Cum îți dai seama că ești manipulat într-o relație?

Manipularea psihologică presupune influențarea gândirii, emoțiilor și comportamentului cuiva prin anumite metode ascunse și chiar abuzive cu scopul de a servi intereselor manipulatorului. Desigur că, trăind în interdependență, cu toții suntem supuși influențelor celorlalți, însă în acest articol nu voi discuta despre influențarea reciprocă pozitivă ca parte componentă a oricărei relații constructive, ci despre o anumită formă de manipulare în care realitatea persoanei devine atât de distorsionată încât începe să își pună la îndoială amintirile, percepțiile, judecata și chiar propria sănătate mentală. Denumirea originală cunoscută în limba engleză este „gaslighting” și este inspirată dintr-un film „Gaslight” din 1944 în care un soț își manipulează soția pentru a o face să creadă că și-a pierdut mințile.

Manipulatorul îi induce victimei în mod sistematic un sentiment de confuzie și anxietate încercând să o determine să nu mai poată funcționa independent, să își piardă echilibrul psihic și emoțional precum și încrederea în sine cu scopul de a dobândi control și putere deplină asupra acesteia.

Această formă extremă de manipulare este poate mai des întâlnită decât ne-am fi așteptat, mai ales în cadrul relațiilor de cuplu. Este de fapt un abuz psihologic și emoțional. De ce ar face cineva așa ceva? Întrebarea este retorică bineînțeles. Așa cum există relații frumoase și armonioase dar și oameni conștienți de sine care caută în permanență să evolueze și să își depășească punctele slabe, tot așa există relații toxice și disfuncționale și oameni care înțeleg prin relaționare impunerea dominației asupra celuilalt prin orice mijloace posibile cu scopul de a le servi intereselor egoiste.

Un astfel de exemplu este acela când ea se dedică numai familiei și copiilor însă la un moment dat decide că vrea să își urmeze un vis mai vechi. Să își continue studiile și să înceapă o carieră. El, la aflarea acestei vești, se enervează și îi reproșează că este o soție și o mamă denaturată. Că își abandonează familia, că este o egoistă și că oricum el le oferă  tot ce au nevoie. Într-o discuție ulterioară, când ea încearcă să clarifice lucrurile și îi spune că nu se simte susținută, ci dimpotrivă, el îi desconsideră trăirile și îi spune pe un ton împăciuitor că exagerează, că el tot timpul a susținut-o, că i-a oferit tot ce a avut nevoie, însă că se gândește la binele ei, la faptul că va fi tot timpul obosită și că nu va mai avea timp de ce este cu adevărat important pentru ea, plus că în societatea actuală sunt atâția oameni care se ocupă cu ce ar vrea ea să se ocupe și s-ar supune la multe riscuri inutile care i-ar prejudicia sănătatea.

Vorbim așadar despre o manipulare prin care el încearcă să o facă pe ea să se îndoiască de propriile alegeri și dorințe cu scopul de a nu pierde avantajele situației prezente.

Cum îți dai seama că ești manipulat?

Această formă de manipulare începe cu anumite jocuri psihologice prin care abuzatorul te induce în eroare scopul fiind acela de te determina să nu mai ai încredere în capacitatea ta de a percepe realitatea așa cum este. Te simți deseori confuz și începi să te îndoiești de adevărul pe care îl cunoști – tu știi că lucrurile s-au întâmplat într-un fel anume, însă cel care încearcă să te manipuleze vine și îți spune „ți se pare”, „nu a fost așa”, „exagerezi”. De fapt încearcă să întoarcă lucrurile în favoarea sa în așa fel încât tu să pari cel irațional sau „nebun”. Când este confruntat, adoptă deseori o atitudine falsă de bunăvoință, vrea să pară rațional și asertiv pentru a-ți transmite ideea că este în control, stăpân pe situație, că el este cel care are dreptate și tu cel care greșește. Vrea să îți arate că îi pasă, și tocmai pentru că îți vrea binele încearcă să te aducă „pe calea cea bună”.  Ceea ce face de fapt este că îți desconsideră sentimentele și se joacă cu punctele tale slabe.

