În acest articol doresc să mă focalizez pe factorii ce influenţează „sănătatea” (relativă) a relaţiei noastre şi să discutăm despre cum putem prognoza viabilitatea şi longevitatea acesteia. Un proiect ambiţios, nu-i aşa?
Precizez faptul că nu am de gând să folosesc termeni „tehnici”, astfel încât doar persoanele cu studii de specialitate să poată descifra esenţa articolului, ci îmi propun să aduc elemente din viaţa reală referitoare la relaţiile dintre două persoane.
Hai să începem prin a enumera mai jos factorii care ne influenţează relaţiile:
● Stima de sine. În partea I a acestei serii de articole am vorbit despre importanţa faptului de a intra într-o relaţie având o stimă de sine relativ sănătoasă. O stimă de sine satisfăcătoare poate fi descrisă ca fiind convingerea că suntem persoane demne de iubire, acceptabile, plăcute şi că deja suntem valoroşi ca şi fiinţe umane. O stimă de sine nesănătoasă ne distorsionează percepţia, ne îngustează posibilitatea de a alege, ne constrânge comportamentul, ne face să acceptăm compromisuri pe care nu dorim să le facem şi atragem astfel în viaţa noastră tocmai lucrurile de care ne temem cel mai mult.
Dacă conştientizezi faptul că nu ai o stimă de sine tocmai sănătoasă şi îţi dai seama de faptul că acest lucru te-a făcut să nu iei cele mai bune decizii pentru tine sau că te-a ţinut în relaţii nesănătoase, atunci primul pas pe care ar fi bine să-l faci este să investeşti mai întâi în tine şi să apelezi la terapie pentru a rezolva această problemă.
● Autocunoaşterea. Cu toţii avem un răspuns la întrebarea „cine sunt eu?”, dar ar fi de un real folos dacă, cu adevărat, ne-am lua odată timpul să ne gândim, eventual să punem pe hârtie descrierea personalităţii noastre, ca şi cum i-am răspunde cuiva la această întrebare. În practica mea am observat că este greu să vorbim despre noi înşine, odată ce am depăşit datele privind poziţionarea noastră socială (ocupaţie, situaţie familială etc) aşa că o sugestie bună ar fi ca răspunsul nostru să includă următoarele: trăsăturile noastre negative (asta este cel mai greu de recunoscut, nu-i aşa?), abilităţile şi capacităţile noastre, preferinţele noastre precum şi lucrurile care nu ne plac, valorile, scopurile, visurile şi ambiţiile noastre. A şti cine eşti te va ajuta în mod automat sa vezi cine este o pereche potrivită pentru tine sau pentru cine eşti tu un partener potrivit, şi astfel ajungem la factorii următori:
● Compatibilitate. Aşa cum spuneam în prima parte a acestui articol, şi aşa cum cu siguranţă tu ştii deja, nu toţi oamenii sunt la fel. Nu există doar un singur tip de persoane echilibrate emoţional, ci sunt multe tipuri şi multe stiluri de personalitate şi nu toate sunt compatibile între ele. O mulţime de variabile pot afecta compatibilitatea: statutul social sau mediul de provenienţă, religia, cultura, diferenţele în nivelul educaţional, valorile, o diferenţă mare de vârstă (evident că mai sunt şi excepţii), trecutul, ţelurile vieţii etc.
● Sincronizarea temporală. În mod frecvent relaţiile eşuează din cauza nesincronizării temporale. Într-o anumită perioadă din viaţa sa, unul dintre parteneri este foarte implicat în studiile, afacerile sau cariera sa, astfel că nu-i mai rămâne timp sau nu doreşte să-şi investească energia într-o relaţie, cu toate că îi poate plăcea foarte mult o anumită persoană. Dacă aceasta este situaţia şi realizezi că această conjunctură nu se va schimba prea curând, în loc să faci ceea ce fac oamenii de obicei – cicăleală, blamare, agăţare – dă-i drumul şi mergi mai departe. Aici intră în acţiune stima de sine sănătoasă („pot să găsesc pe altcineva”), aici intră în scenă autocunoaşterea („îmi cunosc nevoile, dorinţele şi preferinţele) şi aici vorbim şi despre compatibilitate („avem nevoi diferite, dar suntem amândoi ok”).
