Relatiile noastre sunt atat de diverse, dar in fiecare dintre ele avem ocazia sa ne experimentam pe noi ca Cine Suntem. Suntem amici, colegi, prieteni, parteneri de viata, parinti, copii… Stim asta de atata timp si totusi, cand privim mai atent si mai adanc, parca descoperim ca experientele noastre in cadrul relatiilor ne secatuiesc in loc sa ne implineasca. Ne intrebam de ce, dar pare ca raspunsul este atat de greu de gasit. Si totusi continuam sa ne intrebam: putem sa aducem armonia in relatiile noastre?
Desigur ca ai pus si tu aceasta intrebare de atatea ori. Ce raspunsuri ai primit? Care e parerea ta? Ai reusit sa aduci armonie in relatiile tale sau inca te mai poticnesti? Te-ai intrebat de ce relatiile tale cu caracter romantic iti dau atatea batai de cap, de ce ele esueaza? Te simti trist, neinteles si singur?
Iata ce se spune in Conversatii cu Dumnezeu, despre semnificatia relatiilor si putinta de a le face sa fie armonioase.
“Cand relatiile umane de dragoste esueaza (relatiile niciodata nu esueaza cu adevarat, decat in sensul strict omenesc, adica ele nu produc ceea ce vreti voi sa produca), ele esueaza pentru ca s-a intrat in aceste relatii din motivatii gresite. (“Gresit” este desigur un termen relativ, insemnand ceva ce este masurat ca opus la ceea ce este “corect” – orice ar fi acesta! Ar fi mult mai potrivit sa spun ca “relatiile esueaza – se schimba cel mai adesea – cand se intra in ele din motive care nu sunt in totalitate benefice pentru supravietuirea lor, sau care nu le favorizeaza”.)
Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie, gandindu-se mai degraba la ceea ce pot sa obtina din ea, decat la ceea ce aduc ei in ea.
Scopul unei relatii este de a decide ce parte din tine ai vrea “sa se arate”, nu ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi.
Exista un singur scop pentru o relatie – de fapt pentru toata viata: sa fii si sa decizi Cine Esti cu Adevarat.
E foarte romantic sa spui ca tu erai “un nimic” pana cand nu a aparut o anumita persoana, dar aceasta nu este adevarat. Ba, chiar mai rau, arunca asupra acestei personae o povara incredibila de a fi ceea ce el sau ea nu este cu adevarat.
Nevrand “sa te dezamageasca”, ei incearca din rasputeri sa fie si sa faca niste lucruri, pana cand nu mai pot.
Nu mai pot sa se incadreze in imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot sa ramana in rolurile pe care tu le-ai dat sa le joace si, astfel, creste resentimentul si urmeaza mania.
In cele din urma, pentru a se salva pe ei insisi (cat si relatia), aceste persoane incep sa-si ceara inapoi adevarata lor fata, actionand tot mai mult in concordanta cu Cine Sunt Ei cu Adevarat. Din acest moment, tu spui ca ei “s-au schimbat”. E foarte romantic sa spui ca, din clipa in care a intrat cineva special in viata ta, te simti desavasit.
Totusi, scopul unei relatii nu este de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de a avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta.
In asta consta paradoxul relatiilor umane: tu nu ai nevoie de o anumita persoana pentru ca tu sa traiesti pe deplin experienta lui Cine Esti si…fara o alta persoana, tu nu esti nimic.
Acestea sunt misterul, cat si minunea – atat frustarea, cat si bucuria experientei umane. E nevoie de o intelegere profunda si de o vointa totala de a trai in interiorul acestui paradox intr-un mod care sa aiba sens. Observ ca foarte putini oameni o fac.
De-a lungul anilor in care se formeaza o relatie, voi intrati in ea plini de nerabdare, de energie sexuala, cu o inima larg deschisa si cu un suflet plin de bucurie si de zel.
Undeva intre varsta de 40 pana la 60 de ani (iar pentru unii e mai degraba la inceputul acestei perioade), ati abandonat toate visele voastre marete, ati pus de o parte sperantele cele mai inalte si v-ati multumit cu mai putin sau cu aproape nimic.
Problema e atat de simpla, atat de elementara si totusi atat de tragic de prost inteleasa: cele mai mari vise ale voastre, cele mai inalte idealuri, cele mai dragi sperante sunt legate de persoana iubita, mai degraba decat de Sinele vostru iubit. Testul relatiei voastre este legat de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul vostru si de cat de mult v-ati ridicat voi la idealul lui sau al ei. Totusi, singurul test adevarat este cat de bine v-ati ridicat voi la idealul vostru.
………………………………………………………………………………….
Relatiile esueaza cand le vedeti ca pe cea mai inalta ocazie a vietii de a crea si a produce experienta celei mai inalte conceptualizari a celuilalt.
Lasati-o pe cealalta persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji legate de Sine – ce face, ce este si ce are Sinele; ce vrea, cere si da Sinele; ce cauta, creeaza si traieste ca experienta Sinele – si intreaga relatie va servi in mod magnific atat scopului ei, cat si participantilor la ea!
Lasati fiecare persoana din interiorul relatiei sa-si faca griji, nu in legatura cu celalalt ci numai, numai, numai in legatura cu propriul Sine.
Aceasta pare a fi o invatatura ciudata, deoarece vi s-a spus ca, intr-o relatie de ce mai inalta calitate, iti faci griji numai pentru celalalt. Adevar va spun Eu voua: o relatie esueaza din cauza concentrarii voastre asupra celuilalt – a obsesiei voastre pentru celalalt.
Cum este celalalt? Ce face celalalt? Ce are celalalt? Ce spune celalalt? Ce vrea? Ce cere? Ce gandeste? Ce spera? Ce planuieste?
……………………………………………………………………………………
Nu conteaza ce gandeste, spera , planuieste celalalt. Singurul lucru care conteaza este ce Esti tu fata de toate aceste lucruri. Cea mai iubitoare persoana e cea care se centreaza in jurul propriului Sine.
………………………………………………………………………………….
Daca nu poti sa-ti iubesti propriu Sine, nu poti sa-l iubesti pe celalalt. Multi oameni fac greseala de a cauta dragostea de Sine prin dragostea pentru celalalt.
…………………………………………………………………………………..
Pierderea Sinelui intr-o relatie este cea care provoaca mare parte din amaraciune intr-un cuplu.
Doi oameni se unesc intr-un parteneriat sperand ca intregul va fi mai mare decat suma partilor si descopera ca este mai mic. Ei se simt mai putin decat cand erau singuri.
Mai putin capabili, mai putin indemanatici, totul e mai putin incitant, mai putin atragator, mai putin vesel, mai putin multumitor.
Deoarece ei realmente sunt “mai putin”, au renuntat la mare parte din ceea ce sunt pentru a fi – si a ramane – in relatie.
Nu s-a dorit niciodata ca relatiile sa fie intelese in acest mod. Si, totusi, in felul acesta sunt ele traite ca experienta de catre mai multi oameni decat ti-ai putea inchipui vreodata”.
(Neale Donald Walsh – Conversatii cu Dumnezeu – vol I,pag 112 – 114).
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Tu crezi despre tine ca nu esti destul de bun,ca nu esti minunat,ca nu esti lipsit de pacate ca sa fi o parte din Dumnezeu,atit de mult ai negat-CINE ESTI-incit ai uitat cine esti.Foloseste comanda importanta care da drumul fortei creatoare-EU SUNT!Universul raspunde la EU SUNT,asa cum o face duhul din sticla…(conversatie cu Dumnezeu-N.D.W)
Relatiile umane e intradevar un subiect destul de…, pe undeva sensibil, iar pe de alta parte,controversat!Cred ca, pentru a fi mai pe inteles, subiectul ar trebui simplificat si nu amestecat cu religia s’au creditele religioase!In primul rind as pune instinctul ca unul dintre punctele de „pornire” a relatiilor cu sensul opus!Sintem „programati” de natura, de „Dumnezeu” sa ne cautam jumatatea!Si aici,in primul rind, sitem atrasi, si barbati si femei, de caracteristicile fizice ale persoanei dorite!Stim instinctiv ce ne place si ce nu!In al doilea rind,ca o relatie sa continue, e necesara o potrivire,o „sincronizare” morala, spirituala,principiala, a partenerilor! O relatie e ca o cladire; ca sa stea in picioare are nevoie de cit mai multe puncte de sprijin, si are sanse sa supravietuiasca multor furtuni si incercari naturale!Fara o fundatie solida sa v’a narui oricit de mult am incerca sa reparam problemele si defectele!