Atunci când tu știi că ai dreptate însă cealaltă persoană începe și-ți spune de fiecare dată că „nu este așa”, „nu am spus asta”, „nu știu despre ce vorbești”, „te înșeli”, „îți imaginezi”, când te acuză că ești prea sensibil sau emoțional, că faci din țânțar armăsar, că te enervezi și te superi fără motiv, începi să te îndoiești și mai mult de tine. Chiar începi să crezi că ești prea sensibil, că nu ești îndreptățit să simți ceea ce simți. Scopul este ca tu să îți pierzi încrederea în tine, să gândești că ești cel care greșește pentru a nu mai avea curajul să te împotrivești abuzurilor, și mai mult decât atât, să nu le mai percepi drept abuzuri.  Să ajungi să ai încredere în el și în ceea ce spune și să te îndoiești de tine și ceea ce gândești tu. Poate chiar ți-a indus ideea că el are întotdeauna dreptate ori că știe mai bine și că ceilalți greșesc tocmai pentru a fi acea persoana la care să te întorci atunci când ai nevoie de confirmări, când ai îndoieli. Astfel, să devii ușor de controlat și redus la tăcere.

Cu timpul ajungi să te simți din ce în ce mai nesigur și temător, că ceva este greșit cu tine și îți este din ce în ce mai frică să spui ce gândești sau să îți exprimi emoțiile. Simți că nu mai știi cine ești, ca și cum ți-ai pierde identitatea. Nu mai poți să ai încredere în judecata ta. Începi să crezi ceea ce ți se spune că ar fi bine să crezi și să te comporți cum ți se spune că ar fi bine să te comporți. Te simți mai slab și mai puțin încrezător decât erai în trecut și îți e greu să iei decizii, fie ele și minore. Astfel, cauți mereu aprobarea celuilalt și trăiești mereu cu teama de a nu greși din nou. Pentru că ți s-a reproșat de prea multe ori că greșești, că nu faci lucrurile cum trebuie, că nu ai dreptate. Ajungi să îți ceri scuze pentru aproape orice – pentru a evita un alt conflict, pentru a evita reproșurile, pentru că te simți vinovat.

Ești măcinat de incertitudini pentru că, deși simți că ceva este în neregulă, nu poți să îți dai seama ce. Te gândești că tu ai o problemă. Începi și analizezi din nou faptele însă nu ajungi la nicio concluzie. Într-un fel știi că ai dreptate însă îți amintești de toți acei „exagerezi”, „te înșeli”, „ești prea sensibil”, „ți se pare”. Nu mai știi care e realitatea pentru că abuzatorul ți-a diminuat atât de mult încrederea în tine încât chiar ai ajuns să crezi că tu ești cel nebun, exagerat, „defect”.

Începi să simți că nu poți să faci nimic cum trebuie, că nu ești suficient de bun. Te simți din ce în ce mai trist și deprimat, neînțeles și lipsit de speranță . Chiar te învinovățești că nu poți să te mai bucuri de lucrurile de care te bucurai înainte, că nu mai ești cum erai înainte pentru că ceva cu siguranță s-a schimbat. Ești confuz, agitat, te simți pierdut, rușinat și vinovat și din acest motiv apare tendința de a te izola. Eviți să mai vorbești cu alții despre aceste lucruri pe care nici măcar tu nu le mai poți înțelege.

În preajma abuzatorului ai un sentiment aparent inexplicabil de teamă, cumva te simți amenințat și în pericol fără să îți dai seama de ce. Nu poți să ai încredere în tine, dar nu poți să ai încredere nici în el. Ești sfâșiat de un conflict intrapsihic.

