Ea este o fată frumușică, cuminte, care a fost educată cu multe reguli, impuneri și restricții de către părinții ei. Este timidă, nu se descurcă prea bine în situații sociale, este temătoare și simte că nu se regăsește în grupul de prieteni de vârsta ei - toate fetele sunt mult mai sigure pe ele, mai încrezătoare și știu cum să-și trăiască viața.
Într-o zi, întâmplător, la liceu, la facultate sau poate chiar la job, îl cunoaște pe el - vedeta, un băiat frumos, sigur pe el, respectat, admirat și dorit de toate fetele. Iar el pune ochii pe ea și începe să o curteze. Cum, el, băiatul cel mai dorit de toate fetele, vedeta, a observat-o tocmai pe ea? Se simte dorită, valorizată, apreciată și, în sfârșit, importantă pentru cineva ... și nu oricine, ci băiatul cel mai popular. Cedează insistențelor lui, își imaginează că vor avea o relație frumoasă, ca-n poveștile pe care le-a auzit în copilărie și este în culmea fericirii. Este dispusă să facă orice pentru a fi împreună și... chiar face. Însă, după ce și-a atins obiectivul, el se plictisește de ea, o mai caută doar din când în când ca să facă sex, o înșală cu altele, o umilește în fel și chip, însă, ea fiind obișnuită să fie tratată în acest fel și sperând că dacă face eforturi și lasă de la ea, la un moment dat visul ei se va împlini, acceptă totul.
Stă cuminte și așteaptă un semn de la el, este tot timpul cu gândul la el și când în sfârșit o sună - nu contează cât de târziu sau cât de alcoolizat este el - ea este foarte fericită că s-a gândit la ea... deci, totuși, există speranța. În iluzia ei, nu-și dă seama că este doar o jucărie pentru el, pe care o dă jos din raft să se joace cu ea când și cât are el chef. Odată a îndrăznit să-i spună că și-ar dori mai mult de la el, nu doar sex ocazional, însă el i-a spus că trebuie să-l înțeleagă, că este bărbat și are nevoile lui și că nu este pregătit încă de o relație. Altă dată i-a spus că este prea proastă și prea plictisitoare ca să-l țină lângă ea. La un moment dat, sfătuită de prietenele ei, ea i-a spus lui că totul s-a terminat, însă el a venit cu flori, plângând, cerându-i iertare și rugând-o să-l înțeleagă. Ea este foarte importantă pentru el, nici nu știe ce s-ar face fără ea în viața lui complicată... iar ea a acceptat în continuare orice nesimțire și abuz psihic sau chiar fizic din partea lui, iluzionându-se că îl va salva cu iubirea și bunătatea ei.
....
Ceea ce am descris mai sus este povestea multor fete naive, nesigure pe ele, lipsite de stimă de sine și încredere în ele însele, care devin victime ale băieților „răi”. În proiecția lor, ele compensează lipsa lor de putere cu atributele pe care le are acel bărbat - siguranță de sine, putere, determinare, popularitate. Având o stimă de sine scăzută, acceptă orice fel de comportament din partea lor, fericite fiind că „el”- băiatul de pe piedestal, le acordă tocmai lor atenție. Se lasă manipulate și șantajate emoțional, se lasă folosite de ei și se autoiluzionează că doar ele îi înțeleg cu adevărat și că, dacă le vor fi alături, dacă îi vor iubi și accepta necondiționat, la un moment dat vor trăi alături de ei ca în poveștile cu prinți pe care le-au auzit în copilărie.
Dar asta nu se va intampla niciodata...
Este o iluzie să credem că putem schimba comportamentele indezirabile ale unei alte persoane prin puterea iubirii și a sacrificiului de sine, deoarece aceste comportamente sunt doar consecințele unor atitudini, valori și credințe adânc întipărite în structura de personalitate a persoanei respective, precum și a educației și modelelor pe care le-a urmat. În plus, un bărbat nu va respecta cu adevărat o femeie care se lasă pe ea pentru a-i face pe plac oricând dorește, care nu are o anumită fermitate, demnitate și mândria propriei valori și este dispusă să accepte orice, oricând, ci doar va profita cât de mult se poate de această situație.
Cu cât te vei strădui mai mult să faci orice pentru a-i câștiga atenția și iubirea, cu atât mai mult el îți va pune la încercare limitele până la care ai fi dispusă să mergi. Nu trebuie să te comporți așa cum vrea el din teama de a nu-l pierde, pentru că nu ești o jucărie, ci o ființă umană cu propriile nevoi și dorințe. Dacă te șantajează emoțional și nu ține cont de tine, poate că „a-l pierde” nu este tocmai un lucru rău.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
A-l ierta de nenumărate ori doar pentru că vine spășit, invocând fel de fel de scuze pentru comportamentele sale care te-au rănit (chiar dând vina pe tine) și pretinzând să îl înțelegi și să uiți totul dacă îl iubești sau de dragul relației, a crede în promisiuni că pe viitor nu se va mai întâmpla și că totul va fi bine, reprezintă doar modalități prin care tu continui să te autoiluzionezi și să trăiești în loc de o poveste de dragoste, o poveste a amăgirii…
Dacă simți că te regăsești în povestea de mai sus, trezește-te, draga mea, și caută ajutor. Astfel de scenarii nu au un final fericit și cu siguranță meriți și poți mai mult de atât!
