelor înțelepte “Apa trece dar pietrele rămân” se poate face afirmația că amintirile sunt, până la urmă un dar, iar amintirile divine, un dar divin și ești fiu de Dumnezeu atâta timp cât ești binecuvântat cu amintiri divine. Odată ce ai amintiri ai înțelegerea naturii lucrurilor, a experiențelor inerente, ai înțelepciunea a ceea ce ai ales să devii. Ești însăși experiența. Ești contribuția la definirea Divinității în raport cu Creația.

Pentru că acum și aici afirmăm existența noastră, realizăm că suntem diferiți prin trăirile și acțiunile personale în legătură indisolubilă cu amintirile divine din noi.