Simți că ceva nu este în regulă, însă îți vine greu să crezi că într-adevăr așa stau lucrurile pentru că nici măcar nu poți să îți dai seama exact despre ce e vorba.  Simțindu-te în pericol, recurgi la anumite strategii de apărare, cum ar fi atașarea de agresor – când suntem mici percepem lumea ca pe un loc înfricoșător, iar pentru a ne putea adapta avem nevoie să creăm o legătură de atașament cu persoana care ne îngrijește, tocmai pentru a ne simți protejați de pericolele care ne amenință integritatea sinelui.  Însă această persoană de atașament (în general mama) poate să fie în același timp și cea care te protejează, dar și cea care te rănește. Din punct de vedere psihologic, pentru a scăpa de sentimentul iminent al autoanulării, ca mecanism de apărare cauți protecție tocmai în aceeași persoană care îți face rău. Așadar, atunci când suntem abuzați în mod repetat, pentru a putea să facem față traumei, ne întoarcem din punct de vedere psihologic în copilărie (regresăm), atunci când ne apăram de pericolele resimțite prin atașamentul față de mamă, numai că de data aceasta persoana de atașament este agresorul. Iar faptul că tu ești atașat de cel care îți face rău îți face imposibilă plecarea.  În acest caz, trebuie să te supui dorințelor abuzatorului, negându-te pe tine, văzându-te nevoit să faci compromisuri. Devii inautentic, nu mai știi cine ești, treptat începi să renunți la valorile tale, la credințele tale, la nevoile tale. Ești tratat cu lipsă de respect și desconsiderat însă din când în când lăudat și apreciat, tocmai pentru a te gândi că situația nu e chiar așa de rea.  Și exact în acele momente apar vinovăția și îndoielile „Cum am putut să gândesc că nu mă iubește / nu ține la mine / nu mă apreciază / este un om rău?”. De fapt aceste aprecieri, dacă stai să te gândești,  îți sunt adresate tocmai atunci când îi faci pe plac, când renunți la tine pentru el/ea, când faci ceva în interesul lui chiar dacă acest lucru este în detrimentul tău. Rămâi prins ca într-o pânză de păianjen.

Ce poți face?

Ia în considerare faptele mai presus de vorbe.  Atunci când te confrunți cu o persoană care încearcă să te manipuleze, care încearcă să te convingă de niște lucruri care tu știi că nu sunt așa cum le susține ea, ai încredere în uzul rațiunii tale și confruntă acele vorbe cu evidențele din realitate.  Oricât ar încerca să distorsioneze realitatea, adu-ți aminte că faptele sunt cele care vorbesc, mai presus de orice altceva – orice emoții de moment care îți pot fi induse prin exploatarea punctelor tale sensibile.

Observă acele momente când începi să te simți confuz, când începi să îți chestionezi propria realitate, să te îndoiești de adevărul tău interior. Ce vorbe, acțiuni și situații îți declanșează asta? Observi cumva un tipar? Care este acela? De ce anume încearcă să te convingă celălalt? Care crezi că este scopul? Cum crezi că ar beneficia el /ea din asta? Chiar crezi că te înșeli sau doar persoana respectivă încearcă să teconvingă de un adevăr care nu îți aparține pentru a-i servi mai bine intereselor proprii?

Găsește modalități prin care poți să te ancorezi din ce în ce mai mult în tine. Pare puțin lucru, însă încrederea în sine se redobândește prin fapte mărunte, atunci când începi să faci lucruri pe care ți le dorești, care îți aduc bucurie, care te fac să te simți util și mândru că le-ai făcut – lucruri prin care îți demonstrezi ție că te respecți.  De ce este asta atât de important? Pentru că atunci când nu ai încredere în capacitățile și judecata ta, nu ai curajul să te aperi în fața celorlalți, să stabilești limite și granițe – ești precum o frunză în vânt gata oricând să fie sfărâmată de orice adiere.  Te lași influențat și îi urmezi pe alții, asculți de nevoile și pretențiile lor până în acel punct în care te pierzi pe tine.

Dacă îți dai seama că ești manipulat și folosit, fie că vorbim despre o relație profesională sau una personală, gândește-te  dacă are rost să mai continui. Da, știu că ți-e frică. Da, știu că nu ai încredere că vei lua cea mai bună decizie. Însă, ceea ce trăiești în prezent merită investiția ta? Și înspre ce investești? Înspre mai multă suferință?

Nu te mai închide în tine, găsește-ți curajul să vorbești cu persoane de încredere, care știi că te-ar putea ajuta, caută ajutor specializat, orice e nevoie pentru a te susține să ieși din acest cerc vicios.

Nu te mai percepe o victimă, în tine există puterea, poate încă neconștientizată, de a-ți lua viața în propriile mâini. Crede-mă, poți să treci și peste asta. Oamenii au o putere incredibilă de a face față și a depăși cele mai fatidice experiențe de viață!

Gândește realist, alege înțelept, ai încredere în tine și în deciziile tale așa cum știu că aveai odată și amintește-ți că tot ceea ce te leagă de acest prezent, de această relație abuzivă, de altfel, deși știu că îți este greu să accepți asta, sunt doar niște emoții trecătoare ori atașamente distructive.

