Ce este tulburarea bipolară și cum se manifestă?

De foarte multe ori auzim în limbajul curent numirea unei persoane ca fiind bipolară pentru că, deși reacționează normal și firesc la stimulii din jur, exprimându-și emoțiile de o intensitate mai ridicată sau mai scăzută, acest lucru pare să deranjeze pe cei din jur. În plus, toată lumea trece prin schimbări de dispoziție și are zile mai bune sau mai rele, însă acest lucru nu înseamnă că suferă de tulburare bipolară.

Tulburarea bipolară cunoscută înainte sub denumirea de tulburare maniaco-depresivă este o afecțiune despre care încă nu se știe suficient de multe lucruri, astfel de etichete fiind aruncate gratuit în necunoștință de cauză și în lipsa unui diagnostic psihiatric. Chiar și diagnosticarea sa nu este una facilă deoarece întrunește elemente complexe din zona afectivă, cognitivă, comportamentală.

Tulburarea bipolară I se caracterizează prin episoade maniacale sau hipomaniacale care alternează cu episoade depresive. Acestea pot fi ușoare, moderate sau severe. De asemenea pot exista episoade mixte când dispoziția trece rapid către mânie sau depresie și unde simptomele depresive pot apărea pe parcursul unui episod maniacal, durând câteva secunde, ore sau zile.

Episodul maniacal se caracterizează prin următoarele aspecte:

  1. Acesta trebuie să dureze cel puțin o săptămână pentru a putea fi stabilit un diagnostic, dispoziția fiind anormal și persistent euforică, excesiv de veselă, expansivă sau iritabilă prezentă cea mai mare parte a zilei iar nivelul de energie și activitate să fie persistent crescut. Este prezent un nivel exagerat de entuziasm privind interacțiunile personale, sexuale sau profesionale. Dispoziția se poate schimba rapid într-o perioadă scurtă de timp – de la euforie la tristețe sau iritabilitate.
  2. Pe durata alterării dispoziției și a creșterii energiei sau activității trebuie să fie prezente cel puțin trei din următoarele simptome:
  • Respect de sine exagerat sau sentiment de grandoare putând atinge proporții delirante; delirul de grandoare (de exemplu, convingerea că are o relație specială cu o persoană renumită) este des întâlnit;
  • Scăderea nevoii de somn (persoana se poate simți odihnită chiar și după trei ore de somn);
  • Vorbire rapidă sau creștere a presiunii de a vorbi; persoanele vorbesc continuu fără să țină cont de dorința celorlalți de a comunica și fără să-și pună problema relevanței lucrurilor pe care le spun. Tonul ridicat și intensitatea discursului devin mai importante decât ceea ce se transmite;
  • Fugă de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gândirii – vorbire dezorganizată cu treceri bruște de la un subiect la altul, gânduri amestecate;
  • Distractibilitate – atenția este cu ușurință captată de stimuli neimportanți sau irelevanți;
  • Creșterea activității direcționate către un obiectiv (fie socială, la lucru sau școală, fie sexuală) sau agitație psihomotorie – planificări excesive și participarea la activități multiple; creșterea impulsului, fanteziilor și comportamentului sexual;
  • Implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe neplăcute (de exemplu, șofat imprudent, investiții necugetate în afaceri, jocuri de noroc, comportament antisocial sau promiscuitate sexuală care nu sunt caracteristice persoanei în mod obișnuit).
  1. Alterarea dispoziției este suficient de severă pentru a cauza o deteriorare semnificativă în viața socială sau profesională sau pentru a necesita spitalizare cu scopul de a evita auto-vătămarea sau vătămarea altora, sau sunt prezente elemente psihotice.
  2. Acest episod nu poate fi atribuit efectelor unor substanțe (droguri, medicamente) sau unei alte afecțiuni medicale.

Pentru stabilirea diagnosticului este necesar prezența a cel puțin unui episod maniacal pe parcursul vieții.

Episodul hipomaniacal se distinge de cel maniacal prin aceea că durează mai puțin (cel puțin patru zile) nefiind suficient de sever pentru a cauza un deficit marcat al funcționării sociale și profesionale sau pentru a necesita spitalizare. Episoadele hipomaniacale sunt frecvente în tulburarea bipolară I dar nu sunt obligatorii pentru diagnosticul acesteia.

Episodul depresiv se caracterizează prin următoarele simptome prezente pe parcursul aceleiași perioade de două săptămâni ducând la o deteriorare semnificativă în plan social și profesional:

  1. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei – sentimente de tristețe, vid interior sau lipsă de speranță;
  2. O scădere semnificativă a interesului și plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile;
  3. Scădere sau creștere semnificativă în greutate;
  4. Insomnie sau hipersomnie aproape zilnic;
  5. Agitație sau lentoare psihomotorie aproape zilnic;
  6. Astenie sau pierderea energiei aproape zilnic;
  7. Sentimente de inutilitate sau vinovăție exagerată;
  8. Scăderea capacității de a gândi sau a se concentra aproape zilnic;
  9. Gânduri recurente de moarte, apariția ideilor suicidare fără un plan clar sau tentativă de suicid.

Episoadele depresive majore sunt frecvente în tulburarea bipolară I dar nu sunt obligatorii pentru a stabili acest diagnostic.

Tulburarea bipolară II se caracterizează prin episoade recurente depresive și cel puțin un episod hipomaniacal. (Prezența unui episod maniacal exclude acest diagnostic, fiind caracteristic tulburării bipolare I ). Episoadele depresive majore recurente sunt deseori mai frecvente și au durată mai lungă decât cele care apar în tulburarea bipolară I.