Dr. Ursula Sandner
Da!..este trist cand se întâmpla asa ceva!…Dar ce ne facem daca exista un bărbat in situatia ei?!. Adică , daca el încearcă din răsputeri sa-i arate ei toata dragostea si iubirea lui pentru ea, iar ea se folosește conștient de aceasta stare de fapt.Ba mai mult si el este conștient , de faptul ca ea se folosește de dragostea si iubirea lui. Exista într-adevăr iubire necondiționată?..Daca da , inafara de cea fata de creator,poate fi ea trăită si daruita unei persoane de langa tine si ce se întâmpla, daca persoana care este iubita necondiționat, profita de aceasta situație?…
Iubirea necondiționată o întâlnim la om în două situații: între mama și copilul ei mic, cât timp încă este total dependent de ea și la persoana autonomă, independentă din toate punctele de vedere, care se respectă, se prețuiește și se iubește pe sine și le dăruiește celorlalți din prea-plinul său, fără să se aștepte la nimic în schimb. În rest, vorbim despre iubire condiționată de măsura în care celălalt răspunde, în felul în care ne dorim, la nevoile, dorințele și așteptările noastre.
Valer, dacă bărbatul este conștient de faptul că ea se folosește de dragostea și de iubirea lui, înseamnă că el acceptă să rămână în acea relație, în cunoștință de cauză, pentru că are motivele sale. Așadar, fie își asumă relația respectivă cu tot ceea ce implică ea, fie, dacă simte că îi face mai mult rău decât bine, se îndepărtează de parteneră.
Am primit o poveste legată de realitate,intr-un momet in care credeam ca mai uitat sau pur si simplu a intervenit o scurta vacanța. Cu siguranța ei nu ne tolerează noua astfel de comportamente. Noi de ce sa le toleram? Lumea nu se termina la astfel de persoane, dacă pe timpul prieteniei închidem ochii la astfel de greșeli,după ele vin altele mult mai mari. M-a bucur ca nu m-ai uitat.Zile de vara deosebite!
Salut Ursula,
Exact asa am fost eu intr-o relatie lunga si toxica, ce s-a incheiat cu 4 ani in urma.
Din fericire, mi-a prins foarte bine pentru ca am evoluat si m-am schimbat total. Mi-a luat cam 2 ani sa ma schimb si sa-mi repar anumite aspecte gresite si defecte de personalitate. Mi-am instalat u n nou „soft” sanatos dupa care functionez, atitudinea si mentalitatea.Dar a meritat, toata munca!
Astazi sunt o femeie cu stima de sine crescuta, demna, independenta si fericita.
Am o intrebare: Acest tipar de barbat(cel din poveste) cu ce fel de tipar de femeie se va casatori?
Va exista pana la urma o femeie care sa-l determine sa se schimbe? Sau acest barbat dupa ce se va insura, va continua sa insele si sa traiasca viata dubla?
Multumesc!
O seara minunata!
Buna Gina,
Te felicit pentru faptul ca ai gasit in tine puterea de a-ti schimba viata. Este necesar (dar poate fi si dureros) sa privesti realitatea direct in fata, pentru ca numai asa, devenind constient si renuntand la autoamagiri si autoiluzionari, poti sa faci schimbarile necesare si sa te indrepti dinspre „intuneric” inspre „lumina”.
Tipul barbatului din poveste va cauta mereu o femeie pe care sa o poata domina, o femeie care considera ca este slaba si fragila si ca nu se poate descurca singura; o femeie care are nevoie de un barbat de care sa devina dependenta, cu o stima de sine scazuta si careia, cel mai probabil, ii lipseste constiinta propriei valori.
Foarte putin probabil ca vreo femeie sa il schimbe pe acest barbat. Cele puternice, care se respecta pe sine si nu accepta acest gen de comportamente, nu vor dori sa intre in relatii cu astfel de barbati, iar cele care ii tolereaza nu vor conta suficient de mult in ochii acestora. In plus, nimeni nu se schimba decat daca el insusi vrea sa se schimbe. O schimbare fortata, „de dragul” cuiva, va fi doar o aparenta- o iluzie care nu va dura prea mult timp.
Stii Ursula, eu nu am fost niciodată interesată prea tare de modă, machiaje sau bijuterii, când ieșeam în ambient eram invidioasă pe fetele care primeau flori erau prețuite și respectate de partenerul lor și le vedeam strălucirea și bucuria din privire…
Pe soțul meu l-am cunoscut acum 8 ani pe un site matrimonial și m-a cucerit prin faptul că deși nu mă văzuse niciodată era atent să nu mă doară prea tare ochii de orele pe care le petreceam în fața monitorulu,i era foarte politicos și grijuliu asa cum este și acum și deși a trecut atâta vreme de când ne-am căsătorit NU NE-AM CERTAT NICIODATĂ.
Degeaba le sfatuim pe astfel de fete, pentru ca ele au un pattern, un tipar comportamental invatat in familia de origine, unde un tata violent, alcoolic sau abuziv le-a dresat bine. Le-a comandat, le-a umilit, si ele au crezut, in naivitatea lor de copil, ca ASTA ESTE NORMA. Ca totule normal, ca barbatul trebuie sa fie agresiv, sa insele, sa minta, si femeia sa suporte. Noi invatam prin imitatie. Iar ca si copii, luam de bun tot ce vedem in familie.
Abia la varsta adulta, uneori la 30-40 de ani, reusim sa constientizam ca avem un sistem de convingeri irational, insa si atunci apelam rar la un profesionist care are capacitatea sa ajute la schimbarea pattern-ului disfunctional.