Poți și meriți mai mult de atât!

Dr. Ursula Sandner

 

 

 

14 comentarii pentru “Cum îți dai seama că ești manipulat într-o relație?

  1. Cand ea spune “daca nu treci firma pe numele meu, divortez”, “esti prost, nu esti in stare de nimic”, “daca nu mergem in concediul asta la care visam, faci bagajele si pleaca…” e tot abuz ?

  2. Ursula, articolul asta a venit la momentul perfect in viata mea. Lucrez cu mine de ceva timp si imi dau seama usor, usor, ca sunt într-o relație abuzivă, sa accept asta si sa gasesc solutia potrivita. Mi-ai dat si mai mult curaj sa ascult de vocea mea interioară și de instinctul meu. Nu mai vreau sa mai traiesc asa, ma distrug. Stiu ca pot sa plec si ca voi reusi. Multumesc inca o data!

  3. Eu cred ca da.Si eu sunt intr-o asemenea relatie manipulativa…dar noroc ca am deschis ochii si pun punct in max o luna.Nu merita sa traiesti pentru o persoana straina..trebuie sa fii prost sa nu te alegi pe tine si sa renunti.mult succes

  4. Cristiana

    Ursula, cum de m-ai descris atât de bine?
    De unde mă cunoști?
    Am lacrimi în suflet! De o vreme încerc să lupt ca
    să scap din niște mreje nefericite. Nu am reușit, parcă merge chiar mai rău!
    Doar intenții!…
    …Am tot lăsat de la mine ca să fie bine. Acum nu pot cere aproape nimic:
    eu sunt cea care ”sunt bine”, nu am voie să am o părere diferită.
    Ursula, Revoluția în mine TREBUIE să aibă loc!
    Mulțumesc pentru articole!
    Cristiana

  5. Hmmm, ceva e în neregula in interiorul meu dupa ce am citit acest articol, însă nu din perspectiva celui abuzat. Recunosc comportamente ale mele descrise in categoria manipulării si am cazut pe gânduri pentru ca nu am această intenție. Scopul meu este sa am liniște și o relatie in care eu si partenera mea să ne simtim bine in primul rand cu propria persoană si împreună. E o relatie care are doar cateva luni. De multe ori presupunerile ei legate de faptul ca ceva s-ar ascunde in spatele comportamentului meu sunt false. Așa că ii spun deseori ca nu e asa, ca isi imaginează, ca am vrut doar să ajut sau ca, ce a ajuns la ea ca nu știu ce comportament ofensator avea in spate intentii bune. Aparent, as avea ceva de câștigat- lipsa unui conflict. Însă nu asta este ceea ce mă face să spun lucrurile respective ci pur si simplu imi e ciudă sa las oaia sa para lup daca e oaie. Oare manipulez?

  6. Buna Ursula tot cea ce ai scris pare a fi parte din viata mea nu pot sa cred cum am stat si stau in continuare sa fiu manipulata de sotul meu.Dar citind cartea ta care tin sa recunosc ma ajutat foarte mult sa ma descopar cine sunt eu cu adevarat .Iti multumesc foarte mult si Craciun Fericit iti doresc😊

  7. Bună Ursul
    Am citit cu mare interes articolul tău şi trebuie să recunosc ,ai perfectă dreptate în legătură cu manipularea!Eu am trăit şi trăiesc experiența asta de mulți ani! Am crezut la început că e normal să-l ascult pe soțul meu ,să-mi spun că el trebuie să aibă ultimul cuvânt ,chiar şi atunci când simțeam că mă minte şi că are o amantă, că eu nu sunt suficient de bună pentru el,că nu e nevoie să -mi iau carnet de conducere (doar pentru că sunt prea prudență la traversarea străzii),că nu e nevoie să-mi continui studiile universitare,pentru câ sunt suficiente că el şi le-a continuat (că nu sunt bani)etc…
    Acum când am ajuns la vârsta pensionării am ajuns la concluzia că de fapt totul a fost premeditat de către soțul meu, pentru că el să poară să spună că el a realizat în viață tot ce şi-a propus ( copiii s-au realizat în viață) şi el poare să-şi trăiască viață ca şi când ar fi ultima zi de viață! Lipsește zile întregi de acasă, fără să dea vre-o explicație, nu răspunde la telefon, iar când revine ,se trântește pe canapea şi adoarme îmbrăcat ! Dacă îndrăznesc să-l întreb unde a fost şi de ce nu a răspuns la apelul meu,se enervează şi devine violent ! Aşa că am învățat că e mai bine să nu -I mai zic nimic .
    Dar se pare că divinității I s-a făcut milă de mine şi mi-a trimis prin intermediul unei rețele de socializare o persoană deosebită ,un bărbat care mi -a schimbat concepția şi viziunea ca femeie într-o relație şi se pare că nu mai va trece mult până voi pune capăt calcarului!

  8. La începutul relației de teama de a nu l pierde am tolerat, lăsând sa creadă k lucrurile sunt așa cum le prezenta el. Cu timpul b a castigat teren ,,arta ”lui a evoluat, s a perfectionat, ajungând sa nu mai am încredere in mine ,( 20 de ani am fost singura,văduvă, cu probleme de sănătate si a copiilor si a mamei mele) sa numai gândesc ,ci doar sa execut. M am îmbolnăvit grav, 3 ani am ascultat, m am supus ,am fost ajutata de el m am bucurat de tot sprijinul. Starea sănătății s a îmbunătățit, dar eram tratata to k o bolnava. Am în încercat de câteva ori sa ma explic dar am fost calificata ,,iresponsabila, neputincioasa, lipsita de rațiune.” In final m a părăsit. Dar si acum ,,vinovăția “indusa 7ani își mai produce efectul , continui sa cred k eu am fost vinovata. Mulțumesc cu inima pentru k m am regăsit!

  9. De cinci ani am o relație cu un asemenea barbat. A mai trecut prin doua casnicii, le.a distrus psihic, bineînțeles ele erau nebunele, dar totuși ele au reușit sa fuga de el și sa își refacă viața, iar eu, care îmi țin casă și copii de 10 ani de când sunt văduvă,alunec încet, încet, d în ce în ce mai mult,în mrejele acestui om,deși văd și simt clar ce metode are și mai ales ce are de câștigat daca ajung sa mă tina sub control. Deși am încercat de multe ori sa mă îndepărtezi, s a stau departe de el,m.am împăcat se fiecare data. Nu ne potrivim în nici un fel,avem alte preferințe și principii aproape în toate,știu ca dacă merg înainte cu el,m.as condamna singura la viata grea și fără independenta și totusîn nu pot sa scap. Mi.e frica de el,încă îi țin piept,dar mi.e frica ca am sa ajungăsesc în situația descrisă de dvs. E un manipulator desăvârșit, e gust și îngâmfat. Se folosește de toți cei apropiați ptr folosul și binele lui, iar cu mine pregătește terenul ptr mai târziu. .Deși văd clar realitatea nu am putere așa fug de el. Deja am început sa mă feresc de cei apropiați, s a nu le mai spun despre ce face el,fiindcă mie rușine ca m.am întors de prea multe ori,deși toți m.au avertizat ca nu sunt multe în regula cu el. Cum sa scap dna. Ursula? ! El a devenitdeja foarte sigur pe mine ! Și nu e departe de adevăr! .

  10. Tot respectul pt. profesionalismul dv. Multumim pt. tot ce ne daruiti ! Am nevoie de ajutorul dv. Va contactez pe e-mail.
    LA MULTI ANI !

  11. Ursula , FELICITARI !
    Suuuper articol , direct, la obiect, foarte bine expus .
    La mine a atins niste puncte foarte sensibile, dat fiind confuzia in care sunt afundata.
    Uneori ne identificam cu ideile care le ,, introduce,, manipulatorul … si chiar ajungi sa faci anumite greseli … si atunci dai si mai multa putere manipulatorului . Te simti vinovat , confuz … stii ca tu nu esti asa … in concluzie , iti pierzi cumva adevarata identitate.
    Daaar , pe de alta parte , manipulatorul este la randul lui om, poate ca nu s-a nascut asa , cu siguranta a devenit asa in timp , si-a pierdut si el cumva valoarea .
    Ce este de facut ? ….
    Vointa, puterea si actiunea trebuie sa ne apartina fiecaruia din noi , ca indivizi separati . Schimbarea e nevoie sa se faca in noi , in interior , nu din exterior .
    Doamne , cat de importanta este o comunicare eficienta , corecta …. dar punem praguri, conditionari ….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *