„Când a aflat că va muri (datorită unei boli necruțătoare), cea mai bună prietenă a mea, m-a rugat să-i promit că nu îmi voi mai spune niciodată vârsta.
"Nu numai că nu vreau să o spui cu voce tare altora, dar nu mai vreau nici să te raportezi mereu la vârsta ta. Nu mai sta cu ochii pe ceas și nici cu gândul la ani.”
De ce mi-a cerut prietena mea să-i fac o asemenea promisiune? Pentru că ea s-a trezit într-o zi aflând că va muri. Și a privit în urmă. Abia atunci a realizat că a trăit toată viața raportându-se la vârstă, amânând și renunțând să ia anumite decizii. Nu s-a căsătorit cu omul iubit când avea 20 de ani, pentru că era prea tânără. Nu s-a mai dus în cluburi la 30 de ani, nu s-a mai dus la patinoar și i se părea aiurea să se dea pe tobogan și pe leagănele din parc, pentru că se considera prea bătrână pentru toate acestea.
Și s-a trezit într-o zi, când era cu adevărat târziu, fără șanse și cu sufletul împovarat cu regrete.
Vârsta cronologică, nu are nicio legătură cu vârsta sufletească. Dar omul trăiește raportându-se la vârstă, fără să realizeze că amâna, că renunță, că își reprimă dorințe și sentimente.
Ne îmbrăcăm anost de la o anumită vârstă, considerând că nu se mai cade să purtăm culori și ținute îndrăznețe.
Sau, de ce ar fi prea târziu să faci o facultate la 40 de ani?
De ce ar fi prea târziu să te îndrăgostești la 60 de ani?
Pentru că te simți prea bătrân? Chiar ești bătrân, sau asta o spune doar buletinul tău? Sufletul tău ce simte? Dacă nu simte, este doar pentru că sufletul primește mesaje de la creier, care-i spune că ești bătrân. Rațiunea ne sabotează de multe ori.
Apoi, făcându-ți cunoscută vârsta, oamenii te vor evalua în funcție de vârstă, vor avea așteptări de la tine raportându-se la vârsta ta și mai mult de atât te vor influența, descurajându-te atunci când vei dori să iei decizii, argumentând cu "e prea devreme", sau "e prea târziu".
De ce o femeie de 40 de ani nu poate avea un iubit de 30? Pentru că e prea mare diferența de vârstă, nu? Aiurea!
Credem că o persoană de 40 de ani ar trebui să fie mai matură decât una de 30 de ani. Nu este întotdeauna așa. Poate de aceea oamenii ne surprind uneori în mod plăcut, sau în mod neplăcut, cu maturitatea sau cu imaturitatea lor. Pentru că avem așteptări de la ei, în funcție de vârsta pe care o au.
"Cine se mai uită la mine, la vârsta mea?”
"O să zică lumea că am luat-o razna dacă voi face cutare lucru, la vârsta mea.”
"Să mă apuc acum la vârsta mea de cutare lucru?” Da! Fă ce simți, ce vrei, trăiește așa cum îți dictează sufletul! Nu pierde copilul din tine, nu pierde nici visele de adolescent, nici energia tinerească, pentru că acestea nu dispar cu trecerea anilor.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Aș sfătui pe oricine să uite de vârsta pe care o are, să nu o mai spună nimănui și să nu mai conștientizeze asta. Să trăiască așa cum simte sufletul său, să se simtă mereu tânăr și capabil, să nu i se pară niciodată prea devreme, sau prea târziu.
Câți ani am? Nu știu și nu contează. Sunt și voi fi mereu suficient de tânără pentru a îndrăzni să o iau de la capăt, atunci când mă voi trezi pe un drum care nu duce nicăieri.
Voi avea mereu vârsta potrivită să mă îndrăgostesc, să mă despart și să o iau de la început.
Voi avea mereu vârsta potrivită pentru a trăi copilărește, pentru a face greșeli, pentru a învăța ceva nou, pentru a visa, pentru a-mi dori, pentru a mă distra, pentru a-mi schimba direcția de mers, pentru a lua decizii și pentru a mă răzgândi.