Vârsta medie la debutul primului episod maniacal, hipomaniacal sau depresiv major este de aproximativ 18 ani pentru tulburarea bipolară, însă debutul poate avea loc oricând în viață chiar și la 60-70 de ani. Printre factorii de risc se numără:

- factorii de mediu

  • evenimente stresante, traumatizante, abuzive (în special în copilărie);
  • tipare de gândire și comportament ale părinților care pot suferi de această boală, fiind ulterior însușite de copii și considerate normale;
  • cei care au trecut prin divorț, despărțire sau sunt văduvi suferă de această tulburare mai des decât cei care sunt căsătoriți sau care nu au fost niciodată căsătoriți, dar sensul acestei asocieri este neclar;

- factori genetici și fiziologici

  • riscul este crescut în medie de zece ori pentru cei care au rude apropiate care suferă de această tulburare;
  • consumul de droguri.

Această tulburare este diagnosticată de către medicul psihiatru și poate fi ținută sub control prin tratament medicamentos urmat corespunzător iar un stil de viață echilibrat este de dorit pentru a nu amplifica simptomele deja existente. Față de cel care suferă de această tulburare, este indicat ca persoanele din jur să fie suportive și să nu desconsidere ori să minimalizeze vorbele sau faptele sale, ci să prezinte situația cât mai realist posibil; să răspundă și să acționeze rațional și calm.

Dr. Ursula Sandner

 

9 comentarii pentru “Ce este tulburarea bipolară și cum se manifestă?

  1. Buna ziua Ursula , dupa ce am citit acest articol , nu stiu ce sa mai cred. Am aproape toate simptome descrise de tine( daca nu chiar toate) . Este posibil sa sufar de aceasta boala . Ce sa fac ?? Cum ma poti ajuta ?Multumesc .

  2. Din cele citite imi dau seama ca acesti pacienti nu constientizeaza starile lor anormale .Ei cred ca tot ce li se intampla este firesc.Dupa parerea cei ar bine sa le atraga atentia din cand in cand sa-si controleze incet incet comportamentul.Cred ca in faza maniacale sunt necesare exercitii de relaxare , de respiratie ,terapie ocupationala in ambele faze.In faza depresiva ar fi bine execitii de gimnastica usoare glume comedii in mod moderat.Familia ar fi bine sa il supravegreze deoarece aceste persoane fac lucruri rele .Isi risca viata sau pot face rau celor din jur.

    1. Ana Rusu. nu stiu ce gasiti asa de distractiv .Ar trebui sa fiti foarte atenta ce fel de glume folositi . Nu stiti despre ce este vorba.Eu una nu mi-as permite asa ceva.Atat tulburarea bipolara cat si depresia sunt foarte periculoase.Si pe aceasta cale sfatuiesc pe oricine are de a face cu asa ceva sa caute ajutor de specialitate.

  3. Multumesc pentru articol! Eu il gasesc foarte interesant mai ales ca am im familie o persoana cu acest diagnostic ! E foarte greu sa intelegi asa un comportament mai ales in faza maniacala, dar aceste persoane au nevoie de toata rabdarea si atentia familiei si cu un tratament adecvat pot duce o viata ,,normala”!
    Bineinteles ca si Doctorul care prescrie medicatia este foarte important astfel ca o doamna doctor , sefa de departament, mi-a aranjat fratele ca era sa il pierdem din cauza medicamentelor prescrise , iar o alta doamna doctor foarte tanara l-a pus pe picioare intr-o saptamana !
    Multumesc Ursula pentu articolele tale !

  4. Pare ca acest articol, ca si altele nu sunt scrise de Ursula, ci de echipa ei, care se ocupa de optimizarea site-ului, traficul pe net, etc, avand in vedere ca exista diferente notabile intre stilul oarecum atipic promovat prin “pastilele” de pe Facebook si acest gen de articole, care par compilatii de informatii din multiplele surse gratuite, pe care le poti facil identifica pe Internet.
    In plus, pacat ca nu raspunde niciodata la comentariile cititorilor ei, presupun din lipsa de timp…la fel e situatia si pe Facebook, desi acolo, foarte rar, mai sunt si exceptii…dar time is money pentru cei mai multi, indeosebi pentru oamenii de afaceri, pentru care site-ul, contul de facebook nu sunt decat ancore pentru viitorii pacienti…
    In contrapartida, exista si alti psihologi (“rara avis”), mai putin afaceristi, care chiar isi scriu singuri articolele si culmea, mai si raspund gratis comentariilor oamenilor!
    Mult succes cu strategia aceasta de marketing, multi citesc, insa foarte putini pricep esenta! si da, stiu, ca nu ma obliga nimeni sa vizitez/citesc ceva de pe acest blog, daca nu rezonez cu informatia difuzata, astfel incat ma auto-exclud din randul cititorilor, spre bucuria/linistea tuturor si implicit economia de timp reciproca! :)
    Nu ma astept sa fie publicat comentariul! :) Toate cele bune!

  5. Buna seara. Dupa ce am citit acest articol am deja un semn de intrebare????? Am o fetita ca re invata la liceu si avand apartamentul nostru propietate personala ramanand singura zm vrut sa bagam o fata in gazda. Am dat anunt si a venit o fata cu mama sa. A fost foarte ok ni sa parut de treaba. Nu ne a zis nimic nici ea nici mama sa. A ramas fata la noi iar mama sa a plecat in italia unde muncea. Dupa cateva zile sa imi zica fata ca mama stii ca fata asta ia niste pastile. A intrebat o si a zis ca este bolnava. Este bipolara. Daca imi spunea de la inceput stiam ce sa fac. Acum ce sa fac ea se comporta foarte normal si frumos dar citind articolul ma cam sperie. Imi este frica sa nu i faca rau fetei. Ce ma sfatuiti?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *