Pentru unii este o imensă provocare să se gândească la binele celorlalţi. Pentru alţii e mult prea uşor. De fapt, le este mult mai uşor să împlinească nevoile celorlalţi, decât să le cunoască pe ale lor proprii. In acest caz, a-i servi pe alţii poate fi o formă de trădare de sine. Atunci când cineva îşi deschide inima, îi cuprinde şi pe ceilalţi în starea lui de bine. El nu face un târg, schimbând starea lor de bine pentru a lui. Nu încearcă să le facă altora plăcere în detrimentul său. Nu se lasă pe el de-o parte, ca să-şi găsească o identitate în altcineva.
El îşi extinde teritoriul în care îşi manifestă grija, pentru a include familia, prietenii şi, în cele din urmă, duşmanii. Işi extinde în mod continuu sentimentul de sine, pe măsură ce învaţă să-şi deschidă inima şi să devină tot mai blând în cadrul acestei experienţe. In felul acesta, dragostea sa se extinde înspre în afară. Ea începe în această acceptare de sine şi însuşirea propriei experienţe. Ea începe cu fidelitate faţă de sine însuşi. Apoi, ea se extinde pentru a-i îmbrăţişa pe ceilalţi oameni dragi lui. El le respectă experienţele şi are grijă de ei. Ii încurajează să se cinstească pe ei înşişi. In inima lui, găseşte loc pentru binele lor cel mai înalt.
Spre deosebire de acesta, cel care încearcă să facă plăcere altora în detrimentul său nu oferă dragoste, ci sacrificiu. Iar sacrificiul îşi are preţul lui. Ascunse în spatele unei manifestări de aparentă lipsă de egoism se află pretenţia de a-i fi recunoscute eforturile, căutarea disperată pentru aprobare, nevoia de a se asigura că primeşte acceptare şi iubire cu orice preţ. Din cauză că pretenţiile ascunse ies, până la urmă, la suprafaţă, beneficiarul acestui sacrificiu se simte de obicei manipulat şi controlat. Există sentimentul că îi este îndatorat celuilalt. Rămâne în cadrul relaţiei, nu din cauză că se bucură de prezenţa celeilalte persoane, ci din cauza unui sentiment de vinovăţie: „Cum să o părăsesc? Uite câte a făcut pentru mine! Iar dacă o părăsesc, s-ar putea să nu reziste. Va fi distrusă. Se va sinucide!"
E o ironie faptul că înşişi oamenii de care s-a avut atât de „dezinteresat" grijă, devin paznici şi îngrijitori. Rolurile se inversează. Cei care se sacrifică îşi obţin partea lor din târguiala. Iar dacă nu o pot obţine, apare un mare sentiment de amărăciune care la rândul lui hrăneşte starea de vinovăţie a beneficiarilor.
Feriţi-vă de cei ce vor să-şi sacrifice viaţa pentru voi. Ei vor insista să fie plătiţi pentru fiecare gest de autoneglijare. Orice persoană care se oferă să se lase pe ea de-o parte pentru tine va aştepta să faci şi tu acelaşi lucru pentru ea. Aţi auzit expresia „nimic nu e pe gratis"? Acest lucru este absolut adevărat. Există lucruri care par a fi pe gratis. Nu trebuie să plăteşti acum, dar este absolut sigur că trebuie să plăteşti mai târziu. Vorbind în general, poţi să consideri că ţi se dă pe credit tot ceea ce nu trebuie să achiţi acum. In cele din urmă, perceptorul va veni şi va vrea şi dobândă!
E mai bine să nu acceptaţi un târg, atunci când vă este oferit. Mai bine spuneţi: „Nu, semen al meu. Prefer să-ţi acorzi ţie însuţi cinstire. Nu trece peste nevoile tale, deoarece vrei să-mi faci mie o plăcere. Nu iese nimic bun din asta." Imi dau seama că aceste vorbele nu sunt acceptate de către toată lumea cu uşurinţă.
Invitaţia din partea raului vine sub multe forme. Cea care îi place cel mai mult este o versiune a ceva oferit pe gratis. Fiţi foarte atenţi când vi se oferă mâncare, bani, sex sau atenţie „fără să vi se ceară nimic în schimb". Ceea ce vi se cere nu se vede cu ochiul liber!
Dacă eşti o persoană responsabilă, dacă poţi să plăteşti, un lucru dat pe gratis nu te atrage. Dacă poţi să mergi la un restaurant elegant, să comanzi o sticlă de Cabernet Sauvignon şi să mănânci Filet Mignon şi scoici, stând pe terasă şi privind marea, de ce te-ai duce la cina săracilor?
Ai face-o, numai dacă eşti lacom. Numai din lăcomie ţi-ai „sacrifica" binele tău însuţi şi pe al celorlalţi la care ţii, pentru a căpăta bogăţii în viitor. Hai să-ţi spun ceva! Acel viitor nu apare niciodată! Este subminat de către comportamentul tău din chiar clipa aceasta. Lăcomia nu a duce un viitor bun sau fericit şi nici avarul nu se bucură de bogăţia sa. Moartea vine mult prea repede pentru cei care nu trăiesc clipa din plin.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Dacă eşti o persoană responsabilă, plăteşti pentru toate. Ii sprijini pe ceilalţi, cumpărându-le serviciile. Ştii că a primi fără a da este un lucru în dizarmonie cu natura şi cu voia divină. Să nu cauţi ceea ce nu este corect, indiferent de cât de atrăgător ar părea.
Extras din volumul "Linistea inimii", autor Paul Ferrini
Eu inteleg ideea, dar asta este un punct de vedere cam ingust, probabil limitat la experientele negative ale autorului sau e valabil in politica doar atunci cand ni se da, dar apoi ne este trasa si pielea de pe noi, sau se potriveste in unele prietenii nesincere, interese meschine, da, e clar asta.
– Dar dupa parerea mea, ideea de mai sus nu se aplica si nu potriveste cu milioane de oameni care fac mult bine altora, care fac voluntariat, in spitale, scoli, orfelinate, parinti care muncesc sa iti tina copii la scoala, copii care muncesc sa isi achite medicamentele la parinti…sunt multi oameni care daruiesc si iubesc neconditionat. Se sacrifica din iubirea lor pentru ceea ce fac, si nu pentru a cere inapoi ceva.
– Buffet, Gates, organizatii, muncesc ca voluntari si doneaza miliarde de doalri in Africa, Asia, construiesc fantani, ferme, scoli, etc.
– Avem multe exemple in istorie cu oameni care s-au sacrificat mult, ca noi sa avem astazi, educatie, credinta, cultura, arta, filantropie, scoli, tehnologie, etc.
– Unii oameni ai credintei merg in tarile pagane riscandu-si viata doar ca sa duca speranta prin credinta crestina si ideile si valorile democratice, neconditionat.
– Eu sunt genul de om care cred in bunatatea vietii. Am avut esecuri si am avut parte de „lupi” in viata mea, si am fost dezamagit, dar nu mi-am pierdut speranta in bine, in a primi si in a darui ce este bun si frumos, fara exagerari desigur.
– Dupa cuvintele autorului, ar trebui sa banuiesc cu suspiciune pe oricine cine imi vrea binele? Nu mersi. Cred ca samana putine discordie intre oameni prin modul in care pune problema.
– Prefer sa cred in toti si sa fiu uneori dezamagit, decat sa traiesc intr-o continua suspiciune sa resping prietenii, sau valori de frica unor posibile esecuri.
– Eu as indemna cititori sa isi verifice fiecare „lupi” interiori si sa ii rezolve. Fiecare om poate fi bun. Fiecare om se poate curata de sabloane mentale infecte si defecte.
– Noi de fapt nu suntem ce alti ne spun sau ne fac ci suntem ceea ce raspundem. Putina atentie la prietenii, relatii si la extreme, cand apar, este tot ce avem nevoie.
– Pentru echilibru nostru, da trebuie sa fim precauti si la altii si la motivatia adevarata a inimii noastre cand facem bine cuiva, dar o viata in continua suspiciune cred ca ne conduce la depresie si la ruina sentimentala. Nu sunt calificat nici in psihologie nici in teologie, dar asa vad eu lucrurile. Gresesc?
Ai dreptate. Cand fac un bine cuiva , nu astept de la acel om o plata in viitor . Crezand ca Dumnezeu ne da prilejul şi capacitatile necesare pentru a putea ajuta pe cei aflati in dificultate, facem bine cu convingerea ca asa vrea Dumnezeu sa facem. Deci , ne facem datoria iar rasplătirea nu de la acel om o asteptăm, ca poate nu va avea cum sa ne rasplătească.
Cat priveste relatiile sentimentale si sexuale, aici se uvine sa cascam ochii mai bine. Nu-i ,,oferi ” cuiva iubire şi relatii sexuale, daca omul in cauză nu are aceleasi sentimente pentru tine. Iar dacă totuşi faci asta, nu trebuie sa te lamentezi, sa reproşezi, sa ceri reciprocitate cu forta ! Sa ne asumăm şi deciziile gresite şi asta este una dintre ele !
Daca traiesti in adevar , cu convingere, credinta crestină, nu iti cântăresti şi măsori fiecare faptă bună faţă de oameni, cu frica permanenta că vei fi ,,fraierit”, sau ,, păgubit” , daca nu primesti echivalentul exáct al dărniciei tale. Hai sa trăim mái destinşi, mai putin angoasati !