Nu voi fi niciodată prea tânără pentru a avea prieteni bătrâni și niciodată prea batrână, pentru a avea prieteni tineri.
Și voi trăi mereu clipa, ca și cum aș muri mâine. Nu voi amâna să fiu fericită și nu voi amâna să iubesc.
Vârsta mea? Nu are și nu va avea nicio relevanță!”
Material primit pe email
Un lucru interesant, imi place sa citesc asemenea articole ,iportant ar fi sa procedam asa ,in viata de toate zilele si sa nu tinem cont de virstra ci numai de ce ne dicteaza sufletul si inima.
Irina Binder este autoarea..Am recunoscut imediat randurile ei…:) Blogul ei se numeste Insomnii..In randurile de mai sus vorbea de Luminita, prietena ei, care a murit datorita unei boli incurabile..:( Stiu ca iti place sa spui sursa, mereu, de aceea m-am gandit sa iti spun cine este autoarea de drept, mai ales ca luna trecuta a aparut romanul ei, Fluturi, roman ce contine pasajul de mai sus.Sper sa nu te superi.
Multumesc frumos draga mea :*
Si mi-ar placea sa citesc si cartea… se gaseste in librarii?
http://www.irinab.com/2012/03/varsta-nu-conteaza.html
Parerea mea este ca varsta, dimpotriva, are relevanta. Ar fi un nonsens sa poti considera ca suntem suspendati unui spatiu atemporal. Acumularile spirituale se pot face numai in timp, nu ne nastem cu ele gata prelucrate.
Din cele scrise in articolul de mai sus, se poate denota o foarte mare doza de naivitate si necunoastere.
Se afirma in articol: „Vârsta cronologică, nu are nicio legătură cu vârsta sufletească.”
Afirmatia aceasta este lipsita de logica si de cele mai elementare informatii legate de viata. La nastere suntem dotati cu suflet care cunoaste de-a lungul vietii diverse transformari ca si trupul, sufletul incepe sa se cizeleze, nu ramane acelasi ca in copilarie, plus ca este influentat de mediu, de educatie, conditiile socio-economice de dezvoltare. Factorul timp are un rol foarte important pentru ca numai astfel se produc acumularile. Il ducem sufletul asta mai departe, pana la moarte, cu tot ciclul lui de prefaceri. Atat sufletul cat si trupul evolueaza in timp, ca mai apoi, la anii senectutii sa involueze si sufletul si trupul (bolile degenerative isi spun cuvantul).
Mai sunt si alte aberatii scrise in articolul de fata, ma opresc sa le mai comentez.
Superb.din nefericire o multime de oameni traiesc in tipologia sistemelor care ne-au fost inoculate ,ca :asa trebuie,aia e buna,aia nu ,sa faci un anumit lucru,ala nu,etc.etc.Frica si atasamentele de tot ce este trecator a creeat turma !
Varsta are,,relevanta”doar atat cat ii dai tu insuti insemnatate si importanta. Tu,esti corabierul iar dupa cum navighezi in oceanul numit viata ,asa vei traii:suferii,sau sa fii fericit. Detasare,bucurie,o viata simpla,iubire,….acestea sunt,,cai”catre fericire !
Am citit ,,pe nerasuflate” cartea FLUTURI care m-a impresionat foarte profund. Sunt o femeie sensibila si romantica care nu are parte de IUBIRE impartasita. FELICITARI URINA BINDER ,multa sanatate si impliniri. Varsta mea nu are importanta asa cum spui tu atata timp cat ne simtim tineri.
ce varsta avem???/ in fiecare zi…alta.. daca astazi am oaspeti dragi la masa, am ras , am dansat, mi s-au facut complimente…am simtit ca am 18 ani. Daca saptamana trecuta am avut cateva probleme, care la un moment dat m-au coplesit, unde mai pui ca am avut si o problema de sanatate , ma simteam ca la 80 de ani. Si exemplele ar putea urma.. In concluzie, noi, femeile, nu ne mintim niciodata varsta. Avem atatia ani cati simtim in momentul respectiv.
Dar cand e vorba de copii? De ce varsta e cea care ne spune daca se mai poate sau nu? In special in cazul femeilor.Deci varsta isi spune cuvantul.