● Atracţie adevărată. De multe ori oamenii intră într-o relaţie nu pentru că au găsit pe cineva special cu care doresc să fie, ci pentru că se simt singuri sau au fost singuri de ceva timp şi se gândesc că „trebuie” să fie cu cineva pentru a părea normali şi pentru a fi acceptaţi social. Evident că, mai devreme sau mai târziu, rezultatele unor astfel de alegeri îşi vor arăta „roadele” şi cu siguranţă nu va fi o privelişte plăcută.
● Satisfacţia sexuală. Un alt aspect care deseori este trecut cu vederea (mai puţin în momentele în care se discută despre asta în cabinetul terapeutului) este compatibilitatea şi satisfacţia sexuală, şi acesta este un domeniu în care în special femeile se mulţumesc cu puţin, de multe ori datorită unei tendinţe prosteşti de a proteja ego-ul masculin. Satisfacţia sexuală este lipiciul care ţine o relaţie împreună şi lipsa acestuia este ca un virus mortal care duce la tot felul de simptomuri urâte (resentimente permanente, infidelitate, frustrare, furie etc.) Dacă eşti la începutul unei relaţii şi caracteristicile sexuale ale partenerului, limbajul său corporal, exprimarea sa sexuală/senzuală nu sunt cum ţi-ai dori să fie, fă un favor pentru amândoi, încheie relaţia şi mergi mai departe. Dacă de la început nu merge, nu va merge niciodată – dovadă stau toate manualele de sex aflate în circulaţie, care încearcă să vindece problema odată ce este prea târziu.
Fiecare dintre noi poate să găsească multe persoane cu care să se potrivească din punct de vedere sexual, astfel că nu trebuie să facem compromisuri, să ne minţim pe noi înşine sau pe partenerul nostru.
Însă nu vreau să se înţeleagă că putem avea relaţii satisfăcătoare pe termen lung, bazându-ne doar pe atracţia sexuală, ci trebuie să avem în vedere toţi factorii enumeraţi mai sus.
● Acordarea timpului necesar de vindecare între două relaţii. Înainte de a planta sămânţa unei noi iubiri, trebuie să ne luăm timpul necesar pentru a ne îngriji „ogorul”, să ne purificăm sufletul de amintirile suferinţelor, temerilor şi durerilor prin care am trecut, să iertăm trecutul, să-l binecuvântăm pentru faptul că am dobândit înţelepciune trăindu-l şi apoi să-i dăm drumul.
Dr. Ursula Sandner
problema e ca eu nu pot sa gasesc foarte multi barbati atragatori,foarte foarte putini barbati mi se par acceptabili din punct de vedere fizic,pot sa spun ca mie nu-mi plac barbatii chiar daca nu sunt lesbiana,mie-mi plac foarte foarte putini barbati,prea putini pentru a avea destule sanse de a-mi gasi vreodata o pereche de care sa fiu multumita si langa care sa traiesc cu constiinta impacata,as vrea sa nu mi se mai para toti atat de urati,dar problema e ca m-am indragostit tocmai de cel mai frumos barbat din lume si restul sunt cu mult,cu prea mult sub nivelul lui,chiar daca el a imbatranit in ultimii ani si s-a schimbat mult,tot e infinit superior oricui din punctul de vedere al frumusetii fizice si farmecului,eu mai bine ma calugaresc si gata,ca traiesc aiurea in lumea asta si ma simt tot timpul presata sa fac sex si sa fac copii cu vreun urat,non-stop ma chinuie presiunea asta